Decizia civilă nr. 6/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ 4204
DECIZIA CIVILĂ NR.6/R
Ședința publică din 18 Ianuarie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE N. B. - judecător
J. ecător V. F.
J. ecător V. P.
G. ier M. H.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul - reclamant S.
J. DE U. "DR. C. O. "B. M. împotriva sentinței civile nr. 2507/_ pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul cu nr. de mai sus, în contradictoriu cu intimatul - pârât I. V. A., având ca obiect pretenții.
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc la data de_, când s-a dispus amânarea cauzei în pronunțare la data de azi, după deliberare pronunțându-se hotărârea de mai jos.
T.
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2507 /_ pronunțată în dosar nr._ al judecătoriei S. u Marmației, s-a dispus admiterea excepției prescripției extinctive invocată din oficiu de instanță cu privire la creanța în sumă de 8.884 lei solicitată de reclamant, s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul S. J. de U. "Dr. C. O. ";, cu sediul în localitatea B.
M., str. G. C. nr. 31, județ M., în contradictoriu cu pârâtul I. V.
A., cu domiciliul în localitatea B. nr. 1052, județ M. . Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Instanța a invocat în cadrul termenului de judecată din 25 octombrie 2012, excepția prescripției dreptului la acțiune.
Instanța a apreciat că în conformitate cu prevederile art. 137 alin. 1 Cod procedură Civilă, este consacrată regula primordialității propunerii și soluționării excepțiilor față de orice dezbatere a fondului cauzei, asfel încăt se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
În soluționarea excepției, instanța a avut în vedere că analiza actelor atașate dosarului cauzei, a evidențiat că partea vătămată Stiopei Ana a fost
supusă spitalizării în cadrul S. ui J. de U. "Dr. C. O. ";, în perioada 12. 05-_, la secția ORL, iar contravaloarea zilelor de îngrijiri medicale este în cuantum de 8.884 lei (filele 4-5).
Este de menționat că prin rezoluția nr. 986-P-2009, emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației, s-a dispus neînceperea urmăririi penale în raport de făptuitorul I. V. A., pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 1 și 3 cod penal, apreciindu-se aplicabilitatea prevederilor art. 10 litera d cod procedură penală.
Cât privește starea de fapt, instanța a reținut că, în data de 12 mai 2009, organele de urmărire penală au fost sesizate că, în cătunul Trestia, situat la o distanță de aproximativ 4 km de comuna B., pe marginea drumului a fost găsită căzută la pământ, numita Stiopei Ana, care prezenta leziuni traumatice la nivelul capului.
Întrucât numitul I. V. A. nu a reușit să strunească caii, unul din aceștia a reușit să scape pornind în galop pe uliță. În acest context, calul scăpat de sub supraveghere a lovit cu copita pe partea vătămată care se deplasa pe jos spre centrul comunei cauzându-i un traumatism cranio-facial acut și alte leziuni ce au necesitat pentru vindecare 28-30 zile de îngrijiri medicale.
Raportat la data comiterii faptei pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, generatoare a prezentului litigiu, respectiv 12 mai 2009, instanța apreciază inaplicabilitatea dispozițiilor noului cod civil, situația de fapt dedusă judecății urmând a fi analizată din perspectiva vechilor reglementări.
În conformitate cu art. 1 din Decretul nr. 167-1958 privitor la prescripție extinctivă, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, iar potrivit art. 3 din același act normativ, termenului de prescripție este de trei ani.
De asemenea, conform art. 8 alin. 1 ale cărui dispoziții sunt aplicabile speței, prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea.
Aplicând aceste dispoziții legale situației de fapt, instanța a constatat că, data la care reclamantul a cunoscut paguba produsă prin fapta pârâtului a fost ultima zi a internării părții vătămate, respectiv_ .
În raport de aceste constatări, instanța a reținut, în virtutea obligației impuse de art. 18 din Decretul nr. 167-1958 de a cerceta din oficiu dacă dreptul la acțiune este prescris, că acțiunea promovată de reclamant este formulată la data de 5 iulie 2012, cu depășirea termenului general de prescripție de trei ani, ce a început să curgă de la data nașterii dreptului.
Instanța a apreciat că nu poate fi primită teza curgerii dreptului de la acțiune din momentul comunicării (_ ) rezoluției din_, întrucât este cert că anterior emiterii acesteia, autorul faptei ilicite era deja cunoscut, altfel nu își găsea justificarea necesitatea comunicării rezoluției.
În speță, nu se poate vorbi nici de o eventuală constituire de parte civilă în cadrul procesului penal, căci acțiunea civilă se alătură acțiunii penale, însă acțiunea penală nu a fost pusă în mișcare. Mai mult, în cauză, nu s-a dispus nici măcar începerea urmării penale, dosarul râmând în stadiul actelor premergătoare. Ori, o eventuală cerere de constituire parte civilă în procesul penal se putea face cel mai devreme în cursul urmăririi penale (în speță neîncepută).
În raport de aceste considerente, instanța a constatat temeinicia excepției invocate din oficiu.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că art. 313 din Legea nr. 95-2006, cu modificările ulterioare, stipulează că, "Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instantelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.";
Se impune a preciza că la data comiterii faptei, pârâtul se afla în stare de minoritate.
Instanța a considerat că pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 313 din actul normativ sus menționat, s-ar fi impus a se proba îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale a pârâtului, respectiv fapta ilicită, prejudiciul, raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și nu în ultimul rând vinovăția autorului faptei și forma acestei vinovății (intenție, culpă).
Rezoluția din_, este lipsită de relevanță referitor la îndeplinirea condițiilor sus enunțate, în contextul în care prin aceasta s-a dispus soluția de neîncepere a urmăririi penale, fără să aducă elucidări sub aspectul vinovăției făptuitorului, rolul acesteia fiind reprezentat de simpla expunere a unei stări de fapt, neprobată în speță.
Pe de altă parte, prejudiciul nu este cert nici sub aspectul întinderii sale, în contextul în care din actele atașate nu reiese cu claritate ce reprezintă toate sumele din componența debitului indicat.
În temeiul art. 274 alin. 1 din Codul de procedura civilă, s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Având în vedere considerentele în precedent expuse, instanța a respins acțiunea conform dispozitivului sentinței.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta, arătând următoarele: Prin rezoluția nr. 986/P/2009 Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighetu
Marmației ne-a adus la cunoștință faptul că s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de I. V. A. pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpa comisă asupra părții vătămate Stipei Ana.
Prin cererea de chemare în judecată din data de_ instituția recurentă a chemat în judecată pe I. V. pentru recuperarea cheltuielilor de spitalizare ocazionate de internarea pacientei Stiopei Ana în cuantum de 8884 lei, conform prevederilor art.313 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, potrivit căruia persoanele care prin faptele lor aduc prejudicii sau daune sănătății altor persoane răspund potrivit legii și sunt obligate să suporte cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată, raportat la prevederile art.1375 cod civil conform căruia
"proprietarul unui animal sau cel care servește de el răspunde, independent de orice culpă, de prejudiciul cauzat de animal, chiar dacă acesta a scăpat de sub paza sa";.
Analizând actele de la dosar instanța a respins acțiunea invocând din oficiu prescripția dreptului la acțiune, motivat de faptul că termenul a început să curgă de la data internării pacientei, nu de la data comunicării rezoluției prin care li s-a adus la cunoștință identitatea făptuitorului.
Potrivit art.3 coroborat cu art.8 din decretul nr.167/1958, dreptul la acțiune izvorât dintr-o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii se prescrie în termen de trei ani de la data la care s-a cunoscut paguba și pe cel răspunzător de producerea ei.
În speță, instituția recurentă a cunoscut paguba și pe cel răspunzător de producerea ei doar la data la care Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației a transmis rezoluția, respectiv la data de_ iar cererea de chemare în judecată a fost formulată la data de_, deci în termenul de trei ani socotiți din septembrie 2009.
Ordonanța parchetului nu poate fi considerată total lipsită de relevanță, acesta reprezintă o probă extrajudiciară care provine totuși de la o instituție publică, stabilește exact împrejurările producerii faptei iar la momentul respectiv nu a fost contestată de către I. V. .
În ce privește întinderea prejudiciului, apreciază că sumele din componența debitului indicat sunt clare, este indicat ce reprezintă contravaloarea fiecăreia, respectiv costului unei zile de spitalizare înmulțit cu numărul total de zile de spitalizare la care se adaugă contravaloarea medicamentelor administrate și al materialelor sanitare utilizate, prezentate detaliat.
Analizând recursul prin prisma art. 304 și art. 304 indice 1 cod procedură civilă și în raport de motivele de recurs indicate, T. reține următoarele:
În mod greșit a reținut prima instanță că termenul de prescripție începe să curgă de la momentul ultimei zile a internării persoanei vătămate prin fapta intimatei respectiv,_ .
Astfel, pe de o parte, recurenta reclamantă, ca unitate de spitalizare nu are atribuții de cercetare a condițiilor în care s-a produs fapta prejudiciabilă, aceste atribuții aparținând în speță organelor judiciare, respectiv poliție și parchet.
Pe de altă parte, în raport de modalitatea de desfășurare a evenimentelor, este greu de crezut că persoana vătămată ar fi cunoscut pe perioada spitalizării, care a început în aceeași zi cu producerea evenimentului, detaliile și persoana responsabilă de producerea evenimentului și ar fi și adus la cunoștința unității spitalicești în mod oficial, aceste aspecte.
În acest sens, termenul de prescripție poate fi reținut ca moment de început al curgerii sale, doar de la data comunicării oficiale a rezoluției Parchetului, respectiv_, prin care se descrie modul de producere a evenimentului.
Astfel, constatând că în mod greșit prima instanță a soluționat cauza pe excepție, devenind incidente procedurale, art. 312 alin. 5 cod procedură civilă,
T. urmează să dispună casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
În rejudecare, prima instanță, considerând că acțiunea este formulată înăuntrul termenului de prescripție va analiza pe fond cauza dispunând în temeiul art. 129 Cod procedură civilă audierea ca martor atât a persoanei vătămate cât și a celui reținut prin rezoluție a fi răspunzător de producerea evenimentului, precum și administrarea tuturor probelor necesare pentru justa soluționare a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
În baza art. 304 indice 1 cod procedură civilă,
Admite recursul
declarat de recurentul S. J. de U. "Dr. C.
" B. M., str. G. C., nr. 31, împotriva sentinței civile nr. 2507/2012 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației, pe care o casează în sensul că:
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de azi 18 Ianuarie 2013.
Președinte
J. ecător
J. ecător
B. N.
F. V.
P. V.
ier
M.
detașată la Secția I-a civilă semnează grefier șef secție
Red. / F.V.-_
Tred. T.F.-_ /2 ex.
J. ecător la fond:P. M. R.
| ← Decizia civilă nr. 1343/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 65/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
