Decizia comercială nr. 9007/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 9007/2012
Ședința din data de 05 noiembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : A. M. C.
JUDECĂTOR : M. S. JUDECĂTOR : C. P.
GREFIER : V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea SC A. T. S., împotriva încheierii civile nr. 1813 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al
Tribunalului Specializat C. cauza privind și pe intimații SC R. S. și SC T. S
S., având ca obiect poprire asiguratorie.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru intimata SC R. S., avocat C. P.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul promovat este timbrat cu 5 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut cauzei, după care se constată că în data de (...) s-a înregistrat la dosar o cerere de comunicarea a încheierii din data de (...), formulată de reprezentantul ales al recurentei.
Reprezentantul intimatei SC R. S. arată că nu are cunoștină de cererea depusă de reprezentanta recurentei.
C.ea a dat citire cererii formulate de către reprezentanta recurentei, înregistrată la dosar în data de (...).
Reprezentantul intimatei SC R. S., arată că nu dorește să studieze înscrisul depus la dosar de partea adversă, având în vedere că i-a fost adus la cunoștință conținutul său de către instanță și solicită respingerea cererii, s-a stabilit cauțiune la nivelul de ½ din valoarea pretențiilor, partea prin cererea formulată dorind doar tergiversarea cauzei.
C.ea, în urma deliberării, respinge cererea de amânare formulată de către reprezentanta recurentei, constatând că în raport de solicitarea făcută nu se impune amânarea cauzei, întrucât încheierea nu este din categoria celor care trebuie comunicată în vederea exercitării căii de atac, iar comunicarea de copii după încheierile de ședință este o operațiune administrativă care nu impune amânarea cauzei.
Reprezentantul intimatei SC R. S. învederează instanței că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
C.ea, în urma deliberării, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul intimatei SC R. S. solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată conform dovezilor depuse la dosar.
C U R T E A
Deliberând reține că,
Prin sentința civilă nr.1813 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al
Tribunalului Specializat C. s-a respins cererea formulată de către creditoarea
SC A. T. S. în contradictoriu cu debitoarea SC R. S. și cu terțul poprit SC
T.’s SpA, Italia, ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, prima a respins-o ca inadmisibilă.
Este evident, așa cum cere art. 597, raportat la art. 591 C., că pentru a fi soluționată o cerere de poprire asiguratorie, creditoarea trebuie să dovedească faptul că a intentat o acțiune. Această acțiune trebuie să ducă la lămurirea fondului cauzei litigiului, măsura sechestrării unor bunuri fiind dispusă pentru asigurarea recuperării eventualelor despăgubiri pe care instanța de fond le va acorda creditoarei. I. popririi asiguratorii a fost introdusă în codul de procedură civilă tocmai pentru asigurarea reparării prejudiciului suferit de către reclamantul ce a intentat o acțiune pe fondul cauzei, acțiune ce ar putea să fie soluționată într-o perioadă relativ îndelungată de timp, când pârâtul ar deveni insolvabil. Somația de plată trebuie soluționată de urgență, inclusiv căile de atac, astfel că o cerere de sechestru asigurator nu mai are nici o justificare. O cerere având ca obiect o somație de plată, întemeiată pe prevederile OUG nr. 1. nu soluționează fondul litigiului, oricând părțile putând intenta o acțiune având ca obiect tocmai acest fond (art. 9, 11 OUG nr. 1.). Procedura somației de plată este una sumară, ce trebuie soluționată în termen de 90 de zile de la data introducerii cererii (art. 12 din OUG nr. 1.), părțile fiind lipsite de posibilitatea administrării tuturor probelor pe care le-ar dori, ca de altfel și a căilor de atac ordinare, etc. Astfel, părțile nu pot fi lipsite printr-un act normativ, indiferent care ar fi acela, de dreptul lor la un proces echitabil, garantat prin C. R., ce nu poate exista decât în cadrul unui proces civil, desfășurat după procedura obișnuită, în care părților să li se dea posibilitatea să administreze orice probe doresc, fără nicio îngrădire, instanța să analizeze cu adevărat fondul litigiului, hotărârea pronunțată să poată fi supusă analizei unei instanțe de control judiciar superioară celei care a pronunțat-o. prin urmare, nu există nicio justificare pentru introducerea unei cereri având ca obiect instituirea unei măsuri asiguratorii, în condițiile în care nu există riscul ca datorită trecerii timpului, în care poate fi soluționată cererea principală, debitoarea să devină insolvabilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs SC A. T. S. solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a încheierii recurate și admiterea cererii de instituire a popririi asiguratorii.
În motivele de recurs se arată că a înregistrat o cerere pentru instituirea popririi asiguratorii în contradictoriu cu debitoarea SC R. S. T. și cu terțul poprit SC T.’S S. ITALIA. Totodată, pe rolul aceleiași instanțe, la data de (...) în baza disp.OUG 1. a fost înregistrată și cererea de emitere a ordonanței de plată împotriva aceleiași debitoare, formând obiectul dos.nr.(...) cu termen la (...).
Cu privire la cererea de emitere a ordonanței de plată, instanța a considerat că aceasta este de competența altei instanțe, declinând competența materială în favoarea Tribunalului C., iar în ceea ce privește cererea care formează obiectul prezentului dosar, a respins-o considerând că este inadmisibilă.
Arată că instanța a considerat ca „o cerere având ca obiect o somație de plată, întemeiată pe prev.OUG 1. nu soluționează fondul litigiului, oricând părțile putând intenta o acțiune având ca obiect tocmai acest fond, procedura somației de plată este una sumară, ce trebuie soluționată în termen de 90 de zile de la data introducerii cererii, părțile fiind lipsite de posibilitatea administrării tuturor probelor pe car ele-ar dori, ca de altfel și a căilor de atac ordinare...";, considerând totodată că nu există nicio justificare superioară celei care a pronunțat-o, prin urmare, nu există nicio justificare pentru introducerea unei cereri având ca obiect instituirea unei măsuri asiguratorii în condițiile în care nu există riscul ca datorită trecerii timpului, în care poate fi soluționată cererea principală, debitoarea să devină insolvabilă.
Față de modul în care instanța a înțeles să analizeze admisibilitatea cererii care formează obiectul prezentului dosar, cât și cea de emitere a somației de plată, considerând-o ca fiind o procedură sumară, ce trebuie soluționată în termen de 90 de zile, calculând de la data la care a fost introdusă cererea de emitere a somației de plată, (...), termenul de 90 de zile, este cu mult depășit.
Având în vedere că aceeași instanță a soluționat atât cererea de emitere a ordonanței de plată, cât și cererea din prezentul dosar, aceasta a cunoscut că ordonanța de plată va fi declinată spre competentă soluționare altei instanței și că în aceste condiții este evident că termenul de 90 de zile va fi cu mult depășit.
Prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 3 septembrie 2012, SC R. S. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca temeinică și legală cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
În ședința publică din data de 08 octombrie 2012, instanța, în raport de prevederile art.908 alin.1 C.com. și art.591 alin.2 C. a stabilit în sarcina contestatoarei obligația de a consemna o cauțiune în cuantum de
255.347,41 lei reprezentând ½ parte din cuantumul sumei contestate.
Potrivit art.591 alin.2 C., creditorul a cărui creanță nu este constatată în scris, poate solicita înființarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului, dacă dovedește că a intentat acțiune și depune odată cu cererea de sechestru o cauțiune de jumătate din valoarea reclamată.
Conform art.592 alin.4 C., nedepunerea cauțiunii în termenul fixat de instanță atrage desființarea de drept a sechestrului.
Coroborând dispozițiile legale enunțate anterior se poate conchide că depunerea cauțiunii în cuantumul fixat de instanță reprezintă o condiție de admisibilitate a măsurii asigurătorii solicitate a fi dispusă.
Întrucât în speță recurenta nu a făcut dovada consemnării cauțiunii în cuantumul fixat de instanță, în temeiul dispozițiilor legale enunțate anterior, va respinge recursul declarat.
În raport de soluția pronunțată, C.ea apreciază că analizarea celorlalte motive de recurs nu se impune.
Făcând aplicarea art.274 C., C.ea va obliga recurenta la plata către intimata a sumei de 2300 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC A. T. S. împotriva încheierii civile nr.1813 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al Tribunalului Specializat C. pe care o menține în întregime.
Obligă recurenta să plătească intimatei SC R. S. suma de 2300 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5 noiembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
A. M. C. M. S. C. P. V. D.red.M.S./A.C.
2 ex. - (...)jud.fond.Păcurar I.
| ← Încheierea comercială nr. 66/2012, Curtea de Apel Cluj -... | Decizia comercială nr. 176/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
