Decizia civilă nr. 234/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR._ *
Cod operator de date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR. 234/R/2013
Ședința publică din data de 15 aprilie 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE - C. G.
JUDECATOR - V. L. O. JUDECĂTOR - S. I. GREFIER - F. B.
S-au luat spre examinare recursul formulat de recurenta SC J. S. prin lichidator judiciar C. I. DE I. P. I. M., în contradictoriu cu intimata SC
P. I. S. împotriva sentinței civile nr. 21764/2012 pronunțată la data de_ în dosarul nr._ * al Judecătoriei C. -N., având ca obiect în primă instanță pretenții.
La ambele apeluri nominale făcute în cauză, părțile au lipsit. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că s-a solicitat de către recurentă soluționarea cauzei și în lipsă.
T. ul constată cauza în stare de judecată și o reține pentru pronunțare pe baza documentelor existente la dosar.
T. UL,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 21764/2012 pronunțată la 7 noiembrie 2012 în dosarul_ * al Judecătoriei C. -N., a fost respinsă ca neîntemeiata cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta S.C. J. S.R.L., in contradictoriu cu parata S.C.
P. I. S.R.L.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut faptul că în baza Contractului de lucrări nr. 1/_ incheiat de parți - f. 11-13 dos., reclamanta s-a obligat sa presteze paratei lucrări de construcții si amenajări la sediul firmei din C. -
N., str. F. nr. 1/65, cu materialele beneficiarului si pana la data de_, in valoare de 68950 lei, iar parata s-a obligat sa achite in avans 30% din valoarea lucrării si diferența in termen de 15 zile de la recepționarea lucrării, sub sancțiunea penalităților de întârziere de 0,5% pe zi - art. 2.1, 2.3 si 7.1, 7.4 din convenția parților. In acelasi timp, prin clauzele înscrise la pct. 6.1 si 6.2 din contract, partile au convenit ca lucrările sa se deconteze lunar pe baza cantităților executate, confirmate de reprezentantul beneficiarului, sens in care constructorului s-a angajat ca in termen de cel mult 5 zile, sa ceara paratei sa convoace comisia de recepție si sa preia pe baza de proces verbal lucrările recepționate preliminar. Conform facturii nr. 2423970/_ si chitanței nr. 4275075, parata a plătit suma de 3500 lei, in temeiul contractului mai sus identificat - f. 5 din dos. T. . Așadar, in pofida faptului ca parata nu recunoaște încheierea contractului in discuție, faptul ca factura 2423970/_ poarta aceeași semnătura ca si contractul de care se prevalează reclamanta, coroborata cu plata efectuata de parata, care nu este justificata in nici un mod de aceasta si in lipsa dovezilor care sa ateste fara putința de tăgada ca semnătura de pe
aceste înscrisuri nu aparține reprezentantului paratei, conduc la concluzia ca raportul juridic atestat de reclamanta exista si are conținutul Contractului de lucrări nr. 1/_
, care a fost incheiat de parți.
Cu toate acestea, cu dovezile administrate susținerea reclamantei conform căreia a adus la îndeplinire obligațiile asumate prin contract, in termenul contractual, nu se verifica. Astfel, factura nr. 2423978/_ nu a fost insusita de parata in nici un mod si nu exista dovada comunicării ei către aceasta, iar reclamanta nu a dovedit ca parata a recepționat lucrările ce formează obiectul convenției parților, pe baza de proces verbal conform contractului, si nici cel puțin ca ar fi cerut paratei recepționarea lor, așa cum s-a angajat prin contract, așa incat executarea lucrărilor a căror contravaloare este pretinsa de reclamanta nu poate fi reținuta de instanța. Prin urmare, cum reclamanta este indreptatita sa pretindă paratei plata contravalorii lucrărilor numai după recepționarea lor, ceea ce in speța de fata nu se verifica, si nu se poate retine ca recepția nu a fost efectuata din culpa paratei, instanța constata ca pretențiile reclamantei sunt neîntemeiate.
In drept, conform art. 969 C. civ., conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante, iar potrivit art. 1361 din acelasi Cod, principala obligatie a debitorului este de a plati pretul serviciului furnizat in ziua si la locul determinate prin contract. Rezulta asadar, din raportarea starii de fapt la normele legale din textele enuntate, ca paratei ii revenea obligatia de plata a contravalorii serviciului prestat, in conditiile contractuale, sub sanctiunea majorărilor de întârziere la plata in cuantumul convenit, insa numai cu condiția executarii lucrărilor, care este îndoielnica. De asemenea, reclamanta nu a dovedit data de la care curge dreptul sau de a pretinde, respectiv obligația paratei de a suporta penalitățile de întârziere la plata, respectiv a expirării celor 15 zile de la recepționarea lucrării, așa cum s-a stipulat in contractul parților. Prin urmare, instanta a constatat ca creanța pretinsa de reclamanta nu îndeplinește condițiile de a fi certa, lichida si exigibila in intelesul art.
379 C. proc. civ. si prin urmare cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta este neîntemeiata, drept care se impune a fi respinsa ca atare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurenta SC J. S. solicitând modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, cu consecința obligării intimatei-pârâte la plata sumei de 65.450 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor de construcții efectuate potrivit facturii nr. 2423978 din data de_, penalități de întârziere de 0,5% pe zi de întârziere din valoarea facturii neachitate ce se va calcula de la data scadenței până la data achitării integrale a debitului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că a efectuat pentru intimata- pârâtă, lucrări de construcții în baza Contractului de lucrări nr. 1 din_, emițând factura fiscală nr. 2423978 din data de_ pentru suma de 65.450 lei dar aceasta din urmă nu a achitat contravaloarea acestei facturi nici până în prezent. Potrivit art. VII pct. 7.1. din contract, pârâta avea obligația plății contravalorii lucrărilor, în termen de 15 de zile de la recepționarea lucrării, în caz contrar, constructorul va percepe o penalitate de 0,5% din valoarea lucrărilor neachitate. Deși a fost convocată la conciliere directă potrivit adresei nr. 380/_, comunicată prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, la conciliere nu s-a prezentat nimeni. De asemenea, nu i-au fost transmise acte din care să rezulte plata acestei facturi. Împotriva SC J. S. Bucerdea Vinoasă, a fost declanșată procedura falimentului și a fost numit ca lichidator judiciar. C. I. de I. P. I. M. prin sentința comercială nr. 12/F/_ pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr._ și
este scutită de plata taxei judiciare de timbru în conformitate cu dispozițiile art. 77 din Legea nr. 85/2006 modificată.
Instanța de fond a respins acțiunea cu motivarea că factura nr. 2423978/_ nu a fost însușită de intimată în nici un mod, ei nefăcând dovada că pârâta a recepționat lucrările. Instanța de fond, neîntemeiat a respins acțiunea, având în vedere că unul din înscrisuri, și anume contractul de lucrări nr. 1 din_ a fost semnat de reprezentantul pârâtei. Mai mult, părțile au încheiat contractul nr. 1/_ pentru o sumă totală de 68.950 lei (art. 4.1 din contract) iar prin factura nr. 2423978/_ s-a facturat doar suma de 65.450 lei. M. ivul pentru care s-a facturat o sumă mai mică decât cea din contract este că, la data întocmirii contractului, s-a mai întocmit o factură în temeiul contractului nr. 1/_ (menționat în cuprinsul facturii), factură cu nr. 2423970/_, în valoare de 3.500 lei, semnată chiar de către administratorul intimatei, dl S. Sorin, pe care intimata a achitat-o în aceeași zi, potrivit chitanței nr. 4275075/_, ambele documente fiind înregistrată în contabilitatea societății J. S. (registrul de casă și registrul jurnal).
Prin cele de mai sus, se demonstrează reaua-credință a intimatei și a administratorului acesteia, care deși a achitat o parte din contravaloarea contractului de prestări servicii nr. 1/_ și deși a semnat personal factura nr. 2423970/_ prin care se obliga la plata unor lucrări de construcții conform contractului nr. 1/_ precum și contractul, în fața instanței de fond declară că nu a avut la cunoștință despre contractul menționat. Tot cu rea-credință, intimata nu a depus scripte de comparație, solicitate de instanța de fond, pentru efectuarea unei expertize grafoscopică. De asemenea, potrivit legii fiscale, semnătura și ștampila nu sunt obligatorii pe facturi, astfel încât sentința instanței de fond este nelegală și nefondată.
Instanța de fond a respins nefondat acțiunea, chiar dacă a reținut că raportul juridic există și are conținutul contractului de lucrări nr. 1/_, în pofida faptului că intimata nu recunoaște încheierea contractului în discuție, faptul că factura 2423970 poartă aceeași semnătură ca și contractul de care se prevalează, coroborat cu plata efectuată de intimată, care nu este justificată în nici un mod de aceasta și în lipsa dovezilor care să ateste fără putință de tăgadă că semnătura de pe aceste înscrisuri nu aparține reprezentantului intimatei. Contractul de lucrări arătat nu a fost reziliat sau rezoluționat de părți sau de instanța de judecată, astfel încât cererea recurentei este legală și temeinică, motiv pentru care solicită admiterea acesteia așa cum a fost formulată. Recurenta a mai arătat că administratorul social al SC J. S. nu a predat documentele societății către lichidatorul judiciar și a refuzat orice colaborare cu acesta.
Intimata, deși legal citată, nu s-a prezentat în instanță și nu a depus întâmpinare la dosar.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a prevederilor art. 304, 3041și 312 Cod proc.civ., tribunalul reține următoarele:
Între recurenta SC J. S., în calitate de antreprenor, si intimata SC P. I. S.
, în calitate de beneficiar, a fost încheiat contractul de lucrări nr. 1/_, în baza căruia recurenta s-a obligat sa efectueze lucrări de construcții si amenajări la sediul intimatei din C. -N., str. F. nr. 1/65, cu materialele beneficiarului si pana la data de_, in valoare de 68.950 lei, iar intimata s-a obligat sa achite in avans 30% din valoarea lucrării. Prin art. 7.1 din contract s-a stipulat că intimatei beneficiare îi revine obligatia să plătească diferenta de pret în termen de 15 zile de la receptionarea lucrării, iar potrivit art. 6.2 din contract, intimata era obligată ca în termen de cel mult 5 zile, la cererea recurentei, să convoace comisia de receptie si să preia pe bază de proces verbal lucrările. Factura nr. 2423970/_ emisă de către recurentă pentru
suma de 3500 lei, cu titlu de avans, a fost achitată de către intimată potrivit chitanței nr. 4275075/_ .
Fată de acestea, retine că a fost dovedită existenta raportului juridic dintre părti. Ceea ce nu a fost dovedit însă este executarea de către recurentă a obligatiei de efectuare a lucrării ce îi revenea acesteia în baza contractului de lucrări nr. 1/_ încheiat cu intimata, sarcina probei sub acest aspect revenindu-i recurentei potrivit dispozitiilor art. 1169 Cod civ. În acest sens, tribunalul retine că potrivit clauzelor contractului încheiat între părti, si care are fortă obligatorie pentru acestea, conform prevederilor art. 969 Cod civ., scadenta obligatiei intimatei de plată a diferentei de pret aferentă lucrării executate de către recurentă se împlinea la 15 zile de la receptionarea lucrării, iar recurenta nu a probat faptul că lucrarea ar fi fost receptionată si nici faptul că ar fi solicitat intimatei să convoace comisia de receptie, iar aceasta ar fi refuzat în mod culpabil.
Prin urmare, retine că în mod judicios a respins prima instantă pretentiile recurentei privind plata de către intimată a diferentei de pret si a penalitătilor de întârziere. Nu era necesară în acest sens acceptarea expresă a facturii fiscale emise pentru diferenta de pret de către recurentă, dar o astfel de acceptare ar fi făcut dovada însusirii de către intimată a obligatiei de plată a diferentei de pret si ar fi echivalat astfel cu o recunoastere de către aceasta a împrejurării că lucrarea a fost în întregime efectuată. Or, în lipsa unei astfel de recunoasteri, recurenta trebuia să dovedească faptul că a executat lucrarea si că intimata a receptionat-o sau a refuzat în mod culpabil să facă receptia acesteia, o astfel de probă nefiind făcută însă de către recurentă.
Reaua-credintă a intimatei care desi a contestat semnătura de pe înscrisuri depuse în probatiune de recurentă, nu a depus scripte pentru comparatie, pentru a da posibilitatea administrării probei cu expertiza grafoscopică, poate avea doar valenta juridică pe care i-a dat-o si prima instantă si care rezultă din dispozitiile art.
177 Cod proc.civ., respectiv retinerea faptului că semnăturile contestate apartin intimatei. Factura fiscală pe care îsi întemeiază însă recurenta pretentiile nu poartă nici un fel de semnătură, astfel că fată de aceasta comportamentul procesual al intimatei nu produce efecte pe plan probatoriu.
Cât priveste împrejurarea că recurenta fiind în procedura insolventei, administratorul statutar al acesteia nu a predat documentele societătii către lichidatorul judiciar, tribunalul retine că aceasta nu poate fi opusă intimatei, si nu poate răsturna sarcina probei în procedura de fată, care este o procedură de drept comun.
Pentru considerentele arătate, tribunalul, în temeiul art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod proc.civ., va respinge, ca neîntemeiat recursul formulat de recurenta SC J. S. prin lichidator judiciar C. I. DE I. P. I. M. în contradictoriu cu intimata SC P. I. S. împotriva sentinței civile nr. 21764/2012 pronunțată la 7 noiembrie 2012 în dosarul_ * al Judecătoriei C. -N., pe care o va menține în întregime. Față de prevederile art. 274 alin.1 Cod proc.civ., potrivit cărora "partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată";, întrucât recurenta nu a avut câștig de cauză, aceasta nu este îndreptătită la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat recursul formulat de recurenta SC J. S. prin lichidator judiciar C. I. DE I. P. I. M. în contradictoriu cu intimata SC
P. I. S. împotriva sentinței civile nr. 21764/2012 pronunțată la 7 noiembrie 2012 în dosarul_ * al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în întregime.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 aprilie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
C. G. V. L. O. S. I. F. B.
În concediu de odihnă În concediu de odihnă În concediu de odihnă
semnează loctiitor presedinte semnează loctiitor presedinte semnează grefier sef
Red./O.V.L./Dact./U.L.;O.V.L. 2ex./_
Judecător fond: F. M. Judecătoria Cluj-Napoca
| ← Decizia civilă nr. 11221/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 662/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
