Decizia civilă nr. 1087/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1087/R
Ședința publică din 11 Noiembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE V. P.
J. ecător N. B.
J. ecător V. F.
G. ier T. H.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului formulat de către recurenta- reclamantă SC E. F. SA, cu sediul în B. M., str. George Coșbuc nr. 14, județul M. împotriva sentinței civile nr. 3389 din data de 27 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Baia Mare în contradictoriu cu intimatul-pârât V.
T., cu domiciliul în B. M. k, str. H., bl. 46B, ap. 64, județul M., având ca obiect pretenții.
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc în data de 04 octombrie 2013, când s-a dispus amânarea cauzei în pronunțare la data de 11 octombrie 2013, 18 octombrie 2013, 25 octombrie 2013 și o1 noiembrie 2013, iar apoi la data de azi, după deliberare pronunțându-se hotărârea de mai jos.
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3389/2013 pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosar nr._ s-a respins cererea reclamantei S.C. E. F. S.A., în contradictoriu cu pârâtul V. T. .
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Între reclamantă și pârât s-a încheiat în data de_ contractul de furnizare a energiei electrice nr. 17039161, pe o durată determinată, respectiv până în data de _ .
Prin actul adițional la acest contract, durata acestuia a fost prelungită până în data de _ .
Facturile în baza cărora s-a solicitat contravaloarea energiei electrice au fost emise pentru perioada_ -_ .
Cu excepția perioadei_ -_, reclamanta solicită contravaloarea energiei electrice furnizate după încetarea contractului nr. 17039161/2004.
Faptul că pârâtului i-a fost prelungit până la data de_ contractul de închiriere ce avea ca obiect apartamentul pentru care reclamanta a furnizat energie electrică, nu înseamnă că s-a prelungit și contractul nr. 17039161/2004 sau că s-a încheiat un alt contract de furnizare a energiei electrice.
Din interpretarea dispozițiilor art. 58 din Lg. 123/2012 a reieșit că acest contract de furnizare a energiei electrice trebuie încheiat în scris, consimțământul părților trebuind să îmbrace, ad probationem, forma scrisă.
În lipsa contractului încheiat în formă scrisă, pârâtul nu poate fi obligat, în temeiul art. 969 cod civil și art. 970 Cod civil, la plata contravalorii energiei electrice furnizat în afara cadrului contractual.
Pentru perioada_ -_, deși creanța solicitată își găsește termenul în contractul 17039161/2004, cuantumul aferent acestui interval nu a putut fi determinat.
Factura 6110653079 emisă în_ cuprinde nu numai această perioadă, ci și pe cea până în_, iar pentru energia consumată în această perioadă (_ -_ ) răspunderea pârâtului nu poate fi angajată pe tărâm contractual.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii, arătând următoarele:
Instanța de fond avea obligația să facă aplicarea dispozițiilor art. 270 Cod procedură civilă. Raportat la poziția de recunoaștere a pârâtului exprimată în fața instanței de fond și reținută încheierea de ședință din data de_, instanța de fond trebuia să dea o hotărâre care să consfințească recunoașterea debitului de către pârât. în fața instanței de fond, pârâtul a recunoscut debitul dar a solicitat să fie obligat la plata eșalonată a acestuia. Indiferent că natura raporturilor este contractuală sau derivată dintr-o cauză de îmbogățire fără justă cauză, poziția de neopunere a reclamantului trebuia concretizată printr-o hotărâre în măsura recunoașterii pretențiilor.
Instanța de fond a aplicat și interpretat eronat dispozițiile art. 129 cod procedură civilă. Cu privire la critica ce vizează greșita indicare a temeiurilor de drept in acțiunea introductiva, ceea ce a condus la respingerea acțiunii reclamantei, practica înaltei Curți de Casație și Justiție statuează ca indicarea greșita a calificării in drept a cererii de chemare in judecata, respectiv absenta indicării motivelor de drept pe care se sprijină aceasta, nu se constituie in sancțiuni care sa conducă la respingerea "ca neîntemeiata" a unei astfel de cereri de chemare in judecata. Dimpotrivă, judecătorul este chemat sa stăruie asupra clarificării regimului juridic aplicabil obiectului dedus judecații, adoptând calificarea juridica legala asupra cererii de chemare in judecata si a celorlalte cereri formulate de părți, prin aplicarea corecta a legii, in scopul pronunțării unei hotărâri legale si temeinice (art. 129 alin.5 C. proc. civ.).
Potrivit art. 84 raportat la art. 129 C. proc. civ., calificarea în fapt și în drept a cererilor cu care este investită instanța de judecată, se face de către aceasta, legiuitorul înțelegând să reglementeze în dispozițiile arătate, o obligație, iar nu o facultate a instanței judecătorești, menită să fundamenteze principiul aflării adevărului în cauzele deduse judecății. Totodată, înalta Curte reține că practica judecătorească, în aplicarea textelor de lege menționate, este unanimă în a reține că neindicarea sau indicarea greșită a temeiului de drept, în acțiunea introductivă de instanță, nu poate atrage respingerea acesteia, întrucât instanța de judecată este obligată să releve norma de drept aplicabilă în speță, pornind de la situația de fapt reținută în cauză.
Rolul activ al instanței nu poate trece peste voința părților, respectiv nu poate înfrânge voința pârâtului de a recunoaște debitul și a plăti datoria pe care o are fată de reclamantă. 3. Instanța de fond a aplicat o normă juridică care nu era in vigoare la momentul derulării raporturilor dintre reclamant și pârât. Instanța reține că din interpretarea dispozițiilor art.58 din Legea nr. 123/2012 a reieșit că acest contract de furnizare a energiei electrice trebuie încheiat în scris, consimțământul părților trebuind să îmbrace, ad probationem, forma scrisă. învederăm instanței de recurs ca Legea 123/2013 a energiei electrice și a gazelor naturale a fost publicată in Monitorul Oficial nr.485 din_, rezultă așadar că la momentul derulării raporturilor juridice dintre reclamant si pârât in vigoare era Legea 13/2007 a energiei electrice. Art. 48 din Legea 13/2007 a energiei electrice prevede la alin 1 că "F. a energiei electrice este activitatea prin care persoana juridica titulara de licența comercializează energie electrica clienților. Pentru furnizarea energiei electrice la clienții finali se încheie un contract, in conformitate cu prevederile legale in vigoare. (2) E. rgia electrica furnizata clientului final se facturează de către furnizor pe baza valorilor înregistrate de grupurile de măsurare. (3) Sunt interzise consumul si furnizarea de energie electrica fără încheierea contractului de furnizare, cu excepția situațiilor reglementate in mod distinct de către autoritatea competenta".
În speță între societatea reclamantă și pârât s-a încheiat contractul de furnizare a energiei electrice nr. 170390161/_ (prelungit prin actul adițional nr.1/_ ) cu respectarea condițiilor impuse de art.53 din Legea 13/2007, în vigoare Ia data încheierii contractului, și în temeiul acestui contract am continuat sa furnizăm energie electrică ulterior expirării duratei pentru care a fost încheiat iar pârâtul a continuat să utilizeze energia electrică furnizată din următoarele rațiuni: actul juridic în baza căruia a furnizat debitorului energie electrică, respectiv contractul de furnizare a fost încheiat pentru perioada _
-_, motivat de faptul că actul care atesta dreptul locativ asupra imobilului loc de consum, respectiv contractul de închiriere pentru suprafețele cu destinație de locuințe nr. 1573/_, prin care se închiriază numitului V. T. locuința din B. M., str. H., nr. 46B, ap. 64 a fost încheiat de către Serviciul Public Administrarea patrimoniului local si utilități susnumitului până la data de_ . După împlinirea termenului pentru care a fost încheiat contractul de furnizare am continuat să furnizăm pârâtului energie electrică pe care acesta a achitat-o. La data de_ pârâtul s-a prezentat la sediul societății noastre
pentru a depune actul adițional nr. 1 la contractul de închiriere nr.1573/_ încheiat între Serviciul Public Administrarea Patrimoniului Local și Utilități și
V. T. având ca obiect prelungirea termenului de închiriere a aceleiași locuințe până la data de_ si, in baza aceluiași act, a fost prelungit și contractul de furnizare a energiei electrice prin actul adițional nr. 1 la contractul de furnizare a energiei electrice. După această data nu am procedat la sistarea furnizării pentru a i prejudicia consumatorul ținând seama de practica Serviciului public de administrare a patrimoniul local și utilități, care reînnoiește contractele de închiriere, pentru suprafețele cu destinație de locuințe aflate in proprietatea statului, in perioada februarie - martie a anului in curs.
Raportat la faptul că între părți s-a continuat derularea raporturilor comerciale ulterior expiră duratei pentru care a fost încheiat contractul instanța de fond ar fi trebuit să admită acțiunea in pretenții formulată de societatea noastră, fie chiar și in parte, respectiv pentru suma de 450,64 lei reprezentând contravaloare energiei electrice consumate de către pârât și să respingă capătul de cerere privitor penalitățile aferente.
Analizând recursul prin prisma prevederilor art. 304 și art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă și în raport de motivele invocate, T. reține următoarele:
Orice acțiune civilă presupune existența și individualizarea a trei elemente distincte și anume: părți, obiect și cauză.
Cauza cererii de chemare în judecată este reprezentată de temeiul juridic al cererii, fundamentul raportului litigios.
Contrar celor susținute de recurentă prin cererea de recurs, potrivit principiului disponibilității, sarcina și totodată obligația stabilirii cadrului procesual printre care și obligația indicării temeiului juridic al acțiunii revine reclamantului, judecătorul fiind ținut a se pronunța doar în limitele trasate.
Astfel, deși obligația indicării temeiului juridic revine reclamantului, judecătorul poate stabili doar articolul de drept aplicabil, de exemplu dacă se indică temeiul juridic al răspunderii delictuale însă se indică un alt articol, judecătorul este în drept să facă aplicarea art. 998 și urm. din vechiul Cod civil, înlăturând articolul greșit indicat, însă nu poate schimba temeiul dat cererii de către reclamant, tocmai ținând cont de principiul disponibilității.
În prezenta cauză, astfel cum a fost formulată acțiunea introductivă, temeiul juridic a fost indicat ca fiind cel al răspunderii contractuale, astfel încât prima instanță nu-l putea depăși, sens în care, constatând că pentru suma solicitată nu există un contract încheiat în forma prevăzută de lege, iar pentru perioada de câteva zile acoperite de contract nu se poate stabili cuantumul exact al contravalorii energiei electrice consumate, soluția adoptată este una legală și temeinică.
Pe de altă parte, nefiind îndeplinite condițiile răspunderii contractuale, nu se putea valorifica, pe acest temei, nici eventuala recunoaștere făcută de pârât, pentru aceasta fiind necesară existența cadrului procesual legal din
punctul de vedere al temeiului juridic, respectiv, eventual îmbogățire fără justă cauză.
În acest sens, apreciind că soluția primei instanțe este legală și temeinică, neidentificându-se motive de modificare sau de casare ale acesteia, T. urmează să respingă recursul conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC E. F. SA cu sediul în B. mare, str. G. Coșbuc, nr. 14, județul M. împotriva sentinței civile nr. 3389/2013 pronunțată de Judecătoria Baia Mare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi,_ .
Președinte, V. P. | J. ecător, N. B. | J. ecător, V. F. |
G. ier, T. H. |
în concediu medical semnează
G. ier-șef desecție
Red. V.F. / _
Tred. A.H./_ - 2 ex
J. ecător la fond: D. D. R.
| ← Decizia civilă nr. 416/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 78/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
