Decizia civilă nr. 1/2013. Opozitie la executare silită
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1/2013
Ședința publică din 06 Februarie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: P. I.
JUDECĂTOR: U. I.
GREFIER: P. R. A.
S-a luat în examinare apelul declarat de apelanta SC. P. C. S., împotriva sentinței civile nr. 5997/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr. _
, în contradictoriu cu intimata SC. C. P. S. prin administrator judiciar V. C.
I., având ca obiect opoziție la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta intimatei, av. Bertel A. L., lipsă fiind apelanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se reține că la termenul de judecată din_ s-a pus în discuția părților tardivitatea apelului declarat în cauză.
Cu privire la excepția invocată, reprezentanta intimatei solicită admiterea excepției tardivității apelului. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare cu privire la excepția invocată.
Deliberând constată că :
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 5997/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, s-a admis ca fiind fondată contestația la executare formulată de oponenta SC C. P. S. PRIN ADMINISTRATOR J. V. C. I., în contradictoriu cu intimata SC P. C. S., și în consecință s-a dispus anularea executării silită obiect a dosarului execuțional nr. 343/2011 al SCPEJ Andronesi V. n D. & Andronesi D. a M. .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond în baza probelor administrate a reținut următoarele:
Prin Sentința comerciala nr. 98/CC/2010, pronunțată în dos. nr._ de către Tribunalul B. -Năsăud s-a admis cererea formulată de către contestatoarea din cauza pendinte, sens care s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței cu privire la aceasta. De asemenea, la data de_ s-au efectuat, în temeiul titlului executoriu B.O. RNCB3AG 0369849 și a procesului-verbal emis de către executorul judecătoresc Andronesi V. n-D., în dosarul execuțional nr. 343/2011 al SCPEJ Andronesi V. n D. & Andronesi D. a M., formele de executare în contra contestatoarei în scopul realizării creanțelor datorate.
De asemenea, instanța a reținut că art. 137 al. 1 Cod procedură civilă stabilește obligația soluționării cu prioritate a excepțiilor de fond ori de procedură care fac de prisos cercetarea pe fond a cauzei. Prin încheierea de ședință din data de_ instanța a unit cu fondul excepția inadmisibilității căii de atac, în raport de prevederile art. 137 al. 2 Cod procedură civilă, sens în care prima analiză care se impune a fi făcută în cauză este cea asupra excepției.
În acest sens se reține că o soluție de admitere a excepției inadmisibilității invocată de către intimată ar conduce la nerespectarea dreptului la un proces echitabil garantat contestatoarei inclusiv în faza de executare silită prin prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Pe de altă parte, scopul normelor juridice inserate de către legiuitor în prevederile art. 399 și urm. Cod procedură civilă a constat tocmai în supunerea spre analiză a actelor și formelor de executare silită în privința legalității acestora.
Pe de altă parte, contestatoarea nu a formulat apărări contra titlului executoriu constând în biletele la ordin depuse la fila 4 dosar astfel încât să fie incidente în cauză prevederile art. 62 din Legea nr. 58/1934 potrivit cu care "în termen de 5 zile de la primirea somațiunii, debitorul poate face opoziție la executare ", ci a criticat însăși această fază procesuală cu motivarea că starea de insolvență nu permite demararea unei atare proceduri.
Așa fiind, instanța a respins excepția invocată ca fiind neîntemeiată.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța reține că art. 36 din Legea nr. 85/2006 stipulează expressis verbis că "de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silita pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale." Scopul acestei norme juridice constă tocmai în protejarea averii falitei pentru asigurarea executării tuturor creanțelor prin prisma și cu respectarea lex specialis din Legea nr. 85/2006.
Așadar, Biletul la ordin ca titlu executor poate fi valorificat doar în procedura insolvenței, independent de data emiterii sale, cu respectarea reglementărilor prevăzute în legea anterior precizată. O atare soluție se justifică prin prisma aspectului că, independent de aspectul că contestatoarea se găsește în procedura reorganizării judiciare ori în cea a falimentului, odată deschisă procedura insolvenței, orice plată poate fi făcută exclusiv prin administratorul judiciar desemnat și numai cu încuviințarea judecătorului sindic.
Din formularea art. 142 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, rezultă că obligația de a pune la dispoziția executorului judecătoresc, după închiderea procedurii, a tabelului definitiv, nu este o facultate a lichidatorului, ci o obligație a practicianului în insolvență, menită să asigure încheierea etapei privind efectuarea plății datoriilor, cunoscut fiind că în această etapă sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de către executor în conformitate cu prevederile Legii privind procedura insolvenței.
Că este așa o confirmă și Decizia nr. 6 din dosarul nr. 6/2012 privind soluționarea recursului în interesul legii.
Astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de Colegiul de conducere al Curții de apel Suceava și a stabilit că "în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 142 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, raportat la art. 136 alin. 6 din Codul de procedură fiscală, executarea hotărârilor judecătorești
de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere sau de supraveghere în condițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, se va efectua, în cazul concursului dintre creditorii fiscali și ceilalți creditori ai debitorului, potrivit Codului de procedură fiscală";, decizia pronunțată fiind obligatorie în raport de prevederile art. 3307alin. 4 din Codul de procedură civilă. Această hotărâre s-a pronunțat în dosarul nr. 6/2012 în ședința publică din data de 14 mai 2012.
În practică, efectul acestui recurs în interesul legii este dat de modificarea titularului fazei de executare silită care, in această ipoteză, este creditorul deținător al creanței fiscale și, evident, de normele după care se soluționează o contestație la executare derivată dintr-o atare procedură.
Dacă anterior pronunțării acestei soluții orice contestație la executare era soluționată după normele edictate de Codul de procedură civilă, prin prisma acestei hotărâri a Instanței Supreme este evident că soluționarea contestațiilor la executare pornite în cazul creanțelor fiscale se va face cu directa aplicare a dispozițiilor Codului de procedură fiscală, această fiind unica excepție până la acest moment.
Așadar, rezultă cu evidență aspectul că interpretarea normelor se impune a fi făcută în deplină concordanță cu statuările instanței supreme, faza de executare silită neputând fi efectuată în privința unei persoane juridice aflată în insolvență decât cu încuviințarea judecătorului sindic.
Așa fiind, în considerarea prevederilor art. 399 și urm. Cod procedură civilă, instanța a admis ca fiind fondată contestația la executare, sens în care a anulat executarea silită obiect a dosarului execuțional nr. 343/2011 al SCPEJ Andronesi V. n D. & Andronesi D. a M. .
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, intimata SC P. C. S. - societate în insolvență, reprezentată prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvență Cionca D. M. și administrator special Herman Toma, care au solicitat, în principal, casarea în întregime a sentinței atacate ca fiind nemotivată în fapt, cu consecința reținerii spre rejudecare a cauzei iar, în subsidiar, modificarea în totalitate a sentinței atacate ca fiind nelegală și netemeinică, cu consecința respingerii contestației la executare ca neîntemeiată, așa cum a fost formulată și precizată la instanța de fond.
In motivarea recursului s-a arătat, în esență, că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea sau aplicare greșită a legii, ce rezidă în greșita interpretare și aplicare a prev.art.36 și 64 alin.6 din L.85/2006, dar și că instanța de fond a interpretat greșit actele juridice deduse judecății, schimbând natura și înțelesul clar și vădit neîndoielnic al acestora, fiind incidente motivele de recurs prev.de art.304 pct.8 și 9 C.pr.civ.
De asemenea, au fost invocate ca fiind incidente în speță și motivele de recurs prev.la art.304 pct.6 C.pr.civ, întrucât instanța de fond s-a pronunțat "ultra petita";, întrucât a acordat mai mult decât s-a cerut și cel prevăzut la pct. 304. pct.7 C.pr.civ, întrucât sentința atacată nu a fost motivată în fapt și în drept și cuprinde motive străine de natura pricinii.
La termenul din data de l2.l2.20l2 (f.l8), tribunalul a pus în discuția părților, din oficiu, natura căii de atac prin prisma disp.art.62 alin.3 din L.58/l934, asupra cambiei și biletului la ordin, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora, hotărârea pronunțată asupra opoziției la executare va putea fi atacată numai
cu apel în termen de 15 zile de la pronunțare, iar
la termenul următor, părțile prezente s-au pronunțat asupra excepției tardivității apelului, cauza fiind transpusă la completul de apel.
Având în vedere că la fond, obiectul cererii este "opoziție la executare"; împotriva somației executorului judecătoresc în dosar execuțional nr. 343/20ll pentru executarea silită a unui bilet la ordin investit cu formulă executorie întemeiată pe disp.art.62 alin.l din L.58/l934 și că împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond se poate face doar apel în termen de l5 zile de la pronunțare, se constată că
cererea de recurs înregistrată la data de l_, chiar depusă la poștă la l3.07.20l2 este tardivă prin raportare la termenul de l5 zile, care curge de la data pronunțării sentinței instanței de fond, respectiv 0l.06.20l2.
Este de principiu că și în situația în care, în hotărârea atacată, este indicată o altă cale de atac decât cea prevăzută în mod expres de lege, primează dispoziția legală care prevede calea de atac și instanța de control judiciar va lua în considerare dispoziția specială care reglementează calea de atac.
De altfel, se constată că în cauză, nu s-au mai prezentat în instanță reprezentanții SC P. C. S. - în insolvență, deși societatea a fost legal citată.
Față de aceste considerente, în baza disp.art.62 alin.3 din L.58/l934 rap.la art.284 alin.l C.pr.civ, se va respinge ca tardiv apelul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca tardiv apelul declarat de intimata SC P. C. S. - în insolvență, cu sediul procesual ales în C. -N., str.A., nr.42, jud.C., la SCA P.
&SFERLE"; și sediul social în C. -N., str.F. nr. l2l, jud.C., împotriva sentinței civile nr.5997 din 0l.06.20l2 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr.702/l90/2012.
Cu drept de recurs în termen de l5 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 06 februarie 20l3.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | GREFIER, | |||
I. P. | I. | U. | R. | A. | P. |
Red/dact UI/CR 2 ex/ ll.03.20l3
Jud.fond: Abruda O. D.
| ← Decizia civilă nr. 11471/2013. Opozitie la dizolvare | Decizia civilă nr. 11545/2013. Opozitie la executare silită → |
|---|
