Decizia comercială nr. 9043/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 9043/2012
Ședința din data de 05 noiembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M. C.
JUDECĂTOR: M. S.
JUDECĂTOR: C. P. GREFIER: V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta E. R. C., împotriva sentinței civile nr. 4678 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului Specializat C., cauza privind și pe intimata SC K. S. PRIN LICHIDATOR J. C. D. A., având ca obiect angajarea răspunderii conform art. 138 din Legea
85/2006.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat cu taxa judiciară de timbru 60 lei
și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut cauzei, după care se constată că în data de (...) s-a înregistrat la dosar un înscris din partea recurentei prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă, la care s-au anexat dovezile ce atestă plata taxelor de timbru datorate (f. 10-11).
C.ea, în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 1591 alin. 4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 6 și 8 din Legea nr.
85/2006 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs. În baza înscrisurilor existente la dosar apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4678 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al
Tribunalului Specializat C. s-a luat act de renunțarea lichidatorul judiciar al debitoarei SC K. S., CUI 15309790, C. D. A. la judecarea cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale personale a pârâtului E. R. M.
A fost admisă cererea precizată formulată de lichidatorul judiciar al debitoarei SC K. S., CUI 15309790, C. D. A., și, în consecință:
A fost obligată pârâta E. R. C., să plătească întreg pasivul rămas neacoperit al debitoarei SC K. S., în sumă de 14.248,50 lei.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Din bilanțul întocmit la 31 decembrie 2005 rezultă că debitoarea a înregistrat la sfârșitul acestui an fiscal active imobilizate de 3500 lei, cu o componență necunoscută (pârâta nu a predat lichidatorului judiciar o listă abunurilor), respectiv active circulante în cuantum de 39940 lei, din care stocuri în cuantum de 17851 lei, disponibilități bănești de 18450 lei și creanțe în valoare de 3139 lei. Pârâta nu a pus la dispoziția lichidatorului judiciar un inventar al bunurilor debitoarei, respectiv nu a predat lichidatorului judiciar disponibilitățile bănești în cuantum de 18450 lei și nici actele necesare recuperării creanțelor.
Analizând incidența dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 în prezenta cauză, judecătorul sindic reține că, potrivit acestor norme, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, dacă a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane
… d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
În ceea ce privește calitatea pârâtei, judecătorul sindic a reținut că aceasta este administrator statutar al debitoarei, astfel cum rezultă din evidențele registrului comerțului - lista de control a debitoarei.
Astfel cum rezultă fără echivoc din poziția procesuală a pârâtei, exprimată în întâmpinare, coroborată cu indicatorii financiari de la f. 9, cu bilanțurile contabile de la f. 35-37 și cu procesul verbal de la f. 38, pârâta a condus contabilitatea debitoarei doar până la finalul anului 2005. Procedura insolvenței a fost deschisă față de debitoare la 24 iunie 2009.
Astfel cum rezultă din indicatorii financiari ai debitoarei la finalul anului 2005, la finalul acestui exercițiu financiar debitoarea a înregistrat active imobilizate în cuantum de 3500 lei, respectiv active circulante în valoare de 39940 lei, din care stocuri în cuantum de 17851 lei, disponibilități bănești de 18450 lei și creanțe în valoare de 3139 lei, însă pârâta nu a predat lichidatorului judiciar aceste active. În calitatea sa de administrator statutar care a exercitat efectiv atributele acestui mandat, pârâta era singura persoană care putea dispune în mod legal de aceste bunuri, dar nu a făcut nici dovada faptului că disponibilitățile bănești s-ar mai afla în patrimoniul debitoarei și nici faptul că ar fi fost folosite în interesul debitoarei. În consecință, judecătorul sindic a prezumat, în condițiile art. 1203 C.civ., că pârâta și-a însușit bunurile și sumele de bani respective sau le-a transmis altor persoane, în detrimentul intereselor debitoarei, aspect care întrunește condițiile de incidență ale art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006.
Cât privește depunerea de către pârâtă în contul debitoarei a sumei de
19300 lei și modul în care lichidatorul judiciar a utilizat această sumă, judecătorul sindic a avut în vedere faptul că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 47 și, respectiv, art. 123 din Legea nr. 85/2006. Odată cu deschiderea procedurii insolvenței, debitoarea pierde dreptul de a efectua plăți, cu excepția celor care se încadrează în categoria plăților curente, în cazul continuării activității și cu excepția celor aprobate de judecătorul sindic. La momentul depunerii sumei de 19300 lei de către pârâtă în contul debitoarei, debitoarea era deja în faliment și nu mai desfășura nicio activitate, iar judecătorul sindic nu a fost sesizat cu vreo cerere de aprobare a efectuării vreunei plăți și nu a aprobat efectuarea vreunei plăți de către debitoare.
Depunerea de către pârâtă a sumei de 19300 lei în contul debitoarei - contul unic al lichidării reprezintă o creditare a debitoarei cu această sumă. Odată depusă suma de 19300 lei în contul debitoarei - contul unic al lichidării, debitoarea putea să dispună de această sumă, însă cu respectareadispozițiilor art. 123 din Legea nr. 85/2006, așa cum se va arăta mai jos. Pretenția pârâtei de a se achita din suma respectivă doar creanțele înscrise în tabelul definitiv al creanțelor împotriva averii debitoarei este nelegală, deoarece fie ignoră, fie intenționează să încalce ordinea de prioritate a creanțelor în cadrul procedurii falimentului, instituită prin dispozițiile art. 123 din Legea insolvenței, pârâta urmărind astfel ca debitoarea să nu achite cheltuielile de procedură și onorariul lichidatorului judiciar, fapt care contravine dispozițiilor imperative ale art. 123 din Legea nr. 85/2006. Astfel cum s-a arătat mai sus cu ocazia analizării dispozițiilor art. 47 din Legea nr.
85/2006, prin deschiderea procedurii insolvenței, debitoarea a pierdut dreptul de a plăti datoriile sale conform propriei ordini de preferință, plăților efectuate de debitoare fiindu-le aplicabile dispozițiile art. 123 din Legea insolvenței
În conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. 1 și alin. 2 din Legea insolvenței, toate cheltuielile aferente procedurii insolvenței ... vor fi suportate din averea debitorului. P. se vor face dintr-un cont deschis la o unitate a unei bănci, pe bază de dispoziții emise de debitor sau, după caz, de administratorul judiciar, iar în cursul falimentului, de lichidator. P. art. 123, pct. 1 și 4 din Legea insolvenței, creanțele vor fi plătite, în cazul falimentului, în următoarea ordine: 1. taxele, timbrele sau orice alte cheltuieli aferente procedurii insolvenței, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea și administrarea bunurilor din averea debitorului, precum și plata remunerațiilor persoanelor angajate în condițiile art. 10, art. 19 alin. 2, art. 23, 24 și ale art. 98 alin. 3, sub rezerva celor prevăzute la art. 102 alin. 4; ...
4. creanțele bugetare.
Plătind cu prioritate onorariul său și cheltuielile de procedură printr-un plan de distribuire necontestat, lichidatorul judiciar a acționat cu respectarea dispozițiilor legale mai sus analizate, pasivul neacoperit prin aceste plăți fiind susceptibil de a fi pus în sarcina pârâtei, conform art. 138 din Legea nr.
85/2006.
În ceea ce privește prejudiciul cauzat prin faptele pârâtei, mai sus descrise, judecătorul sindic a reținut că existența și întinderea prejudiciului sunt dovedite prin tabelul definitiv al creanțelor împotriva averii debitoarei SC K. S., pasivul neacoperit având valoarea globală de 14.248,50 lei. Cât privește culpa pârâtei și raportul de cauzalitate dintre fapte și prejudiciu, judecătorul sindic are în vedere dispozițiile art. 73 lit. c și e din Legea nr. 31/1990 actualizată, potrivit cărora administratorii societății sunt răspunzători în mod solidar pentru ținerea registrelor prevăzute de lege (dispoziție care se aplică și actelor contabile) și pentru îndeplinirea obligațiilor care le revin în temeiul legii (inclusiv obligațiile care le revin în temeiul Legii nr. 82/1991 a contabilității). Fiind vorba despre obligații legale și despre fapta omisivă a pârâtei de a nu întocmi actele contabile prevăzute de lege, pârâta este prezumată de lege a fi în culpă pentru neîndeplinirea acestor obligații legale, conform principiului nemo censetur ignorare legem. În fine, raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu rezultă din modul cumulativ de constituire a debitului, aspect care dovedește faptul că pârâta nu cunoștea sau a ignorat întinderea reală a debitului, tocmai datorită neîntocmirii actelor contabile, cu consecința incidenței dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006. În mod similar, folosirea în interes propriu sau a unei alte persoane a bunurilor debitoarei reprezintă o faptă ilicită, contrară obligației de a administra activitatea comercială a debitoarei cu diligența unui mandatar comercial, stabilită prin art. 72 din Legea nr. 31/1990. În acest context, este de remarcat faptul că la sfârșitul anului 2005 debitoareadispunea de disponibilități bănești superioare valoric creanței înscrise în anul
2009 de unicul creditor în procedură, dar a optat să nu achite această creanță, fapt care a cauzat insolvența debitoarei.
În consecință, judecătorul sindic a apreciat pe deplin dovedită faptele ilicite ale pârâtei, vinovăția sa sub forma culpei și raportul de cauzalitate dintre faptele ilicite și prejudiciu, conform art. 998 C.civ.
În ceea ce privește întinderea răspunderii pârâtei, judecătorul sindic a avut în vedere faptul că debitul înregistrat în tabelul definitiv al creanțelor, în măsura în care a rămas neacoperit, își are originea exclusiv în faptele ilicite ale pârâtei, mai sus descrise, motiv pentru care răspunderea personală a pârâtei va fi antrenată pentru întregul pasiv rămas neacoperit.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta E. R. C., solicitândadmiterea recursului în baza disp. art. 304, alin. 1, pct. 9 C.pr.civ. și art. 3041C.pr.civ., coroborat cu art. 312 C.pr.civ. și modificarea în parte a sentinței comerciale nr. 4678/21.09.201 1 în sensul de a respinge cererea de antrenare a răspunderii acesteia pentru pasivul S.C. K. S.R.L. în cuantum de 14.248,50 lei, solicitând judecarea cauzei și în lipsa sa de la dezbateri. În motivarea recursului, arată că nu a folosit bunurile S.C. K. S.R.L. în folos propriu sau în cel al unei alte persoane și deci aceste dispoziții legale nu sunt aplicabile cauzei. Așa cum a arătat și în fața instanței fondului, la data începerea procedurii insolvenței SC K. S.R.L., E. R. C. a luat legătura cu administratorul numit în cauză și s-a întâlnit cu aceasta pentru a-i preda documentele societății, așa cum i s-a solicitat. Întâlnirea cu lichidatorul a avut loc la locul indicat de aceasta, respectiv în fața Registrului Comerțului C.. Cu acea ocazie, i-a comunicat d-nei administrator că a luat toate actele societății, dar că după anul 2005 când a hotărât încetarea activității societății nu s-a mai întocmit niciun act contabil. D-na lichidator i-a comunicat că de restul actelor contabile nu are nevoie, precizându-i că toate actele contabile vor rămâne la recurentă, nedorind niciun act. Întrebată fiind, d-na lichidator a recunoscut în fața instanței fondului că astfel s-a derulat starea de fapt, acesta fiind motivul pentru care instanța a dispus reanalizarea actelor contabile ale societătii. La (...) când s-a reîntâlnit cu d-na lichidator, recurenta nu a mai putut identifica actele contabile pentru anul 2005, întrucât dacă anterior i s-a comunicat că aceste acte nu mai sunt necesare și expirase termenul legal de păstrare a lor, nu a știut că trebuie să le păstreze până la finalizarea acestei proceduri. Consideră că raportat la acest aspect și la faptul că a încercat, de bună credință, să acopere pasivul S.C. K. S.R.L. nu pot fi aplicabile disp. art. 138, alin.1, lit. a) din Legea nr. 85/2006. La momentul primei întâlniri cu d-na lichidator, ocazie cu care a întocmit și Angajamentul de plată, recurenta a fost de bună credință, însă nu i s-a adus la cunoștință în mod corect și concret care sunt obligațiile sale viitoare și ce demersuri trebuie să urmeze. Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs, precum și adispozițiilor legale relevante, curtea reține următoarele: Ca prim motiv de recurs, pârâta a susținut că nu a folosit bunurile debitoarei în interes propriu sau în interesul altei persoane și deci prevederile art.138 alin.1 lit.a din Legea 85/2006 nu sunt aplicabile cauzei. C.ea observă, însă, că aceste argumente sunt numai formale, nefiind însoțite de probe apte a răsturna prezumția corect reținută de judecătorul sindic în sensul că, întrucât la finalul exercițiului financiar 2005 debitoarea înregistra active care nu au fost predate lichidatorului judiciar și pârâta nu a făcut nici dovada că acestea mai există sau că au fost folosite în interesul debitoarei, recurenta, ca unica persoană care putea dispune de aceste bunuri și sume de bani, și le-a însușit sau le-a transmis altor persoane, în detrimentul interesului debitoarei. Cu privire la cererea de atragere a răspunderii pârâtei pentru săvârșirea faptelor prevăzute de art.138 alin.1 lit.d, curtea apreciază că soluția judecătorului sindic este legală și temeinică, fiind corect reținut că pârâta a condus contabilitatea debitoarei doar până în anul 2005, procedura fiind deschisă la data de (...). Nu au fost puse la dispoziția lichidatorului judiciar actele contabile aferente anului 2005, documentele necesare recuperării creanțelor și nici inventarul bunurilor, fapt care a prezumat neîntocmirea actelor contabile prevăzute de lege, cu consecința necunoașterii sau ignorării întinderii reale a creanțelor deținute împotriva debitoarei. Recurenta a susținut în recurs că a avut asupra sa actele aferente perioadei anterioare anului 2005 la momentul primei întâlniri cu lichidatorul judiciar, însă nu a știut că trebuie să le păstreze până la finalizarea procedurii și, întrucât între timp a expirat termenul de păstrare, nu le-a mai putut preda lichidatorului în august 2011. C.ea observă, însă, că din cuprinsul procesului - verbal încheiat la data de (...) rezultă că pârâta a predat acte contabile aferente anilor 2003 - 2004, deci pentru care termenul de păstrare era împlinit la rândul său, însă nu au fost predate documentele aferente anului 2005 și nu s-a făcut dovada că acestea ar fi existat, fapt care prezumă că nici nu au fost întocmite, astfel cum a reținut și judecătorul sindic. Achitarea unei sume de bani în contul debitoarei nu poate avea ca efect respingerea acțiunii de antrenare a răspunderii pârâtei pentru plata pasivului pe care l-a creat prin faptele reținute în sarcina sa, întrucât, pe de o parte, nu este de natură a înlătura faptele culpabile pe care pârâta le-a săvârșit anterior deschiderii procedurii și care au dus la încetarea de plăți și acumularea debitelor, și, pe de altă parte, scopul instituirii acestei acțiuni este acoperirea creanțelor creditorilor debitoarei aflate în insolvență (scop neatins în speță, întrucât suma achitată a fost insuficientă, pasivul rămas neachitat fiind de 14.248,50 lei). Având în vedere considerentele expuse, curtea constată că judecătorul sindic a făcut o corectă apreciere a stării de fapt și de drept, astfel că, în temeiul art.8 alin.3 din Legea 85/2006 și art.312 C.proc.civ., va respinge recursul ca neîntemeiat, cu consecința menținerii sentinței atacat PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E: Respinge recursul declarat de pârâta E. R. C. împotriva sentinței civile nr.4678 din (...) pronunțate în dosarul nr.(...) al Tribunalului Specializat C., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI A. M. C. M. S. C. P. V. D. Red. C.P./Dact. GC 2 ex/(...) Jud. primă instanță: F.I. Moțu GREFIER
| ← Sentința comercială nr. 591/2012, Curtea de Apel Cluj -... | Decizia comercială nr. 92/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
