Decizia civilă nr. 7333/2013. Opozitie la executare silită
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 7333 /2013
Ședința publică din data de 19 Iunie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. M.
J. ECĂTOR M. H.
J. ECĂTOR F. T.
G. D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de pârâta SC L. G. C. S., împotriva deciziei civile nr. 26/A din data de_, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanta SC DS
S. PRIN ADMINISTRATOR J. C. I. DE I. A. A., având ca obiect - opoziție la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat, cu taxă judiciară de timbru în valoare de 97 lei, conform dovezii aflată la fila 19 din dosar și timbru judiciar de 5 lei.
Se constată că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție și dispozițiile Legii nr. 31/1990, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 10.685 din_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei B. M., s-a dispus respingerea excepțiilor invocate de intimata SC L. G. C. S., s-a respins cererea de opoziție la executare formulată de petenta SC D. SS în contradictoriu cu intimata SC L. G. C. S., s-a admis cererea de anulare a formelor de executare, formulată de petenta SC D.
SS în contradictoriu cu intimata SC L. G. C. S., și în consecință au
fost anulate actele de executare silită emise în dosar execuțional nr. 475/2011 al
executorului judecătoresc Bucur Giurgea și obligată intimata să plătească petentei suma de 3100 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin biletul la ordin seria PIRB3AG nr. 0007103 emis de oponentă fără protest la data de_ în
B. M., aceasta s-a obligat să plătească suma de 3. ,38 RON creditoarei SC CDS OIL S., stipulându-se scadența la_ în B. M. .
Creditoarea S.C. CDS OIL S.R.L. a solicitat învestirea cu formulă executorie a biletului la ordin, astfel că prin încheierea civilă nr. 7287/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare s-a admis cererea și s-a dispus învestirea cu formulă executorie a acestui titlu.
Prin contractul de cesiune de creanță nr. 270/_, încheiat de cesionara intimată cu cedenta SC CDS OIL S., aceasta din urmă a cedat intimatei, toate drepturile prezente și viitoare ce rezultă și care au ca obiect biletul la ordin seria PIRB3AG nr. 0007103, emis la data de_ de către debitoarea S.C. D. SSR.L. pentru suma de 3. ,38 RON cu scadență la data de_ (f.46-47).
Cesiunea a devenit opozabilă petentei-debitoare, conform art.1391-1398 și 1402-1404 cod civil, prin notificarea transmisă de intimată și recepționată de petentă la data de_ ( f.43-45).
Prima instanța a apreciat că Normele Băncii Naționale a României nr. 6/1994 sunt incidente în cauză, contrar celor afirmate de intimată, având în vedere prevederile pct. 510 din acestea, dar și obiectul reglementării lor.
Potrivit pct. 83 din Normele Băncii Naționale a României nr. 6/1994: "Spre deosebire de gir, cesiunea de creanță ordinară devine opozabilă numai începând din momentul notificării ei debitorului sau începând din momentul în care debitorul o acceptă prin act autentic.";
În baza acestui bilet la ordin, intimata SC L. G. C. S. a demarat împotriva oponentei procedura executării silite prin intermediul executorului
judecătoresc Bucur Giurgea, executare încuviințată de J. ecătoria Sector 1-6 B.
, formându-se astfel dosarul execuțional 475/2011.
Trăgătorul, girantul sau avalistul poate, prin stipulațiunea "fără cheltuieli", "fără protest", sau orice altă expresiune echivalentă, scrisă pe cambie și semnată, să scutească pe posesor pentru exercitarea dreptului de regres, de facerea protestului de neacceptare sau neplată, conform art. 51 din Legea nr. 58/1934, iar conform pct. 284 din Normele Băncii Naționale a României nr. 6/ 1994 clauza "fără protest" înscrisă pe cambie de trăgător, girant sau avalist, îl scutește pe posesor, pentru exercitarea acțiunii sau execuției de regres, de dresarea protestului de neacceptare sau neplată.
În speță, biletul la ordin are inserată o astfel de clauză, astfel că intimata este scutită de dresarea protestului, susținerile contrare ale petentei fiind nefondate.
Pe de altă parte, intimata cesionar, dobândind drepturile pe care le-a avut cedentul, rezultă că excepțiile pe care debitoarea le putea invoca cedentului pot fi opuse și cesionarului.
Având în vedere aceste considerente și ținând seama de faptul că biletul la ordin este un titlu de credit ce conține un drept literal, în sensul că dreptul cuprins este determinat numai de conținutul scris al titlului, acesta având o existență autonomă, instanța a respins opoziția la executare, intimata - cesionară având dreptul la suma de bani menționată în titlu, dobândind biletul la ordin cu bună credință, în baza cesiunii de creanță notificată debitoarei.
În speță, în condițiile în care nu s-a făcut dovada comunicării cu debitoarea a acestei somații, somația fiind inexistentă, deși aceasta reprezintă în prezenta procedură de executare silită un act de executare primar și imperativ
cerut de dispozițiile legale speciale invocate, ce se aplică cu prioritate față de dreptul comun, astfel că, în temeiul art. 404 cod procedură civilă, instanța de fond a anulat actele de executare silită emise în dosar execuțional nr. 475/2011 al executorului judecătoresc Bucur Giurgea, iar în baza art. 274 cod procedură civilă, a obligat intimata să plătească petentei suma de 3100 lei cheltuieli de judecată, justificate prin onorariul avocațial și taxa de timbru, apreciate de instanță ca fiind corespunzătoare pretențiilor admise.
În ceea ce privește excepția tardivității opoziției, invocată de intimată, instanța de fond a respins-o ca nefondată, în condițiile în care nu a fost emisă somația prevăzută de art. 61 alin. 6 din Legea nr. 58/1934 și de pct. 320 din Normele Băncii Naționale a României nr. 6/ 1994, pentru a fi incidente dispozițiile art. 62 alin. 1 din Legea nr. 58/1934.
Instanța a respins și excepția lipsei calității de reprezentant al avocatului petentei, având în vedere împuternicirea avocațială depusă la dosar și însușită de reprezentantul petentei (f.6).
Astfel cum s-a arătat mai sus, intimata cesionar, dobândind drepturile pe care le-a avut cedentul, rezultă că excepțiile pe care debitoarea le putea invoca cedentului pot fi opuse și cesionarului, astfel că, instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția inadmisibilității invocate de intimată.
Prin decizia civilă nr. 26/A din_, pronunțată în dosarul nr._ al
T. ului Maramureș
s-a respins apelul declarat de apelanta-intimată SC L. G.
C. S. împotriva sentinței civile nr. 10685 din_ a Judecătoriei B. M., în contradictoriu cu intimata - petentă SC D. SS .
Prin aceeași deciziei s-a respins apelul incident formulat de intimata SC D.
SS precum și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că în mod greșit reține apelanta principală faptul că prima instanță ar fi fost investită doar cu opoziție la executare.
Astfel, așa cum reiese din analiza cererii introductive, deși aceasta poartă titlul de "Opoziție la executare";, prin primul petit se solicită anularea tuturor formelor de executare, sens în care, prima instanță, fiind învestită cu acest capăt de cerere, s-a pronunțat asupra acestuia în mod legal.
Or, natura unei acțiuni introductive nu se poate analiza doar prin raportare strictă la titlul acesteia, ceea ce învestește instanța fiind petitele concrete ce se formulează.
Referitor la calea de atac incidentă în cauză, apreciindu-se că, întrucât este vorba de o acțiune care supune spre analiză petite duale, atacabile atât cu calea de atac a recursului cât și a apelului și ținând cont că hotărârea judecătorească are caracter unitar, neputând fi disociate din aceasta aspectele diferite în ceea ce privește calea de atac, pentru a nu prejudicia părțile de o cale de atac prevăzută de lege și oricum pentru a nu afecta interesele părților mai mult decât prin recalificarea căii de atac în recurs, T. ul a analizat calea de atac formulată prin prisma normelor ce reglementează apelul.
În ceea ce privește emiterea sau nu, anterior oricărui act de executare, a unei somații cambiale, atunci când este vorba despre o executare cambială, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 320 lit. g din Norma BNR nr. 6/1994 executarea va începe printr-o somație adresată unuia sau oricăruia dintre obligații cambiali; somația se va face conform regulilor de procedură în materia executării silite; ea cuprinde: transcrierea exactă a cambiei, precum și a celorlalte acte din care rezultă suma datorată; această sumă se stabilește de către posesor prin actul de somație.
Potrivit art. 61 alin. 6 din Legea 58/1934 somațiunea de executare trebuie să cuprindă transcrierea exactă a cambiei sau a protestului, precum și a celorlalte acte din care rezultă suma datorată.
Or, din analiza acestor dispoziții legale și ținând cont că executarea cambială reprezintă o procedură de executare specială, reiese că somația este obligatorie și necesar anterioară oricărui act de executare. În continuarea și în considerarea raționamentului expus, instanța apreciază că înscrisul de la fila 82 dosar fond, fiind unul ulterior și conținând informarea realizării actului de poprire, nu poate fi considerat ca îndeplinind exigențele somației inițiale, care semnifică și reprezintă începerea executării silite în baza unui bilet la ordin.
Astfel, în lipsa unei somații inițiale, actele de executare subsecvente apar ca nelegale, sens în care prima instanța a anulat în mod legal formele de executare întocmite cu nerespectarea legii.
În ceea ce privește susținerea apelantei privitor la necompetența teritorială a primei instanțe, deși întemeiată în baza art. 400 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul a reținut faptul că este vorba de o necompetență reglementată de dispoziții de ordine privată, conform art. 159 Cod procedură civilă, sens în care, ținând cont de prevederile art. 1591 Cod procedură civilă și de faptul că această excepție nu a fost invocată în termenul legal, T. ul reține că neregularitatea sub acest aspect s-a acoperit, astfel că apărarea apelantei principale în acest sens urmează a fi înlăturată.
Referitor la susținerea apelantei principale legate de tardivitatea formulării opoziției, T. ul a reținut că potrivit art. 62 alin. 1 din legea 58/1934 în termen de 5 zile de la primirea somațiunii, debitorul poate face opoziție la executare.
Or, atâta timp cât s-a reținut că nu a existat o somație, dresată în condițiile legii și comunicată debitoarei, nici termenul aferent formulării opoziției la executare nu poate fi reținut ca depășit.
În ceea ce privesc cheltuielile judiciare acordate de instanța de fond, tribunalul a reținut că acestea au fost stabilite în mod temeinic, fiind reduse în raport de petitele admise și cele respinse.
Asupra apelului incident formulat de intimata SC D. SS, T. ul a reținut că în ceea ce privește motivul legat de lipsa protestului, biletul la ordin în cauză poartă mențiunea "fără protest";, sens în care această apărare apare ca neîntemeiată.
Apărările invocate sub forma excepției referitoare la raportul fundamental reieșite din faptul completării unui bilet la ordin emis doar cu titlu de garanție au fost respinse, atâta timp cât dispozițiile legale prevăd și acceptă emiterea de bilete la ordin în alb, ce urmează a fi completate ulterior și introduse la plată în cazul neexecutării obligației de plată de bunăvoie și ținând cont de prevederile pct. 75 din Norma BNR 6/1994 și art. 12 și art. 19 din legea 58/1934.
Împotriva acestei decizii, pârâta S.C. L. G. C. S.R.L. B. a declarat recurs
, solicitând admiterea acestuia, casarea în parte a deciziei recurate și rejudecarea cauzei de către o altă instanță decât Tribunalul Maramureș.
În motivarea recursului, pârâta a arătat că instanța de apel a efectuat o gravă confuzie între opoziția la executare și contestația la executare, cu consecințe asupra modului de constituire a instanței de judecată și a căilor de atac prevăzute de lege pentru fiecare dinte cele două căi procedurale.
S-a mai criticat hotărârea recurată și din perspectiva stabilirii taxei de timbru pentru cele două cereri, precum și din perspectiva faptului că instanța de apel a făcut abstracție de principiul disponibilității și nu a pus în discuție o
inadmisibilitate a capătului de cerere privind anularea formelor de executare.
Susține recurentul că soluția juridică ce s-ar fi impus ar fi fost cea a disjungerii celor două cereri diferite, respectiv opoziția la executare și contestația la executare, motivat de faptul că în cadrul opoziției la executare nu pot fi analizate criticile debitorului împotriva modului în care se realizează procedura de executare silită în baza titlului de valoare deținut de creditorul ce a inițiat executarea.
Cu privire la aplicabilitatea Normelor B.N.R. nr. 6/1994, recurenta a arătat că instanța de apel s-a aflat într-o gravă eroare atunci când a stabilit că acestea sunt aplicabile și comercianților și nu doar entităților bancare.
Analizând recursul formulat din perspectiva motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind fondat din următoarele considerente
:
Prin cererea de chemare în judecată intitulată de către reclamantă
"opoziție la executare"; s-a solicitat anularea formelor de executare realizate în dosarul execuțional nr. 475/2011 al Biroului executorului judecătoresc Bucur Giurgea.
Din conținutul concret al motivelor prezentate, se poate reține faptul că reclamanta a invocat aspecte legate de modul în care a fost pus în executare titlul comercial de valoare emis în sarcina sa.
Între părțile litigante raportul juridic se află în faza de executare, când creditoarea urmărește executarea creanței stabilită prin titlul de valoare, în speță bilet la ordin.
În cadrul opoziției la executare, ca unică formă de control a valabilității și legalității titlului de valoare, debitorul poate invoca apărări referitoare la valabilitatea și legalitatea titlului de valoare (litet la ordin, cambie, cec) și nu aspecte referitoare la executarea silită propriu-zisă începută împotriva sa.
Titlul comercial de valoare este executoriu prin sine însuși, după investire, nemaifiind necesară urmarea unei proceduri judiciare de obținere a unei hotărâri judecătorești care să constituie mai apoi titlul executor în cadrul unei proceduri de executare silită împotriva debitorului care refuză executarea de bună voie.
Apărările debitorului față de obligația de plată pot fi prezentate de către acesta dosr în cadrul opoziției la executarea unui titlu de valoare, ca unică formă în care se poate pune în discuție temeinicia obligațiai d eplată stabilită prin titulu.
În cadrul opoziției la executare debitorul urmărește obținerea ineficacitătii titlului de valoare față de sine.
Executarea silită poate fi contestată în condițiile art. 399 și urm. din C.pr.civ., unde se arată că împotriva executării silite precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
În cadrul contestației la executare cel interesat reclamă aspecte de nelegalitate a executării silite propriu-zise începute față de sine.
Relevante în acest context sunt și dispozițiile art. 399 al. 3 c.pr.civ., unde se arată: "In cazul in care executarea silita se face in temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanta judecatoreasca, se pot invoca in contestatia la executare aparari de fond impotriva titlului executoriu, daca legea nu prevede in acest scop o alta cale de atac.";
B. tul la ordin pus în executare de către creditor nu a fost emis de către o instanță judecătorească ci de către debitor.
Cea de a II-a cerință legală se referă la inexistența unei alte căi de atac împotriva fondului obligației de plată.
În prezenta cauză o astfel de cale există, fiind demarată de către oponentă opoziția la executarea biletului la ordin, conf. art. 62 din Legea nr. 58/1934, în
care au fost invocate apărări de fond împotriva bilteului la ordin pus în executare.
Mai mult, prin același înscris, oponenta a invocat apărări și în privința executării silite propriu-zise începută, susținând că nu i s-a comunicat somația de executare.
Instanța de fond sesizând caracterul dual al cererii de chemare în
judecată, s-a pronunțat atât față de opoziția la executare ce privește aspecte legate de fondul dreptului (obligația de plată) cât și în privința executării silite propriu-zise, a cărei neregularitate poate fi invocată doar în cadrul unei contestații la executare.
Pe lângă diferențele procedurale dintre cele două instituții juridice, o diferență esențială între acestea, cu consecințe importante în prezentul litigiu, este cea a căilor de atac diferite prevăzute de lege în privința celor două.
Astfel, opoziția la executare, menționată în Legea nr. 59/1934, poate fi atacată atât cu apel cât și cu recurs (art.62), în timp ce contestația la executare este fără drept de apel, deci numai cu recurs potrivit art. 402 alin. 2 C.pr.civ.
Dat fiind caracterul distinct al celor două instituții juridice, în privința petitelor cererii de chemare în judecată nu ar fi putut opera prorogarea legală de competență, (art. 17 c.pr.civ.) ambele având natura unor cereri principale și nu incidentale sau accesorii.
Deficiențele cuprinse în hotărârea instanței de fond în privința căilor de atac împotriva acelei hotărâri ar fi trebuit să fie îndreptate de către instanța de apel, care ar fi trebuit să sesizeze că în fața instanței de fond au fost formulate două cereri distincte, cu finalități și căi de atac diferite.
Principiul legalității a fost grav încălcat în privința determinării căilor de atac împotriva hotărârii instanței de fond de către instanța de apel.
Așa cum s-a arătat anterior, contestația la executare și opoziția la executare nu au căi de atac identice și nu există temei ca, în virtutea disp. art.
17 C.pr.civ., să fie recunoscută o singură cale de atac în privința ambelor instituții juridice, respectiv cea a apelului.
În temeiul art. 304 pct. 1, 5 și 9 C.pr.civ., se va admite recursul formulat și se va casa hotărârea atacată, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare T. ului Maramureș.
În rejudecare, instanța de apel va proceda la identificarea corectă și recalificarea căilor de atac împotriva hotărârii instanței de fond și va proceda la disjungerea acestora în vederea soluționării separate a contestației la executare de opoziția la executare a biletului la ordin.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de pârâta S.C. L. G. C. S.R.L. B. împotriva deciziei civile nr. 26/A din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ului Maramureș pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare T. ului Maramureș.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 iunie 2013.
PREȘEDINTE, D. M. | J. ECĂTOR, M. H. | J. ECĂTOR, F. T. |
G. , pt.D. C. în c.odihnă, semnează Prim grefier, M. LENA T. |
Red.M.D./_ .
Dact.H.C./3 ex.
J. .fond: C. G. .
J. apel: V.F. ;N.Borcutean.
| ← Decizia civilă nr. 10/2013. Opozitie la executare silită | Decizia civilă nr. 34/2013. Opozitie la executare silită → |
|---|
