Decizia comercială nr. 344/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Nr. 344/2012
Ședința de la 17 I. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M.-I. I.
Judecător G.-A. N.
Judecător M. B.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC F. SA prin D. G. împotriva sentinței civile nr. 4331/(...) pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj, în contradictoriu cu intimații P. R., P. N., T. A. M., având ca obiect ordonanță președințială și cerere de suspendare.
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 13 ianuarie
2012, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, pronunțarea fiind amânată pentru termenul de azi.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 4331 din data de (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C. C. s-a admis cererea formulată de către reclamanții P. R., P. N. și T. A. M., în contradictoriu cu pârâta S. F. S. C.-N. și, în consecință, s-a suspendat executarea hotărârii nr. 1/ (...), până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr. (...), iar pârâtă a fost obligată să plătească reclamanților, în solidar, suma de 10,5 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în data de 28 iulie 2011, reclamanții din prezentul dosar au formulat o acțiunea având, printre altele, ca obiect constatarea nulității hotărârii AGA din data de 15 decembrie 2010, dosarul având numărul (...).
Cererea de suspendare acestei hotărâri AGA a fost admisă pentru a-i împiedica pe cei care au adoptat hotărârea atacată să se folosească de ea și să încheie, în numele și pe seama societății pârâte, diferite acte juridice, care să-i antreneze răspunderea, în raport cu terții, din moment ce însăși valabilitatea acelei hotărâri este pusă în discuție. Dacă hotărârea adoptată ar fi pusă în executare, prin ea alegându-se un nou consiliu de administrație al pârâtei (deci o altă componență a organului de conducere al societății) și o nouă comisie de cenzori și în cele din urmă s-ar stabili, pe calea acțiunii de fond, că acea hotărâre nu este valabilă, s-ar produce mari încurcături cu privire la executarea raporturilor juridice în care pârâta ar fi intrat, sub noua conducere. Există astfel posibilitatea prejudicierii intereselor terților care ar intra în raporturi juridice cu societatea, situație ce s-ar răsfrânge, în cele din urmă, chiar asupra pârâtei, care ar fi pasibilă de răspundere.
Împotriva acestei sentințe, pârâta S. F. S. C.-N. prin D. G. a declarat recurs prin care a solicitat modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii excepției lipsei de interes în promovarea cererii de chemare în judecată, cu obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, pârâta a susținut că în mod nelegal instanța de fond a respins excepția lipsei de interes a acțiunii reclamanților. În acest sens se arată faptul că reclamanții s-au prevalat de existența unei așa zise hotărâri AGA a SC F. SA din data de (...), hotărâre prin care s-ar fi revocat consiliul de administrație și comisia de cenzori alese prin AGA din (...). În acest context, în care ambele organe alese prin hotărârea a cărei suspendare se solicită au fost revocate, pârâta a învederat faptul că nu mai există nici un folos practic pe care reclamanții să-l poată susține în cererea lor de suspendare a hotărârii AGA din (...).
În mod surprinzător, motivarea soluției date de instanța de judecată în ceea ce privește excepția lipsei interesului reclamanților a fost aceea că " ... acest interes este justificat de propria lor susținere că sunt acționari ai SC F. SA. Prin urmare, acționari fiind, au interesul să atace orice hotărâre care, consideră ei, le- ar prejudicia interesele" .
Așa cum bine se știe, interesul este reprezentat de folosul practic pe care-l poate dobândi partea prin susținerea și promovarea unei cereri în fața instanței de judecată. Ori, dată fiind starea de fapt expusă anterior, soluția instanței de fond este eronată, iar instanța nu a analizat deloc situația expusă, în sensul că nu a analizat și nu a indicat care este folosul dobândit de reclamanți prin suspendarea solicitată, în contextul în care organele de conducere alese prin hotărârea atacată ar fi fost, conform susținerilor reclamanților, deja revocate. Această "revocare" din anul 2011 a organelor de conducere ale societății alese la data de (...) are ca și consecință lipsa vreunui folos pe care reclamanții să-l poată obține ca urmare a suspendării acelorași organe de conducere deja revocate.
Faptul că reclamanții au calitate de acționari ai SC F. SA nu atrage automat interesul în susținerea unei cereri de suspendare a oricărei hotărâri
AGA.
Pe fondul cauzei, pârâta susține că motivarea instanței este extrem de lapidară și de surprinzătoare, fiind dată cu aplicarea greșită a legii. Astfel, se arată faptul că a fost admisă cererea de suspendare "pentru a nu da posibilitatea celor care au adoptat hotărârea să se folosească de ea .... din moment ce însăși valabilitatea hotărârii este pusă în discuție ... ". Mergând pe aceeași linie de gândire, instanța arată că "este neîndoielnic faptul că dacă hotărârea atacată ar fi pusă în executare ... și s-ar stabilit pe calea acțiunii de fond că acea hotărâre nu este valabilă, s-ar produce mari încurcături cu privire la executarea raporturilor juridice în care pârâta ar fi intrat, sub noua conducere. Există astfel posibilitatea prejudicierii terților care ar intra în raporturi juridice cu societatea, situație care s-ar răsfrânge, în cele din urmă, asupra pârâtei, care ar fi pasibilă de răspundere."
Motivarea instanței se reduce la aspectele mai sus citate. Nu este nici măcar amintită vreuna din condițiile cerute de art. 581 C. pentru admiterea unei cereri de ordonanță președințială. În consecință, soluția instanței de fond este practic nemotivată, în contextul în care condiția urgenței, a neprejudecării fondului și chiar a vremelniciei nu sunt măcar inserate ca și terminologie în cuprinsul motivării.
Prin motivarea sa, instanța de fond stabilește o nouă abordare în cauzele având ca și obiect suspendarea unor hotărâri AGA atacate în justiție. Conform motivării date, în situația în care există înregistrată pe rolul instanțelor o acțiune în anularea hotărârii AGA, suspendarea este o consecință firească, indiferent de aparența de legalitate a hotărârii și indiferent de îndeplinirea sau nu a condiției urgenței.
Mai mult, conform instanței de fond, în acest caz, al atacării hotărârii unei
AGA a SC F. SA, se impune suspendarea executării hotărârii atacate pentru a fi protejate interesele unor eventuali terți despre care nu se face vorbire, care nu sunt parte în proces și care nu au investit instanța cu nicio cerere.
Instanța de fond a pronunțat o soluție pe care apoi nu a mai susținut-o cu o motivare bazată pe starea de fapt care i-a fost supusă atenției.
În ce privește condiția urgenței, se arată că hotărâre AGA din (...) este atacată printr-o acțiune pe fond înregistrată în (...), iar suspendarea acesteia este cerută abia în data de (...), deci după mai bine de 8 luni. Este evident că pentru reclamanți nu a existat nicio urgență în promovarea acestei cereri la aproape 8 luni de la desfășurarea adunării generale și adoptarea hotărârii. De altfel nici argumentația promovată de către aceștia prin acțiunea introductivă nu arată și nu justifică în niciun fel urgența măsurii solicitate.
A doua condiție pe care trebuie să o întrunească cererea de ordonanță președințială este neprejudecarea fondului, sens în care instanța trebuie să se rezume doar la o cercetare a aparenței dreptului dedus judecății. La nivel de aparență, actiunea în anularea Hotărârii AGA din (...) apare ca fiind neîntemeiată și nelegală.
Mai întâi, arată pârâta, Tribunalul Comercial Cluj s-a pronunțat deja in acest sens in dosarul (...) prin respingerea cererii de anulare a hotărârii AGA din
(...) promovată de reclamanții P. R. si P. N. în respectivul dosar.
Analizând acțiunea pe fond ce face obiectul dosarului nr. (...) al T. C. C., se constată ca are ca obiect o obligație de a face constând în înscrierea anumitor contracte de cesiune de acțiuni în registrele societății F.. Reclamanții au renunțat la judecata petitelor privind înscrierea în registrul acționarilor a cesiunilor despre care se face vorbire în cererea de ordonanță și a radierilor aferente acestor înscrieri, rămânând pe rolul instanțelor doar petitele privind anularea hotărârilor
AGA. Anularea acestor hotărâri avea drept cauză tocmai faptul că cesiunile mai sus amintite nu au fost înscrise în registrul acționarilor.
Un alt aspect care are importanță este acela că prin decizia nr. 3. pronunțată de I. în dosarul nr. (...) s-a stabilit faptul că cesiunile despre care se face vorbire în motivarea cererii de ordonanță nu conferă calitatea de acționari cesionarilor până la momentul înscrierii declarației de cesiune, semnată de cedent și de cesionar, în registrul acționarilor societății, cu respectarea dispozițiilor art. 98 din Legea nr. 31/1990.
Renunțarea reclamanților la cererea de înscriere a cesiunilor în registrul de acțiuni și în registrul acționarilor coroborată cu soluția irevocabilă pronunțată de I. susține o singură concluzie și anume că reclamanții nu sunt acționari ai SC F. SA cu numărul de acțiuni pe care susțin că l-ar avea.
Reclamanții indică ca și motive de nelegalitate faptul că adoptarea hotărârii
AGA s-a făcut fără participarea unor persoane (Bor și SC E. SRL) despre care se susține că ar fi acționari ai societății. Or, I. a statuat că aceste persoane nu au calitatea de acționari, nefiind înregistrați în registrele societății, iar la acest moment s-a renunțat la judecata cererii de înscriere tocmai a cesiunilor de acțiuni ale acestor persoane.
În consecință, la nivel de aparență a dreptului, persoanele despre care se afirmă că ar fi fost împiedicate să ia parte la AGA din (...) nu sunt acționari ai societății, sens în care hotărârea adoptată în acea AGA are o aparență de legalitate.
Chiar și dacă nu s-ar fi renunțat la aceste petite din cadrul acțiunii de fond, o analiză a acesteia duce la aceeași concluzie a existenței unei aparențe de legalitate a hotărârii atacate. Astfel, putem constata că petitele principale (la care actualmente s-a renunțat) au ca și obiect o obligație de a face constând în înscrierea anumitor contracte de cesiune de acțiuni în registrele societății F..
Această acțiune a fost înregistrată la data de 4 august 2011 și ar fi produs efecte doar la momentul pronunțării unei hotărâri executorii care va dispune înregistrarea contractelor de cesiune de acțiuni în registrele societății. Până în acel moment situația acțiunilor și a acționarilor este cea existentă in momentul actual în registrele societății. Conform art. 123, alin 3 din Legea 31/1990: "acționarii îndreptățiți să încaseze dividende sau să exercite orice alte drepturisunt cei înscriși în evidențele societății sau cele furnizate de R. I. P. al A., corespunzătoare datei de referință".
Pentru a dispune suspendarea unei hotărâri AGA, instanța sesizată cu această cerere trebuie să constate aparenta legalitate sau nelegalitate a acestei hotărâri. Ori, așa " cum rezultă chiar din cererea de ordonanță și din acțiunea pe fond la care se face trimitere, drepturile de acționari de care se prevalează reclamanții nu sunt înscrise în registrul acționari lor si a acțiunilor societății, ci eventual vor fi înscrise în viitor. Rezultă că la data de (...), pentru a putea respecta dispozițiile Legii 31/1990, Consiliul de A. al societății trebuia sa-i convoace și să ia act de votul exprimat doar de acționarii care figurau în registrele societății, aspect pe care de altfel nu-l tăgăduiește nimeni.
În aceste condiții, pârâta consideră ca la nivelul de analiză a aparenței dreptului și fără a prejudeca fondul cauzei, instanta nu poate constata decât că hotărâre a AGA din (...) are toate aparențele de legalitate, aspect de altfel constatat chiar printr-o sentinta pe fond a T. C. C.
Nu în ultimul rând, pârâta arată că instanța de fond a dispus suspendarea executării hotărârii AGA nr. 1/(...) până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr. (...), deși reclamanții au solicitat suspendarea hotărârii până la soluționarea acțiunii din dosarul nr. (...) al T. C. C.
În aceste condiții, pârâta apreciază că instanța a acordat mai mult decât s- a cerut, în sensul că a acordat suspendarea până la soluționarea irevocabilă a dosarului de fond, în contextul în care s-a solicitat suspendarea până la soluționarea definitivă a acestuia.
Prin întâmpinare, intimatul P. N. a solicitat, în principal, admiterea excepției lipsei calității de reprezentant a d-lui D. G. al S. F. S., cu consecința anulării recursului, iar în subsidiar, respingerea cererii de suspendare a ordonanței președințiale și respingerea recursului ca nefondat.
În susținerea excepției lipsei calității de reprezentant s-a arătat că la momentul formulării recursului SC F. SA era condusă de un consiliu de A. format din P. R., Bor E., P. N., T. A. M. și Bor N..
Pe fondul recursului, s-a menționat că reclamanții justifică un interes serios și legitim în formularea cererii de ordonanță președințială deoarece sunt acționari ai SC F. SA și prin acest demers încearcă să-l împiedice pe D. G. să se folosească de hotărârea prin care a fost desemnat noul consiliu de administrație în relațiile cu terții și în justiție.
Referitor la cerința urgenței, se arată că dacă s-ar pune în executare hotărârea prin care s-a desemnat noul consiliu de administrație ar fi afectată în mod negativ funcționarea societății în relațiile cu agenții economici și cu instituțiile publice.
Și cerința aparenței dreptului dedus judecății este îndeplinită în opinia intimaților de vreme ce SC E. SRL a dobândit 51% din acțiuni înainte de data de (...) când transferul dreptului de proprietate asupra acțiunilor nominative în formă dematerializată putea fi transmis prin simplul acord de voință al părților. T. și majoritatea acțiunile deținute de P. R. au fost dobândite anterior datei de (...). Tot în acest context se mai menționează că organele de conducere ale SC F. SA aveau obligația de a înregistra actele de transmitere a dreptului de proprietate asupra acțiunilor, obligație care nu a fost dusă la îndeplinire timp de 9 ani.
Se mai învederează că instanța de fond nu a acordat mai mult decât s-a cerut prin aceea că a dispus suspendarea hotărârii până la soluționarea dosarului nr. (...) cât timp nu există o cerere expresă a reclamanților de suspendare a hotărârii până la soluționarea definitivă a acestei cauze.
Prin notele de ședință depuse la data de 6 ianuarie 2012, SC F. SA prin Bor E., în calitate de președinte al C. de A., a solicitat să se constate renunțarea la judecata recursului.
Cât privește excepția lipsei calității de reprezentant al d-lui D. G. pentru S. F. S., C.ea o va respinge ca nefondată în considerarea următoarelor argumente.
În fața instanței de fond, S. F. S.A a fost reprezentată de către D. G., judecătorul fondului recunoscându-i această calitate în mod expres la termenul din data de 22 august 2011 când a respins excepția lipsei calității de reprezentant invocată de către reclamanți.
În fața instanței de recurs s-a susținut că această excepție de procedură nu ar putea fi repusă în discuție de către intimați în condițiile în care nu au înțeles să exercite calea de atac a recursului împotriva acestei măsuri luate de prima instanță, această statuare bucurându-se de putere de lucru judecat.
C.ea nu achiesează la această apărare a recurentei deoarece componența nominală a organelor colective însărcinate să reprezinte o societate comercială în justiție este susceptibilă de multiple modificări pe durata evoluției unui proces în căile de atac, astfel că stabilirea persoanei care reprezintă în mod legal persoana juridică în fața instanței este o chestiune ce se impune fi tranșată în fiecare grad de jurisdicție fără a se putea da relevanță autorității de lucru judecat în sensul dorit de către recurentă. De altfel, în cazul recurentei S. F. S. au fost adoptate hotărâri AGA privind modificarea componenței consiliului de administrație inclusiv după data pronunțării ordonanței președințiale recurate, așa încât nu poate fi primită teza recurentei potrivit căreia nu s-ar putea repune în discuție, în etapa recursului, calitatea de reprezentant al d-lui D. G. pentru S. F. S.
Admițând, prin ipoteză, teza recurentei referitoare la necesitatea exercitării de către intimați a căii de atac a recursului împotriva modului de soluționare a excepției lipsei calității de reprezentant al d-lui D. G. pentru S. F. S.A de către prima instanță, C.ea constată că acest demers procesual ar fi fost sortit eșecului. Și aceasta întrucât intimații nu puteau justifica folosul practic urmărit printr-un astfel de demers în condițiile în care instanța de fond le dăduse câștig de cauză, concretizat în admiterea cererii de ordonanță președințială. Pe de altă parte, admiterea excepției lipsei calității de reprezentant al d-lui D. G. pentru S. F. S.A nu ar fi condus la anularea vreunui act de procedură înfăptuit în fața primei instanțe de vreme ce S. F. S.A a avut, la fond, calitatea de pârâtă, iar nu de reclamantă, dispozițiile art. 161 C.proc.civ. fiind inaplicabile în această ipoteză.
Pentru a identifica reprezentantul legal al S. F. S.A, C.ea a verificat componența consiliului de administrație al recurentei astfel cum acesta este menționat pe site-ul oficial al ORC C. și a constatat că începând cu data de (...) petenta este condusă de un consiliu de administrație format din: P. R., Bor E., P. N., T. A. M. și Bor N.. A., pentru terți și inclusiv pentru instanțele de judecată, recurenta este reprezentată în mod legal de către consiliul de administrație în această componență nominală. Această concluzie este susținută inclusiv de dispozițiile art. 54 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 potrivit cărora societatea nu poate invoca fata de terți numirile in funcțiile de conducere sau încetarea acestor funcții, daca ele nu au fost publicate in conformitate cu legea.
Instanța de fond a ignorat aceste prevederi legale și a recunoscut d-lui D.
G. calitatea de reprezentant legal al societății recurente, dând eficiență hotărârii AGA nr. 1 din (...) a SC F. SA deși cu privire la această hotărâre nu s-au efectuat nici până în prezent formalitățile de publicitate. A. în vedere că două consilii de administrație desemnate prin hotărâri AGA distincte își dispută conducerea societății F. SA, iar contrarietate de interese între reprezentanți și societatea reprezentată este evidentă ( aspect ce rezultă inclusiv din înregistrarea cererii de renunțare la judecata recursului ), instanța de fond trebuia să dea eficiență prevederilor art. 44 alin. 1 și 2 din codul de procedură civilă și să desemneze pentru SC F. SA un curator litis.
Întrucât prima instanță nu a procedat în această manieră, C.ea este obligată să recunoască d-lui D. G. calitatea de reprezentant pentru SC F. SA înlitigiul de față, întrucât o dispoziție contrară ar echivala cu negarea dreptului la apărare al societății recurente. Această afirmație se justifică prin prisma faptului că reclamanții aparțin acelei grupării de acționari din cadrul SC F. SA care susține consiliul de administrație format din: P. R., Bor E., P. N., T. A. M. și Bor N. și care este înregistrat la ORC de pe lângă Tribunalul Cluj.
Prin urmare recunoașterea calității de reprezentant a d-lui D. G. pentru SC
F. SA este impusă de circumstanțele concrete ale speței, cu precădere de necesitatea asigurării unei modalități concrete de exercitare a dreptului la apărare, astfel încât acesta să nu devină unul iluzoriu, fără a constitui o dezlegare în drept a problemei suspuse discuției pentru alte litigii aflate pe rolul instanțelor de judecată între aceleași părți.
Pentru toate aceste considerente, C.ea va respinge excepția lipsei calității de reprezentant al d-lui D. G. pentru S. F. S.
Ca o consecință logică a statuărilor din paragrafele anterioare, C.ea va respinge și cererea de renunțare la judecată recursului formulată în numele S. F. S. de către președintele consiliului de administrație Bor E.
Analizând hotărârea criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, C.ea reține următoarele:
Apărările evocate de recurentă privitoare la lipsa interesului reclamanților în susținerea cererii de ordonanță președințială urmează a fi respinse ca nefondate.
Este corectă observația recurentei că interesul reclamanților în susținerea cererii de suspendare a efectelor hotărârii AGA nr. 1/(...) nu derivă în mod automat din calitatea de acționari ai SC F. SA, ci folosul practic urmărit se impune a fi justificat în fiecare caz în parte. Exercitarea acțiunii în anularea hotărârii AGA este doar o cerință prealabilă imperativă pentru formularea oricărei cereri de ordonanță președințială pentru suspendarea efectelor unei hotărâri AGA, iar nu o cerință suficientă așa cum rezultă din hotărârea instanței de fond.
Recurenta pretinde, în cauza de față, că interesului reclamanților în a obține suspendarea efectelor hotărârii AGA nr. 1/(...) nu mai subzistă în contextul în care prin hotărârea AGA a SC F. SA nr. 3 din 5 iulie 2011 s-au revocat consiliul de administrație și comisia de cenzori alese prin AGA nr. 1/(...).
Această susținere nu poate fi primită de vreme ce recurenta nu acceptă la modul efectiv și real măsura revocării consiliului de administrație desemnat prin hotărârea AGA nr. 1/(...), prevalându-se în continuare de această hotărâre. De altfel chiar în fața instanței de fond și a C. de A. recurenta a uzat de această hotărâre pentru a justifica calitatea de reprezentant al d-lui D. G.
Prin urmare, această apărare este doar una formală și nu va fi primită de către C.e, reclamanții justificând un interes actual în obținerea suspendării efectelor hotărârii AGA nr. 1/(...) de care recurenta continuă să se folosească.
Cât privește critica nemotivării hotărârii, C.ea reține că potrivit dispozițiilor art. 261 pct. 5 Cod procedură civilă, hotărârea trebuie să cuprindă, ca o garanție a caracterului echidistant al procedurii judiciare și a respectării dreptului la apărare al părților, "motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților". Prin urmare, "motivarea" hotărârii, înseamnă arătarea în scris a considerentelor care au dus la convingerea judecătorului că trebuie să admită cererea reclamanților.
Analizând sentința recurată se constată faptul că judecătorul fondului a admis cererea de ordonanță președințială pentru a se preîntâmina pagubele iminente ce s-ar putea produce terților ca urmare a activității desfășurate de societatea sub conducerea unor organe statutare care sunt contestate în justiție. Considerentele hotărârii nu se referă în schimb la niciuna dintre cerințele de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială, chestiune care este criticată pe calea recursului.
Procedând în această modalitate, judecătorul fondului a încălcat o obligație legală, respectiv aceea de a proceda la motivarea hotărârii în așa fel încât să ofere un răspuns pertinent la principalele argumente aduse de pârâtă în susținerea apărării. C.ea opinează însă că suplinirea acestui viciu procedural se poate realiza și de către instanța de recurs, cât timp soluția adoptată de prima instanță este una legală și temeinică prin prisma probatoriului administrat.
În continuare, C.ea reține că recursul pârâtei SC F. SA nu este fondat din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ întrucât în cauză s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor de admisibilitate a ordonanței președințiale.
În fapt, prin H. A. G. a A. nr. 1 a SC F. SA, din data de (...), s-au decis de către 68,0. din acționari următoarele: 1. efectuarea unei expertize financiar contabile pentru a se verifica modul de conducere și gestionare a societății de către CA condus de P. R., 2. descărcarea de gestiune a CA și a comisiei de cenzori alese în AGA din (...), 3. alegerea unui nou consiliu de administrație format din 9 membrii cu următoarea componență: D. G., Inoan M., Z. Ana, Galos V., R. Partenie, P. V., Visan Olimpia, Brumar I. și Ripan Alexandru și 4. alegerea unei comisii de cenzori formată din 3 membri permanenți : Pugna Indrei Tiplea Ana și Petrisor M. și 3 membri supleanți: M. E., Roșca Letitia și Rus V.. S-a mai stabilit remunerația administratorilor la 10% din salariul de încadrare a directorului general și remunerația cenzorilor de 20 lei/lună.
Dispozițiile art.133 alin 1 din Legea societăților comerciale prevăd că „odatăcu intentarea acțiunii în anulare, reclamantul poate cere instanței, pe cale de ordonanță președințială, suspendarea executării hotărârii atacate";. Prevederile legii speciale se completează cu cele ale dreptului comun în sensul că cererea de suspendare a hotărârii atacate trebuie să îndeplinească toate condițiile impuse cumulativ de art. 581 Cod procedură civilă, respectiv vremelnicia, urgența și neprejudecarea fondului. Același text de lege mai prevede că instanța poate să ordone măsuri vremelnice, în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s- ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Caracterul vremelnic al măsurii solicitate decurge atât din existența unui litigiu asupra fondului legalității hotărârii AGA adoptată la data de 15 decembrie
2010 ce formează obiectul dosarului nr. (...) a T. C. C., cât și din natura măsurii solicitate și anume suspendarea efectelor unei hotărâri AGA, măsură care este prin definiție una temporară, limitată în timp până la soluționarea irevocabilă a acțiunii de fond înregistrată pe rolul T. C. C. Din această perspectivă trebuie înlăturată susținerea recurentei potrivit căreia prima instanță ar fi acordat mai mult decât s-a cerut prin recunoașterea efectelor suspendării până la rămânerea irevocabilă a cauzei cât timp reclamanții nu au solicitat în mod expres ca suspendarea să își producă efecte limitate în timp doar până la momentul soluționării definitive a cauzei.
În ceea ce privește condiția urgenței cererii de ordonanță președințială, recurenta pretinde că această cerință nu ar fi îndeplinită în contextul în care reclamanții au decis să introducă cererea de suspendarea a hotărârii AGA după aproximativ 8 luni de la adoptarea acestei hotărâri.
Este adevărat că viteza de reacție a acționarilor care nu au luat parte la adoptarea hotărârii AGA contestate joacă un rol important în evaluarea urgenței, însă nu trebuie omis faptul că această hotărâre nu a fost făcută publică prin menționarea sa la registrul comerțului pentru a se putea prezuma că aceasta a ajuns de îndată la cunoștința acționarilor interesați.
Reclamanții au probat că au aflat că hotărârea litigioasă le vatămă interesele în cursul lunii iunie 2011 când Tribunalul Comercial Cluj a anulat prinsentința comercială nr. 3859/(...) pronunțată în dosarul nr. (...) cererea de evacuare a pârâtei SC CO L. COM SRL din spațiul recurentei pe motiv că reclamanta SC F. SA prin D. G. - președinte al C. de A. a depus la dosar un înscris prin care a arătat că nu a promovat cererea de chemare în judecată și că nu ratifică actele făcute de P. R. A. trecerea unui interval de timp de 8 luni de la momentul adoptării AGA nu este hotărâtor în analizarea cerinței urgenței de vreme ce recurenta nu a dovedit că a uzat de această hotărâre anterior lunii iunie 2011 sau că ar fi adus-o la cunoștința reclamanților pe orice cale.
Mai mult decât atât adoptarea acestei hotărâri, neînregistrată încă la O. R.
C. de pe lângă Tribunalul Cluj, a generat ample dispute între persoanele care își arogă calitatea de reprezentant al recurentei SC F. SA, împrejurarea care are reverberații asupra reprezentării societății în raporturile cu terții și cu instanțele judecătorești. Punctele divergente exprimate de părți asupra acestei chestiuni litigioase au fost consemnate în hotărârea instanței de fond și au fost reiterate ulterior în fața instanței de recurs, împrejurare ce a condus la constatarea unui conflict de interese între societatea recurentă și consiliul de administrație înregistrat la registrul comerțului și la acceptarea d-lui D. G. ca reprezentant la societății recurente doar pentru a-i da posibilitatea recurentei să își exercite dreptul la apărare.
Prin urmare, în cazul dedus judecății, urgența în luarea măsurii de suspendare a efectelor hotărârii AGA nr. 1/(...) este pe deplin justificată cât timp alegerea unui nou consiliu de administrație, neînregistrat la registrul comerțului, conduce numai la perpetuarea stării conflictuale ivite în urma adoptării hotărârii AGA contestate. Acest fapt are repercusiuni grave asupra terților cu care societatea recurentă urmează să deruleze raporturi contractuale cât timp atât consiliul de administrație condus de Bor E. cât și cel condus de D. G. își arogă calitatea de reprezentant legal al SC F. SA.
Deși recurenta a combătut pe larg criticile în privința nelegalității hotărârii AGA, C.ea nu se poate pronunța în prezenta cauză cu privire la motivele concrete pentru care s-a solicitat anularea hotărârii adunării generale dată fiind procedura de cercetare a cauzei specifică ordonanței președințiale și imposibilitatea de a se substitui instanței de fond în această cercetare. C.ea este însă abilitată să aprecieze asupra oportunității suspendării executării acestei hotărâri AGA.
A. în vedere că în privința acțiunilor aparținând SC F. SA au intervenit mai multe cesiuni a căror valabilitate a fost recunoscută prin deciziile nr. 1. și nr. 3. ale Înaltei Curți de C. și Justiție, însă cărora consiliul de administrație nu le-a dat eficiență, există premisele încălcării dreptului de a vota în AGA din (...) al unora dintre acționarii cesionari printre care se numără și reclamanții din prezenta cauză, astfel că se apreciază ca fiind oportună suspendarea efectelor acestei hotărâri.
Raportat la data încheierii contractelor de cesiune de acțiuni și la susținerile intimaților din cuprinsul întâmpinării cu privire la acest aspect, incidența prevederilor art. 98 din Legea nr. 31/1990 comportă anumite discuții care urmează a fi cercetate pe fond de tribunal în cadrul acțiunii în anulare a hotărârii AGA, așa încât simpla invocare a acestui text de lege de către recurentă nu creează o aparență de legalitate a hotărârii AGA în favoarea recurentei.
Față de considerentele anterior reținute, C.ea în temeiul art. 312 C.proc.civ. va respinge recursul declarat de pârâta S. F. S. C.-N. prin D. G. împotriva sentinței civile nr. 4.331 din 22 august 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C. C., pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge excepția lipsei calității de reprezentant a S. F. S. C.-N. cu privire la domnul D. G.
Respinge cererea de renunțare la judecată.
Respinge recursul declarat de pârâta S. F. S. C.-N. prin D. G. împotriva sentinței civile nr. 4.331 din 22 august 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C. C., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința de la 17 ianuarie 2012.
Red.M.I.I./(...). Dact.H.C./ 3 ex. Jud.fond. I.Păcurar.
| ← Decizia comercială nr. 3939/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 170/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
