Decizia civilă nr. 10/2013. Opozitie la executare silită
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR. 10/A/2013
Ședința publică din data de 4 martie 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE: V. LAURA OROS JUDECĂTOR: S. I.
GREFIER: A. ZAH
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de către apelanta SC Z. M. B. SRL împotriva sentinței civile nr. 3884/2012 pronunțată de către Judecătoria Turda la data de 2 octombrie 2012 în dosarul nr._, privind și pe intimata SC S. M. SRL, având ca obiect opoziție la executare.
La apelul nominal, se prezintă reprezentantul apelantei, domnul av. G.
N., cu împuternicire depusă la dosar la acest termen de judecată, lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că la dosar s-a transmis prin fax de către apelantă, la data de 28 februarie 2013, note de ședință și de către intimată, la data de 1 martie 2013, tot prin fax, întâmpinare.
Se comunică un exemplar din întâmpinarea formulată de către intimată reprezentantului apelantei
Reprezentantul apelantei, având în vedere faptul că alăturat întâmpinării formulate partea adversă a atașat și o fișă client, solicită comunicarea unui exemplar din acest înscris, precum și un nou termen de judecată în vederea studierii acesteia și a formulării poziției procesuale.
Instanța constată că fișa client a fost transmisă la dosar de către intimată într-un singur exemplar.
Reprezentantul apelantei susține cererea de amânare formulată, urmând a face o copie de pe exemplarul transmis la dosar.
Instanța, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 62, alin. 3 din Legea nr. 58/1934, având în vedere data pronunțării hotărârii și data promovării căii de atac, invocă excepția tardivității apelului.
Reprezentantul apelantei lasă la aprecierea instanței admiterea sau respingerea excepției invocate din oficiu.
Instanța, cu privire la excepția tardivității apelului invocată din oficiu, reține cauza în pronunțare, pe baza înscrisurilor aflate la dosar.
T R I B U N A L U L,
Prin sentința civilă nr.3884/2012 pronunțată la data de 2 octombrie 2012 în dosarul nr._ al Judecătoriei T. a fost respinsă opoziția la executare formulată de oponenta debitoare S. Z. M. B. S. . în contradictoriu cu intimata creditoare SS M. S. ., fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin Încheierea nr. 486/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei T. a fost admisă cererea formulată de intimata creditoare SS M. S. ., dispunându-se investirea cu formulă executorie a biletului la ordin seria BTRL3BT nr. 6536551 emis de oponenta debitoare S. Z. M. B. S. . la data de_, scadent la data de_, pentru suma de 29.999,99 lei.
Prin cererea adresată Biroului Executorului Judecătoresc Man O. I., intimata creditoare SS M. S. ., a solicitat executarea silită a acestui bilet la ordin, în dosarul execuțional nr. 76/2012 demarându-se procedura executării silite pentru recuperarea creanței intimatei creditoare în cuantum de 29.999,99 lei.
La data de_, în dosar execuțional nr. 76/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc Man O. I., a fost emisă Somația prin care oponenta debitoare a fost somată ca în termen de o zi de la data primirii somației să achite creditoarei suma de 29.999,99 lei și suma de 3.736,44 lei, cu titlu de cheltuieli de executare, în baza titlurilor executorii - bilet la ordin seria BTRL3BT nr. 6536551 emis la data de_, scadent la data de_, respectiv procesul verbal privind cheltuielile de executare. În același dosar execuțional s-a procedat apoi la poprirea conturilor bancare ale oponentei debitoare S. Z. M. B. S. .
Prin opoziția la executare, oponenta debitoare S. Z. M. B. S. . a solicitat instanței, pe cale principală, constatarea nulității biletului la ordin și a
întregii executări silite, raportat la inexistența unui raport juridic fundamental, în sensul că oponenta debitoare nu datorează creditoarei suma pentru care s-a emis în mod pretins abuziv biletul la ordin, acesta din urmă fiind completat parțial de către debitoare, respectiv cu cifra 2 la rubrica "zeci de mii";, restul cifrelor fiind adăugate de către creditoare, deși nu a fost mandatată de debitoare în acest sens și fără a o notifica în prealabil pe debitoare.
Instanța a reținut că biletul la ordin este un înscris prin care o persoană, numită emitent se obligă să plătească o sumă de bani la scadență unei alte persoane, numită beneficiar sau la ordinul acesteia. Fiind un titlu comercial de valoare, biletul la ordin este un titlu de credit, la ordin, formal și complet, care încorporează o obligația abstractă, autonomă și necondiționată, de plată a unei sume de bani de către semnatarii săi, ținuți solidar pentru executarea obligației.
Din interpretarea dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 58/1934 rezultă că o cambie (respectiv biletul la ordin, căci potrivit art. 106 din lege, dispozițiile referitoare la cambie sunt aplicabile și biletului la ordin) poate fi emisă de trăgător, în mod deliberat, fără a cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de lege, urmând ca acestea să fie completate ulterior, cu excluderea intervenției trăgătorului, de către primitorul cambiei. Prin completarea titlului cu mențiunile lăsate în alb, biletul la ordin devine complet și produce efectele unui bilet la ordin regulat emis.
În consecință, conținutul biletului la ordin va fi cel care rezultă din înscris și emitentul, în speță oponenta debitoare S. Z. M. B. S. . este obligat față de orice posesor al titlului. Într-adevăr, potrivit art. 12 din Legea nr. 58/1934, nerespectarea înțelegerii intervenite nu poate fi opusă posesorului, în speță creditoarei SS M. S. ., decât în cazul când aceasta ar fi dobândit biletul la ordin cu rea-credință ori a săvârșit o greșeală gravă în dobândirea ei, ceea ce nu s-a dovedit. Buna-credință fiind prezumată în raporturile civile, sarcina de a face
o astfel de dovadă revenea exclusiv oponentei debitoare. Mai mult, potrivit art. 63 alin. 2 din Legea nr. 58/1934, excepțiile personale trebuie întotdeauna sprijinite de probe scrise, ceea ce în cauză nu s-a întâmplat.
Pe de altă parte s-a reținut că oponenta debitoare recunoaște în motivarea opoziției la executare că biletul la ordin a fost completat parțial de către debitoare, care a menționat cifra 2 la rubrica "zeci de mii";, astfel că sunt plauzibile aserțiunile creditoarei în sensul că această completare parțială a biletului de către debitoare era menită să o împiedice pe creditoare să menționeze o sumă mai mare decât cea de 2x.xxx lei .
În aceste circumstanțe, instanța a apreciat că la momentul emiterii biletului la ordin, oponenta debitoare și-a asumat riscul apariției unei astfel de situații. Ori, a invoca acest aspect împotriva posesorului titlului înseamnă o invocare a culpei proprii. Nu există nicio dovadă sau măcar vreun indiciu în sensul că intimata creditoare a acționat cu rea-credință. Prin însăși natura și modul de circulație al acestor titluri de valoare, mai ales atunci când sunt emise în alb, se subînțelege posibilitatea ivirii unor astfel de situații, cum este cea de față. Însă atât timp cât legea nu exclude emiterea în alb a biletului la ordin, trebuie acceptat faptul că lipsa la emitere a sumei fixe trecute pe titlu nu constituie o cauză de nulitate.
Instanța a mai apreciat că prin opoziția la executare formulată, oponenta debitoare face abstracție de faptul că biletul la ordin, ca titlu de valoare, dă naștere la o obligație autonomă și necondiționată de plată a sumei înscrise în favoarea beneficiarului. Astfel, este pe deplin recunoscut faptul că una dintre
caracteristicile esențiale ale biletului la ordin (guvernate de reguli identice, sub acest aspect, cu cele ale cambiei) se referă la faptul că acesta are valoarea unui titlu abstract, în sensul că drepturile și obligațiile rezultate din biletul la ordin există în mod valabil, independent de cauza juridică care l-a generat, de raportul juridic fundamental.
Întrucât biletul la ordin este un titlu abstract, pentru valorificarea drepturilor și realizarea obligațiilor cambiale nu trebuie făcută dovada raporturilor fundamentale. Din momentul în care a fost emis, drepturile si obligațiile cambiale au o existență de sine stătătoare. Datorită caracterului de titlu abstract, biletul la ordin se emancipează total de cauza juridică care l-a generat și obligațiile asumate sunt analizate în sine, fără vreo referire la raporturile juridice fundamentale.
Cu alte cuvinte, obligația pe care o conține un bilet la ordin nu are nici o legătură cu împrejurarea care a stat la baza emiterii sale, tocmai pentru a insufla
încredere celor care participă la circuitul cambial și pentru a facilita, astfel, circulația titlurilor. În același sens, existența, întinderea și conținutul obligațiilor cambiale se apreciază în funcție de cele scrise pe acestea, nu și de alte repere extrinseci care ar putea fi invocate.
Cât privește susținerile oponentei debitoare în sensul că intimata creditoare nu a notificat-o cu privire la suma cu care a completat parțial biletul la ordin și nici nu a emis vreo factură pentru această sumă pe seama debitoarei, ținând cont de cele expuse anterior și de faptul că nici o dispoziție legală nu îi impunea creditoarei o atare conduită, instanța le-a apreciat ca neîntemeiate.
În concluzie, în cauză nu s-a dovedit nici o cauză de nevalabilitate a biletului la ordin pentru motive care țin de forma sau fondul acestuia, așa cum
sunt reglementate de Legea nr. 58/1934 și dezvoltate de doctrina și practica judiciară.
Față de aceste considerente, raportat la dispozițiile legale anterior evocate, instanța a apreciat ca nefondat capătul de cerere privind constatarea nulității biletului la ordin seria BTRL nr. 6536551 emis la data de_, astfel că l-a respins.
Cât privește procedura executării silite în dosarul execuțional nr. 76/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc Man O. I., instanța a apreciat că aceasta s-a efectuat cu respectarea normei juridice execuționale, neexistând cauze de încălcare a dispozițiilor legale în materie care să ducă la nulitatea acesteia, actele de executare îndeplinind de asemenea toate condițiile de fond și formă prevăzute de lege, fiind efectuate în baza unui titlu executoriu legal întocmit, susceptibil de executare silită.
În consecință, instanța a apreciat ca nefondat și capătul de cerere privind constatarea nulității executării silite ce formează obiectul dosarului execuțional nr. 76/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc Man O. I., astfel că l-a respins.
Cât privește solicitarea intimatei creditoare privind sancționarea oponentei debitoare pentru exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale, raportat la dispozițiile art.723 alin.l Cod procedură civilă, instanța a apreciat-o ca nefondată, reținând că acționarea în justiție a unei persoane, ca expresie a liberului acces la justiție, consacrat de art. 21 din Constituție constituie un drept. Exercițiul acestui drept, în virtutea principiului disponibilității, este liber. T. larul dreptului este liber să pornească sau nu procesul civil, în principiu exercițiul acțiunii civile nefiind supus unor garanții sau autorizări prealabile.
Această libertate implică, totodată, și alegerea momentului la care să fie declanșat procesul, corespunzător intereselor părților. În același timp însă, reclamantul trebuie să exercite orice drept, atât la declanșarea procesului, cât și ulterior, pe parcursul judecății, cu bună-credință și potrivit scopului în vederea căruia a fost recunoscut de lege (art. 723 alin.1 Cod civil).
Doctrina a dat noțiunii de "abuz de drept procesual"; un înțeles material, obiectiv și altul, psihologic, subiectiv. Suntem în prezența abuzului de drept în înțeles material, obiectiv, când dreptul este exercitat peste limitele sale materiale, cu exces de intensitate, producând pagubă părții adverse fără mult folos titularului de drept, exces cantitativ, injust. Este abuz de drept în înțeles psihologic, subiectiv, când dreptul este exercitat cu rea-credință, intenție răutăcioasă de a supăra, vătăma, de a înrăutăți starea părții adverse, iar autorul își dă seama că abuzează nu pentru a trage foloase din exercițiul dreptului, ci pentru a face rău datornicului.
Această înseamnă că nu se poate considera că o eroare de apreciere, o greșeală de gândire săvârșită în momentul introducerii cererii de chemare în judecată sau al formulării unei cereri în cursul procesului exclude buna credință în exercitarea dreptului procedural, mai ales dacă eroarea cu privire la șansele de câștig sau de succes ale formulării cererii este deplină, partea crezând că demersul său este unul temeinic și îndreptățit.
Ca și în dreptul material, în dreptul procesual, buna credință a titularilor drepturilor procesuale se prezumă. Prezumția bunei-credințe în exercitarea drepturilor procedurale are un caracter relativ, deoarece aceasta va putea fi
răsturnată de cel care pretinde reaua-credință, dovada relei credințe putând fi făcută cu orice mijloc de probă.
Având în vedere considerentele anterior expuse, instanța a apreciat că exercitarea prezentei opoziții la executare nu constituie prin ea însăși exercitarea abuzivă a unui drept și nu atrage automat concluzia încălcării art. 723 Cod procedură civilă, atâta timp cât din circumstanțele cauzei și probatoriul administrat, nu a rezultat că acțiunea a fost pornită cu rea-credință, cu intenția de a produce o pagubă morală sau materială, astfel că nu poate fi reținută existența elementului intențional ilicit exprimând atitudinea necorectă și necinstită a oponentei debitoare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, înregistrat la data de 27 decembrie 2012, recalificat apel în ședința publică din data de 4 martie 2013, apelanta SC Z. M. B. SRL, solicitând admiterea recursului și modificarea în întregime a hotărârii atacate în sensul admiterii contestației la executare astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului s-a arătat că hotărârea atacată a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, motiv de nulitate prevăzut de art.304 pct.9 C.pr.civ. Astfel, apelanta a arătat că prin contestația formulată în termen legal a solicitat ca instanța de fond sa constate nulitatea Biletului la ordin Seria BTRL 6536551 emis la data de_, sa constate nulitatea executării silite ce formează obiectul dosarului execuțional nr. 76/2012,cu consecința anularii somației si a tuturor formelor de executare efectuate de BEJ Man O. I. in dosarul executional nr.76/2012, pentru lipsa unui titlu valabil.
In motivarea cererii s-a arătat că într-adevăr intre părți s-au derulat operațiuni comerciale. La data de 10 august 2011, reprezentantul SS
M. S. . i-a solicitat apelantei sa lase ca si garanție pentru garantarea obligațiilor de plata aferente acestor operațiuni, un Bilet la ordin. Apelanta a fost de acord, a completat parțial acest bilet si a lăsat biletul la ordin Seria BTRL 6536551,1, necuprinzand nicio suma concreta, fiind completata doar cu cifra 2. Ulterior, apelanta a primit prin posta somația din dosarul executional nr.76/2012 si procesul verbal privind cheltuielile de executare, prin care a luat la cunostinta ca intimata a completat biletul cu o suma care nu isi găsește corespondent in vreo obligație a apelantei fata de intimata. De asemenea, intimata nu a mandatat intimata sa completeze biletul la ordin cu o anumita suma, iar aceasta nu a notificat-o în vederea înștiințării faptul că a completat suma si nici nu a emis nicio factura pe seama apelantei cuprinzând aceasta suma.
Potrivit prev.art.104 din Legea nr.58/1934 printre alte cerințe, ca biletul la ordin sa fie valabil, trebuie sa privească o suma determinata. Apelanta nu a arătat o suma determinata, ci aceasta suma a fost determinata abuziv de reprezentanții beneficiarului creditor.
Raportat la prev.art.105 din același act normativ, acest bilet la ordin nu este valabil, respectiv nu poate fi socotit valabil ca bilet la ordin pentru ca nu este stipulata suma determinata.
Întrucât nu se poate vorbi despre un titlu valabil nici executarea silita demarata in temeiul unui titlu nelegal nu este legala, motiv pentru care se solicita anularea executării in intregime.
Recurenta a arătat că nici un moment creditoarea nu a indicat în concret care sunt facturile sau factura pentru care s-a solicitat achitarea sumei de 29.999
lei și astfel, care operațiuni comerciale existente între părți au fost stinse prin plată.
În mod greșit instanța de fond a considerat că nu era necesară precizarea operațiunilor comerciale stinse cu acest bilet la ordin, considerând că acest instrument de plată nu trebuie să aibă justificarea în operațiunile derulate. Creditoarea trebuia să arate în concret care facturi sunt acoperite prin suma solicitată, pentru a se verifica dacă aceste facturi sunt scadente, respectiv dacă apelanta datorează sau nu suma solicitată prin biletul la ordin contestat.
Recurenta a arătat că nu datorează suma pentru care a fost completat biletul la ordin, iar simpla menționare a unei sume, fără a arăta în concret care facturi sunt stinse prin plata acestei sume este nelegală.
Prin întâmpinare, intimata SC S. M. SRL a solicitat respingerea recursului, arătând că potrivit dispozițiilor art.63 din Legea nr.58/1934 și pct.321 din Norma BNR în procesele cambiale, fie pe cale de acțiune, fie pe cale de opoziție la somația de executare, debitorul va putea opune creditorului excepții privitoare la nulitatea titlului, excepții personale (adică cele care decurg din raporturile personale dintre posesorul și debitorul cambiei), excepții procedurale (adică cele privitoare la condițiile de exercitare a acțiunii sau execuției cambiale). Excepția de neexecutare este într-adevăr o excepție personală care derivă din raportul juridic care a intervenit între creditor și debitor și cate constituie, de regulă, raportul al obligației cambiale abstracte. Excepțiile personale, potrivit pct.328 din Norma BNR, sunt: a) excepțiile referitoare la raportul fundamental care a determinat crearea sau circulația cambiei, b) excepțiile referitoare la viciile de consimțământ și c) excepțiile izvorând din raporturi ulterioare creației cambiale. Ori, în speță, nici unul din elementele prevăzute anterior nu-și găsește aplicabilitate, raportat Ia cele prezentate în aceasta întâmpinare. Intimata a arătat că i-a furnizat apelantei mărfuri, existând facturi acceptate, iar apelanta i-a încredințat un bilet la ordin in alb valabil completat cu toatele datele necesare, semnat ie reprezentanții legali.
S-a arătat că este irelevant faptul ca recurenta a mandatat-o sau nu pe intimată sa completeze Biletul la Ordin, intrucat tocmai esența înmânării fizice a unui asemenea titlu de creanța (si instrument de plata in același timp) permite completarea cu sumele datorate, legea neretinand obligativitatea existentei unui mandat sau obligativitatea realizării unei prealabile notificări.
In final, intimata consideram ca există un raport juridic in mod valabil încheiat, deținem facturile acceptate de apelanta care certifica pretențiile intimatei, a dobândit cu buna credinta biletul ia ordin acesta fiind înmânat personal, este deținătoarea unui titlu de creanța - Bilet la Ordin in mod valabil emis, apelanta având posibilitatea sa nu recunoască pretentiile intimatei si in
consecința sa nu emită Bietul la Ordin. S-a arătat că tocmai completarea biletului la ordin cu cifra 2 (in câmpul zecilor de mii) îl culpabilizeaza pe emitent întrucât acesta astfel a admis ca datorează cel puțin 2x.xxx RON. În mod deliberat niciunde în cuprinsul opoziției, apelanta nu face vorbire despre suma care o datorează tocmai pentru aceasta depășește valoarea de 30.000 RON.
Intimata a apreciat că prin opoziție s-au formulat aparari sau excepții privitoare la actele de executare silită și nu referitoare la fondul dreptului, adică raportul juridic dintre debitor și creditor, astfel ca prezenta opoziție este de fapt o
veritabila contestație, consacrata de dispozițiile art.399 alin.(l) și urm. din Codul de procedură civilă.
Recursul declarata de recurenta S. Z. M. B. S. . a fost recalificat de instanța de judecată ca apel, fiind avut în vedere faptul că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă o opoziție la executare, iar conform art.62 din Legea nr.58/1934 calea de atac împotriva hotărârii pronuțate d eprima instanță este apelul.
La termenul de judecată din data de 4 martie 2013, instanța a ridicat din oficiu, excepția tardivității apelului.
Analizând excepția tardivității apelului invocată din oficiu, instanța constată următoarele:
Obiectul cererii de chemare în judecată îl formează opoziția la executarea biletului la ordin seria BTRL3BT nr. 6536551 emis de debitoarea S. Z. M. B.
S. . în favoarea creditoarei SS M. S. . la data de_, scadent la data de_ . Motivele de fapt și de drept ale cererii vizează valabilitatea titlului, aceste aspecte putând fi verificate numai în cadrul unei opoziții la executare. Cererea având ca obiect anularea actelor de executare silită are un caracter accesoriu opoziției la executare, nelegalitatea formelor de executare fiind invocate din perspectiva nevalabilității titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin. Nu au fost invocate vicii ale formelor de executare silită prin raportare la dispozițiile art. 399 c.pr.civ.
Conform disp. art.284 alin.1 C.pr.civ., termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii dacă legea nu dispune altfel.
Întrucât litigiul în cauză are ca obiect opoziție la executare, tribunalul consideră că în ceea ce privește termenul de apel se impune a se face aplicarea disp. art.62 din Legea nr.58/1934, dispoziții speciale care se aplică în cauza de față și pe care legiuitorul le-a prevăzut în cuprinsul art.284 alin.1 C.pr.civ.
Astfel, hotărârea pronunțată asupra opoziției va putea fi atacată cu apel în termen de 15 zile de la pronunțare.
Calea de atac împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță, precum și termenul în cadrul căruia partea nemulțumită de hotărârea pronunțată se poate adresa instanței ierarhic superioare, sunt expres prevăzute de lege, de la aceste norme neexistând posibilitatea de a se deroga.
Drept urmare, împotriva hotărârii pronunțate de judecătorie la data de 2 octombrie 2012, apelanta era îndreptățită să uzeze de calea de atac a apelului pe care trebuia să o declare în termen de 15 zile de la pronunțare.
Întrucât conform art.101 C.pr.civ. termenele se calculează pe zile libere, ultima zi în care apelanta putea să formuleze apel era data de 17 octombrie 2012. Apelul a fost înregistrat la Judecătoria Cluj-Napoca la data de 27 decembrie 2012, cu nerespectarea termenului de 15 zile de la pronunțate și, implicit, cu nerespectarea disp. art.284 C.pr.civ. coroborate cu prev. art.62 alin.1 din Legea
nr.58/1934.
Luând în considerare aceste texte de lege, tribunalul va admite excepția tardivității introducerii apelului, cu consecința respingerii ca tardiv a apelului declarat de apelanta S. Z. M. B. S. . împotriva sentinței civile nr. 3884/2012 pronunțate la_ în dosarul nr._ de către Judecătoria Turda, sentință care va fi menținută în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite excepția tardivității apelului, invocată din oficiu.
Respinge, ca tardiv, apelul declarat de apelanta S. Z. M. B. S. ., cu sediul în T., str.F. nr.44, ap.1, jud.C., în contradictoriu cu intimata SS
M. S. ., cu sediul în B., str.M. nr.151, jud.Satu Mare, împotriva sentinței civile nr. 3884/2012 pronunțate la_ în dosarul nr._ de către Judecătoria Turda.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică azi,_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | GREFIER, | |
V. LAURA OROS | S. I. A. | ZAH |
Red.SI/MM 4 ex./_
Judecător fond: M. M. O., Judecătoria Turda, județul C. .
| ← Decizia civilă nr. 172/2013. Opozitie la executare silită | Decizia civilă nr. 7333/2013. Opozitie la executare silită → |
|---|
