Decizia civilă nr. 577/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M A N I A
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR. 577/2013
Ședința publică din data de_ Instanța este constituită din: PREȘEDINTE: C. C. JUDECĂTOR: D. H. JUDECĂTOR: M. C. B. GREFIER: T. B.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâta SC M. P.
M. S. în contradictoriu cu intimata SC SS, împotriva deciziei civile nr. 7038/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, cauza având ca obiect în primă instanță pretenții.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta recurentei, d-na avocat Băraș C., cu împuternicire avocațială depusă la acest termen de judecată, lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Instanța, prin raportare la dispozițiile art. 1591alin. 2 Cod.proc.civ., apreciază că este competentă material, teritorial și general să soluționeze prezentul recurs.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că s-a depus la dosar la data de 30 octombrie 2013, din partea intimatei, un înscris intitulat "precizări";, comunicându-se un exemplar cu reprezentanta recurentei.
Reprezentanta recurentei depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 168,15 lei și timbru judiciar în cuantum de
3 lei. De asemenea, arată că pentru perioada_ -_, cuantumul penalităților este cel precizat de către intimata-reclamantă în fața instanței de fond.
Nemaifiind excepții de invocat, cereri prealabile sau cereri în probațiune de formulat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra fondului recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și modificarea sentinței civile nr.7038/2013 pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca în sensul respingerii capătului de cerere privind obligarea recurentei la plata penalităților de întârziere, precum și a capătului de cerere privind obligarea recurentei la suportarea cheltuielilor de judecată, prin raportare la toate motivele expuse în cuprinsul cererii de recurs, învederând faptul că nu există nici un temei legal sau contractual în baza căruia recurenta să fie obligată la plata acestor penalități. În continuare, arată faptul că în urma probatoriului administrat în cauză rezultă faptul că între părțile litigante au existat raporturi comerciale în baza cărora au fost emise câteva facturi de către SC SS, care însă nu au fost însușite prin semnătură și ștampilă de către SC M. P. M. S. . Solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu formularea căii de atac, constând în taxă judiciară de timbru.
Instanța reține cauza în pronunțare asupra recursului formulat.
T R I B U N A L U L,
Prin sentinta civila nr. 7038/2013 pronunțată la data de 17 aprilie 2013, Judecătoria C. N. a admis in parte cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta S.C. SSR.L. in contradictoriu cu parata S.C. M. P.
M. S.R.L., fiind obligată parata la plata către reclamanta a sumei de 2694,42 lei, reprezentand penalitati de întârziere la plata calculate de la scadenta pana la data înregistrării cererii de chemare in judecata, precum si a penalităților de întârziere la plata in cuantum de 0,7% pe zi, calculate asupra debitului in suma de 3035,08 lei, in continuare, pana la plata debitului. De asemenea s-a respins ca rămas fara obiect capătul de cerere având ca obiect suma de 3035,08 lei reprezentand contravaloare marfa și a fost obligată parata la plata către reclamanta a sumei de 486,37 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut faptul că în baza relatiilor comerciale dintre parți, in cursul anului 2012, reclamanta a vândut paratei marfa, pentru care a emis facturile corespunzatoare care însumează 17763,35 lei, insusite de parata prin semnătura reprezentantului sau. In cuprinsul fiecărei facturi s-a menționat termenul de plata, soldul la data emiterii facturii, precum si faptul ca factura tine loc de contract, iar cumparatorul a luat cunostinta de contractul de vânzare-cumpărare de pe verso, iar semnătura de primire reprezintă acceptarea condițiilor din acesta.
Potrivit clauzelor contractuale stipulate pe verso-ul fiecărei facturi, parata si-a asumat obligația de plata la scadenta înscrisa pe factura, sub sancțiunea penalităților de întârziere la plata de 0,7% pe zi.
Conform recunoașterii reclamantei, parata si-a îndeplinit obligația de plata a contravalorii mărfurilor livrate, mai puțin suma de 3035,08 lei, care a fost plătita de parata numai după încercarea de concilierea prealabila inițiata de reclamanta, respectiv după promovarea cererii de chemare in judecata - _
, plata fiind făcuta la data de_ cu ordinul de plata nr.295 de la fila 36 dos.
Probațiunea administrata in cauza, facturile emise si necontestate, precum si pozitia procesuala a paratei, care a recunoscut creanța principala si a platit-o, atesta existenta raportului obligational insusit de parti si a creantei certe, lichide si exigibile, cat si a penalităților de întârziere la plata, in suma de 2694,42 lei pana la data înregistrării actiunii, si pana la plata debitului. Prin urmare, cum debitul principal a fost stins prin plata, in aceasta limita cererea de chemare in judecata a rămas fara obiect, insa parata este ținuta si la plata penalităților de întârziere la plata, obligație care nu a fost adusa la îndeplinire.
In aceasta situație, instanța a constatat ca acțiunea formulata de reclamanta este in parte întemeiata, drept care a obligat parata la plata către reclamanta a penalitatilor de întârziere, conform dispozitivului hotararii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurenta SC M. P. M.
S. C., solicitând admiterea recursului si modificarea în tot a sentinței recurate in sensul respingerii capătului de cerere privind obligarea sa la plata penalităților de întârziere precum si a capătului de cerere privind obligarea la suportarea cheltuielilor de judecata.
În motivare recurenta a arătat că hotărârea recurata este profund nelegala. Astfel, în primul rând, instanța nu a verificat nici măcar cui aparține semnătura de pe facturile depuse la dosar. Astfel, niciuna dintre facturile anexate cererii de chemare in judecata nu poarta semnătura vreunui reprezentant al recurentei si nici stampila. Semnătura de la rubrica "calitatea Primitorului" aparține societății vânzătoare.
Recurenta mai arată că nu a acceptat prin semnătura si stampila facturile in litigiu. Asa fiind, nu exista un acord de voința, respectiv nu exista
niciun contract valabil încheiat, astfel cum in mod total greșit retine instanța de fond si deci nu exista niciun temei legal ori contractual in baza căruia sa fie obligata sa suporte penalitățile de intarziere in procent de 0,7%/zi.
Mai mult decât atât, chiar in condițiile in care ar fi semnat vreuna dintre facturi, este știut faptul ca, mențiunea inscrisa pe facturi, in sensul că pentru neplată la scadență se aplică penalități de intarziere in cuantum de 0,7%, nu poate atrage răspunderea sa, intrucat nu constituie o clauză penala, neexistand acordul părtilor exprimat in condițiile legii, sa angajeze părțile contractante. Prin acceptarea chiar fara obiectiuni a facturilor de livrare nu se realizează acordul de voința asupra clauzei penale, asa cum in mod nelegal retine instanța de fond, întrucat simpla tăcere inseamna acceptare tacita numai pentru manifestările de voință neindoielnice.
Recurenta mai arată că potrivit procesului verbal de conciliere directa incheiat in data de_ precum si a convocării la conciliere a subscrisei, a fost somata sa achite suma de 3035,08 lei, aceasta fiind suma care a făcut obiectul concilierii, însă nu a primit niciodată un calcul al penalităților de intarziere, sens in care, invocă excepția prematuritatii cererii de chemare in judecata cu privire la suma pretinsa care excede debitului de 3035,08 lei, in condițiile in care reclamantul a realizat procedura concilierii directe doar cu privire la aceasta suma.
Recurenta mai arată că a achitat de buna voie suma de 3035,08 lei, ca urmare a discuțiilor purtate cu reprezentantul societății reclamante. Cu aceeași ocazie, a stabilit ca achită întreaga suma pretinsa cu titlu capital — aceasta in condițiile in care reclamanta știe foarte bine ca doua dintre facturi, respectiv factura nr. 7017050/_ in suma de 283,42 lei si factura nr. 7016278/_ in suma de 529,46 lei, nu au fost niciodată predate, iar marfa care apare pe cele doua facturi nu a fost niciodată primita si respectiv recepționată de recurentă — in schimb, reclamanta nu va mai pretinde penalități de intarziere si cheltuieli de judecata.
Intimata prin întâmpinare a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de debitoare si menținerea ca temeinica si legala a hotărârii recurate.
In ceea ce privește plata penalităților de intarziere la care recurenta a fost obligata, intimata arată că prima instanța a acționat legal, deoarece datoriile exigibile produc penalități de la data când acestea devin exigibile. Pe de alta parte de la data scadentei facturilor fiscale, care constata datoria debitoarei fata de ea, si pana la data plații efective,_, a curs un interval de timp destul de lung, in care intimata a fost lipsita de folosința sumelor de bani blocate, așadar penalitățile care i-au fost acordate nu fac decât sa o despăgubească pentru pierderile cauzate de executarea cu intarziere a obligațiilor asumate de către debitoare, penalitățile reprezentând echivalentul prejudiciului suferit.
Cu privire la afirmațiile recurentei cum ca a fost convocata la conciliere directa doar pentru debitul principal, intimata arată că nu a inclus penalitățile de intarziere in convocarea la conciliere, deoarece era dispusă sa renunțe la acestea daca recurenta ar fi acceptat sa achite debitul inainte de a se ajunge in fata primei instanțe.
Susținerile recurentei cum ca intimata ar fi cunoscut faptul ca marfa cuprinsa in factura nr. 7017050/_ in valoare de 283.42 lei si factura nr. 7016278/_ in valoare de 529.46 lei, nu i-ar fi fost livrata, sunt neadevarate. Marfa cuprinsa in cele doua facturi a fost livrata recurentei, plata făcuta de aceasta nu face decât sa confirme susținerile intimatei. De asemenea, pe parcursul procedurii in fata primei instanțe, intre părți nu a intervenit nici
un fel de intelegere cu privire la renunțarea la penalități, așadar acuzațiile aduse de recurenta ca a profitat de buna sa credința sunt nefondate.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate precum și a dispozițiilor art. 304, 304 ind.1 si 312 Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele
:
Conform facturilor fiscale emise de SC SS pe numele recurentei pârâte SC M. P. M. S., depuse în copie la filele 6-17 în dosarul de fond, reclamanta intimată a livrat recurentei mai multe cantități de produse. Facturile fiscale menționate au fost acceptate la plată de către recurentă prin semnătura reprezentantului său și fac dovada raportului obligațional dintre părți născut din contractul de vânzare -cumpărare încheiat în formă simplificată.
Recurenta a achitat intimatei unele sume de bani anterior demarării litigiului de față, conform chitanțelor depuse la filele 18-11, stingând astfel parțial debitul născut în sarcina sa în baza facturilor anterior menționate. Ulterior sesizării primei instanțe, intimata a plătit restul debitului în cuantum de 3035,08 lei conform ordinului de plată nr.295/_ .
Recursul declarat în cauză a pus în discuție penalitățile de întârziere la plata cărora a fost obligată recurenta prin sentința civilă recurată.
Astfel, pe verso-ul fiecarei facturi pe care intimata și-a întemeiat pretențiile a fost tipărit un Contract cadru de vânzare-cumpărare, în care a fost inserată o clauză potrivit căreia "Cumpărătorul este de acord ca pentru fiecare zi de întârziere să plătească un procent de 0,7% din suma restantă pentru fiecare zi de întârziere";. Acest contract cadru nu a fost semnat de niciuna dintre părțile în litigiu. Pe facturile fiscale a fost înscrisă o clauză potrivit căreia "Cumpărătorul a luat la cunoștință contractul de vânzare-cumpărare de pe verso iar semnătura de primire reprezintă acceptarea condițiilor din aceasta";.
Clauza potrivit căreia "Cumpărătorul este de acord ca pentru fiecare zi de întârziere să plătească un procent de 0,7% din suma restantă pentru fiecare zi de întârziere";, invocată de intimată ca temei al pretențiilor sale, are natura unei clauze penale, prin care prejudiciul cauzat creditorului obligației de plată a prețului produselor livrate este evaluat la o sumă de bani, stabilită prin raportare la un cuantum procentual din pretul mărfii, sumă pe care debitorul obligației se obliga să o achite în eventualitatea efectuării cu întârziere a plății prețului în favoarea vânzătorului.
Clauza penală este convenția prin care părțile determină anticipat întinderea daunelor-interese pe care debitorul va fi obligat să le plătească în cazul neexecutării, executării necorespunzător ori cu întârziere a prestațiilor la care s-a îndatorat. Așa fiind, clauza penală apare ca un veritabil contract cu toate consecintele ce decurg din aceasta calificare și presupune acordul exprimat în mod expres de către ambele părți cu privire la modul de evaluare a prejudiciului încercat de creditor ca urmare a neexecutării în termen de către debitor a obligațiilor asumate.
În speța dedusă judecății, a fost inserată în mod unilateral de către furnizor în cuprinsul contractului cadru de pe verso-ul facturilor fiscale emise pe seama cumpărătorului o clauză penală potrivit căreia cumpărătorul se obligă ca pentru fiecare zi de întârziere să plătească un procent de 0,7% din suma restantă pentru fiecare zi de întârziere. Acest contract cadru nu a fost semnat de catre niciuna dintre părți.
Este real ca facturile fiscale sunt semnate de către delegatul care a recepționat produsele pentru cumpărător și este de asemenea adevărat că în cuprinsul facturii a fost inserată unilateral de către furnizor o mențiune potrivit căreia "Cumpărătorul a luat la cunoștință contractul de vânzare-cumpărare de
pe verso iar semnătura de primire reprezintă acceptarea condițiilor din aceasta";. Cu toate acestea, persoana care a semnat factura ca reprezentant al pârâtei nu a avut puteri de a angaja din punct de vedere juridic pârâta, respectiv de a semna în mod valabil un contract. Că este așa o demonstrează lipsa unui mandat expres în acest sens, lipsa unui acord prealabil cu referire la această împrejurare și lipsa ratificării ulterioare de către pârâtă a eventualei depășiri a mandatului ce i s-a incredintat angajatului sau. Astfel, delegatul pârâtei nu avea calitatea de reprezentant legal al acesteia, ci avea puteri limitate, circumscrise efectiv operațiunii de preluare a mărfii contractate. Factura semnată cu acest prilej servește doar ca proba a îndeplinirii unei obligații comerciale contractată în formă simplificată, acceptabilă în comerț, unde raporturile se derulează cu celeritate. Numai că acest principiu nu poate fi opus și în situația stabilirii unor condiții de responsabilitate circumscrise evaluării pe cale convențională a daunelor-interese specifice clauzei penale.
Ca urmare, penalitățile de întârziere înscrise în facturile fiscale emise pe seama recurentei nu erau datorate de aceasta, nefiind probat în cauză consimțământului său la încheierea clauzei penale de care încearcă să se prevaleze intimata și deci nici încheierea unui veritabil acord de voință între părți cu referire la stabilirea întinderii despăgubirilor intervenite înainte de producerea prejudiciului. În speță, orice dubiu cu referire la limitele obligației sunt interpretate în favoarea debitorului, conform principiului de drept consacrat în adagiul in dubio pro reo.
Din această perspectivă, recursul declarat de recurenta pârâta SC
P. M. S. este întemeiat și va fi admis, în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă, urmând a se dispune modificarea sentinței civile nr.7038/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr._ în sensul respingerii capătului de cerere formulat de reclamantă având ca obiect obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere.
Ca efect al respingerii capătului de cerere principal referitor la suma de 3035,08 lei reprezentând contravaloare marfă livrată și a respingerii ca neîntemeiat a petitului referitor la penalitațile de întârziere, se va reține culpa procesuala a pârâtei numai în ce privește petitul având ca obiect debitul principal, astfel că în temeiul dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, va fi obligată pârâta să plătească reclamantei SC SS suma de 256,80 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fond, constând în taxă judiciară de timbru și timbru judiciar aferente pretențiilor respinse ca rămase fără obiect.
În baza acelorași dispoziții legale, va fi obligată intimata, ca parte în culpă procesuală, să-i achite recurentei SC M. P. M. S. suma de 171,15 lei cheltuieli de judecată ocazionate în recurs, constând în taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE M. IVE IN NUMELE LEGII DISPUNE:
Admite recursul formulat de pârâta SC M. P. M. S. în contradictoriu cu intimata SC SS împotriva sentinței civile nr.7038/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr._, pe care o modifică, în parte, în sensul că respinge capătul de cerere formulat de reclamantă având ca obiect obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere.
Obligă pârâta să-i achite reclamantei cu titlu de cheltuieli de judecată la fond suma de 256,80 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Obligă intimata SC SS să-i achite recurentei SC M. P. M.
suma de 171,15 lei cheltuieli de judecată ocazionate în recurs. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE,
JUDECĂTOR,
JUDECĂTOR,
C. C.
D.
H.
M. C.
B.
GREFIER:
B.
Red./dact./MCB/LU/2ex./_ Judecator fond: F. M., Judecătoria Cluj-Napoca, judetul C. .
| ← Decizia civilă nr. 252/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 1171/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
