Decizia civilă nr. 10660/2013. Poprire asiguratorie
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 10660/2013
Ședința publică de la 07 Noiembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE L. U.
Judecător M. D.
Judecător R. -R. D. Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de SC M. I. E. S., împotriva deciziei civile nr. 52/2013, pronunțată de T. ul Specializat C., în contradictoriu cu SC V. S., SC I. S., SC V. S. PRIN P. I. G. - IN C. DE R. L. AL, având ca obiect poprire asiguratorie validarea popririi.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentă, avocat Curea Rebeca A., cu delegație la dosar, în substituirea avocatei titulară, Borșa D. C., reprezentanta intimatei I. S., avocat C. R., cu delegație la dosar și reprezentantul intimatei V. S., avocat D. V. Irimie, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la data de_, reprezentantul intimatei V. S. a depus la dosar un script, în cuprinsul căruia arată că raportat la lipsa unui mandat de către societatea pe care o reprezintă înțelege să nu mai susțină poziția exprimată la termenul anterior, referitoare la achitarea, de către recurentă a unei taxe judiciare de timbru calculată la valoare.
Curtea învederează părților faptul că, în conformitate cu dispozițiile art. 3, lit. e) din Legea nr. 146/1997 taxa judiciară de timbru datorată de către recurentă este în cuantum fix de 10 lei.
Reprezentanta intimatei I. S. arată că în cuprinsul încheierii de ședință de la termenul anterior s-a menționat eronat prezența reprezentantei societății I. S. ca fiind Țuțu C., când în fapt numele corect al acesteia este Țuțu M., solicitând Curții îndreptarea erorii materială.
Curtea, după deliberare, încuviințează cererea, urmând a dispune îndreptarea erorii materială strecurată în încheierea de ședință de la termenul anterior, în sensul că numele corect al reprezentantei societății I. S., prezentă la termenul de judecată din data de_ este Țuțu M. și nu Țuțu
C., cum în mod eronat s-a menționat.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului, învederând părților ca în cuvântul pe fond să se refere și la excepția nulității recursului și la excepția inadmisibilității acestuia, prin invocarea de motive noi.
Reprezentanta recurentei solicită respingerea excepției nulității recursului, precizând că acesta este motivat pe dispozițiile art. 304, pct. 9 C. pr. Civ., invocând și dispozițiile art. 1145, cu referirela compensare. Tot în cuprinsul motivelor de recurs, recurenta a invocat principiul relei credințe, prin raportarea
acestuia la buna-credință, motivat de faptul că o definiție clară a acestui concept nu se regăsește în cadrul legislației noastre.
Cât privește inadmisibilitatea invocată arată că aspectele noi au făcut obliectul dezbaterilor și la fond și în apel. Actele referitoare la contractul de ipotecă au fost depuse la dosar de către intimata I., astfel că, precizarea acestor aspecte la fond și în apel, nu determină inadmisibilitatea acestora în recurs. Sublinieri a făcut acolo unde a preciat că instanța nu a aplicat corect principiul.
Pe fondul recursului, solicită admiterea acestuia, precizând că a făcut dovada fraudei la lege, reaua credință existând și din partea terțului poprit, nu doar din partea debitorului. Apreciază că principiul necompensării trebuia aplicat în situația de față, fiind afectat patrimoniul societății. Mai mult, principiile trebuie coroborate cu actele existente la dosarul cauzei.
Solicită cheltuielși de judecată, reprezentând contravaloarea taxelor judiciare de timbru achitate.
Reprezentantul intimatei V. S. arată că aspectele legate de buna sau reaua-credință sunt de fapt chestiuni ce țin de temeinicie și nu pot fi supuse instanței de recurs. Criticile deciziei pronunțată de către instanța de apel nu pot face obiectul criticilor întemeiate pe dispozițiile art. 304 C. pr. Civ. față de aceste argumente se impune admiterea excepției nulității recursului. Arată că pentru a fi admisibilă frauda la lege, este necesar în prealabil să fie probată reaua- credință, ori încălcarea prevederilor art. 1145, invocat de către recurentă, ține de aspecte de ordine privată. Articolul 1145 se referă la compensarea legală, iar în speța dedusă judecății este vorba de o compensare convențională.
Cât privește inadmisibilitatea recursului, prin invocarea de aspecte noi în recurs, sancțiunea nu este anularea recursului, ci înlăturarea acestora ca fiind inadmisibile. Prezumțiile sunt inadmisibile în recurs.
Cheltuielile de judecată urmează a le solicita pe cale separată.
Reprezentanta intimatei I. S. solicită admiterea excepției nulității recursului, precizând că aderă la concluziile reprezentantului intimatei V. S. . Prin dispozițiile art. 304 C. pr. Civ., legiuitorul face referire la încălcăruile făcute de instanța de judecată. Recurenta indică formal încălcarea normelor, fără a indica la modul concret ce anume a fost încălcat. Recursul nu este motivat,
făcându-se referire formula la textele legale, aspect de natură a atrage nulitatea acestuia.
Cât privește excepția inadmisibilității recursului, raportat la prevederile art. 292 și 316 C. pr. Civ. apreciază că invocarea de aspecte noi sunt inadmisibile pe calea recursului.
Recurenta nu critică modul de interpretare dat de către prima instanță a prevederilor legale.
Pe fond, solicită respingerea recursului ca nefondat. Spațiul a fost închiriat cu acordul băncii. Litigiul dintre părți nu a fost notat în cartea funciară, astfel încât intimata V. S. nu avea de unde să cunoască de existența sa, neputându-se reține pe seama societății, reaua-credință.
Cheltuielile de judecată urmează a le solicita pe cale separată.
Reprezentanta recurentei arată că formalitatea procesului-verbal de compensare nu poate determina reaua-crediunță. Emioterea facturii de avans și ulterior compensarea acesteia, constituie o dovadă de rea-credință.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin decizia civilă nr. 52 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ului Specializat C., a fost admis apelul formulat de apelanta SC V.
S. si apelul declarat de apelanta SC I. S. împotriva sentinței civile nr.4154/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. _
, pe care a schimbat-o în întregime în sensul că s-a respins ca neîntemeiată acțiunea completată, formulată de creditoarea SC M. I. E. S. în contradictoriu cu pârâții SC V. S. și SC I. S. .
A fost obligată intimata să plătească apelantei SC V. S. suma de 2.388,08 lei cu titlu de cheltuieli de judecata in apel.
A fost obligată intimata să plătească apelantei SC I. S. suma de 2.388,08 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele
:
În fapt, prin cererea înregistrată la data de 18 mai 2011 sub nr._ pe rolul Judecătoriei C. -N., creditoarea SC M. I. E. S. a solicitat instanței de executare validarea popririi dispuse de BEJ Man O. în temeiul art. 454 C.p.c. asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare sau alte bunuri mobile incorporale pe care terțul poprit SC V. S. le datorează sau le va datora pe viitor debitoarei SC I. S. până la concurența sumei de 428.260,83 de lei.
Ulterior, prin înscrisul aflat la filele 310-311, volumul I al dosarului primei instanțe, creditoarea SC M. I. E. S. a formulat o completare de acțiune, prin care a solicitat constatarea nulității absolute a compensării ce face obiectul operațiunilor de compensare evidențiate în ordinele de compensare nr. 0101882 din data de_ emis de SC V. S. către SC I.
S. pentru suma de 157.228,72 de lei și nr. 0160718 din data de_ emis de SC I. S. către SC V. S. pentru aceeași sumă de 157.228,72 de lei.
În motivarea acestei cereri, creditoarea a arătat că la data pretinsei compensări, valoare inclusă în operațiunea de compensare cu denumirea de avans chirie nu reprezenta o obligație exigibilă a debitorului față de terțul poprit. Or, potrivit dispozițiilor art. 1.145 C.civ. compensarea poate fi operată doar între creanțe reciproce, certe, lichide și exigibile. Astfel, această compensare s-a realizat fără respectarea prevederilor legale, cu scop de fraudare a intereselor creditorului M. I. E. S. . în drept au fost invocate dispozițiile art. 969 și 1.145 cod civil și HG 685/1999( ulterior apărările invocate prin raportare la HG 685/1999 nu au mai fost susținute).
Criticile apelantelor sunt parțial nefondate în ceea ce privește: competența primei instanțe de a soluționa cererea având ca obiect constatarea nulității ordinelor de compensare, întrucât fiind o cerere incidentală de soluționarea căreia depindea soluționarea cererii principale, în temeiul art. 17
C.p.c. revenea judecătoriei competența de a o soluționa. De asemenea, prin invocarea fraudei la lege, motiv de nulitate absolută, creditoarea SC M. I.
E. S. își justifică, din perspectiva doctrinei și a constantei jurisprudențe, calitatea procesuală activă de a invoca nulitatea operațiunilor de compensare. Apoi, fiind o cerere incidentală formulată în cadrul unui proces deja început, nici dispozițiile art. 7201C.p.c. nu pot fi incidente în speță, cererea principală având ca obiect validarea popririi, iar nu pretenții derivate din relații comerciale. Astfel, excepția lipsei îndeplinirii procedurii concilierii este neîntemeiată, fiind respinsă în mod legal de prima instanță.
În ceea ce privește tardivitatea formulării cererii de constatare a nulității operațiunii de compensare, invocată de apelanta SC I. S., o asemenea excepție deși nesoluționată de prima instanță este vădit neîntemeiată pentru aceleași argumente expuse: nulitatea absolută poate fi invocată oricând și de
orice parte interesată, iar creditoarea își justifică în mod categoric interesul, nefiind supus unui termen de prescripție.
În ceea ce privește fondul, prima instanță, soluționând acțiunea având ca obiect constatarea nulității absolute a ordinelor de compensare nr. 0101882/_ și 0160781/_ a făcut o greșită apreciere a probelor, pentru următoarele considerente:
Frauda la lege invocată de creditoarea SC M. I. E. S. în susținerea nulității absolute a ordinelor de compensare implică reaua-credință dovedită atât a debitoarei SC I. S., cât și a terțului poprit SC V. S. .
Dacă în ceea ce privește reaua-credință a debitoarei I. S. din probele administrate rezultă cu certitudine intenția frauduloasă a acesteia de a sustrage bunul său imobil de la urmărirea silită care era iminentă, în ceea ce îl privește pe terțul poprit V. S., prima instanță nu a motivat în ce a constat reaua sa credință.
Astfel, prezumția legală care trebuie răsturnată de creditoarea M. I.
E. S. este cea a bunei-credințe. Potrivit art. 1899 din vechiul Cod civil buna-credință se presupune totdeauna și sarcina probei cade asupra celui ce aleagă rea-credință.
Este adevărat că a proba reaua-credință a unui terț nu este ușor, întrucât o atitudine subiectivă trebuie dedusă din fapte exteriorizate sau din mărturisirea judiciară. Or, raportat la interogatoriul administrat terțului poprit
V. S. nu s-a probat recunoașterea din partea acesteia a scopului ilicit urmărit de debitoare și consimțit de aceasta. Apoi, nu există menționate în registrele de publicitate imobiliară drepturi de creanță sau acțiuni care să creeze prezumția cunoașterii de către terțul poprit la momentul încheierii operațiunilor de compensare a executării silite declanșate împotriva sa de creditoarea M. I. E. S. .
De asemenea, operațiunea juridică a vânzării și, ulterior a închirierii bunului imobil cumpărat chiar vânzătorului, pe o perioadă de timp suficient de mare pentru a compensa chiria cu însuși prețul bunului este, din perspectiva cumpărătorului, o afacere profitabilă, dar, chiar așa, nu se poate prezuma reaua-credință a cumpărătorului care poate să cunoască sau nu care este scopul real al vânzătorului, dar din simpla încheiere a acestor operațiuni
juridice nu se poate deduce, aplicând o prezumție simplă, că a cunoscut scopul ilicit urmărit de vânzător.
Față de aceste considerente, nefiind incident motivul de nulitate absolută invocat de creditoarea M. I. E. S. relativ la constatarea nulității operațiunilor de compensare, critica referitoare la legalitatea acestei operațiuni din perspectiva dispozițiilor art. 1145 Cod civil nu mai are relevanță, fiind un argument de ordine privată, iar nu de ordine publică, astfel că nu poate fi invocată de orice parte interesată, ci doar de unul din cei doi comercianți parte la operațiunile de compensare.
Ca urmare, în mod nelegal prima instanță a admis acțiunea creditoarei
M. I. E. S. și a constatat nulitatea absolută a operațiunilor de compensare evidențiate în ordinele 0101882/_ și nr. 0160781 din _
, nefiind probată reaua-credință a terțului poprit, parte în contractul de vânzare-cumpărare și de închiriere.
Apoi, deliberând asupra cererii de validare a popririi tribunalul a reținut că potrivit art. 460 C:p.c. dacă terțul poprit nu-și mai îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă a liberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să
consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi
.
Întrucât temeiul promovării prezentului demers procesual având ca obiect validarea de poprire a avut ca obiect obligațiile pe care terțul poprit V.
S. le are față de debitoarea I. S. în temeiul contractului de vânzare- cumpărare, raportat la ordinele de compensare a căror legalitate din perspectiva argumentelor de nulitate absolută a fost anterior statuată, T. ul reține că nu s-a făcut dovada neîndeplinirii obligațiilor de către terțul poprit, cererea de validare a popririi urmând a fi respinsă ca neîntemeiată.
Având în vedere toate aceste considerente, tribunalul în temeiul art. 297
C.p.c. a admis apelul formulat de apelanta SC V. S. si apelul declarat de apelanta SC I. S. împotriva sentinței civile nr.4154/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, pe care a schimbat-o în întregime în sensul că a respins ca neîntemeiată acțiunea completată, formulată de creditoarea SC M. I. E. S. în contradictoriu cu pârâții SC
V. S. și SC I. S. având ca obiect validare de poprire.
În temeiul art. 274 C.p.c. a obligat intimata să plătească apelantei SC V.
S. suma de 2.388,08 lei cu titlu de cheltuieli de judecata in apel.
În temeiul art. 274 C.p.c. a obligat, de asemenea, intimata să plătească apelantei SC I. S. suma de 2.388,08 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs SC M. I. E. S.R.L
., înregistrat la data de 1 august 2013 prin care a solicitat admiterea recursului și modificarea în tot a deciziei recurate, în sensul respingerii apelurilor declarate, cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată formulate și completate.
Recurenta a indicat formal încălcarea normelor, fără a indica la modul concret ce anume a fost încălcat. Recursul nu este motivat, făcându-se referire formal la textele legale, aspect de natură a atrage nulitatea acestuia.
În ședința publică de azi, întemeiat pe dispozițiile art. 301, 3021alin. 1 lit. c și art. 303 alin. 1 și 2 C.pr.civ., raportat la art. 306 alin. 1 C.pr.civ., Curtea a
invocat din oficiu excepția nulității recursului promovat de SC M. I. E. S.R.L.
Intimatele, prin întâmpinare au invocat excepția nulității recursului care a fost luată în discuție cu prioritate,de către Curte, conform art. 137 alin. 1 C.rp.civ. de la 1865 aplicabil în cauză prin efectul art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012.
Analizând excepția invocată prin prisma dispozițiilor legale amintite anterior, Curtea constată că este întemeiată, iar recursul declarat este nul
.
Trebuie notat că în declarația scrisă de recurs înregistrată la dosar, recurenta evidențiază practic aceeași stare de fapt ca și cea dedusă judecății în fața instanțelor de fond fără să evidențieze care sunt motivele concrete de nelegalitate ce ar putea fi încadrate în unul din motivele limitativ și expres prevăzute de lege, ținând seama că recursul nu este o cale devolutivă de atac și nici nu suntem în ipoteza prevăzută de art. 3041C.pr.civ. când pot fi examinate și aspecte de netemeincie.
Indicarea formală a art. 304 pct. 9 C.pr.civ. fără o dezvoltare concretă a incidenței acestui motiv de recurs nu conduce la motivarea corespunzătoare a recursului.
Trebuie notat că textul art. 304 pct. 9 C.pr.civ. presupune trei ipoteze: hotărârea este lipsită de temei legal; hotărârea este dată cu încălcarea legii; hotărârea este dată cu aplicarea greșită a legii.
Hotărârea este lipsită de temei legal atunci când, din modul cum este redactată nu se poate determina dacă legea a fost corect aplicată, lipsa de temei legal neimpunând a fi confundată cu violarea legii ori nemotivarea hotărârii. Lipsa de bază legală a unei hotărâri înseamnă absența unei norme juridice care să poată constitui premisa majoră a silogismului judiciar față de soluția dată.
Mai apoi, hotărârea este dată cu încălcarea legii atunci când instanța nesocotește dispoziții de drept material imperativ a fi aplicate și reținute în raportul juridic material de conflict care a generat speța cum ar fi aplicarea unui text legal străin de starea de fapt.
În fine, aplicarea greșită a legii înseamnă extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică ori restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor acesteia, interpretarea greșită a textului de lege reținut a fi aplicabil în speță raportat la starea de fapt reținută, încălcarea unor principii generale ale dreptului.
Așa cum s-a arătat elocvent în practica judiciară, trimiterea la expunerea făcută în cererea introductivă și apărările făcute pa parcursul fazelor procesuale nu poate fi considerată, pe baza principiului echivalenței actelor juridice, motivare a recursului, deoarece, fiind întocmite anterior pronunțării hotărârii atacate, ele reprezintă poziția părții față de drepturile și obligațiile în discuție, iar nu critici aduse unei hotărâri, care nu fusese încă pronunțată.
Mai mult, pentru a conduce la casarea ori modificarea hotărârii, recursul nu se poate limita la o simplă indicare de formă a textelor legale ci condiția legală a dezvoltării motivelor implică determinarea greșelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează.
În speță, așa cum s-a relevat în precedent, s-a limitat să invoce pur formal art.304 pct. 9 C.pr.civ. fără să evoce explicit care ipoteză este în discuție și chiar în lipsă fără să dezvolte convingător în motivare care anume ipoteză ar fi aplicabilă pentru ca instanța în armonie cu prevederile art. 30 alin. 3 C.pr.civ. să aibă suficiente elemente să facă ea însăși o încadrare.
Din economia recursului nu se întrevede care ar putea fi exact criticile ori nemulțumirile recurentei sau greșelile de judecată ale instanței de apel compatibile cu exigențele art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
Global, nemulțumirea recurentei se orientează către aspecte de fapt reținute de instanța de apel cu referire la aprecierea probelor fără însă se indice care ar fi normele imperative încălcate de instanța de apel cu privire la acest aspect.
Din această perspectivă, așa cum s-a statuat în precedent recursul declarat în cauză este inform din punct de vedere procedural și ca atare nu satisface exigențele pentru validarea sa, sens în care în temeiul dispozițiilor legale mai sus evidențiate se va constata nulitatea acestuia.
Cum în speță, analiza s-a circumscris pe marginea unei excepții dirimante și peremtorii, aceasta face de prisos și paralizează în același timp examinarea celorlalte de regularitate a introducerii recursului și deopotrivă analiza pe fond a acestuia.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Constată nulitatea recursului declarat SC M. I. E. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 52 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ului Specializat C., pe care le menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 7 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |||
L. U. | M. | D. | R. -R. | D. |
GREFIER,
M. T.
Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./_ Jud.fond. V. I.
Jud.apel. M.C.Botiș/D.Hamciuc
| ← Decizia civilă nr. 82/2013. Poprire asiguratorie | Decizia civilă nr. 8289/2013. Poprire asiguratorie → |
|---|
