Decizia civilă nr. 359/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR.359/2013
Ședința publică din data de 3 iunie 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE: D. M. D.
JUDECĂTOR: N. K. JUDECĂTOR: F. -IANCU M.
GREFIER: A. VLAIC
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii cu privire la recursul formulat de recurenta SC C. DE A. A. SA împotriva sentinței civile nr. 3228/_ pronunțată de Judecătoria Turda în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele A. DE P. B., A. DE P. B. 8, A. DE P. B., S., A. DE P. B., S., A. DE P. B.N, S., A. DE P.
B. 1, A. DE P. B., A. DE P. B. 4, A. DE P. BL._ CIAȚIA DE P.
B. 1. și A. DE P. B. 1., având ca obiect în primă instanță pretenții.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 27 mai 2013, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T. UL,
Prin Sentința civilă nr.3228/4 iulie 2012 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei Turda, a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele A. de proprietari bloc H nr. 7, Calea Victoriei nr. 108, Turda, jud. C., A. de proprietari bloc F8, sc. A, str. Constructorilor nr. 6B, Turda, jud. C., A. de proprietari bloc I3, sc. B, str. Amurgului, nr. 28, Turda, jud. C., A. de proprietari bloc I3, sc. A, str. Amurgului, nr. 28, Turda, jud. C., A. de proprietari bloc N, sc. D, str. Macilor, nr. 10, Turda, jud. C., A. de proprietari bloc N1, str. Aviatorilor, nr. 10, Turda, jud. C., A. de proprietari bloc Sticla, str. Tineretului, nr. 16, Turda, jud. C., A. de proprietari bloc V4, str. Zambilelor, nr. 10, Turda, jud. C., A. de proprietari bloc E 1., sc. 1,2,3, Calea Victoriei, nr. 102, Turda, jud. C., A. de proprietari bloc B1., Calea Victoriei, nr. 100, Turda, jud. C., A. de proprietari bloc E1., sc. 4,5, Calea Victoriei, nr. 102-104, Turda, jud. C., în contradictoriu cu pârâta SC C. de A.
SA, având ca obiect pretenții și a fost obligată pârâta să restituie reclamantelor următoarele sume, reprezentând cantitatea de apă uzată facturată de la 80% la 100% din apa furnizată în perioada_ -_, după cum urmează:
Asociației de proprietari bloc H nr. 7, Calea Victoriei nr. 108, Turda - suma de 2.141,502 lei, cu dobânda legală aferentă, reprezentând cantitatea de apă uzată facturată de la 80% la 100% din apa furnizată în perioada_ -_ ;
Asociației de proprietari bloc F8, sc. A, str. Constructorilor nr. 6B, Turda - suma de 736,721 lei, cu dobânda legală aferentă, reprezentând cantitatea de apă uzată facturată de la 80% la 100% din apa furnizată în perioada_ -_ ;
Asociației de proprietari bloc I3, sc. B, str. Amurgului, nr. 28, Turda - suma de 225,365 lei, cu dobânda legală aferentă, reprezentând cantitatea de apă uzată facturată de la 80% la 100% din apa furnizată în perioada_ -_ ;
Asociației de proprietari bloc I3, sc. A, str. Amurgului, nr. 28, Turda - suma de 306,112 lei, cu dobânda legală aferentă, reprezentând cantitatea de apă uzată facturată de la 80% la 100% din apa furnizată în perioada_ -_ ;
Asociației de proprietari bloc N, sc. D, str. Macilor, nr. 10, Turda - suma de 262,242 lei, cu dobânda legală aferentă, reprezentând cantitatea de apă uzată facturată de la 80% la 100% din apa furnizată în perioada_ -_ ;
Asociației de proprietari bloc N1, str. Aviatorilor, nr. 10, Turda - suma de 492,564 lei, cu dobânda legală aferentă, reprezentând cantitatea de apă uzată facturată de la 80% la 100% din apa furnizată în perioada_ -_ ;
Asociației de proprietari bloc Sticla, str. Tineretului, nr. 16, Turda - suma de 1.219,536 lei, cu dobânda legală aferentă, reprezentând cantitatea de apă uzată facturată de la 80% la 100% din apa furnizată în perioada_ -_ ;
Asociației de proprietari bloc V4, str. Zambilelor, nr. 10, Turda - suma de 1.904,316 lei, cu dobânda legală aferentă, reprezentând cantitatea de apă uzată facturată de la 80% la 100% din apa furnizată în perioada_ -_ ;
Asociației de proprietari bloc E 1., sc. 1,2,3, Calea Victoriei, nr. 102, Turda - suma de 2.227,046 lei, cu dobânda legală aferentă, reprezentând cantitatea de apă uzată facturată de la 80% la 100% din apa furnizată în perioada_ -_ ;
Asociației de proprietari bloc B1., Calea Victoriei, nr. 100, Turda - suma de 2.668,929 lei, cu dobânda legală aferentă, reprezentând cantitatea de apă uzată facturată de la 80% la 100% din apa furnizată în perioada_ -_ ;
Asociației de proprietari bloc E1., sc. 4,5, Calea Victoriei, nr. 102-104, Turda - suma de 905,242 lei, cu dobânda legală aferentă, reprezentând cantitatea de apă uzată facturată de la 80% la 100% din apa furnizată în perioada_ -_ .
Totodată, a fost obligată pârâta la plata către reclamante a sumei de 901,37 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de_, respectiv_ și_ între părți s-a încheiat contractul de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apă și de canalizare.
La Cap. 5 - Stabilirea cantității de apă furnizată și a celei evacuate în rețeaua de canalizare, art. 11 pct. 2 din contractul încheiat de către pârâtă cu fiecare dintre reclamante prevede următoarele: "cantitatea de apă preluată în rețeaua publică de canalizare se stabilește conform STAS 1846-90, în procent de 80% din volumul de apă potabilă facturată";. Tot în cuprinsul contractului încheiat între părți, la art. 6 pct. 4 s-a stipulat că "operatorul are obligația să inițieze modificarea și completarea contractului de furnizare/prestare a serviciului sau a anexelor acestuia ori de câte ori apar elemente noi în baza normelor legale, prin acte adiționale";.
Prin Hotărârea AGA a Companiei de A. A. din data de_, respectiv prin procesul verbal al AGA a Asociației de Dezvoltare Intercomunitară "A. Văii A. ului"; din data de_ s-a stabilit că potrivit STAS_ cantitatea de apă livrată = cantitatea de apă uzată evacuată, pentru canalizare, cantitatea este 100% din apa livrată.
Potrivit art.177 alin.1 din Ordinul pentru aprobarea Regulamentului-cadru al serviciului de alimentare cu apă si de canalizare nr. 88/2007 emis de Președintele Autorității Naționale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice, "Cantitatea de apă uzată evacuată de utilizatorii casnici, stabilită în cadrul contractului de prestare/furnizare a serviciului, reprezintă o cotă procentuală, de regulă, între 80 și 100% din cantitatea totală de apă rece furnizată, prin hotărâre a autorității administrației publice locale, pe baza unui studiu de specialitate efectuat de un institut de specialitate";.
Instanța a analizat în continuare cererea de chemare în judecată raportat la apărările pârâtei, pe care le-a considerat neîntemeiate, pentru următoarele considerente:
Cu privire la modalitatea de stabilire a cantității de apă canal facturată
Conform art. 177 alin. 1 din Ordinul nr. 88/2007 al A.N.R.S., menționat mai sus, cantitatea de apă uzată evacuată de utilizatorii casnici trebuie să fie stabilită în cadrul contractului în temeiul unei hotărâri a autorității administrației publice locale, pe baza unui studiu de specialitate efectuat de un institut de specialitate.
În speță, pârâta nu a făcut dovada existenței unui studiu de specialitate care să fi fundamentat majorarea cantității de apă canal de la 80% la 100%. Astfel, deși pârâta a depus în probațiune studiul efectuat de societatea Anima & Animo, în baza căruia a solicitat aprobarea cotei procentuale de 100% pentru apa uzată deversată în sistemul centralizat de canalizare, instanța observă că acesta este un studiu de expertizare a condițiilor și cerințelor de aplicare ale noului STAS_, nicidecum un studiu temeinic, în cuprinsul căruia să fie analizate, raportat
la situația concretă din municipiul Turda, toate împrejurările care impun majorarea cotei procentuale, în condițiile în care chiar textul de lege stabilește un interval - de la 80% la 100% în care să se plaseze acest procent.
Instanța a mai reținut că nici studiul de fezabilitate privind îmbunătățirea sistemelor de alimentare cu apă, canalizare și epurare ape uzate în zona Turda-Câmpia Turzii, depus în probațiune de către pârâtă la f. 532-635 nu întrunește exigențele cerute de art. 177 alin. 1 din Ordinul nr. 88/2007 al ANRSC, acesta fiind un studiu realizat în anul 2007 în vederea accesării de fonduri europene prin Programul Operațional Sectorial de Mediu 2007-2013, în cuprinsul căruia sunt descrise măsurile propuse pentru îmbunătățirea tratării, distribuției apei și colectarea și epurarea apei uzate din regiunea proiect Turda și Câmpia Turzii.
În ceea ce privește STAS_ care modifică STAS 1846/1991 și care stabilește o cantitate de 100% apa uzată din apa furnizată, instanța a reținut că acest standard se aplică la determinarea debitelor pentru proiectarea rețelelor noi de canalizare, reabilitarea sau extinderea rețelelor existente, proiectarea construcțiilor și instalațiilor aferente rețelelor de canalizare - obiect și domeniu de aplicare), nicidecum la stabilirea cantității de ape uzate facturate. Oricum, referirea la acest standard nu este relevantă, în condițiile în care în Ordinul nr. 88/2007 al ANRSC (emis ulterior standardului) se prevede că acest procent este variabil și va fi calculat pe baza unui studiu de specialitate.
Cu privire la raporturile de subordonare față de Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice
Deși pârâta a susținut că a respectat și prevederile art. 7 alin. 2 din contractul încheiat între părți, care stabilește obligația operatorului de a respecta prevederile legale emise de autoritățile de reglementare competente și de autoritățile administrației publice locale, precum și ale art. 7 alin. 6 din același contract, prin care se stabilește obligația pârâtei "să preia apele uzate la parametrii prevăzuți de normativele în vigoare";, instanța observă că prevederile Ordinului A.N.R.S. nr. 88/2007 obligă la stabilirea unei cantități a apei uzate de 100% din apa furnizată în cazul celorlalte categorii de utilizatori, în cazul utilizatorilor casnici lăsând în sarcina autorității administrației publice locale să stabilească cota procentuală, care este variabilă între 80% și 100%.
Cu privire la relația de subordonare față de A. de dezvoltare intercomunitară "A. Văii A. ului";
Pârâta a arătat că potrivit art. 17 alin. 3 din Statutul acestei asociații, Adunarea Generală a A.D.I. "A. Văii A. ului"; a hotărât la data de_ că pentru canalizare, cantitatea va fi de 100% din apa livrată, în conformitate cu STAS_ și cu hotărârea AGA a Companiei de A.
A. din data de_, în acest sens fiind depus în probațiune procesul-verbal al AGA A. Văii
A. ului.
Lecturând acest proces-verbal, precum și Hotărârea nr.9/06 iulie 2009 a Adunării Generale a A.D.I. "A. Văii A. ului";, instanța a reținut că într-adevăr în cadrul adunării generale a asociației din data de 06 iulie 2009 s-au discutat aspecte referitoare la modalitatea de stabilire a cantității de apă canal facturată, dar acestea nu au fost consacrate în cuprinsul hotărârii nr. 9/06 iulie 2009.
Prin această hotărâre s-au aprobat prețurile/tarifele pentru apa potabilă și apa uzată, fără nici o referire la modificarea cantității de apă uzată. Prin urmare, având în vedere că procesul-verbal al ședinței adunării generale a asociaților este un înscris de natură tehnică, în cuprinsul căruia sunt consemnate îndeplinirea formalităților de convocare, data și locul adunării generale, asociații prezenți, dezbaterile în rezumat, hotărârile luate etc., cea care produce efecte juridice fiind hotărârea adunării generale, instanța constată că pârâta a majorat cota procentuală de la 80% la 100%, fără a exista o hotărâre a Adunării Generale a A.D.I. "A. Văii A. ului"; în acest sens.
În concluzie, instanța a reținut că pârâta a modificat cantitatea de apă uzată de la 80% la 100 % cu nesocotirea dispozițiilor art. 177 alin. 1 din Ordinul nr. 88/2007 al Președintelui ANRSC. Astfel, facturarea de către pârâtă, în perioada iulie 2009 - februarie 2010, a unei cantități de 100% apa uzată din apa furnizată nu are la bază o hotărâre a autorității
administrației publice locale, întemeiată pe un studiu de specialitate efectuat de un institut de specialitate, astfel cum prevede textul de lege anterior menționat.
În plus, potrivit art. 6.4 din convenția intervenită între părți și care, în conformitate cu art.969 C.civ. reprezintă legea părților, modificarea contractului se putea face numai printr-un act adițional scris, încheiat cu acordul părților și semnat de către acestea.
Față de aceste considerente, având în vedere că pârâta a modificat cantitatea de apă uzată de la 80% la 100 % cu nerespectarea dispozițiilor contractuale, dar și ale reglementărilor speciale în domeniu, această modificare conducând implicit la modificarea valorii facturilor emise în perioada iulie 2009-februarie 2010, în temeiul art. 969 și urm. C.civ., instanța a admis acțiunea cu a cărei soluționare a fost învestită și a obligat pârâta la restituirea către reclamante a sumelor reprezentând cantitatea de apă canal facturată 100% din apa potabilă facturată în perioada_ -_, sume care reprezintă diferența dintre cantitatea de 100% apă uzată facturată din apa furnizată și cantitatea de apă uzată ce trebuia facturată 80% din apa furnizată.
Apoi, întrucât reclamantele au fost lipsite de folosința acestor sume, apreciind că pârâta a fost pusă în întârziere de la data introducerii acțiunii pe rolul Judecătoriei Turda, în temeiul art. 1079 alin.1 coroborat cu art. 1088 C.civ., instanța a obligat pârâta la plata către reclamante și a dobânzii legale aferentă acestor sume.
Potrivit dispozițiilor art. 274 C.proc.civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Având în vedere acest temei juridic, precum și împrejurarea că reclamantele pentru a promova prezenta cerere au achitat taxa judiciară de timbru în valoare de 896,37 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei, instanța a obligat pârâta să plătească reclamantelor suma de 901,37 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile nr.3228/4 iulie 2012 pronunțată de Judecătoria Turda, a declarat recurs în termen legal pârâta SC C. de A. A. SA, prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea în întregime a sentinței atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului recurenta a arătat că în ceea ce privește modalitatea de stabilire a cantității de apă canal facturată, instanța de fond a reținut faptul că a modificat în mod nelegal cantitatea de apă facturată, ignorând dispozițiile Ordinului nr.88/2007 al A.N.R.S. și cele impuse prin Standardul de Stat (STAS) nr.1846/2006. Totodată, instanța de fond nu a avut în vedere faptul că dispozițiile STAS nr.1846/2006 modifică STAS nr.1846/1991.
Astfel, în vechiul STAS din anul 1991 era prevăzut în mod expres faptul că debitele de apă menajeră sunt egale cu 80% din debitele de apă de alimentare. Ulterior, în urma unui studiu de specialitate realizat în temeiul Regulamentului cadru de furnizare a serviciului de apă și apă uzată aprobat prin Ordinul A.N.R.S. nr.88/2007 s-a stabilit modul de calcul al apei uzate menajere care de principiu este: cantitățile de apă uzată sunt identice cu cele preluate din sistemul centralizat de alimentare cu apă și raportat la aceste aspecte de ordin tehnic, recurenta avea obligația să respecte întocmai STAS nr.1846/2006 (Canalizări exterioare. Determinarea debitelor de apă de canalizare. Prescripții de proiectare).
Astfel, Standardul de Stas (STAS) devine obligatoriu prin efectul unei legi cu caracter general sau printr-o referință exclusivă dintr-o reglementare. În speță, acesta devine obligatoriu atât pentru subscrisa, cât și pentru toți consumatorii prin Ordinul A.N.R.S. nr.88/2007.
S-a arătat că instanța de fond a considerat pe deplin aplicabile dispozițiile contractuale, în condițiile în care există două acte normative ce dau eficiență dreptului subscrisei de a majora cantitatea de apă facturată până la 100%.
Totodată, instanța de fond a ignorat faptul că orice dispoziție contractuală trebuie să fie în deplină concordanță cu dispozițiile imperative ale legilor în vigoare, iar prevederile contractuale de care se prevalează reclamantele sunt ineficace raportat la prevederile imperative ale actelor normative invocate.
De asemenea, deși au fost efectuate studii de specialitate pentru a se determina necesitatea majorării cantității de apă facturată (pentru a se respecta întocmai prevederile Ordinului nr.88/2007 al A.N.R.S., instanța de fond în mod vădit discreționar, a apreciat că
"deși pârâta a depus în probațiune studiul efectuat de Anima & Animo, în baza căruia a
solicitat aprobarea cotei procentuale de 100% pentru apa uzată deversată în sistemul centralizat de canalizare, instanța observă că acesta este un studiu de expertizare a condițiilor și cerințelor de aplicare ale noului STAS nr.1846/2006, nicidecum un studiu temeinic, în cuprinsul căruia să fie analizate, raportat la situația concretă din municipiul Turda, toate împrejurările care impun majorarea cotei procentuale …";.
Astfel, deși au fost respectate întru totul dispozițiile Ordinului nr.88/2007 al A.N.R.S., instanța de fond s-a pronunțat cu privire la temeinicia unui studiu de specialitate, pe care într- un mod facil și nejustificat l-a calificat drept "netemeinic";, astfel că în viziunea instanței este lipsit de eficiență.
Recurenta apreciază că instanța are misiunea de a se pronunța cu privire la aspectele juridice invocate în fața acesteia și nicidecum nu are competențe și nici noțiuni suficiente pentru a se pronunța cu privire la temeinicia unui studiu tehnic, ce reclamă cunoștințe de specialitate.
De asemenea, instanța a invocat faptul că acest studiu nu vizează în mod explicit municipiului Turda, însă instanța a omis din discuție faptul că STAS nr.1846/2006 are aplicabilitate la nivel de țară, astfel că aplicarea acestuia se realizează în aceleași condiții pe întreg teritoriul țării, nefiind necesar câte un studiu de specialitate pentru fiecare municipiu în parte.
Instanța de fond a apreciat că nici studiul de fezabilitate privind îmbunătățirea sistemelor de alimentare cu apă, canalizare și epurare ape uzate în zona Turda - Câmpia-Turzii, nu întrunește condițiile impuse de artr.177 alin.1 din Ordinul nr.88/2007, întrucât acest studiu este realizat în vederea accesării de fonduri europene prin Programul Operațional Sectorial de Mediu.
Recurenta a arătat că în mod cert și aceste aprecieri ale instanței sunt eronate, întrucât art.177 alin.1 din Ordinul nr.88/2007 face referire la existența unui studiu de specialitate, fără a institui obligativitatea ca acest studiu să fie realizat exclusiv în scopul majorării cantității de apă uzată facturată.
Astfel, câtă vreme există acest studiu din care să rezulte necesitatea majorării cantității de apă menajeră facturată, este lipsit de importanță faptul că acesta nu a fost realizat exclusiv cu acest scop.
Mai mult decât atât, instanța s-a pronunțat asupra competenței și temeiniciei studiului realizat de Societatea Anima & Animo, în condițiile în care prin adresa A.N.R.S. nr.2377831/13 Februarie 2012 s-a arătat că înțelesul noțiunii de "institut de specialitate"; la care a făcut referire art.177 din Ordinul nr.88/2007, se referă la orice instituție care corespunde sensului obișnuit al termenului din dicționar.
Așadar, deși există două studii de specialitate, din care rezultă necesitatea majorării cantității de apă menajeră facturată, fiind astfel întrunite toate exigențele Ordinului nr.88/2007, coroborat cu dispozițiile STAS nr.1846/2006, instanța de fond a apreciat în mod total nejustificat, că majorarea cantității de apă menajeră facturată a intervenit în condiții de nelegalitate.
Referitor la respectarea obligațiilor contractuale, recurenta învederează faptul că potrivit Cap. 5 art.11 alin.2 al contractului de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apă și canalizare (contract standard încheiat cu fiecare dintre reclamanți) privind stabilirea cantității de apă furnizată, respectiv evacuată din rețeaua publică de canalizare: "cantitatea de apă preluată în rețeaua publică de canalizare se stabilește conform STAS nr.1856-90";.
Astfel, stabilirea cantității de apă uzată se face în funcție de acest standard, standard care a fost modificat în anul 2006 și prevede acum o cantitate de 100% a apei uzate de apă furnizată și raportat la acest aspect, recurenta arată că nu există nici un fel de dubiu cu privire la criteriul de determinare a cantității de apă uzată atâta timp cât este vorba de o clauză contractuală.
Mai mult, prevederile art.7 alin.2 din contract, stabilește obligația subscrisei de a respecta prevederile legale emise de autoritățile de reglementare competente și de autoritățile administrației publice locale.
Totodată, art.7 alin.6 din același contract, stabilește obligația subscrisei "să preia apele uzate la parametrii prevăzuți de normativele în vigoare.
Așadar, din moment ce a dat curs obligațiilor contractuale ce stabilesc obligația de a-și alinia conduita contractuală la normativele imperative în vigoare, în speță Ordinul nr.88/2007 și STAS nr.1846/2006, este de neînțeles cum instanța de fond a înțeles să sancționeze acest comportament.
Cu privire la raporturile de subordonare ale subscrise, respectiv față de A.N.R.S. și Autoritățile Administrației Publice Locale, recurenta învederează faptul că în conformitate cu art.20 alin.3 al legii nr.51/2006, raporturile juridice dintre A.N.R.S. și autoritățile administrației publice locale sunt raporturi de cooperare și îndrumare metodologică, iar dintre A.N.R.S. și operatorii serviciilor de utilități publice sunt raporturi de monitorizare, evaluare și control.
Astfel, în baza acestor prevederi, subscrisa este subordonată A.N.R.S. și totodată obligată la respectarea studiilor tehnice, ordinelor și stas-urilor stabilite de către aceasta.
Față de A.D.I. A. Văii A. ului, învederează recurenta faptul că subscrisa se subordonează și Asociației de dezvoltare intercomunitară A. Văii A. ului, Asociație căreia i-a fost delegată gestiunea acestui serviciu de utilitate publică.
Astfel, conform art.17 alin.3 din Statutul acesteia: "prin prezentul statut, autoritățile locale membre încredințează asociației dreptul ca, prin adunarea generală, să exercite în numele și pe seama lor următoarele atribuții legate de servicii: ( …) lit. I). stabilirea unei politici tarifare coerente la nivelul întregii arii a delegării prevăzute în contractul de delegare";.
În temeiul prevederilor statutare expuse, Adunarea Generală a A.D.I. A. Văii A. ului a hotărât la data de 06 Iulie 2009 că pentru canalizare, cantitatea va fi de 100% din apa livrată în conformitate cu STAS_ și cu hotărârea AGA a Companiei de A. A. din data de 11 Iunie 2009, în acest sens fiind depus în probațiune la dosar procesul-verbal al AGA A. Văii A. ului din data de 06 Iulie 2009 din care rezultă cât se poate de clar: "Pentru canalizare, cantitatea de apă este de 100% din apa livrată";.
Totodată, prin adresa nr.9837/09 Iunie 2009 Adunarea Generală a Asociațiilor "A. Văii
A. ului"; a solicitat subscrisei ca în prima ședință să aprobe formula de 100% din apa livrată care se deversează în sistemul de canalizare ca apă uzată și față de această solicitare, având în vedere raporturile de subordonare, subscrisa a dat curs acesteia, motiv pentru care instanța de fond a înțeles să îi sancționeze.
Prin urmare, a respectat obligațiile contractuale ce rezultă din art.7 alin.2 și alin.6 ce instituie obligativitatea respectării normativelor imperative în vigoare.
În cauza de față, instanța de fond a preferat să-și întemeieze soluția pe dispozițiile art.969 Cod civil, fără a ține cont de faptul că la momentul majorării cantității de apă, subscrisa era obligată la respectarea STAS 1846/2006, normativ obligatoriu și în contradicție cu prevederile contractuale.
Astfel, recurenta apreciază că instanța de fond în mod greșit a făcut aplicarea art.969 cod civil întrucât, pe de o parte, prevederile contractuale pentru a fi eficiente trebuie să fie în concordanță cu dispozițiile legale imperative în vigoare iar, pe de altă parte, art.696 Cod civil reprezintă dispozițiile de drept comun, ori în cauză sunt aplicabile dispozițiile cu caracter special al Ordinului nr.88/2007 și STAS 1846/2006.
În consecință, având în vedere faptul că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a legii raportat la situația de fapt, se impune admiterea recursului, modificarea în întregime a sentinței recurate și respingerea cererii reclamantelor ca neîntemeiată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.3041, art.304 pct.9 Cod procedură civilă, Ordinul nr.88/2007 al A.N.R.S., STAS nr.1846/2006.
Prin încheierea civilă nr.286/R/2013 pronunțată la data de 13 martie 2013 în dosarul nr._ al T. ului C. a fost admisă excepția necompetenței materiale și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a recursului în favoarea T. ului Specializat C. .
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 27 mai 2013 intimatele A. de proprietari bloc H nr. 7, Calea Victoriei nr. 108, Turda, jud. C., A. de proprietari bloc F8, sc. A, str. Constructorilor nr. 6B, Turda, jud. C., A. de proprietari bloc I3, sc. B, str. Amurgului, nr. 28, Turda, jud. C., A. de proprietari bloc I3, sc. A, str. Amurgului, nr. 28, Turda, jud. C.
, A. de proprietari bloc N, sc. D, str. Macilor, nr. 10, Turda, jud. C., A. de proprietari bloc N1, str. Aviatorilor, nr. 10, Turda, jud. C., A. de proprietari bloc Sticla, str. Tineretului,
nr. 16, Turda, jud. C., A. de proprietari bloc V4, str. Zambilelor, nr. 10, Turda, jud. C., A. de proprietari bloc E 1., sc. 1,2,3, Calea Victoriei, nr. 102, Turda, jud. C., A. de proprietari bloc B1., Calea Victoriei, nr. 100, Turda, jud. C., A. de proprietari bloc E1., sc. 4,5, Calea Victoriei, nr. 102-104, Turda, jud. C. au solicitat respingerea recursului ca fiind neîntemeiat și nefondat și menținerea în totalitate a hotărârii pronunțate de instanța de fond ca fiind temeinică și legală, precum și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
În susținerea poziției procesuale intimatele au arătat că in mod corect instanța de fond a reținut faptul ca la data de_, respectiv_ si_ intre reclamantele de mai sus si parata, s-a incheiat Contractul de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apa si de canalizare, care prevede la Cap.5 stabilirea cantității de apa furnizata si a celei evacuate in rețeaua de canalizare iar art.11, punct.2 din Contractul incheiat de către parata cu fiecare dintre reclamante prevede următoarele: "Cantitatea de apa preluata in rețeaua publica de canalizare se stabilește conform STAS 1846-90,in procent de 80 % din volumul de apa potabila facturata". Tot in cuprinsul Contractului incheiat intre parti,la art.6, punct.4 s-a stipulat ca "Operatorul are obligația sa inițieze modificarea si completarea Contractului de furnizare/prestare a serviciului sau a Anexelor acestuia ori de cate ori apar elemente noi in baza normelor legale, prin acte adiționale."
De asemenea, in mod corect a reținut instanța de fond modalitatea de stabilire a cantității de apa canal facturata, deoarece potrivit art.177, alin.l din Ordinul pentru aprobarea Regulamentului-cadru al serviciului de alimentare cu apa si de canalizare nr.88/2007 emis de Președintele Autorității Naționale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice "Cantitatea de apa uzata evacuata de utilizatorii casnici, stabilita in cadrul contractului de prestare/furnizare a serviciului, reprezintă o cota procentuala, de regula, intre 80% si 100 % din cantitatea totala de apa rece furnizata, prin hotărâre a autorității administrației publice locale, pe baza unui studiu de specialitate efectuat de un institut de specialitate." Conform art.177, alin.l din Ordinul nr.88/2007 al A.N.R.S., menționat mai sus, cantitatea de apa uzata evacuata de utilizatorii casnici trebuie sa fie stabilita in cadrul contractului in temeiul unei hotărâri a autorității administrației publice locale, pe baza unui studiu de specialitate efectuat de un institut de specialitate".In speța, parata nu a făcut dovada existentei unui studiu de specialitate care sa fi fundamentat majorarea cantității de apa canal de la 80% la 100%. Astfel, deși parata a depus in probatiune studiul efectuat de societatea Anima & Animo, in baza căruia a solicitat aprobarea cotei procentuale de 100% pentru apa uzata deversată in sistemul centralizat de canalizare, acesta fiind un studiu de expertizare a condițiilor si cernitelor de aplicare ale noului STAS_, nicidecum un studiu tehnic, in cuprinsul căruia sa fie analizate, raportat la situația concreta din municipiul Turda, toate împrejurările care impun majorarea cotei procentuale, in condițiile in care chiar textul de lege stabilește un interval de la 80 %-100% in care sa se plaseze acest procent.
Instanța de fond in mod corect a reținut ca nici studiul de fezabilitate privind îmbunătățirea sistemelor de alimentare cu apa,canalizare si epurare ape uzate in zona Turda - Câmpia Turzii, depus in probatiune de către parata, nu întrunește exigentele cerute de art.177, alin.l din Ordinul nr.88/2007 al ANRSC, acesta fiind un studiu realizat in anul 2007 in vederea accesării de fonduri europene prin Programul Operațional Sectorial de Mediu 2007-?013,in cuprinsul căruia sunt descrise masurile propuse pentru îmbunătățirea tratării, distribuției apei, colectarea si epurarea apei uzate din regiunea Turda si Câmpia Turzii.
În mod corect instanța de fond a reținut si faptul ca in ceea ce privește STAS_ care modifica STAS 1846/1991 si care stabilește o cantitate de 100% apa uzata din apa furnizata, acest standard se aplica la determinarea debitelor pentru proiectarea rețelelor noi de canalizare, reabilitarea sau extinderea rețelelor existente,proiectarea construcțiilor si instalațiilor aferente rețelelor de canalizare, nicidecum la stabilirea cantității de apa uzate facturate. Oricum, referirea la acest standard nu este relevanta, in condițiile in care Ordinul nr.88/2007 al ANRSC (emis ulterior standardului) se prevede ca acest procent este variabil si va fi calculat pe baza unui studiu de specialitate.
Tot in mod corect a reținut instanța de fond si faptul ca Ordinul A.N.R.S. nr.88/2007 obliga la stabilirea unei cantități a apei uzate de 100% din apa furnizata in cazul celorlalte
categorii de utilizatori, in cazul utilizatorilor casnici lasand in sarcina autorității administrației publice sa stabilieasca cota procentuala, care este variabila intre 80% si 100%.
De asemenea, in mod corect a reținut instanța de fond faptul ca parata a majorat cota procentuala de la 80% la 100%, fara a exista o hotărâre a adunării generale a A.D.I. "A. Văii A. ului" in acest sens, precum și faptul că parata a modificat cantitatea de apa uzata de la 80% la 100% cu nesocotirea dispozițiilor art.117, alin.l din Ordinul nr.88/2007 al Președintelui A.N.R.S. Astfel, facturarea de către parata, in perioada iulie 2009-februarie 2010,a unei cantități de 100% apa uzata din apa furnizata nu are la baza o hotărâre a autorității administrative publice locale, intemeiata pe un studio de specialitate efectuat de un institute de specialitate,astfel cum prevede textul de lege anterior mentionat. In plus, potrivit art.6.4 din convenția intervenita intre parti si care, in conformitate cu art.969 Cod civ. reprezinta legea partilor, iar in aceste condiții Modificarea contractului se putea face numai printr-un act adițional scris, incheiat cu acordul partilor si semnat de către acestea.
Drept pentru care, parata a modificat cantitatea de apa uzata de la 80% la 100% cu nerespectarea dispozițiilor contractuale - dar - si ale reglementarilor speciale in domeniu, aceasta modificare conducând implicit la modificarea valorii facturilor emise in perioada iulie 2009-februarie 2010.
Prin concluziile scrise depuse la dosar la data de 31 mai 2013, recurenta C. de A. A.
. a solicitat, în principal, repunerea cauzei pe rol si fixarea unui nou termen de judecata, iar în subsidiar, pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună admiterea recursului și în consecință, modificarea în întregime a sentinței atacată, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca nefondată.În susținerea poziției procesuale recurenta a arătat, în esență, că potrivit art. 305 C.Proc.Civ. "In instanța de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepția înscrisurilor, care pot fi depuse pana la inchiderea dezbaterilor." Recurenta, deși este reprezentată de avocat cu delegație la dosar si nu a formulat cerere de judecare in lipsa, la primul termen de judecata a prezentei cauze in faza procesuala a recursului nu a avut posibilitatea sa solicite incuviintarea probei cu inscrisuri si sa depună înscrisuri in vederea susținerii celor arătate prin recursul formulat pana la inchiderea dezbaterilor. Astfel, la termenul din data de_, inainte de ora 09:00 AM, la prima strigare a cauzei instanța a procedat la judecarea acesteia, deși la dezbateri nu era prezent decât reprezentantul intimaților, fapt care a dus la incalcarea dreptului recurentei de a solicita incuviintarea probei cu inscrisuri si depunerea la dosarul cauzei de inscrisuri necesare in dovedirea recursului formulat.
În susținerea recursului formulat recurenta a menționat in probatiune "proba cu inscrisuri";, așadar, la primul termen de soluționare a prezentului dosar a dorit sa solicite incuviintarea probei cu inscrisuri si sa depună la dosarul cauzei "Studiu privind stabilirea cantităților de apă uzată menajeră deversată în sistemul de canalizare urbană de către un consumator, în raport cu cantitatea de apă consumată de același consumator"; intocmit de Universitatea Tehnică C. -N., Facultatea de Instalații, în baza contractului nr._ . Fata de Studiul menționat mai sus, recurenta considera ca este util, pertinent si concludent dezlegării prezentei cauze, indeplinind cerințele art. 167 C.Proc.Civ. acesta putând sa duca la dezlegarea pricinii, deoarece are ca obiect stabilirea cantităților de apă uzată menajeră deversată în sistemul de canalizare urbană de către un consumator, în raport cu cantitatea de apă consumată de același consumator.Totodată, in vederea respectării principiului contradictorialitatii si având in vedere prevederile art. 167 alin. 3 C.Proc.Civ, care prevăd ca "Dovada si dovada contrarie vor fi administrate pe cat cu putința in același timp";, recurenta considera ca pentru a fi respectat principiul contradictorialitatii intimații trebuie sa aibă in vedere posibilitatea de a-si spune punctul de vedere cu privire la inscrisurile acesteia si de a discuta in contradictoriu proba cu înscrisuri pe care a dorit sa le depună la primul termen de judecata, in conformitate cu prevederile art. 167 alin. 3 C.Proc.Civ, arătat anterior.
Recurenta a arătat că instanța de fond a reținut faptul că a modificat în mod nelegal cantitatea de apă facturată, ignorând dispozițiile Ordinului 88/2007 al A.N.R.S. și cele impuse prin Standardul de Stat (STAS)_ . Totodată, instanța nu a avut în vedere faptul că dispozițiile STAS_ modifică STAS 1846/1991. Astfel, în vechiul STAS din anul 1991 era prevăzut în mod expres faptul că debitele de apă menajeră sunt egale cu 80% din debitele de
apă de alimentare. Ulterior, în urma unui studiu de specialitate realizat în temeiul Regulamentului cadrul de furnizare a serviciului de apă și apă uzată aprobat prin Ordinul
A.N.R.S. nr. 88/2007 s-a stabilit modul de calcul al apei uzate menajere care de principiu este: cantitățile de apă uzată sunt identice cu cele preluate din sistemul centralizat de alimentare cu apă. Raportat la aceste aspecte de ordin tehnic, recurenta susține că are obligația să respecte întocmai STAS 1846/2006 (Canalizări exterioare. Determinarea debitelor de apă de canalizare. Prescripții de proiectare). Astfel Standardul de Stat (STAS) devine obligatoriu prin efectul unei legi cu caracter general sau printr-o referință exclusivă dintr-o reglementare. în speța de față, acesta devine obligatoriu atât pentru subscrisa, cât și pentru toți consumatorii prin ORDINUL
A.N.R.S. nr. 88/2007.
Așadar, deși există două acte normative, ORDINUL A.N.R.S. nr. 88/2007 (care dă dreptul recurentei de a majora cantitatea de apă facurată de la 80% la 100%) și STAS 1846/2006 (care obligă recurenta să majoreze cantitatea de apă facturată la 100%), instanța preferă să "dea eficiență" prevederilor art. 969 C.Civ. Astfel, instanța de fond consideră pe deplin aplicabile dispozițiile contractuale, în condițiile în care există două acte normative ce dau eficiență dreptului subscrisei de a majora cantitatea de apă facurată până la 100%. Totodată, instanța ignoră faptul că orice dispoziție contractuală trebuie să fie în deplină concordanță cu dispozițiile imperative ale legilor în vigoare, iar prevederile contractuale de care se prevalează reclamantele sunt ineficace raportat la prevederile imperative ale actelor normative invocate..De asemenea, deși au fost efectuate studii de specialitate pentru a se determina necesitatea majorării cantității de apă facturată, (pentru a se respecta întocmai prevederile Ordinului 88/2007 al A.N.R.S.C), instanța de fond în mod vădit discreționar, apreciază că: "deși pârâta a depus în probațiune studiul efectuat de Anima&Animo, în bază căruia a solicitat aprobarea cotei procentuale de 100% pentru apa uzată deversată în sistemul centralizat de canalizare, instanța observă că acesta este un studiu de expertizare a condițiilor și cerințelor de aplicare ale noului STAS 1846/2006, nicidecum un studiu temeinic, în cuprinsul căruia să fie analizate, raportat la situația concretă din municipiul Turda, toate împrejurările care impun majorarea cotei procentuale..."
Astfel, deși au fost respectate întru totul dispozițiile Ordinului 88/2007 al A.N.R.S.C, instanța se pronunță cu privire la temeinicia unui studiu de specialitate, pe care într-un mod facil și nejustificat în califică drept "netemeinic", astfel că în viziunea instanței este lipsit de eficiență. Instanța are misiunea de a se pronunța cu privire la aspectele juridice invocate în fața acesteia și nicidecum nu are competențe și nici noțiuni suficiente pentru a se pronunța cu privire la temeinicia unui studiu tehnic, ce reclamă cunoștințe de specialitate.
De asemenea, instanța invocă faptul ca acest studiu nu vizează în mod explicit municipiul Turda. însă instanța omite din discuție faptul ca STAS_ are aplicabilitate la nivel de țară, astfel ca aplicarea acestuia se realizează în aceleași condiții pe întreg teritoriul țării, nefiind necesar câte un studiu de specialitate pentru fiecare municipiu în parte.
Fata de acest mod discreționar al instanței de fond de a interpreta cuprinsul Studiului efectuat de Anima&Animo. Recurenta a anexat Studiul privind stabilirea cantităților de apă uzată menajeră deversată în sistemul de canalizare urbană de către un consumator, în raport cu cantitatea de apă consumată de același consumator. întocmit de Universitatea Tehnică C. -N. . Facultatea de Instalații, în baza contractului nr._, prin care se dovedește că majorarea cantității de apă canal facturată (de la 80% la 100% din apa furnizată) are la baza atât prevederile imperative ale legislației in vigoare, cat si un studiu de specialitate efectuat expres in acest scop pentru zonele Turda - Câmpia Turzii. Totodată, instanța de fond apreciază că nici studiul de fezabilitate privind îmbunătățirea sistemelor de alimentare cu apă, canalizare și epurare ape uzate în zona Turda-Câmpia Turzii, nu întrunește condițiile impuse de art. 177 alin.
1 din Ordinul 88/2007. întrucât acest studiu este realizat în vederea accesării de fonduri europene prin Programul Operațional Sectorial de Mediu. în mod cert și aceste aprecieri ale instanței sunt eronate, întrucât art. 177 alin. 1 din Ordinul 88/2007 face referire la existența unui studiu de specialitate, fără a institui obligativitatea ca acest studiu să fie realizat exclusiv în scopul majorâii cantității de apă uzată facturată. Astfel, câtă vreme există acest studiu din care
să rezulte necesitatea majorării cantității de apă menajeră facturată, este lipsit de importanță faptul că acesta nu a fost realizat exclusiv cu acest scop.
Mai mult decât atât, instanța se pronunță asupra competenței și temeiniciei studiului realizat de Societatea Anima&Animo. în condițiile în care prin adresa A.N.R.S.C nr.2377831
/l_, se arată că înțelesul noțiunii de "institut de specialitate" la care face referire art. 177 din Ordinul 88/2007, se referă la orice instituție care corespunde sensului obișnuit al termenului din dicționar..Așadar, deși există două studii de specialitate, din care rezultă necesitatea majorării cantității de apă menajeră facturată, fiind astfel întrunite toate exigențele Ordinului 88/2007, coroborat cu dispozițiile STAS 1846/2006, instanța de fond apreciază în mod total nejustificat, că majorarea cantității de apă menajeră facturată a intervenit în condiții de nelegalitate.
Potrivit cap. 5 art. 11 alin. 2 al contractului de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apă și canalizare (contract standard încheiat cu fiecare dintre reclamanți) privind stabilirea cantității de apă furnizată, respectiv evacuată din rețeaua publică de canalizare: "Cantitatea de apă preluată în rețeaua publică de canalizare se stabilește conform STAS 1846- 90." Astfel, stabilirea cantității de apă uzată se face în funcție de acest standard, standard care a fost modificat în anul 2006 șl prevede acum o cantitate de 100% a apei uzate din apa furnizată. Raportat la acest aspect, s-a arătat că nu există niciun fel dubiu cu privire la criteriul de determinare a cantității de apă uzată atâta timp cât este vorba de o clauză contractuală. Mai mul decât atât, prevederile art. 7 alin. 2 din Contract, stabilește obligația recurentei de a respecta prevederile legale emise de autoritățile de reglementare competente și de autoritățile administrației publice locale. Totodată, art. 7 alin. 6 din același Contract, stabilește obligația recurentei "să preia apele uzate la parametrii prevăzuți de normativele în vigoare".
În conformitate cu art. 20 alin. 3 al Legii nr. 51 /2006, raporturile juridice dintre A.N.R.S. și autoritățile administrației publice locale sunt raporturi de cooperare și îndrumare metodologică, iar dintre A.N.R.S. și operatorii serviciilor de utilități publice sunt raporturi de monitorizare, evaluare și control. Astfel, în baza acestor prevederi, recurenta este subordonată
A.N.R.S. și totodată obligată la respectarea studiilor tehnice, ordinelor și stas-urilor stabilite de către aceasta. Recurenta se subordonează și Asociației de dezvoltare intercomunitară A. Văii A. ului, Asociație căreia i-a fost delegată gestiunea acestui serviciu de utilitate publică, conform art. 17 alin. 3 din Statutul acesteia.
În temeiul prevederilor statutare expuse mai sus, Adunarea Generală a A.D.I. A. Văii A. ului a hotărât la data de_ că pentru canalizare, cantitatea va fi de 100% din apa livrată în conformitate cu STAS 1_ și cu hotărârea AGA a Companiei de A. A. din data de_ . în acest sens, a fost depus în probațiune procesul verbal al AGA A. Văii A. ului din data de_ din care rezultă cât se poate de clar: "Pentru canalizare, cantitatea de apă este de 100% din apa livrată".
Totodată, prin adresa nr. 9837/_, Adunarea Generală a Asociaților "A. Văii A. ului" a solicitat subscrisei ca în prima ședință să aprobăm formula de 100% din apa livrată care se deversează în sistemul de canalizare ca apă uzată. Față de această solicitare, având în vedere raporturile de subordonare, recurenta a dat curs acesteia, motiv pentru care instanța de fond a înțeles să ne sancționeze.
Concluzionând, recurenta a arătat că este obligată la respectarea normativelor în vigoare: Ordinul 88/2007 al A.N.R.S. și STAS 1846/2006, iar majorarea cantității de apă menajeră facturată nu reprezintă decât aducerea la îndeplinire a acestor obligații. Majorarea cantității de apă menajeră facturată s-a realizat cu respectarea exigențelor art. 177 alin. 1 din Ordinul 88/2007, existând în acest sens două studii de specialitate: Studiul realizat de societatea Anima&Animo (care potrivit răspunsului ANRSC poate fi considerat ca fiind un institut de specialitate în înțelesul dispozițiilor art. 177 alin. 1 din Ordinul 88/2007) și Studiul de fezabilitate privind îmbunătățirea sistemelor de alimentare cu apă, canalizare și epurare ape uzate în zona Turda-CâmpiaTurzii. Recurenta a respectat obligațiile contractuale ce rezultă din art. 7 alin. 2 și alin. 6, ce instituie obligativitatea respectării normativelor imperative în vigoare. Deși prevederile contractuale fac trimitere la normele imperative în vigoare, instituind obligativitatea respectării acestora (Ordinul 88/2007 al ANRSC și STAS 1846/2006), instanța își
întemeiază soluția pe prevederile art. 969 C.Civ.S-a arătat că într-adevăr, părțile unei convenții sunt ținute să respecte ceea ce rezultă din convenția lor, însă niciodată nu vor putea fi considerate eficace acele prevederi contractuale în contradicție cu unele norme imperative. În cauza de față, instanța a preferat sa-și întemeieze soluția pe dispozițiile art. 969 C.Civ, fără a ține cont de faptul că la momentul majorării cantității de apă, recurenta era obligată la respectarea STAS 1846/2006 (normativ obligatoriu și în contradicție cu prevederile contractuale).
Astfel, s-a apreciat că instanța de fond în mod greșit a făcut aplicarea art. 969 C.Civ., întrucât pe de-o parte, prevederile contractuale pentru a fi eficiente trebuie să fie în concordanță cu dispozițiile legale imperative în vigoare, iar pe de altă parte art. 969 C.Civ. reprezintă dispozițiile de drept comun, ori în cauză sunt aplicabile dispozițiile cu caracter special ale Ordinului 88/2007 și STAS 1846/2006.Așadar, dat fiind că recurenta a dat curs, atât obligațiilor instituite de normele imperative în vigoare, dar și obligațiilor contractuale, iar instanța de fond a făcut o aplicare greșită a legii raportat la situația de fapt, se impune admiterea prezentului recurs, cu consecința modificării în întregime a sentinței recurate și respingerea cererii reclamantelor neîntemeiată.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a susținerilor din cuprinsul întâmpinării, cu luarea în considerare a prevederilor art.304, 3041și 315 C.pr.civ., tribunalul reține următoarele:
ul observa in primul rand ca instanța de fond a avut în vedere faptul că dispozițiile STAS nr.1846/2006 modifică STAS nr.1846/1991, sens in care a si retinut ca in speta există două studii de specialitate, din care rezultă necesitatea majorării cantității de apă menajeră facturată, insa a apreciat ca nu sunt întrunite toate exigențele Ordinului nr.88/2007, coroborat cu dispozițiile STAS nr.1846/2006, astfel ca sub acest aspect tribunalul considera critica recurentei ca nefondata.
T. ul retine de asemenea si faptul ca este real ca Standardul de Stas (STAS) devine obligatoriu prin efectul unei legi cu caracter general sau printr-o referință exclusivă dintr-o reglementare, iar in speță, devine obligatoriu atât pentru recurenta, cât și pentru toți consumatorii prin Ordinul A.N.R.S. nr.88/2007. Cu toate acestea, tribunalul observa ca in conformitate cu art. 177 alin. 1 din Ordinul nr. 88/2007 al A.N.R.S. cantitatea de apă uzată evacuată de utilizatorii casnici urmeaza să fie stabilită în cadrul contractului în temeiul unei hotărâri a autorității administrației publice locale, pe baza unui studiu de specialitate efectuat de un institut de specialitate, aspect care in mod corect a fost retinut si de catre prima instanta..
T. ul observa totodata ca, in vechiul STAS din anul 1991 era prevăzut în mod expres faptul că debitele de apă menajeră sunt egale cu 80% din debitele de apă de alimentare, insa ulterior, în urma unui studiu de specialitate realizat în temeiul Regulamentului cadru de furnizare a serviciului de apă și apă uzată aprobat prin Ordinul A.N.R.S. nr.88/2007 s-a stabilit modul de calcul al apei uzate menajere care de principiu este: cantitățile de apă uzată sunt identice cu cele preluate din sistemul centralizat de alimentare cu apă .
Cu toate ca T. ul retine ca intemeiata sustinerea in sensul ca recurenta avea obligația să respecte întocmai STAS nr.1846/2006, apreciaza insa ca, in conformitate cu prevederile contractului, recurenta trebuia in prealabil sa incheie un act aditional si doar apoi sa aplice facturarea conform STAS-ului in vigoare.
Desi recurenta invoca ca orice dispoziție contractuală trebuie să fie în deplină concordanță cu dispozițiile imperative ale legilor în vigoare, tribunalul subliniaza ca aceasta nu inseamna, asa cum afirma recurenta, ca prevederile contractuale, de care se prevalează reclamantele intimate ar deveni automat ineficace urmare a unor prevederi imperative ale actelor normative intrate ulterior in vigoare .
T. ul apreciaza in acest context ca prevederile contractuale trebuie modificate, pentru a fi in concordanta cu legea in vigoare aplicabila, potrivit principiului consensualismului contractual si observa ca, pana la o astfel de modificare contractuala ,raman cu totul aplicabile dispozitiile initial stipulate de catre partile contractante, deoarece contractul este legea partilor, conform art. 969 c.civ.(in vigoare la data cererii de chemare in judecata).
Desi recurenta invoca că nu există nici un fel de dubiu cu privire la criteriul de determinare a cantității de apă uzată atâta timp cât este vorba de o clauză contractuală in art.7
alin.2 și alin.6 ce instituie obligativitatea respectării normativelor imperative în vigoare, tribunalul observa insa ca trebuie dat eficienta si clauzei contractuale inserata in art. art. 6.4 conform careia partile au stabilit ca modificarea contractului se putea face numai printr-un act adițional scris, încheiat cu acordul părților și semnat de către acestea.
In speta, tribunalul constata ca de fapt pârâta recurenta a majorat cota procentuală de la 80% la 100%, fără a exista in prealabil un act aditional scris care sa fie insusit de catre partile contractante, ceea ce determina nelegalitatea acestei masuri si conduce la concluzia ca prima instanta a pronuntat o hotarare temeinica si in mod just a admis actiunea de fond.
Cele mai sus invederate determina ca sa nu se mai impuna analizarea detailata a celorlalte critici invocate prin recurs, insa in subsidiar, in ceea ce priveste hotărârea Adunării Generale a A.D.I. "A. Văii A. ului";, tribunalul apreciaza in sensul ca in lipsa oricarei referiri concrete la modificarea cantității de apă uzată, in mod corect prima instanta a retinut si faptul ca că pârâta a majorat cota procentuală de la 80% la 100%, fără a exista o hotărâre a Adunării Generale a A.D.I. "A. Văii A. ului"; în acest sens, constatandu-se ca prin hotărâre s-au aprobat doar prețurile/tarifele pentru apa potabilă și apa uzată.
In baza acestor considerente, tribunalul va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta C. DE A. A. SA împotriva sentinței civile nr.3228/0_ pronunțată de Judecătoria Turda în dosarul nr._, pe care o va menține în totalitate.
In baza art. 274 c.pr.civ. recurenta va fi obligata să plătească părții intimate suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentand onorariul avocatial, conform dovezii existente .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta C. DE A. A. SA împotriva sentinței civile nr.3228/0_ pronunțată de Judecătoria Turda în dosarul nr._, pe care o menține în totalitate.
Obligă recurenta să plătească părții intimate suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3 iunie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |
D. M. D. N. | K. F. | -IANCU M. A. VLAIC |
Aflata in concediu pentru ingrijirea copilului semneaza presedinte instanta
Red.DMD/MM
2 ex./_
Judecător fond: C. M. Bucea, Judecătoria Turda, județul C.
| ← Decizia civilă nr. 259/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 534/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
