Decizia comercială nr. 101/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 101/2012
Ședința de la 11 S. 2012
Completul compus din: PREȘEDINTE A.-I. A. Judecător A. A. M. Grefier M. N. Țâr
Pe rol judecarea apelului declarat de reclamantul T. N. împotriva sentinței civile nr. 5909 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. C. în contradictoriu cu intimații S. S., S. A., B. P. S., B. A. M., având ca obiect rezoluțiune contract.
Se mai menționează că la data de (...) se înregistrează din partea intimatului S.
S. - concluzii scrise.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 04 septembrie 2012, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 5909 din (...) pronunțată de T. S. C. în dosar nr. (...) s-a admis excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, excepție invocată de pârâții S. S., S. A. E., B. P. S. și B. A. M. și în consecință, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul T. N. în contradictoriu cu pârâții S. S., S. A. E., B. P. S. și B. A. M., ca fiind prematur formulată.
Deliberând asupra excepției inadmisibilității cererii de chemare în judecată, raportat la actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut faptul că între reclamantul T. N. și pârâții S. S., S. A. E., B. P. S. și B. A. M. s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare nr. 35 din data de 16 martie 2007 prin care pârâții s-au obligat să construiască și să înstrăineze reclamantului dreptul de proprietate asupra apartamentului 22 din imobilul ce urma a fi edificat pe terenul înscris în CF nr. 4606, 5068 și 1801 F., situat administrativ în F., str. M. Apei, nr. 22-28, pentru prețul de 41.500 euro, din care reclamantul a achitat suma de 43.000 euro (filele 9-23).
Prin notificarea comunicată pârâților prin intermediul executorului judecătoresc SCPEJ „ADAM și OSZOCZKI"; la 20 ianuarie 2011, reclamantul, raportat la dispozițiile art. 1079 Cod civil, a solicitat pârâților să se prezinte la data de 7 februarie 2011 la BNP A. P. Ana V. și A. B. în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică, iar în caz contrar litigiul urmând a fi soluționat de către instanța de judecată (fila 8).
Potrivit încheierii de certificare nr. 592 întocmită la 7 februarie 2011 de B. P. Ana V. (f. 7), pârâții B. P. S. și S. S. nu au dorit încheierea contractului de vânzare- cumpărare în formă autentică, iar pârâtele B. A. M. și S. A. nu s-au prezentat.
Potrivit art. 7201Cod procedură civilă, „în procesele și cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluționarea litigiului fie prin mediere, fie prin conciliere directă";. Deși este reală susținerea reclamantului cum că neîndeplinirea obligațiilor de către pârâți raportat la dispozițiile art. 1020-1021 cod civil duce la rezilierea contractului, totuși potrivit aceleiași dispoziții legale, partea care și-a executat obligațiile are alegerea suverană fie de a solicita instanței obligarea celuilalt cocontractant de a-și executa obligațiile asumate fie de a solicita rezilierea contractului cu daune interese. Astfel, pentru obligarea pârâților de a proceda la executarea obligației asumate, respectiv cea de încheiere a contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică, reclamantul avea la îndemână acțiunea în validarea antecontractului de vânzare- cumpărare, iar pentru rezilierea contractului avea la îndemână o acțiune în reziliere, ambele acțiuni comerciale, evaluabile în bani și pentru formularea cărora acesta trebuia să efectueze în prealabil procedura concilierii reglementată de dispozițiile art. 7201Cod procedură civilă. Deși notificarea comunicată pârâților la 20 ianuarie 2011 a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1079 Cod civil, având în vedere scopul concilierii prealabile, respectiv acela de încercare de soluționare amiabilă a unui diferend ivit între părți, aceasta echivalează cu o invitație la conciliere prealabilă. Totuși, având în vedere faptul că reclamantul avea la îndemână două acțiuni comerciale cu finalitate distinctă, respectiv validarea antecontractului respectiv rezoluțiunea acestuia, obiectul concilierii trebuie să coincidă cu obiectul cererii de chemare în judecată pentru a fi reținută ca îndeplinită condiția prealabilă impusă de dispozițiile art. 7201Cod procedură civilă, ceea ce nu este însă cazul în speță. Prin notificarea menționată anterior, reclamantul a solicitat pârâților executarea antecontractului, respectiv încheierea contractului de vânzare- cumpărare în formă autentică, notificare care însoțită de procesul verbal dresat de notarul public echivalează cu îndeplinirea procedurii concilierii prealabile pentru acțiunea comercială vizând validarea antecontractului, iar nu pentru rezoluțiunea acestuia. În ceea ce privește jurisprudența invocată de către reclamant, instanța de fond a reținut că situațiile avute în vedere la pronunțarea acelor soluții nu sunt identice cu starea de fapt din prezenta cauză. Astfel, în cazul deciziei nr. nr. 2003/2009 pronunțata de I., la momentul formulării cererii de chemare în judecată acțiunea în reziliere avea un caracter neevaluabil în bani astfel că nu se impunea efectuarea procedurii concilierii prealabile, iar invocarea excepției a fost făcută de către pârâți în scopul de a paraliza acțiunea reclamanților și de a nu-și îndeplini obligațiile contractuale. În ceea ce privește prezenta cauză, instanța a reținut că la momentul formulării cererii de chemare în judecată, jurisprudența instanțelor era clară în sensul stabilirii caracterului evaluabil în bani al acțiunii în rezoluțiune, urmare a deciziei Î. C. de C. și Justiție nr. 3. pronunțată în interesul legii, iar pârâții prin întâmpinarea formulată au arătat că sunt de acord cu executarea obligației de a proceda la încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică. De asemenea, în ceea ce privește deciziile de speță pronunțate de C.ea de A. B. și C.ea de A. C., prin notificările formulate reclamanții au pus în vedere pârâților că în cazul în care aceștia nu își vor executa obligațiile asumate se va proceda la rezilierea contractului, motivele invocate în notificare regăsindu-se în obiectul cererii de chemare în judecată, în prezenta cauză reclamantul nici măcar nu a amintit faptul că ar avea de gând, în situația în care pârâții nu își execută obligația de a proceda la încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică să recurgă la rezoluțiunea antecontractului, acesta solicitând doar executarea acestuia în caz contrar urmând a se adresa instanței pentru executarea acestuia, astfel că procedura concilierii a avut în vedere doar situația litigioasă privind încheierea contractului în formă autentică iar nu rezilierea acestuia, existând astfel o discrepanță majoră între obiectul concilierii și obiectul cererii de chemare în judecată. De asemenea, a mai reținut instanța faptul că prin întâmpinarea formulată pârâții s-au arătat de acord cu îndeplinirea obligației asumate prin antecontract, astfel că prin promovarea unei acțiuni în rezoluțiune fără a fi încunoștințai în prealabil de această intenție a reclamantului este de natură a le produce o vătămare. Având în vedere posibilitatea discreționară și suverană a reclamantului de a solicita fie executarea de către pârâți a obligațiilor contractuale asumate, fie rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare, acesta prin notificarea comunicată pârâților trebuia să indice, cel puțin formal, și intenția de a solicitarezoluțiunea antecontractului în contextul neexecutării obligațiilor, mențiune care însă nu se regăsește în cuprinsul notificării și nici nu a fost discutată de către părți la întâlnirea stabilită. Având în vedere cele de mai sus, raportat la dispozițiile art. 7201Cod procedură civilă, instanța de fond a admis excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, excepție invocată de pârâții S. S., S. A. E., B. P. S. și B. A. M. și în consecință a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul T. N. în contradictoriu cu pârâții S. S., S. A. E., B. P. S. și B. A. M. ca fiind prematur formulată. Instanța a reținut că pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecată în acest litigiu. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul T. N. solicitând instanței admiterea acestuia, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, cu obligarea intimaților la plata cheltuieli de judecată. În motivarea apelului, întemeiat pe dispozițiile art. 282, 297 și art. 720 ind. 1 C., reclamantul a arătat că în mod nelegal și nefondat instanța de fond a admis excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa îndeplinirii procedurii prealabile prev. de art. 7201 C., dar, totodată, a respins acțiunea ca prematur formulată. In ceea ce privește excepția prematuritătii acțiunii invocata de către pârați la fond, reclamantul apreciază ca într-adevăr este vorba de excepția inadmisibilității întrucât lipsa procedurii prealabile a concilierii reprezintă un fine de neprimire, iar în cazul in care instanța constată neîndeplinirea procedurii prealabile ar trebui să respingă acțiunea ca inadmisibilă si nu ca prematur introdusă. În opinia reclamantului, invocând și deciziei nr. 2003/2009 pronunțată de I., excepția inadmisibilității este nefondată întrucât procedura prev. de art. 720 ind. 1 a fost parcursă de către apelantul-reclamant. Referitor la constatările instanței că pârâta nu a invocat nerespectarea prevederilor art. 7201C. proc. civ. prin întâmpinare, ci la 19 mai 2008 după prima zi de înfățișare, reclamantul face trimitere la statuările Î. C. care reține că în conditiile în care cererea de chemare în judecată introdusă la 5 mai 2008, anterior pronunțării Deciziei nr. 32 din 9 iunie 2008 a Î. C. de C. și Justiție avea ca petit principal constatare rezoluțiune contract, iar celălalt capăt de cerere referitor la pretenții avea caracter accesoriu nu se impunea realizarea procedurii concilierii directe de către părti potrivit arte 7201C. proc. civ., astfel că și din acest punct de vedere hotărârile pronunțare sunt nelegale. În susținerea poziției sale, reclamantul a amintit o serie de decizii ale Î.C.C.J. și ale C.i de A. B. și C. O altă rațiune pentru care reclamantul apreciază că nu poate fi admisă excepția prematuritătii acțiunii (inadmisibilității) o reprezintă prevederile art. 1020 și 1021 Cod Civil, din cuprinsul cărora rezultă ca rezolutiunea presupune cu necesitate existenta unui proces înaintea instanței pentru a putea opera. Instanța pronunță rezoluțiunea în cazul în care nu exista pact comisoriu de grad IV, iar atunci când există acest pact comisoriu de grad IV cu privire la rezoluțiune, instanța constată că a intervenit rezoluțiunea. Pentru aceste rațiuni, reclamantul apreciază că nu poate face obiectul unei concilieri prealabile rezolutiunea, pentru ca părțile singure, fără intervenția instanței de judecată nu pot soluționa litigiul. Oricum litigiul izvorăște practic din neîncheierea contractului de vânzare-cumpărare în forma autentică, iar rezolutiunea este doar o simpla consecință a neînțelegerii părtilor în mod amiabil. Apoi, art. 720 ind. 1 nu prezintă în concret ce trebuie să conțină invitația la conciliere si nici cum să fie redactat înscrisul ce se comunica celeilalte părti. Astfel, față de faptul ca intimații-pârâți au fost prezenți la notar, exprimându-si poziția în sensul că nu vor să încheie contractul de vânzare-cumpărare în forma autentică, că înțelegerea părților nu a putut si nu mai poate interveni. Mai mult decât atât, nici măcar în timpul procesului intimații nu au arătat deschidere, nu au dorit să soluționeze litigiul fără administrare de probe, au invocat o sumedenie de excepții si au solicitat respingerea acțiunii în totalitate. Reaua-credință rezulta chiar din documentele depuse de cătrepârati, respectiv din răspunsul Biroului de C. si P. I. C. care arata la început ca "I. situat în județ C., UAT F., localitatea F., S. M. apei, nr. 24 având nr.cadastral 50370 CI a fost dezmembrat în următoarele unități individuale (apartamente)" iar la sfârșit ca "In cazul în care în termen de un an de la data acordării numerelor cadastrale, imobilele care rezulta din dezmembrare/ comasare nu fac obiectul unui act autentic si nu sunt înscrise în cartea funciara, aceste numere cadastrale vor fi anulate din oficiu.", fapt ce s-a și întâmplat întrucât nu au făcut obiectul unui act autentic si nu au fost înscrise în cartea funciara. În drept s-au invocat dispozițiile art. art. 969, art. 1066, art. 1068 și urm., art. 1073 din Codul Civil, art. 3, art. 7 și art. 9 din Codul Comercial art. 274 Cod Proc. Civ. Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, C.ea reține următoarele: C. de atac formulată vizează exclusiv soluția pronunțată de către prima instanță cu privire la îndeplinirea procedurii prealabile de conciliere, procedură obligatorie potrivit art. 720 indice 1 C.p.c. pe care prima instanță a considerat-o neîndeplinită corespunzător. Potrivit art. 7201Cod procedură civilă, „în procesele și cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluționarea litigiului fie prin mediere, fie prin conciliere directă";. Sunt corecte în opinia instanței de apel reținerile potrivit cărora deși notificarea comunicată pârâților la 20 ianuarie 2011 a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1079 Cod civil, având în vedere scopul concilierii prealabile, respectiv acela de încercare de soluționare amiabilă a unui diferend ivit între părți, aceasta echivalează cu o invitație la conciliere prealabilă. Analizând însă întregul probatoriu administrat precum și pozițiile procesuale ale părților instanța de apel nu poate reține ca fiind întemeiat argumentul potrivit căruia partea care și-a executat obligațiile avea alegerea în cazul concret analizat fie de a solicita instanței obligarea celuilalt cocontractant de a-și executa obligațiile asumate fie de a solicita rezilierea contractului cu daune interese. Desigur că ipotetic cele două posibilități există, însă în cazul concret analizat introducerea cu succes a unei acțiuni prin care pârâții să fie obligați la executarea obligațiilor iar în caz contrar instanța să pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare - cumpărare, depindea în mod esențial de finalizarea materială și fizică a imobilului, de eliberarea de către autoritatea competentă a procesului verbal de luare în folosință și de înscrierea imobilului în întregime și în particular a apartamentului obiect al antecontractului în cartea funciară. Însă, potrivit întâmpinării depuse la dosarul primei instanțe (f. 56 ), pârâții intimați recunosc în mod explicit faptul că imobilul nu este înscris în cartea funciară și astfel actul autentic de vânzare cumpărare nu se poate încheia. Mai mult, pârâții intimați B. P. S. și S. S. deși au fost prezenți în fața notarului public la termenul din data de (...) știau desigur că încheierea actului autentic de vânzare cumpărare este imposibilă, prezența lor a fost una pur formală, nu a existat nici o intenție de soluționare amiabilă a pretențiilor promitenților cumpărători, nici o propunere concretă din partea acestora și în consecință nici vreo minimă posibilitate de realizare a scopului procedurii prealabile de conciliere. În condițiile unui eșec al tentativei de soluționare amiabilă a litigiului, calea justiției a rămas singura posibilă, însă contrar celor reținute de către prima instanță, promitenții cumpărători nu aveau două opțiuni ci doar unica posibilitate de a solicita rezoluțiunea antecontractului și restituirea prețului achitat. Pârâții intimați în calitate de promitenți vânzători știau la rândul lor faptul că, în condițiile în care imobilul nu este înscris în cartea funciară, singurul demers posibil în instanță al promitenților cumpărători constă în solicitarea rezoluțiunii și repunerea părților în situația anterioară. ,,Surpriza,, acestora față de obiectul cauzei deduse judecății este astfel nejustificată, iar lipsa oricărei intenții reale de soluționare amiabilă a litigiului anterior introducerii cererii de chemare în judecată le este desigur imputabilă. În consecință nu se poate reține apelantului vreo culpă sau inacțiune, iar orice altă interpretare a dispozițiilor art. 720 indice 1 C.p.c. ar echivala cu denaturarea instituției procedurii prealabile de conciliere și transformarea acesteia într-o piedică a liberului acces la justiție, contrar intenției legiuitorului. Pentru toate aceste argumente, în baza dispozițiilor art. 297 alin. 1 C.p.c. instanța va admite apelul declarat de reclamantul T. N. împotriva sentinței civile nr. 5909 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. C. pe care o anulează în întregime și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, în vederea soluționării cererii de chemare în judecată pe fond. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite apelul declarat de reclamantul T. N. împotriva sentinței civile nr. 5909 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. C. pe care o anulează în întregime și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Decizia este definitivă și executorie. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER A.-I. A. A. A. M. M. N. Țâr Red.A.I.A./ (...). Dact.H.C./8 ex./ Jud.fond: C. G.
| ← Încheierea comercială nr. 45/2012, Curtea de Apel Cluj -... | Decizia comercială nr. 2074/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
