Sentința comercială nr. 798/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
SENTINȚA CIVILĂ nr. 798/2011
Ședința camerei de consiliu din data de 30 octombrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S. L. RUS GREFIER: M. V.-G.
S-a luat spre examinare, conflictul negativ de competență ivit între
Judecătoria Cluj-Napoca și T. S. C. în soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul M. C.-N., prin primar, în contradictoriu cu pârâta SC S. C. SRL, având ca obiect obligația de a face.
Examinarea cauzei a avut loc în camera de consiliu în lipsa părților, acestea nefiind citate.
Curtea reține cauza în pronunțarea regulatorului de competență.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 13698/(...), pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în dosar nr. (...), s-a admis excepția necompetenței materiale a J. C.- N., fiind declinată competența de soluționare a cauzei având ca părți reclamantul M. C.-N. prin primar, în contradictoriu cu SC S. C. SRL, T.ui S. C..
Asupra excepției necompetenței materiale a J. C.-N., instanța a reținut următoarele:
In conformitate cu prevederile art. 2 pct.1 lit. a C.p.c, in vigoare la data sesizării instanței, sunt de competența tribunalului, in prima instanța, procesele si cererile in materie comerciala al căror obiect are o valoare de peste 100.000 de lei precum si procesele si cererile in aceasta materie al căror obiect este neevaluabil in bani.
Instanța a constatat ca prin art.219 al L. nr.71/2011 prevederea menționata mai sus a fost abrogate, rezultând ca si aceste categorii de litigii intra in aria de competenta materiala a judecătoriilor.
Pentru stabilirea competentei in speța, trebuie analizate doua aspecte, si anume: natura civila sau comerciala a litigiului precum si, in al doilea rând, incidenta in speța a art.2 pct.1 lit. a C.p.c., in prezent abrogat.
In cauza, obiectul acțiunii îl reprezintă desființarea unor lucrări efectuate de către un comerciant la un imobil proprietate a societății, lucrări ce au constat in edificarea de noi spatii, cu destinație de birouri si spatii comerciale, cum a susținut parata. Din procesul-verbal de constatare nr.26/(...) rezulta ca parata a desfășurat aceste lucrări in calitate de beneficiar dar si de investitor.
Având în vedere această destinație a imobilului din litigiu, instanța a dedus intenția speculativă a pârâtei de a obține profit, fie din exploatarea imobilului din punct de vedere comercial, fie din vânzarea spațiilorcomerciale care nu pot intra în sfera bunurilor de folosință personală. Prin urmare, executând lucrările de construire la imobilul respectiv, pârâta desfășoară o activitate cu caracter comercial.
Potrivit articolului 7 din C.com., sunt comercianți aceia care fac fapte de comerț, având comerțul ca o profesiune obișnuită și societățile comerciale. Chiar dacă am accepta caracterul neobișnuit al actelor de comerț efectuate de pârâta, potrivit articolului 9 din același cod, orice persoană care într-un chip accidental face o operațiune de comerț și nu poate fi considerată comerciant, este supusă legilor și jurisdicțiunii comerciale pentru toate contestațiunile ce se pot ridica din această operațiune.
Raportând aceste texte legale la starea de fapt izvorâtă din probele cauzei, instanța a apreciat că lucrările de construire executate în scopul obținerii de profit imprimă raportului juridic dedus judecății, al cărui obiect este tocmai oprirea sau desființarea acestor lucrări, un caracter comercial. În plus, potrivit articolului 3, punctul 8 din Codul comercial, legea consideră fapte de comerț și întreprinderile de construcții.
Cercetând valoarea obiectului cererii de chemare în judecată, instanța a constatat că cererea formulată de reclamant este neevaluabilă în bani.
In al doilea rând, chiar daca prin art.219 din Legea nr.71.2011 a fost abrogat art.2 pct.1 lit. a C.p.c, in prezent aceste categorii de litigii revenind judecătoriilor din punctual de vedere al competentei materiale, potrivit art.223 din aceeași lege, "daca prin prezenta lege nu se prevede altfel, procesele si cererile in materie civila sau comerciala in curs de soluționare la data intrării in vigoare a Codului civil se soluționează de instanțele legal investite, in conformitate cu dispozițiile legale, materiale si procedurale in vigoare la data când au fost pornite";
In speța, cererea a fost înregistrata pe rolul J. C.-N. la data de (...), anterior intrării in vigoare a Codului civil. Cu toate ca in prezent competența soluționării acestor categorii de cereri aparține judecătoriilor, cum rezulta din interpretarea textului redat anterior, la soluționarea unor asemenea procese pornite anterior intrării in vigoare a Codului civil, sunt aplicabile prevederile legale, materiale si procedurale in vigoare la data când au fost pornite, competenta aparținând instanței legal investite.
Or, in speța, chiar daca dosarul a fost înregistrat pe rolul J. C.-N., la data înregistrării cererii, instanța competenta cu soluționarea in prima instanța a cererilor in materie comerciala neevaluabile in bani, era tribunalul, nu judecătoria.
In aceste condiții, judecătoria nefiind legal investita din punctual de vedere al prevederilor referitoare la competenta de ordine publica, aceasta nu va putea soluționa cauza.
Prin urmare, instanța a admis excepția de necompetență materială a
T.ui C. și, pe cale de consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei, T.ui S. C..
Prin sentința civilă nr. 3407/(...), pronunțată de T. S. C. în dosar nr.
(...), s-a admis excepția necompetenței materiale a T.ui S. C..
A fost declinată competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul M. C.-N. în contradictoriu cu pârâta SC S. C. SRL, în favoarea
J. C. N..
S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus sesizarea Curții de A. C. in vederea soluționării acestuia.
Analizând excepția necompetenței materiale a T.ui S. C., acesta a reținut că prin procesul verbal de constatare si sancționare a contravențieinr. 65/(...) întocmit de M. C.-N. - D. P. C., s-a constatat că pârâta SC S. C. SRL in calitate de beneficiar și investitor a executat lucrări de construcții fără a deține autorizație de construire conform legislației în vigoare, imobilul fiind situat în aria protejată a municipiului. L. constau în mansardarea primului și ultimului corp de clădire, mansardarea parțială a corpului al doilea, extinderea ultimului corp, amenajări interioare, înlocuirea tâmplăriei parțial, înlocuirea învelitorii, a porții de acces cu tâmplărie PVC, desfacerea și refacerea parțială a împrejmuirii. La data constatării, lucrările erau în curs de execuție (fila 6 dosar nr.(...) al J. C. N.).
Prin acest proces verbal a fost aplicata amenda de 8.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.26 al.1 lit. a din Legea nr.50/1991
și s-a dispus oprirea imediată a lucrărilor și solicitarea de la P. C. N. de analizare a situației în vederea soluționării conform prevederilor legale, in termen de 60 de zile.
La următorul control, efectuat la data de (...) de către D. P. C. la imobilul paratei, s-a constatat ca aceasta nu s-a conformat măsurilor dispuse conform L. 50/1991 în termenul acordat (fila 7 dosar nr. (...) al J. C. N.).
În acest context s-a formulat prezenta acțiune, prin care s-a solicitat desființarea lucrărilor de construcții executate nelegal la imobilul situat în C.-N., str. Memorandumului, nr.16 si aducerea acestuia la starea anterioara intr-un termen stabilit de instanța.
Potrivit prevederilor art. 32 al.1 din Legea 50/1991, în cazul in care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat in termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz: a) încadrarea lucrărilor in prevederile autorizației; b) desființarea construcțiilor realizate nelegal.
Raportat la obiectul și cauza prezentei acțiuni, instanța a reținut că solicitarea de desființare a lucrărilor executate în absența unor autorizații emise în mod legal de către pârâtă are ca și fundament juridic constatarea unei fapte contravenționale în sarcina pârâtei, intrând în regimul contravențional privit în sens larg, iar potrivit dispozițiilor art. 32 raportat la art. 35 alin. 3 din același act normativ, procedura de soluționare este reglementată de dispozițiile O. nr.2..
Este real, așa cum a arătat pârâta prin întâmpinarea depusă la dosar, că petitul prin care s-a solicitat desființarea unor lucrări se referă la instituirea unei obligații de a face în sarcina pârâtei, iar un asemenea petit nu este unul evaluabil în bani. Cu toate acestea, în contextul analizat, calitatea de comerciant a părților (examinată prin raportare la legislația în vigoare la momentul introducerii acțiunii) este irelevantă, întrucât ceea ce asigură o corectă calificare a acțiunii, sub aspectul naturii sale comerciale ori civile, este nu doar obiectul cererii, ci și cauza acesteia. Or, după cum s-a menționat, solicitarea de desființare a lucrărilor se întemeiază pe constatarea săvârșirii unei contravenții de către pârâtă, prin intermediul acestei acțiuni urmărindu-se înlăturarea efectelor faptei contravenționale săvârșite. Regimul contravențional se înscrie în sfera raporturilor de drept administrativ, iar instanța competentă să soluționeze acțiuni întemeiate pe dispozițiile L. nr.50/1991 raportat la OG nr.2. este judecătoria, ca instanță specială de contencios administrativ, iar nu o instanță specializată pentru cauze cu profesioniști.
T. a mai reținut că nu sunt aplicabile dispozițiile art.56 Cod comercial în sensul dorit de pârât, întrucât acestea se refera la obligațiile născute din actele unui comerciant, or în cauză se discută despre fapta ilicita de natură contravențională a unui comerciant. De asemenea, nu sunt incidente nici prevederile art. 3, 4, 7 și 9 Cod comercial, deoarece litigiul izvorăște nu din faptele de comerț ale unui comerciant sau din raporturile acestuia cu terțe persoane născute în timpul exercitării comerțului, ci din raporturile de drept contravențional născute prin constatarea și sancționarea unei contravenții de către autoritatea competentă, in conformitate cu dispozițiile L. nr.50/1991.
Din perspectiva considerentelor expuse, tribunalul a constatat ca revine J. competența de soluționare a acțiunii promovate de reclamant in conformitate cu dispozițiile art.1 C.pr.civ., iar nu T.ui S. C., nefiind incidente dispozițiile art.2 pct.1 lit. a din același act normativ invocate de pârât.
Pentru aceste motive, în temeiul dispozițiilor art.159 pct.2 si art.158
C.pr.civ., instanța specializată a admis excepția necompetenței materiale a
T.ui S. C. si a declinat competenta de soluționare a acțiunii in favoarea J. C.- N..
Întrucât prin sentința civila nr. 13698/(...), pronunțata de Judecătoria
Cluj-Napoca, această instanță a admis excepția necompetentei materiale in ce o privește, apreciind că revine T.ui S. C. competența de soluționare a cauzei de față, iar prin prezenta sentință T. S. C. a constatat ca revine J. C.- N. competența materială de soluționare a cauzei, în raport de dispozițiile art.20 pct.2 si art.21 C.pr.civ., instanța specializată a reținut ca s-a ivit un conflict negativ de competenta, motiv pentru care a sesizat Curtea de A. C., pentru emiterea unui regulator de competenta.
Analizând conflictul negativ de competență ivit ca urmare a pronunțării celor două hotărâri mai sus amintite, Curtea reține următoarele: Acțiunea a fost expres întemeiată pe prevederile art. 32 al. 1 lit. b) din
Legea 50/1991, potrivit cărora în cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat in termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz, desființarea construcțiilor realizate nelegal.
Prin procesul verbal de constatare si sancționare a contravenției nr.
65/(...) întocmit de M. C.-N. - D. P. C., s-a constatat că pârâta SC S. C. SRL in calitate de beneficiar și investitor a executat lucrări de construcții (mansardarea primului și ultimului corp de clădire, mansardarea parțială a corpului al doilea, extinderea ultimului corp, amenajări interioare, înlocuirea tâmplăriei parțial, înlocuirea învelitorii, a porții de acces cu tâmplărie PVC, desfacerea și refacerea parțială a împrejmuirii) fără a deține autorizație de construire conform legislației în vigoare, imobilul fiind situat în aria protejată a municipiului; la data constatării, lucrările erau în curs de execuție. Prin procesul verbal a fost aplicată sancțiunea amenzii pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.26 al.1 lit. a din Legea nr.50/1991 și s-a dispus oprirea imediată a lucrărilor și solicitarea de la P. C. N. de analizare a situației în vederea soluționării conform prevederilor legale, in termen de 60 de zile.
La următorul control, efectuat la data de (...) de către D. P. C. la imobilul paratei, s-a constatat ca aceasta nu s-a conformat măsurilor dispuse conform L. 50/1991 în termenul acordat, iar în consecință s-a formulat acțiunea prin care s-a solicitat desființarea lucrărilor de construcțiiexecutate nelegal la imobilul situat în C.-N., str. Memorandumului, nr.16 si aducerea acestuia la starea anterioara intr-un termen stabilit de instanța.
Raportarea făcută de tribunalul specializat între art. 32 și art. 35 alin.
3 din Legea nr. 50/1991, care trimite la soluționarea plângerii contravenționale potrivit dispozițiilor O. nr. 2., nu are suport în construcția logică a L. nr. 50/1991, trimiterea operând doar cu privire la procesul verbal de contravenție expres prevăzut, însă O. G. nr. 2. constituie, totuși, lex generalia și pentru petitul acțiunii a cărei competență de soluționare este judiciar disputată.
Potrivit art. 5 alin. 1 și 3 lit. g) din acest act normativ cadru, sancțiunile contravenționale sunt principale și complementare, printre cele complementare fiind enumerată desființarea lucrărilor și aducerea terenului în starea inițială. Legea nr. 50/1991 nu prezintă nici o dispoziție specială care să înlăture caracterul de sancțiune contravențională complementară a măsurii desființării lucrărilor, faptul că ea scoate prerogativa aplicării din sfera administrației și o introduce în sfera justiției, pentru considerente de importanță a raporturilor sociale implicate, nu are semnificația schimbării naturii sale juridice de sancțiune contravențională, procedura și, implicit, competența, fiind cele prevăzute de O. G. nr. 2..
Prin urmare, nu în virtutea unui text expres de trimitere, ci a aplicării legii generale în completarea unei dispoziții speciale, particulare, competența se stabilește conform Ordonanței G. nr. 2., în favoarea judecătoriei.
Chiar dacă se invocă și un temei de drept aferent unei obligații de a face, acesta este, pe de o parte, superflu, deoarece obligația care se urmărește a fi impusă are o reglementare materială specială și specifică, și, pe de altă parte, fără relevanță, în condițiile în care regimul procedural al cererii de desființare este dat de natura contravențională a măsurii care se urmărește a fi impusă.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 22 alin. 2 și 5 C. pr. civ.,
Curtea va soluționa conflictul negativ de competență ivit în sensul că va stabili în favoarea J. C.-N. competența materială de judecare a acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
H O T Ă R Ă Ș T E
Soluționează conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Cluj-Napoca și T. S. C. în sensul că stabilește în favoarea J. C.-N. competența materială de judecare a acțiunii formulată de către reclamantul M. C.-N. prin P., împotriva pârâtei S. S. C. S.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Dată în camera de consiliu și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE GREFIER S. L. RUS M. V.-G.
Red.SLR/dact.MS
3 ex./(...)
| ← Decizia comercială nr. 3694/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Încheierea comercială nr. 309/2012, Curtea de Apel Cluj -... → |
|---|
