Decizia civilă nr. 11221/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 11221/2013
Ședința publică de la 21 Noiembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE R. -R. D.
Judecător L. U.
Judecător M. D. Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanții N. M., N.
A. și N. E., împotriva deciziei civile nr. 24/_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ului Specializat C., în contradictoriu cu pârâții SC B. A.
V. I. G. și SA F., având ca obiect pretenții despăgubiri din asigurări.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurenți, avocat hedeșiu Dan N., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar la dosar s-a depus întâmpinare, un exemplar comunicându-se cu reprezentantul recurenților.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul recurenților solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în parte a hotărârii atacată, în sensul respingerii apelului și menținerii sentinței Judecătoriei Huedin. Depune la dosar jurisprudență.
Apreciază că ipoteza pe care se grefează prezentul litigiu se încadrează pe dispozițiile din art. 46, lit. b) din Ordinul CSA nr. 5/2010.
Nu solicită cheltuieli de judecată.. Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin decizia civilă nr. 24 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ului Specializat C., a fost admis apelul declarat de apelanta SC B. A. V.
I. G. SA B. în contradictoriu cu intimatele N. M., N. A. și N.
E. și intimatul SA F., împotriva sentinței civile nr. 1194/26 septembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Huedin în dosarul nr._, pe care o schimbă în parte, după cum urmează:
A fost obligată pârâta SC B. A. V. I. G. SA să plătească reclamantelor N. M., N. A. și N. E. penalități de întârziere de 0,1% calculate asupra despăgubirilor civile acordate prin sentința atacată începând cu data de 22 septembrie 2012 și până la plata integrală a acestor despăgubiri.
S-a menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.
S-a luat act că apelanta nu a solicitat cheltuieli de judecată în apel.
A fost obligată apelanta SC B. A. V. I. G. SA la plata către intimatele N. M., N. A. și N. E. a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele
:
Prima critică formulată împotriva hotărârii primei instanță vizează cuantumul daunelor morale, apelanta apreciind că acest cuantum este mult prea ridicat, suma de 70.000 lei pentru fiecare intimată fiind rezonabilă și adecvată prejudiciului moral încercat de intimate.
T. ul, analizând ansamblul probator administrat în cauză, a constatat că prima instanță a făcut o corectă apreciere a dovezilor propuse și a apreciat în mod judicios asupra cuantumului despăgubirilor morale pe care le-a acordat fiecăreia dintre cele trei reclamante intimate. Spre deosebire de despăgubirile materiale, care se stabilesc pe bază de probe directe, despăgubirile pentru daunele morale se stabilesc pe baza evaluării instanței de judecată. După cum a arătat și apelanta, dauna morală constă în atingerea adusă valorilor care definesc personalitatea umană, valori care se referă la existența fizică a omului, sănătatea și integritatea corporală, la cinste, demnitate, onoare, prestigiu profesional și alte valori similare.
Este adevărat ca nu exista criterii legale pentru determinarea daunelor morale suferite ca urmare a pierderii unei persoane dragi și apropiate, traumele create în aceasta situație fiind incomensurabile. Practica judiciara în materie este, însă, constantă (iar T. ul Specializat C. se raliază acesteia) în sensul ca daunele morale nu reprezintă o reparare a prejudiciului, ci ele au rolul de a compensa respectivul prejudiciu. Astfel, daunele morale acordate urmăresc să asigure părților vătămate o alinare în condiții de viață mai confortabile.
În cazul daunelor morale acordate părților vătămate, daune cauzate de un accident de circulație, la evaluare instanța trebuie să se țină seama de suferințele fizice și morale susceptibile în mod rezonabil a fi fost cauzate prin respectivul accident, precum și de toate consecințele acestuia. Or, prima instanță a ținut seama de toate aceste împrejurări și, contrar afirmațiilor apelantei, a urmărit menținerea unei proporționalități între suferințele provocate intimatelor, care, deși nu pot fi cuantificate, trebuie cel puțin estimate, raportat la vârsta acestora, profesiile, gradul de instrucție, relația de afectivitate a acestora cu soțul, respectiv tatăl acestora și sarcina impusă apelantei, societate de asigurare, de a suporta efectiv plata despăgubirilor ce vor fi acordate cu titlu de daune morale.
Față de cele arătate, tribunalul specializat a apreciat că, în contextul circumstanțelor cauzei, suma de 120.000 lei acordată fiecăreia dintre intimate cu titlu de despăgubiri morale constituie o satisfacție echitabilă pentru acestea și sub nici o formă nu reprezintă o sarcină disproporționată și excesivă ce i-ar reveni apelantei, motiv pentru care și sub acest aspect se impune respingerea criticilor pârâtei apelantei. În acest sens, tribunalul a subliniat faptul că la cuantificarea daunelor morale trebuie avut în vedere faptul că, prin evoluția lor firească, intimatele vor resimți pentru totdeauna și în aceeași măsură lipsa soțului, respectiv a tatălui lor, probele administrate de judecătorul fondului relevând faptul că intre victima decedată și soția, respectiv fiicele sale, au existat sentimente profunde de afecțiune. Amplitudinea suferințelor intimatelor este aceeași, una dintre intimate pierzându-și soțul, persoana cu care locuia și cu care se gospodărea, iar celelalte doua, fiicele defunctului, pierzându-și tatăl, traumele psihice fiind imense, nimeni și nimic neputând înlocui părintele decedat.
În plus, tribunalul a observat că, sub aspectul cuantumului daunelor morale esențial de reținut este ca acestea nu pot reprezenta un pretium doloris pentru reclamantele intimate, ci au menirea de a compensa, într-o anumita măsura, durerea cauzata de dispariția soțului/părintelui lor. Esențial în stabilirea prejudiciului nepatrimonial suferit este însa ca, soluția pronunțată să fie corespunzătoare principiilor răspunderii civile delictuale, iar aprecierea asupra caracterului daunelor morale care reprezintă, în speță, compensarea prejudiciului afectiv cauzat soției și fiicelor victimei, de care aceasta era legată printr-o relație afectivă, de natură familială, să fie rezonabilă și să se înscrie în interpretarea constanta a jurisprudenței europene precum și în jurisprudența națională. În prezenta cauza, tribunalul nu a identificat temeiuri de a reduce pretențiile materiale ale reclamantelor intimate, cu titlu de daune morale, cuantumul acestora înscriindu-se pe deplin, în coordonatele arătate.
Cea de-a doua critică a apelantei este însă fondată, prima instanță aplicând greșit dispozițiile legale incidente în ceea ce privește penalitățile de întârziere, respectiv data de la care curg aceste penalități.
Așa cum în mod corect a arătat apelanta, în urma accidentului rutier soldat cu decesul dlui N. Dumitru Anton, s-a constituit dosarul penal nr. 835/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Huedin. Rechizitoriul prin care a fost trimis în judecată autorul accidentului, intimatul Ș. A. F., a fost întocmit abia la data de 10 septembrie 2012, adică ulterior înregistrării cererii de chemare în judecată. Prin urmare, în aceste împrejurări sunt incidente dispozițiile art. 36 și 37 din Ordinul Comisiei de Supraveghere a A. lor nr. 5/2008, nu dispozițiile art. 46 din același ordin. Prin urmare, penalitățile de întârziere curg de la data la care a expirat termenul de 10 zile de la depunerea ultimului act necesar soluționării dosarului de daună, în speță rechizitoriul din 10 septembrie 2012, primul act emis de o autoritate publică prin care s-a indicat vinovăția inculpatului intimat Ș. A. F., și nu de la data la care a fost înregistrată cererea de chemare în judecată; acest termen a expirat la data de 21 septembrie 2012, fiind calculat conform art. 101 C.proc.civ., astfel încât penalitățile încep să curgă de la data de 22 septembrie 2012.
Față de toate aceste considerente, în baza art. 296 și art. 297 alin. 1 C.pr.civ., tribunalul a admis apelul declarat de apelanta SC B. A. V. I.
G. SA, în contradictoriu cu intimatele N. M., N. A. și N. E., respectiv cu intimatul Ș. A. F., împotriva sentinței civile nr. 1194/26 septembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Huedin în dosarul nr._, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a obligat pârâta apelantă să plătească reclamantelor intimate penalități de întârziere de 0,1% calculate asupra despăgubirilor civile acordate prin sentința atacată începând cu data de 22 septembrie 2012 și până la plata integrală a acestor despăgubiri.
Totodată, au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate, luând act că apelanta nu a solicitat cheltuieli de judecată în apel.
Având în vedere faptul că apelanta a atacat sentința pronunțată de prima instanță și sub aspectul cuantumului daunelor morale, iar aceste critici au fost înlăturate de către instanța de control judiciar, reținând culpa procesuală parțială a apelantei în acest sens și faptul că intimatele pârâte au avansat cheltuieli de judecată în apel, cheltuieli constând în onorariu avocațial, și au solicitat obligarea apelantei la cheltuieli de judecată în apel, în baza art. 274 și art. 276 C.proc.civ., tribunalul a obligat apelanta SC B. A. V. I. G. SA la plata către intimatele N. M., N. A. și N. E. a cotei de ½ parte din aceste cheltuieli, respectiv la plata sumei de 500 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanții N. M., N. A. și N. E.
, solicitând modificarea în parte a Deciziei Civile nr. 24/A/2013, în
sensul păstrării în totalitate a dispozițiilor Sentinței Civile nr. 1194/2012 pronunțata de Judecătoria Huedin în acest dosar și în consecința obligarea intimatei SC B. A. VIG SA redenumita SC Omniasig V. I. G., la plata penalităților de întârziere de 0,1% pe zi aplicate despăgubirilor civile, materiale și morale acordate prin Sentința Civila nr 1194/2012, începând cu data înregistrării cererii de chemare în judecata care face obiectul prezentului dosar, respectiv_ și pana la data încasării integrale a acestor despăgubiri»
În motivare arată că pentru a pronunța aceasta soluție, instanța de apel a reținut în mod eronat, ca primul act emis de autoritățile publice din care rezulta vinovăția intervenientului forțat ar fi Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Huedin.
Cu privire la încadrarea motivelor de nelegalitate a Deciziei nr. 24/A/2012 la cele prevăzute de art. 304 pct. 8
Apreciază ca instanță de apel a calificat greșit cele doua acte la care a făcut referire în paragrafele anterioare în speța adresa nr. 6. din_ emisa de Politia Orașului Huedin și Rezoluția de începere a urmăririi penale din_, apreciind ca acestea nu ar fi acte ale autorităților publice din care sa rezulte vinovăția intervenientului forțat.
Cu privire la încadrarea motivelor de nelegalitate a Deciziei nr. 24/A/2012 la cele prevăzute de art. 304 pct. 9, apreciază ca prin acordarea penalităților de întârziere doar de la emiterea Rechizitoriului de trimitere în judecata a intervenientului forțat și nu de la înregistrarea cererii de chemare în judecata Instanța de Apel a făcut o greșita interpretare și aplicare a art. 46, 36 și 37 din Ordinul 5/2010 emis de CSA, denaturând astfel intenția legiuitorului de a proteja victimelor accidentelor rutiere.
Importanta art. 46 din Ordinul 5/2010: Obligația asigurătorului de a acorda despăgubiri încă din faza de CERCETARE PENALA (așa cum se retine în mod corect și prin Decizia nr. 3511/2011 pronunțata de Curtea de Apel C. și depusa la dosarul de fond la cauzei cu titlu de jurisprudența), cu condiția ca partea păgubita sa isi ia un angajament scris ca va înapoia total sau parțial despăgubirea primita în cazul în care prin hotărârea penala se va constata lipsa culpei propriului asigurat este determinata de scopul asigurărilor RCA: protecția victimelor accidentelor auto trebuie asigurata integral și cu celeritate.
Având în vedere ca scopul principal al acestui tip de asigurare este repararea prejudiciilor produse prin atingerea unor drepturi fundamentale ale persoanei fizice, articolul mai sus menționat prevede ca obligația societății de asigurare de a acorda despăgubiri devine exigibila în momentul în care răspunderea civila a asiguratului este doar p rezumata.
Aplicarea cu celeritate a acestui mijloc de protecție a păgubitului este esențiala în materia asigurărilor RCA.
Același articol prevede ca în situația în care în urma finalizării dosarului penal se constata lipsa răspunderii civile a propriului asigurat, societatea de asigurare are dreptul de a solicita retur na rea despăgubirilor acordate.
Așa cum a precizat în paragrafele anterioare la data înregistrării cererii de chemare în judecata erau îndeplinite toate condițiile prevăzute de Ordinul 5/2010 pentru exigibilitatea obligației de plata a intimatei parate și implicit pentru aplicarea penalităților de întârziere.
Pentru toate aceste considerente apreciază că soluția T. ului Specializat de a îi acorda penalități de întârziere începând doar cu data de_ este nelegala fiind rezultatul aplicării greșite ale prevederilor Ordinului 5/2010 emis de CSA.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 11 noiembrie 2013 pârâta OMNIASIG V. I. G. S.A.
a solicitat respingerea recursului formulat de
reclamanți ca fiind nefondat și menținerea în întregime a deciziei civile atacate, ca fiind temeinică și legală.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Sigurul aspect criticat în recurs vizează momentul de la care instanța de apel a înțeles să acorde penalitățile de întârziere, recurenții apreciind că acestea trebuiau acordate începând cu data înregistrării cererii de chemare în judecată și nu de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, astfel cum greșit a decis instanța de apel.
Astfel, consideră recurenții că sunt incidente dispozițiile art. 46 pct. 2 lit. c din Ordinul 5/2010, potrivit cărora în cazul în care accidentul de vehicul ce face obiectul unui proces penal, despăgubirile pot fi stabilite dacă, deși hotărârea acțiunea penală nu poate fi stinsă prin împăcarea părților, din actele încheiate de autoritățile publice rezultă atât răspunderea civilă a acestora, prejudiciile cauzate cât și vinovăția penală a conducătorului auto care urmează să fie trimis în
judecată după finalizarea cercetărilor aflate în curs și persoana prejudiciată își ia un angajament scris prin care se obligă să restituie, de îndată, parțial sau total, despăgubirea primită, în funcție de hotărârea instanței penale, în ceea ce privește fapta, făptuitorul și vinovăția.
În raport de aceste dispoziții legale, recurenții apreciază că, din adresa nr.
6. /_ emisă de Poliția orașului Huedin și Rezoluția de începere a urmării penale din data de_, ambele înscrisuri fiind anterioare introducerii cererii de chemare în judecată, ar rezulta vinovăția lui SA F., astfel că erau incidente dispozițiile legale menționate anterior.
Contrar susținerilor recurenților, Curtea reține, la fel ca și instanța de apel, că vinovăția lui SA F. nu a rezultat decât la momentul întocmirii rechizitoriului, prin care s-a dispus trimiterea acestuia în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, rechizitoriu care a fost întocmit ulterior introducerii cererii de chemare în judecată.
De altfel, aceasta este și ipoteza reglementată de dispozițiile art. 46 pct. 3 lit. a din Ordinul CSA nr. 5/2010 potrivit cărora despăgubirile pot fi acordate pe cale amiabilă dacă s-a dat rechizitoriu de trimitere în judecată și persoana prejudiciată își ia un angajament scris prin care se obligă să restituie de îndată, parțial sau total, despăgubirea primită în funcție de hotărârea instanței penale în ceea ce privește fapta, făptuitorul și vinovăția.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 46 din Ordinul CSA nr. 5/2010 au în vedere acordarea despăgubirilor pe cale amiabilă, astfel încât și din această perspectivă nu pot fi avute în vedere la stabilirea momentului de la care penalitățile de întârziere se acordă, în speță fiind incidente dispozițiile art. 36, 37, astfel cum corect a reținut și instanța de apel.
Prin urmare, pentru toate considerentele expuse anterior, Curtea constată că apelul formulat este nefondat, motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile art. 296 Cod procedură civilă, îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de reclamanții N. M., N. A. și N.
E., împotriva deciziei civile nr. 24 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ului Specializat C., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, R. -R. D. | JUDECĂTOR, L. U. | JUDECĂTOR, M. D. |
GREFIER, M. T. |
Red.M.D./Dact. L.C.C.
2 ex/_
Jud.fond. Călin Tătar
Jud.apel. F.I.Moțu/C.Cengher
| ← Decizia civilă nr. 930/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 234/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
