Decizia civilă nr. 65/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA A II-A C., DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA C. NR. 65/R
Ședința publică din 25 Ianuarie 2013
C. pletul constituit din :
Cod operator 4204
PREȘEDINTE V. F. - J. ecător
ECĂTORI: V. P.
C. O.
GREFIER: M. H.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de recurenta - pârâtă
S. V. R. S. împotriva sentinței civile nr. 8290 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul cu numărul de mai sus, în contradictoriu cu intimații S. O. S., S. T. S., SA T. A. S., P. D., I. PENTRU S. DE U. M., I. G. PENTRU S. DE U., S.
C. -M. LS CU S. P. LA C. A. C. H. și S. C. -M. LS LA C. A. M. R., având ca obiect pretenții.
Se constată că dezbaterea recursului a avut loc în ședința publică din data de_, când susținerile și concluziile părților prezente la dezbateri au fost consemnate în încheierea ședinței publice din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie și când pronunțarea soluției a fost amânată inițial pentru data de_, iar ulterior pentru data de azi. În urma deliberării tribunalul a pronunțat hotărârea de mai jos.
T.
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele :
Prin sentința civilă nr. 8290/2011 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei B. M. s-a admis în parte cererea reclamantei SC O. SA, B.
,- S. M., B. M.,
formulată împotriva pârâtelor SC T. B. M.
și în consecință:
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC V.
R. SRL.
Pârâta SC V. SRL a fost obligată să plătească reclamantei suma de 85.000,23 RON precum și dobânda legală aferentă calculată conform art. 3
alin. 1 din OG 9/2000, modificată, începând cu data de 28 septembrie 2011 și până la achitarea integrală a debitului.
S-a respins cererea reclamantei împotriva SC T. SRL.
S-au admis excepțiile lipsei calității procesuale pasive a chematelor în garanție SC C. M. L. SRL a SC A. Ț. A. SA, B. și a I. UI PENTRU SITUAȚII DE URGENȚĂ M. și a I. UI GENERAL
PENTRU SITUAȚII DE URGENȚĂ
B. și în consecință:
S-au respins cererile de chemare în garanție formulate de pârâta SC V. SRL față de SC C. M. L. SRL, SC A. Ț. A. SA, I. pentru situații de urgență M. și I. general pentru situații de urgență B., ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
S-au respins cererile de chemare în garanție formulate de SC V. SRL față de SC T. SRL și P. D. . Pârâta SC V. a fost obligată să plătească chematului în garanție P. D. suma de 2.000 RON, cheltuieli de judecată, iar reclamanta și pârâta SC V. să plătească pârâtei SC T. SRL câte 2.000 RON fiecare, cheltuieli de judecată.
Pârâta SC V. SRL a fost obligată să plătească reclamantei suma de
3.311 RON, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Din declarațiile tuturor martorilor audiați, L. C. (fila 144), Tincu V. (fila 145), A. Terhes M. ius (fila 146), Tuns C. (fila 171), Makkai Attila (fila 172), S. R. (fila 173), Sirb Ioniță (fila 220) a reieșit faptul că incendiul care a condus la distrugerea bunurilor aparținând asiguratului reclamantei a izbucnit în depozitul aparținând SC V. SRL.
Din declarațiile martorilor A. Terhes M. ius și Tuns C., propuși de pârâta SC V. SRL, a reieșit faptul că în depozit se afla burete și spumă poliuretanică.
M. torii L. C., Tincu V. și Makkai Attila au arătat că în dimineața izbucnirii incendiului nu s-au desfășurat lucrări în incinta SC T. SRL, respectiv nu s-au folosit utilajele care s-au găsit în interiorul spațiului aparținând acestei societăți, adică strungul și fierăstrăul alternativ, nefiind cuplat curentul în hala în care își desfășura activitatea această pârâtă.
Din relatările acelorași martori, L. C., Tincu V. și Makkai Attila a rezultat că pârâtul P. D., în dimineața zilei în care a izbucnit incendiul în incinta depozitului aparținând SC V. R. SRL, a avut ca sarcină de serviciu transportarea unor bunuri de la o altă societate comercială. Pârâtul P.
D., s-a întors cu bunurile pe care le avea de adus la sediul SC T. SRL, în cadrul căreia lucra, în momentul izbucnirii incendiului.
Coroborând toate aceste probe testimoniale a reieșit faptul că societatea răspunzătoare de producerea faptei ilicite cauzatoare de prejudicii este V. SRL. Astfel, reținându-se că în dimineața zilei în care a pornit incendiul nu s-a lucrat în incinta SC T. SRL nici de către pârâtul P. D. și nici de către
alte persoane, acest intimat (P. D. ) fiind plecat din momentul în care și-a început programul de lucru, întorcându-se numai în momentul în care a izbucnit incendiul și având în vedere că locul în care s-a declanșat incendiul a fost depozitul SC V. R. SRL, s-a concluzionat că această societate se face vinovată de săvârșirea în data de 10 septembrie 2008 a unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii, răspunderea acesteia angajându-se în temeiul art. 1000 alin. 1 Cod civil.
SC V. R. SRL răspunde față de reclamantă în calitate de paznic juridic al depozitului unde a fost localizată producerea incendiului, paza juridică fiind dobândită ca urmare a încheierii în data de 1 decembrie 2006 cu SC C. M. L. SRL a unui contact de închiriere având ca obiect depozitul în litigiu, contract a cărui durată expira în 1 decembrie 2008.
În temeiul acestui contract de închiriere, SC V. R. SRL exercita în mod independent controlul și supravegherea depozitului în care a izbucnit incendiul, servindu-se de acest spațiu în interes propriu.
Întrucât buretele și spuma poliuretanică ce se găseau în depozitul SC V.
R. SRL ard foarte repede, peretele despărțitor dintre depozitul SC V. R. SRL și cel al halei aparținând SC T. SRL (societăți învecinate) nu era rezistent la foc și prezenta goluri tehnologice, incendiul izbucnit în incinta depozitului aparținând SC V. R. SRL s-a extins foarte repede, a cuprins și fabrica aparținând aceleiași pârâte, distrugând, printre altele, și panourile tip sandwich ale SC Wekotatech SRL. Aceste aspecte rezultă din declarația martorului Sîrb I., martor care a participat în calitate de ofițer în cadrul echipei de intervenție ce a participat la stingerea focului. Acest martor, prin natura meseriei, deține cunoștințe de specialitate, care permit a face afirmații în cunoștință de cauză în legătură cu materialul din care era construit peretele despărțitor dintre depozitul SC V. R. SRL și cel al halei SC T. SRL, respectiv dacă acesta era construit din material rezistent la foc și respectiv dacă acest perete prezenta sau nu goluri tehnologice.
Din această cauză a fost luată în considerare, cu privire la aspectele arătate, mărturia domnului Sîrb I. și înlăturată mărturisirea SC V. R. SRL care, cu ocazia interogatoriului administrat de celelalte părți, a afirmat contrariul (respectiv că peretele despărțitor dintre SC V. R. SRL și SC T. SRL era izolat antifoc).
Procesul - verbal de intervenție nr. 191/10 septembrie 2008 întocmit de ISU B. M. nu a fost luat în considerare ca probă, sub aspectul reținerii ca și împrejurare determinantă a producerii incendiului a tăierii de către P. D. cu flex, fierăstrău mecanic, fără respectarea normelor, întrucât sub acest aspect nu se coroborează cu celelalte probe administrate, respectiv cu declarațiile martorilor L. C., Tincu V. și Makkai Attila, care au susținut că pârâtul P. D. nu a lucrat în incinta SC T. SRL, fiind plecat din momentul începerii programului de lucru în vederea îndeplinirii unor sarcini de serviciu și întorcându-se în momentul declanșării focului (martorii Tincu V.
și Makkai Attila au fost împreună cu pârâtul P. D. toată dimineața anterior izbucnirii incendiului).
M. torii propuși de SC V. R. SRL, domnii A. Terhes M. ius și Tuns
C. nu erau prezenți la serviciu în dimineața zilei în care a izbucnit incendiul, cunoscând numai din relatările colegilor sau prin prisma unor impresii, care pot fi subiective, aspectul referitor la desfășurarea sau nu a unor activități cu aparate electrice în incinta SC T. SRL.
De aceea, s-au înlăturat declarațiile acestor martori propuși de SC V.
R. SRL, luându-se în considerare relatările martorilor L. C., Tincu V. și Makkai Attila, (aceștia din urmă lucrând împreună toată dimineața cu pârâtul
P. D. ), atât sub aspectul nedesfășurării, în ziua incendiului, a nici unei activități cu aparate electrice în incinta SC T. SRL, cât și sub aspectul nedesfășurării în incinta aceleiași unități a vreunei activități de către pârâtul P.
D. .
Înlăturându-se răspunderea pârâtului P. D., întrucât acesta nu a săvârșit vreo faptă ilicită cauzatoare de prejudicii se înlătură și cea a SC T. SRL, aceasta fiind chemată în garanție în temeiul art. 1000 alin. 3, respectiv în temeiul răspunderii comitentului pentru fapta prepusului. Neexistând vinovăția prepusului (adică a lui P. D. ) nu se poate angaja nici cea a comitentului (adică a SC T. SRL).
Una din condițiile ce trebuie îndeplinită cumulativ cu actele pentru angajarea răspunderii comitentului este dovedirea vinovăției prepusului.
SC T. SRL nu răspunde nici în temeiul art. 1000 alin. 1 Cod civil, întrucât incendiul nu a izbucnit în incinta acestei societăți și nu s-a dovedit nici că s-a declanșat ca urmare a desfășurării vreunei activități cu aparate electrice în hala deținută de această pârâtă.
În ceea ce privește chemarea în garanție a SC C. - M. L. SRL și SC A. Ț. A. SA, acestea urmează a fi respinse, nefiind titularele obligației din raportul juridic dedus judecății.
Aceasta deoarece nu există legătură de cauzalitate între contractul de asigurare încheiat între SC C. - M. L. SRL și SC A. Ț. A. SA și incendiul care a condus la producerea prejudiciului.
În temeiul acestui contract de asigurare, SC A. Ț. A. SA era obligată a despăgubi pe SC C. - M. L. SRL în caz de producere a incendiului, pentru pagubele suferite de această societate, adică de SC C. - M. L. SRL.
În temeiul acestui contract de asigurare care a fost depus la filele 51 - 56 de la dosar, nu se poate angaja răspunderea SC C. - M. L. SRL și SC A. - Ț. A. SA față de asigurătorul societății ce a suferit un prejudiciu ca urmare a izbucnirii incendiului, clauzele contractului de asigurare nefiind în acest sens. SC A. Ț. A. SA nu s-a angajat să repare prejudiciile cauzate terților prin declanșarea incendiului la sediul societății asigurate, SC C.
M. L. SRL.
Plata chiriei de către SC V. SRL către SC C. - M. L. SRL nu constituie un temei pentru obligarea acesteia și a SC A. Ț. A. SA la plata contravalorii prejudiciului cauzat, prin săvârșirea faptei ilicite. Prin plata chiriei, SC V. SRL nu plătește și indemnizația de asigurare, achitarea acesteia revenind SC C. - M. L. SRL.
Nici chemarea în garanție a ISU B. M. și ISU B. nu se va admite, acestea nefiind vinovate de producerea incendiului cauzator de prejudicii, nerezultând acest aspect din probele mai sus analizate.
Nu există legătură de cauzalitate între fapta ilicită cauzatoare de prejudicii și activitatea desfășurată de aceste pârâte, nefiind deci titularul obligațiilor din raportul juridic dedus judecății.
Așa cum a rezultat din probele testimoniale administrate în urma incendiului produs în 10 septembrie 2008, s-au distrus panourile tip sandwich ale halei proprietatea SC Wekotatech SRL.
La momentul producerii incendiului (adică a faptei ilicite), respectiv în data de 10 septembrie 2008, exista încheiat contractul de asigurare între reclamantă și SC Wekotatech SRL (fila 19).
Potrivit facturilor 244/20 octombrie 2008 și 248/22 octombrie 2008, contravaloarea reparării prejudiciului cauzat SC Wekotatech SRL ca urmare a producerii incendiului din incinta depozitului SC V. R. SRL se ridică la nivelul sumei de 101.150,27 RON.
Din această sumă reclamanta a achitat, potrivit extrasului de cont din 25 noiembrie 2008 suma de 85.000,23 RON.
În temeiul art. 22 din Legea nr. 136/1995, modificată, reclamanta are dreptul să se regreseze împotriva celui vinovat de producerea prejudiciului, asupra asiguratului său, adică împotriva SC V. R. SRL.
Întrucât SC V. SRL a căzut în pretenții față de chemații în garanție și față de cererea reclamantei, a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate de acestea. Reclamanta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate de pârâta SC T. SRL față de care a căzut în pretenții.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta SC V. R. SRL solicitând, în principal, în temeiul art. 312 alin. 3 și alin. 5 Cod procedură civilă admiterea recursului, respingerea excepțiilor lipsei calității procesuale pasive a chemaților în garanție și pe cale de consecință, casarea sentinței civile nr. 8290/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei B. M. și trimiterea cauzei în rejudecare instanței de fond, iar, în subsidiar, în temeiul art. 312 alin. 1 și 3, art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei-recurente SC VITAFOANR. SRL și pe cale de consecință, respingerea acțiunii față de aceasta; în temeiul art. 312 alin. 1 și 3, art. 304 pct. 9 și coroborat cu art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței civile atacate în sensul respingerii ca nefondată a acțiunii introductive de instanță în
ceea ce privește recurenta, iar în temeiul art. 312 alin.1 și 3, art. 304 pct.9 și coroborat cu art. 304 ind.1 Cod procedură civilă, admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii cererilor de chemare în garanție și obligarea acestora la plata către pârâta-recurentă a sumei de 85.000,23 lei și a dobânzii legale aferente, începând cu data de_ și până la achitarea integrală a debitului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului se arată următoarele:
Soluția instanței de fond se critică cu privire la soluționarea excepțiilor lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și ale chemaților în garanție, precum și faptul că prima instanță a concluzionat că pârâta recurentă " se face vinovată de săvârșirea în data de_ a unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii"; și astfel "răspunde față de reclamantă în calitate de paznic juridic al depozitului unde a fost localizată producerea incendiului";, fără a se stabili și dovedi care este fapta pârâtei-recurente cauzatoare de prejudicii. Instanța a apreciat în mod greșit incidente în cauză disp.art. 1000 alin.1 Cod civil. Pe de altă parte, chiar dacă ar fi aplicabile aceste dispoziții legale, conform teoriei
"culpei în paza juridică a lucrului"; trebuia dovedită de reclamantă culpa pârâtei-recurente, întrucât fundamentul acestei teorii este culpa dovedită, nu culpa prezumată. Mia mult, recurenta-pârâtă a făcut dovada faptului că, incendiul s-a produs datorită unei terțe persoane pentru care nu este ținută a răspunde, astfel că este exonerată de răspundere. Procesul-verbal de intervenție nr. 191/_ întocmit de I.S.U. B. M., face dovada absolută a faptului că incendiul s-a produs datorită utilizării unui flex, fierăstrău mecanic de către chematul în garanție-intimat P. D., fără respectarea normelor impuse de lege.
In mod greșit instanța de fond nu a luat în considerare ca probă procesul- verbal de intervenție menționat, care în mod clar a fost întocmit ca urmare a declarațiilor martorilor ISU M. la momentul producerii incendiului și a declarațiilor asociatului SC T. SRL, dl. S. Petre, care a declarat că se efectuau lucrări de tăiere cu polizor unghiular cât și lucrări de sudură indicând și persoana care desfășura astfel de lucrări, respectiv chematul în garanție P.
D. .
Dl. S. Petre a semnat și procesul-verbal de intervenție unde era specificată foarte clar cauza producerii incendiului. Mai mult, asociatul a declarat că s-a lucrat cu flexul și cu aparatul de sudură la reabilitarea halei T. și la amenajarea stâlpilor peretelui despărțitor. Astfel, reprezentanții ISU, profesioniști în materie, nu au avut nici un dubiu în determinarea cauzei producerii incendiului, aceștia arătând că datele și declarațiile luate la locul producerii incendiului au fost suficiente pentru a determina cauza producerii acestuia. Procesul-verbal a fost semnat de către reprezentantul T. fără obiecții, ceea ce înseamnă că a recunoscut desfășurarea acelor activități de către angajatul acesteia și faptul că acestea au cauzat incendiul. S-au apreciat ca fiind subiective declarațiile martorilor propuși de chematul în garanție P.
D. și că acestea trebuiau înlăturate de instanță raportat la mențiunile din procesul-verbal de intervenție. Starea de fapt nu poate fi expusă și relevată mai clar, după 1 an sau 2 de către martori care nu au fost prezenți în momentul izbucnirii incendiului. Starea de fapt care corespunde adevărului este cea menționată în cuprinsul procesului-verbal de intervenție întocmit atunci, la momentul producerii incendiului. S-a învederat instanței conținutul declarației martorului S. I. Ioniță care la termenul din_ a declarat că în calitate de coordonator a activității de stingere a incendiului a constatat că acesta a izbucnit în hala de depozitare și ulterior după aproximativ 15 minute s-a propagat în hala de producție. De asemenea, acesta a invocat faptul că echipa de intervenție a asigurat supravegherea și patrularea zonei astfel încât să nu existe focare ascunse de incendiu și că au constatat existența unei stive de deșeuri lemnoase care au început să ardă și care nu aveau ce căuta în acel loc. Mai mult, acest martor a declarat că a participat nemijlocit la discuția purtată între patronul firmei SC T. SRL numitul S. cu inspectroul Sabău A., ocazie cu care numitul S. l-a invocat pe P. D. ca fiind persoana care a tăiat cu flexul fără respectarea normelor de protecție a incendiului. De altfel, lucrările respective erau pe linia despărțitoare dintre compartimentele ce aparțineau pârâtei și în vecinătatea SC V. R. SRL. Intreaga echipă ISU a concluzionat că incendiul s-a produs și propagat de la aparatul de sudură folosit de prepusul SC T. SRL, numitul P. . Un aspect extrem de important este faptul că procesul-verbal întocmit de reprezentantii ISU îndeplinește caracteristicile unui act administrativ, contestarea acestuia putând fi făcută pe baza invocării excepției de nelegalitate și doar în situația admiterii acestei excepții, respectivul act să fie îndepărtat ca mijloc de probă. Instanța de judecată a înlăturat toate probele administrate care relevau adevărul, punând mai presus de realitățile obiective ale cauzei declarațiile evident subiective ale unor martori, prin intermediul cărora s-au probat aspecte negative, situație neacceptată din punct de vedere al logicii juridice.
Instanța de fond care analizează cererea de chemare în judecată este datoare să stabilească în mod obiectiv împrejurările de fapt necesare, să administreze toate probele concludente și apte să furnizeze informații relevante, complete și suficiente urmând ca în raport de starea de fapt reținută să se pronunțe în mod corespunzător și concordant cu rezultatul cercetării judiciare efectuate. Instanța de fond a dat o valoare probatorie absolută declarațiilor martorilor audiați și în special a martorilor propuși de către chemații în garanție, trecând peste înscrisurile relevante în cauză.
Raportat la aceste aspecte, instanța de fond trebuia să admită excepția lipsei calității procesuale active a pârâtei recurente SC V. R. SRL și să respingă acțiunea față de aceasta ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Cu privire la cererile de chemare în garanție formulate de pârâta recurentă s-a apreciat că instanța de fond în mod greșit le-a respins având în vedere următoarele considerente:
La data de_ a avut loc incendiul la imobilul proprietatea SC C. -M.
-L. SRL, incendiul a pornit în hala învecinată halei aflate în folosința pârâtei- recurente, datorită unor lucrări de tăiere a unor elemente metalice cu un polizor unghiular de către chematul în garanție P. D., fără respectarea normelor de protecție și securitate a muncii. P. D. este angajatul SC T. SRL. Modalitatea în care a pornit incendiul și cauza acestuia reiese din procesul- verbal de intervenție nr. 191 din_ întocmit de I. pentru situații de urgență "Gheorghe P. de Băsești"; al județului M. . Raportat la aceste aspecte rezultă că sunt întemeiate cererile de chemare în garanție formulate de pârâta-recurentă cu privire la P. D., care va răspunde pentru fapta proprie cauzatoare de prejudicii în temeiul prev.art. 998-999 Cod civil, iar SC
T. SRL va răspunde în calitate de comitent pentru fapta prepusului său, în temeiul art. 1000 alin.3 Cod civil, întrucât P. D. este angajatul său.
Cu privire la SC C. -M. -L. SRL s-a apreciat că aceasta are calitate procesuală pasivă întrucât reprezentanții ISU au declarat că au recuperat din incendiu două tuburi de oxigen și de acetilenă și rămășițele unei butelii de butan care a explodat pe parcursul incendiului cauzând extinderea și întinderea acestuia. Aceste butelii aparțineau proprietarului halei și erau depozitate în magazii încuiate. Mai mult, în curtea halei folosite de pârâta-recurentă se afla depozitat material lemnos care a îngreunat stingerea incendiului deoarece reprezentanții ISU au trebuit să-l îndepărteze pentru a limita propagarea incendiului, pierzând astfel timp prețios. Raportat la contractul de locațiune încheiat cu pârâta-recurentă, SC C. -M. -L. SRL s-a obligat să predea să și mențină depozitul închiriat în stare de întrebuințare în conformitate cu destinația locațiunii și să-l garanteze de tulburări provenite din propria faptă, de la terți și din viciile lucrului, era responsabil și pentru compartimentarea corespunzătoare a spațiului și pentru obținerea autorizațiilor și avizelor necesare. In conformitate cu art. 1435 Cod civil, locatarul nu este răspunzător pentru incendiu în cazul în care acesta provine dintr-un defect de construcție, în speță, necompartimentarea corectă de către SC C. -M. -L. SRL sau focul comunică de la o clădire învecinată. Astfel că, recurenta-pârâtă în calitate de locatar nu are cum să răspundă pentru acest incendiu pe care nu l-a cauzat și față de care nu are nici o culpă. Relevantă este obligația proprietarului de a compartimenta spațiul închiriat astfel încât acesta să respecte legislația în vigoare.
Pe de altă parte, chiar dacă ar fi aplicabile disp.art. 1000 alin.1 cod civil cu privire la răspunderea recurentei-pârâte pentru paza juridică a depozitului așa cum a reținut instanța de fond aceasta ar fi trebuit să aibă în vedere și să analizeze scindarea pazei juridice a depozitului între proprietarul SC C. -M. -L. SRL și detentorul precar, recurenta-pârâtă și să facă distincție între paza
juridică a structurii depozitului și paza juridică a folosinței acestuia. In această situație era imperios necesar să se stabilească cauza efectivă a incendiului și a propagării acestuia, dar instanța nu face nici o referire la acest aspect.
Chemata în garanție I.S.U. M. are calitate procesuală pasivă întrucât așa cum s-a menționat incendiul s-a extins asupra porțiunii de hală închiriată de pârâta-recurentă, iar angajații acestuia au intervenit la fața locului pentru stingerea incendiului, dar acesta nu a fost stins în mod corespunzător rămânând focare de incendiu nestinse care s-au extins după plecarea echipelor de intervenție. În conformitate cu art. 35 din Regulamentul pentru planificarea, pregătirea, organizarea, desfășurarea și conducerea activităților de intervenție ale serviciilor de urgență profesioniste aprobat prin OMAI 1134/2006, I.S.U. avea obligația de a "localiza și limita efectele evenimentului"; și de a "înlătura efectele sale negative";. Astfel că, în mod evident nu s-au eliminat toate focarele de incendiu înainte de a înceta intervenția și de a părăsi locul incendiului, I.S.U. fiind astfel responsabil pentru propagarea incendiului asupra halei 2.
La data de_ intimata I. Pentru S. de urgență "Gheorghe
P. de Băsești"; al județului M. a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând următoarele:
Prin cererea de chemare în garanție s-a solicitat obligarea sa la plata sumei de 85.000,23 lei reprezentând despăgubirile solicitate de către SC O. SA.
In ceea ce privește angajarea răspunderii instituției în repararea prejudiciului cauzat asigurătorului ca urmare a incendiului produs la imobilul situat în B. M., str. V.L. nr. 162 la data de_, recurenta pârâtă a invocat faptul că la fața locului s-a deplasat un echipaj de pompieri care a stins incendiul izbucnit în hala de depozitare, după care au părăsit locul incendiului fără a se asigura dacă incendiul produs poate avea consecințe asupra altor bunuri. Aceste afirmații nu sunt adevărate, recurenta pârâtă încercând să inducă în eroare instanța de judecată cu privire la intervenția echipajelor de pompieri și la faptul că acestea au părăsit locul incendiului.
Astfel, la data de_ la orele 9:38 au fost anunțați telefonic la 112 despre izbucnirea unui incendiu la platforma IMUM. Momentul sosirii la locul intervenției a fost orele 9:42, deci în scurt timp datorită distanței dintre unitate și locul incendiului de doar 2 km. La fața locului s-au deplasat 5 autospeciale cu apă și spumă cu echipaje formate dintr-un număr de 26 militari și o autospecială de lucru la înălțimi. Datorită faptului că hidranții existenți în zonă nu erau funcționali, alimentarea cu apă a autospecialelor de intervenție s-a realizat de la cea mai apropiată sursă de alimentare care se afla în curtea ISU
M. . Pe toată durata operațiunilor de intervenție s-a impus efectuarea alimentării cu apă a autospecialelor din navetă. La momentul izbucnirii incendiului hidranții supraterani din zona obiectivului nu asigurau debitul și presiunea necesară de alimentare pentru autospeciale, deoarece rețeaua nouă nu era racordată la sistemul de alimentare.
Autospecialele au fost nevoite ca după terminarea apei din rezervoare să se deplaseze pentru alimentare pe distanța de 4 km dus-întors, necesitând timp de aproximativ 15 minute pentru alimentare. In consecință, faptul că autospecialele se retrăgeau la bază e datorită faptului că acestea aveau nevoie să se alimenteze cu apă.
S-a reușit anihilarea focarului principal, iar trei autospeciale s-au întors pentru alimentare. Două echipaje cu două autospeciale se găseau la fața locului și lucrau pentru lichidarea oricărei surse care putea să provoace reaprinderea (lichidarea tuturor focarelor ascunse). In acel moment s-a observat că în hala de producție a apărut un focar ascuns în mijlocul stivei de burete (datorită faptului că pereții despărțitori nu erau antifoc și nu exista o compartimentare corespunzătoare, existând multe goluri tehnologice, așa cum se arată în scenariul de securitate la incendiu), ordonându-se adaptarea dispozitivului pentru stingerea noului focar apărut.
Datorită dezvoltării incendiului cu o viteză foarte mare (burete-poliuretan
are o putere calorică de 6400 kcal/kg, arderea buretelui este însoțită de o degajare puternică de fum negru și dens, viteza de propagare foarte ridicată, cantitatea mare de căldură degajată, existența posibilității ca reacția să se ambaleze cu urmări grave asupra securității utilajelor și a materialelor prelucrate - conf. "Prevenția și stingerea incendiilor în industria de prelucrare a cauciucului și maselor plastice"; autori Ameliu Preco și Gabriel Stănescu), comandantul intervenției a ordonat retragerea echipajelor deoarece le era pusă în pericol viața.
Având în vedere faptul că incendiul s-a dezvoltat rapid în întreaga încăpere nu s-a mai reușit și retragerea accesoriilor, acestea fiind distruse de foc. Echipajele de intervenție au continuat stingerea incendiului din exterior și în special protejarea birourilor și halei aparținând SC WEKOTATECH SRL pentru ca incendiul să nu se propage și la vecinătăți, SC WEKOTATECH SRL a fost afectată datorită temperaturilor mari degajate de incendiul produs la SC V. SRL fiind afectați pereții din tablă tip sandwich ale halelor societății pe latura de nord-est, gardul din tablă metalică și acoperișul postului trafo.
Se menționează faptul că pe timpul intervenției s-a reușit de către forțele de intervenție scoaterea a doi recipienți (tuburi)unul cu oxigen și unul cu acetilenă din hala de producție a societății, a căror explozie ar fi putut avea efecte dezastruoase asupra persoanelor aflate în momentul respectiv pe platforma IMUM (potrivit legislației în vigoare acele recipiente nu aveau voie să fie depozitate în hala de producție).
Conform registrului acțiunilor de intervenție nr. S/206/_ momentul lichidării consecințelor evenimentului a fost la orele 16:55, în consecință a existat un singur incendiu (momentul lichidării unui incendiu se consideră a fi momentul în care toate focarele au fost lichidate, inclusiv focarele ascunse). Momentul retragerii din dispozitiv a tuturor forțelor și mijloacelor a fost la orele 17:30, în această perioadă fiind întocmite documentele de intervenție.
Prin urmare, susținerile recurentei-pârâte conform cărora echipajele de intervenție nu au stins în mod corespunzător incendiul rămânând focare de incendiu nestinse care s-au extins după plecarea echipajelor de intervenție sunt total nefondate, deoarece a existat un singur incendiu care a avut mai multe focare ascunse.
Dacă întregul echipaj de intervenție s-ar fi retras atunci s-ar fi întocmit toate actele la momentul părăsirii locului incendiului, iar cele două autospeciale care erau la fața locului în momentul răbufnirii incendiului în hala de producție nu erau acolo. Acest lucru dovedește faptul că nici nu s-a pus problema retragerii echipajelor, acestea deplasându-se doar să se alimenteze cu apă, fapt dovedit prin raportul de intervenție și foile de parcurs ale autospecialelor, neexistând astfel neglijență și iresponsabilitate din partea echipajelor de intervenție.
S-a acționat cu toate forțele existente în cadrul ISU M., neputându-se prevedea focarele ascunse, deoarece acestea au existat datorită neregulilor privind securitatea la incendiu a halelor recurentei-pârâte.
În conformitate cu prevederile HG nr. 1739/2006 pentru aprobarea categoriilor de construcții și amenajări care se impun avizării și/sau autorizării privind securitatea la incendiu, SC V. SRL a obținut avizul de securitate la incendiu nr. 683/_ în baza documentației tehnice nr. 3/2007 întocmită de Biroul individual de arhitectură - arh.Frankler Tiberiu. SC V. SRL a solicitat aviz de securitate la incendiu numai pentru hala industrială de debitare spumă poliuretanică.
În ceea ce privește hala de depozitare a poliuretanului aparținând SC V. SRL (afectată în prima fază de incendiu) situată lângă hala industrială de debitare a aceleiași firme, nu era inclusă în documentația prezentată și nu era protejată de cele două vecinătăți (hala de debitare spumă poliuretanică a SC V. SRL și hala industrială de debitare a aceleiași firme, nu era inclusă în documentația prezentată și nu era protejată de cele două vecinătăți (hala de debitare spumă poliuretanică a SC V. SRL și hala industrială a SC T. SRL) conform normelor tehnice în vigoare.
Hala de depozitare a SC V. SRL și hala industrială a SC T. SRL erau despărțite prin pereți confecționați din tablă metalică neprotejată termic, având o înălțime de aproximativ 4-5 m care nu separau în întregime cele două hale, existând multe goluri neprotejate care au permis propagarea incendiului de la o hală la alta.
Între hala de depozitare și cea de debitare a spumei poliuretanice ambele aparținând SC V. SRL existau pereți din zidărie de cărămidă care nu despărțeau pe toată suprafața spațiul dintre cele două hale și care prezentau uși metalice neprotejate termic, goluri tehnologice, găuri de ventilare și alte spații ascunse care au permis propagarea cu multă ușurință a incendiului de la hala de depozitare la cea de debitare.
De asemenea, pereții exteriori ai ambelor hale erau confecționați din zidărie având numeroase goluri tehnologice care au permis propagarea incendiului spre materialele combustibile de pe platformă.
In realitate între documentația prezentată de către SC V. SRL pentru avizre și ceea ce a existat la fața locului în ziua izbucnirii incendiului existau diferențe foarte mari, astfel:
hala de debitare a spumei poliuretanice nu era despărțită printr-un zid cu rol antifoc de hala de depozitare, precum și de exteriorul construcției;
nu a fost asigurată închiderea și etanșarea tuturor golurilor tehnologice;
nu s-a asigurat existența și buna funcționare a rețelelor de apă;
nu s-a asigurat instruirea personalului privind modul de organizare pentru apărarea împotriva incendiilor în unitate precum și modul de manipulare a spumei poliuretanice;
depozitarea arbitrară în cantități foarte mari a deșeurilor de lemn amestecate cu deșeuri de poliuretan rezultate în urma procesului de debitare și materie primă de burete, pe platformă;
depozitarea în hala de producție a unei cantități mai mari decât prevederile normative.
S-a apreciat că administratorul SC V. SRL încălcând cele mai elementare norme de apărare împotriva incendiilor a început activitatea de debitare fără a aduce îmbunătățirile constructive strict necesare desfășurării procesului tehnologic prevăzute în avizul de securitate la incendiu nr. 683/2007 și fără a solicita autorizație de securitate la incendiu permițând să desfășoare activitatea doar pe baza unui certificat constatator eliberat în baza declarației pe proprie răspundere înregistrată la Registrul C. erțului de pe lângă Tribunalul Timiș, pentru punctul de lucru din B. M. .
La data de_ intimata SC A. T. A. SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, arătând următoarele:
In ceea ce privește soluția instanței de fond de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a SC A. -Ț. A. SA în cadrul acestui proces și a respingerii cererii de chemare în garanție formulată de recurenta-pârâtă aceasta este legală și temeinică.
Astfel, în mod corect a reținut instanța de fond faptul că SC A. Ț. A. SA nu este titularul obligației din raportul juridic dedus judecății întrucât nu există legătură de cauzalitate între contractul de asigurare nr. 550035250/_ 8 încheiat între societate și SC C. M. L. SRL și incendiul produs care a dus la producerea prejudiciului.
Între SC A. Ț. A. SA și SC OM M. L. SRL s-a încheiat polița de asigurare de bunuri aparținând persoanelor judicie - clădiri/conținut nr. 550035250/_, poliță de asigurare ce avea ca obiect despăgubirea proprietarului clădirii SC C. M. L. în caz de distrugere prin incendiu a imobilului asigurat, despăgubire care de altfel s-a și realizat și care nu avea ca
obiect despăgubirea unor alte imobile aparținând unor terțe persoane ce nu erau asigurate la societate ce au fost afectate cu ocazia incendiului din_ .
Mai mult decât atât, poliția nr. 550035250/_ este o poliță de asigurare de bunuri aparținând persoanelor juridice - clădiri și nu o poliță de răspundere civilă care să angreneze în vreun fel responsabilitatea societății vizavi de prejudiciul cauzat unor terțe persoane pentru acțiunile proprietarului clădirii asigurate.
La data de_, intimata-reclamantă SC O. VIENNA INSURANCE GROUP SA a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
In motivare se arată următoarele:
Nici una din criticile aduse hotărârii recurate nu duce la o casare cu trimitere spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea.
Excepția lipsei calității procesuale pasive, excepție invocată de recurenta- pârâtă SC V. R. SRL a fost respinsă în mod corect de către instanța de fond.
Instanța de fond a reținut corect starea de fapt din ziua de 10 septembrie 2008 aceea că în depozitul aparținând recurentei-pârâte SC V. R. SRL a izbucnit un incendiu, iar extinderea acestuia în hala de producție a provocat daune clădirii aparținând SC WEKOTATECH SRL asigurată la societate.
Faptul că incendiul a izbucnit în halele deținute de recureta-pârâtă și că acesta a afectat și alte imobile printre care și panourile tip sandwich ale halei SC WEKOTATECH SRL este recunoscut de aceasta prin întâmpinarea depusă la instanța de fond.
Recurenta-pârâtă deținea spațiul în baza unui contract de închiriere, încheiat cu intimata SC C. M. L. SRL prin intermediul căruia avea transmis un drept de folosință exclusivă pentru orice tip de activitate (art. 5.1 și 5.2 din contract).
Instanța de fond a înlăturat, în mod corect, procesul verbal de intervenție nr. 191/_ întocmit de ISU M., doar sub aspectul reținerii ca împrejurare determinantă a izbucnirii incendiului, tăierea fără respectarea normelor, cu mijloace care puteau duce la aprindere - flexul și fierăstrăul mecanic, activități executate de către intimatul-chemat în garanție P. D. .
Astfel, hotărârea Judecătoriei B. M. este legală, motivarea sentinței civile răspunde exigențelor disp.art. 261 C.pr.civilă fiind examinate efectiv susținerile tuturor părților.
Instanța de fond și-a motivat hotărârea adoptată, obligație consacrată legislativ prin art. 261 C.pr.civilă, a avut în vedere stabilirea situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor tuturor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant.
Critica referitoare la nestabilirea și nedovedirea faptei ilicite cauzatoare de prejudicii este nefondată.
Au fost dovedite toate cele patru condiții ale răspunderii civile delictuale.
Prejudiciul constă în deteriorarea pereților laterali din panouri sandwich în suprafață de 725 mp, pereți a două hale aparținând asiguratei SC WEKOTATECH SRL și rezultă din actele de constatare întocmite în dosarul de daune, respectiv din procesul verbal de constatare a daunelor la clădiri și alte construcții din_, cerere de despăgubiri nr. 2318/_ și referat de plată din_ . Prejudiciul rezultă și din declarațiile martorilor audiați în cauză, iar valoarea acestuia n-a fost contestată de nici o parte împricinată.
Fapta ilicită constă în desfășurarea unor activități cu nerespectarea normelor legale, așa cum se reține în procesul verbal de intervenție nr. 191/_
, neatacat de nici o parte din proces și neînlăturat de către instanța de fond din această perspectivă.
SC V. R. SRL a desfășurat activități comerciale fără a obține autorizația de securitate la incendiu, fără a asigura măsurile corespunzătoare de prevenirea și stingerea incendiilor, fără a respecta prevederile Legii nr. 307/2006 și ale Ordinului MAI nr. 1435/2006.
SC V. R. SRL a obținut avizul de securitate la incendiu nr. 683/_ în vederea emiterii Acordului Unic pentru hala de producție "Hala debitare spumă poliuretan";, dar nu a obținut autorizația de securitate la incendiu și nici nu a făcut demersuri în acest sens.
SC V. R. SRL a început activitatea de debitare fără a aduce îmbunătățirile constructive necesare desfășurării procesului tehnologic prevăzute în avizul de securitate la incendiu nr. 683/_ și fără a solicita autorizație de securitate de incendiu.
Recurenta-pârâtă și-a extins suprafața de lucru și în hala de depozitare pentru care nu a solicitat nici măcar aviz de securitate la incendiu.
SC V. R. SRL nu a avut o documentație corespunzătoare pentru amenajarea spațiilor utilizate pe baza căreia să obțină avizul și autorizația de securitate la incendiu pentru desfășurarea activității. In incinta acesteia nu existau hidranți suficienți pentru a asigura debitul și presiunea necesară alimentării cu apă a autospecialelor pentru stingerea incendiilor. Singurul hidrant a fost amplasat la o distanță mai mică decât cea prevăzută de art. 6.9 din Normativul de Proiectare nr. 086/2005.
M. torul S. I. Ioniță, ofițer prim adjunct ISU M. "a constatat că hala SC V. R. SRL nu avea pereți care să fie rezistenți la foc, ceea ce era obligatoriu"; și că "din cauza incendiului foarte puternic au fost afectați pereții sandwich ai SC WEKOTATECH SRL.
Raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu este dovedit cu înscrisurile depuse la dosar și cu declarațiile martorilor audiați.
Incendiul a izbucnit în hala de depozitare a materiei prime, hală aparținând SC V. R. SRL, iar incendiul extins și în hala de producție a afectat și peretele clădirii SC WKOTATECH SRL, așa cum rezultă din declarația martorului Tuns C., director comercial al SC V. R. SRL.
Culpa SC V. R. SRL constă în aceea că a desfășurat activități neautorizate.
Pârâta n-a respectat disp. art. 1 lit. e) din HG nr. 1739/2006, pentru aprobarea categoriilor de construcții și amenajări care se supun avizării și/sau autorizării privind securitatea la incendiu.
Recurenta-pârâtă ar fi trebuit să solicite și să obțină autorizație de securitate la incendiu și să facă o evaluare a riscului de incendiu cu relevarea tuturor pericolelor posibile, asigurând măsuri corespunzătoare de prevenirea activării acestora și asigurarea detectării rapide și stingerea cu forțe și mijloace specifice incendiilor.
Directorului comercial al SC V. R. SRL, dl.Tuns C. A., i-a fost stabilită răspunderea prin intermediul procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria A nr. 0041375/_, proces pe care l-a semnat fără obiecțiuni.
La data de_ intimata SC T. SRL a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată următoarele:
Sentința este legală și temeinică instanța de fond făcând o apreciere justă a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale a pârâtei SC V. R. SRL întrucât din probele administrate, respectiv depozițiile martorilor și înscrisurile depuse la dosar a reieșit faptul că aceasta este răspunzătoare de producerea faptei ilicite cauzatoare de prejudicii.
Incendiul a izbucnit în depozitul SC V. R. SRL - fapt necontestat - pe care aceasta îl deținea ca urmare a închirierii exercitând în mod independent controlul și supravegherea spațiului respectiv.
SC V. R. SRL a folosit spațiul pentru depozitarea unor cantități foarte mari de materiale combustibile și ușor inflamabile, activitatea desfășurându-se fără respectarea normelor legale, fără autorizație de securitate dată de ISU, fără a lua măsuri de prevenire a producerii incendiului, ceea ce a determinat ca incendiul să se propage la hala de producție și de acolo la materialele depozitate de recurenta pârâtă în curte, căldura degajată afectând hala SC WEKOTATECH SRL, asigurata reclamantei-intimate.
Hala de debitare (hala de producție) a fost închiriată către SC V. R. SRL prin contractul de închiriere încheiat la data de_ . Pentru activitatea desfășurată recurenta-pârâtă a solicitat un aviz de la ISU ignorând normele legale care prevăd obligativitatea deținerii autorizației de securitate la incendiu. Pentru hala de depozitare nu a deținut nici un document de avizare sau autorizare pentru securitate la incendiu.
Recurenta a funcționat cu încălcarea dispozițiilor legale.
La data de_ intimatul P. D. a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, arătând următoarele:
Procesul-verbal de intervenție nu face dovada vinovăției sale deoarece potrivit art. 20 alin. 2 lit. s) din HG nr. 1492/2004 privind principiile de organizare, funcționare și atribuțiile serviciilor de urgență profesioniste
"personalul inspectoratului cu atribuții... de intervenție...are următoarele drepturi și obligații: ...s) să stabilească împreună cu organele abilitate de lege, cauzele probabile ale producerii situațiilor de urgență și să participe, la cererea acestora, la identificarea și stabilirea factorilor de risc și împrejurărilor care au generat unele situații de urgență";
Raportat la prevederile de mai sus coroborate cu mențiunile cuprinse în Procesul-verbal de intervenție rezultă că elementele indicate nu reprezintă certitudini, ci doar cauze probabile.
In condițiile în care procesul-verbal de intervenție nu lămurește în mod cert cauzele incendiului, în mod temeinic și legal prima instanță a audiat martorii propuși de toate părțile, iar din coroborarea tuturor probelor administrate a concluzionat că nu se dovedește vinovăția sa în producerea incendiului în discuție.
Analizând recursul prin prisma prevederilor art. 304 și art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă și în raport de motivele invocate, tribunalul reține următoarele:
Principala chestiune ce se impune a fi stabilită în cauză este cea legată de cauzele și împrejurările în care a avut loc inițial izbucnirea incendiului în halele utilizate de recurentă și mai apoi desfășurarea și propagarea acestui incendiu și care a creat prejudiciul ce face obiectul prezentei cauze.
În primul rând, cu referire la aspectele invocate prin cererea de recurs este de menționat faptul că, contrar celor susținute de recurentă, procesul- verbal întocmit de către intimata I. Pentru S. de U. M. cu ocazia incidentului, nu constituie o probă absolută în ceea ce privesc cauzele și împrejurările declanșării și desfășurării incendiului.
Astfel, pe de o parte, organele de intervenție nu au competența legală de a administra probe, cum ar fi cele cu declarații de martori, în condiții de contradictorialitate, pentru a se putea pronunța în mod absolut cu privire la cauzele izbucnirii incendiului, acestea făcând doar constatări și presupuneri mai ales de natură tehnică, în caz de litigiu instanța fiind singura abilitată să stabilească aceste împrejurări, iar pe de altă parte, potrivit art. 20 alin. 2 lit. s din HG 1492/2004, personalul de intervenție poate stabili doar cauzele probabile ale producerii situațiilor de urgență.
Din alt punct de vedere, așa cum corect a reținut prima instanță, din analiza probatoriului administrat în cauză nu se poate reține cu certitudine și dincolo de orice dubiu, faptul că incendiul s-ar fi declanșat în urma unor lucrări cu foc deschis și din care să fi rezultat scântei, care ar fi avut loc în hala învecinată aparținând SC T. SRL, astfel că, singurele elemente certe de care se poate ține cont în cauză sunt cele ce țin de legalitatea și corecta conducere a activității specifice desfășurate de recurentă din punct de vedere al siguranței
depozitării și manevrării materiei prime folosite de aceasta, cu luarea în considerare mai ales a naturii ușor inflamabile a spumei poliuretanice ce constituie materia primă.
Astfel, dată fiind specificitatea activității recurentei ce implică manipularea unor materiale deosebit de inflamabile, acesteia îi revenea obligația de a lua toate măsurile ce se impuneau pentru a se asigura, pe de o parte că respectivele materiale nu pot intra în contact cu surse de aprindere, prin asigurarea etanșeității pereților ce delimitau depozitul, iar pe de altă parte că, chiar odată aprinse nu sunt astfel poziționate încât să permită propagarea cu ușurință a incendiului la restul stabilimentului.
Or, în cazul de față, din modalitatea de propagare și de desfășurare a incendiului, reiese că tocmai urmare propagării acestuia la hala de producție s-a produs prejudiciul ce face obiectul prezentei cauze.
Considerentele mai sus exprimate spre deosebire de situația de fapt invocată de recurentă și care nu poate fi reținută dincolo de orice dubiu din probatoriul administrat, sunt în concret dovedite prin constatările potrivit cărora, recurenta nu îndeplinea condițiile legale din punct de vedere al siguranței împotriva incendiilor.
Pe de altă parte, apărările recurentei formulate împotriva proprietarilor spațiului nu pot fi reținute, pentru activitatea specifică, acesteia revenindu-i obligația de a se asigura că spațiul este corespunzător din punctul de vedere al activității ce o desfășoară, prin realizarea lucrărilor și obținerea autorizațiilor specifice.
De asemenea, în ceea ce privește chemarea în garanție a I. ui Pentru S. de U., din probatoriul administrat nu se poate reține culpa acestuia în producerea prejudiciului, reieșind că acesta a acționat în limita competențelor pentru lichidarea incendiului și conform normele specifice.
În acest sens, culpa în producerea prejudiciului aparține, în temeiul răspunderii civile delictuale, recurentei, soluția primei instanțe atât asupra fondului cauzei cât și asupra cererilor incidentale apărând ca legală și temeinică.
Astfel, reținând pe de o parte că susținerile recurentei din cererea de recurs sunt neîntemeiate, iar pe de altă parte că în raport de soluția primei instanțe nu se identifică motive de modificare sau de casare, tribunalul urmează să respingă recursul ca neîntemeiat, conform dispozitivului.
Totodată, în raport de soluția adoptată și în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, tribunalul va obliga recurenta la plata cheltuielilor judiciare către intimații SC T. SRL și P. D., reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC V. R. SRL, cu sediul ales în B. M., Bd. Independenței, nr. 10/71, județul M., împotriva sentinței civile nr. 8290/2011 pronunțată de Judecătoria Baia Mare.
Obligă pe recurenta SC V. R. SRL, să plătească intimatei SC T. SRL, suma de 3.000 Ron și intimatului P. D. suma de 2.000 Ron, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte J. ecător J. ecător
V. P. V. O. A. C.
plecată la seminar semnează președintele instanței
ier
M.
detașată la secția I C. semnează grefier șef secție
Red. V.F. - _
Tehnoredact. C.M.C. -_ Ex. 2
J. ecător la fond: D. D. R.
| ← Decizia civilă nr. 6/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Sentința civilă nr. 2618/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
