Decizia civilă nr. 11478/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 11478/2013
Ședința publică de la 28 Noiembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE L. U.
Judecător M. D.
Judecător R. -R. D.
G. M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul L. V., împotriva sentinței civile nr. 4369/2013, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații SC R. SA și SC D. SA, având ca obiect pretenții plată dividende și cerere de suspendare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul L.
V. personal, care se identifică cu CI, seria MM, nr. 6., având CNP 1., cu domiciliul în B. M., S. Transilvania, nr. 5, ap. 56, Jud. Maramureș și reprezentanta pârâtei intimată R., și a intervenientei D. SA, avocat D. Litan, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că în conformitate cu dispozițiile instanței de la termenul anterior, la data de_, recurentul a depus la dosar dovada consemnării sumei de 301,63 lei, reprezentând cauțiunea aferentă cererii de suspendare.
Reprezentantra intimaților arată în prealabil, în ceea ce privește cadrul procesual, faptul că prin recursul formulat, recurentul a înțeles să se judece doar cu intimata R., fără a viza și pe intervenienta D. SA, apreciind că aceasta din urmă, în mod eronat a fost citată, raportat la cadrul procesual definit de către recurent.
Curtea învederează faptul că până la acest termen nu a fost pus în discuție acest aspect, intervenienta fiind citată, în conformitate cu cadrul procesual așa cum acesta a fost definit la prima instanță.
Întrebat fiind, recurentul arată că recursul formulat nu vizează și pe intervenienta D. SA, dorind să se judece doar în contradictoriu cu intimata R.
.
Raportat la precizarea făcută, Curtea constată că intervenienta D. SA nu are calitatea procesuală în cauză, astfel încât, soluția primei instanțe cu privire la cererea de intervenție a rămas definitivă și irevocabilă.
Recurentul arată că susține cererea de suspendare formulată, aceasta vizând obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată la fond, în sumă de 3016,28 lei.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Recurentul solicită admiterea recursului, arătând faptul că, la data de_ a fost convocată adunarea generală a acționarilor R. . Conform documentelor existente la dosar s-a hotărât și repartizarea dividentelor pentru anul 2010, după ce în prealabil, au fost întocmite o serie de acte.
Ulterior, după data de_ s-a modificat structura acționariatului, fiind schimbată conducerea societății, ignorându-se documentele întocmite la data de_, anulându-se hotărârea adoptată la această dată. Solicită cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea taxelor judiciare de timbru achitate la fond și în recurs.
Reprezentanta intimatei R. solicită respingerea cererii de suspendare și a recursului, precizând că urmează a solicita pe cale separată cheltuielile de judecată. Apreciază că cererea de suspendare nu este motivată, aceasta fiind susținută de către recurent, pe baza motivelor de recurs.
Cât privește recursul, depune la dosar o serie de acte din cuprinsul cărora rezultă faptul că are de a face cu pretenții emise în baza unor înscrisuri nepublice, apreciind că este vorba în esență, de o cerere de distribuire a dividentelor emise în baza unei hotărâri care nu mai este în ființă la acest moment.
Se arată faptul că, recurentul nu critică concluziile primei instanțe, nu aduce argumente în conformitate cu care, creanța sa ar fi exigibilă.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 4369 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș, a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și excepția tardivității, invocate de pârâte SC R. SA.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul L. V. și a fost obligat reclamantul L. V. să plătească pârâtei SC R. SA suma de 3016,28 lei cheltuieli de judecată.
A fost admisă cererea intervenție în interes propriu formulată de intervenienta SC D. SA și în consecință s-a constatat inopozabilitatea față de SC D. SA A Hotărârii AGA NR. 12/_ adoptată de către Adunarea Generală a Acționarilor a SC R. SA.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Temeiul juridic al restituirii dividendelor este reglementat prin dispozițiile art.67 alin.2 din Legea nr.31/1990. Potrivit prevederilor art.67 alin.2 din Legea nr.31/1990 dividendele se distribuie asociaților proporțional cu cota de participare la capitalul social vărsat, daca prin actul constitutiv nu se prevede altfel. Acestea se plătesc în termenul stabilit de adunarea generala a asociaților sau după caz, prin legile speciale, dar nu mai târziu de șase luni de la data aprobării situației financiare anuale aferente exercițiului financiar încheiat. Decizia de a distribui dividendele este de competenta adunării asociaților, fiind o componentă a atribuției acesteia de a decide cu privire la realizarea profitului. Potrivit legii, dividendele se distribuie pe baza situațiilor financiare aprobate de adunarea generală a asociaților.
În speță nu există o hotărâre a adunării generale a asociaților de aprobare a situațiilor financiare aferente anului 2010.
Astfel, prin convocatorul inițiat de administratorul unic al SC R. SRL, publicat în M.Of. nr. 903/_, partea a IV-a, a fost convocată pentru data de_ adunarea generală ordinară a acționarilor înscriși în registru la data de_, considerată dată de referință, cu următoarea ordine de zi: 1. discutarea și aprobarea raportului de gestiune pentru anul 2010 și descărcarea de gestiunea anului 2010; 2. discutarea și aprobarea situațiilor financiare ale societății întocmite la_ ; 3. discutarea și aprobarea raportului de cenzori pentru anul 2010; 4. discutarea și aprobarea bugetului de venituri și cheltuieli și a proiectului
de investițiipentru anul 2011; 5. aprobarea propunerilor de repartizare a profitului înregistrat la_ .
Conform notelor explicative ale SC R. SRL privind bilanțul încheiat la_, înregistrate, alături de celelalte situații financiare, la DGFP Maramureș sub nr. 2072/_, se prevede faptul că profitul net de 1. lei rămâne nerepartizat.
Prin Hotărârea AGA SC R. SRL nr. 12/_ s-a aprobat plata dividendelor pentru anul 2010 către acționari, în termenul maxim de 6 luni de la data aprobării situației financiare anuale, respectiv_ . Această hotărâre nu a
fost publicată în M.Of.
Ulterior, între SC D. SA, în calitate de cesionar și reclamant în calitate de cedent a fost încheiat la data de_ un contract de cesiune de acțiuni având ca obiect cele 575 acțiuni deținute, reprezentând 11,5% din capitalul social al SC
R. SRL, prețul cesiunii fiind de 80000 lei. Din conținutul contractului nu rezultă faptul că o dată cu cesiunea acțiunilor reclamantul și-ar fi înstrăinat și dreptul la dividendele cuvenite pentru anul 2010.
Urmare a concluziilor raportului de expertiză contabilă nr. 108/_ efectuat de SC Activ Expert SRL, privind situațiile financiare întocmite de SC R. SRL la_, analiza solvabilității și a echilibrului financiar al societății la data de_ și la data de_, dar și din conținutul raportului comisiei de cenzori din_, din care rezultă că profitul realizat la_ nu a fost calculat corect, a fost determinat în mod artificial, lichiditatea fiind la limita minimă, iar repartizarea de dividente din profituri fictive ar reprezenta infracțiunea prev. de art. 272 al.1 pct. 4 din Legea nr. 31/1990, prin Hotărârea AGA nr. nr.1/_ s- a hotărât modificarea hotărârii nr. 12/_ în sensul aprobării repartizării profitului net aferent exercițiului financiar 2010 în sumă de 1. ,81 lei, ca profit nerepartizat. Hotărârea AGA nr. nr.1/_ a fost publicată în M.Of. nr.175/_ iar convocatorul pentru adoptarea ei a fost publicat în M.Of. nr. 4112/_ și în ziar.
Potrivit art. 137 alin. (1) C. proc. civ. instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte cercetarea în fond a pricinii. Având în vedere aceste dispoziții T. a analizat cu prioritate excepțiile invocate în speță.
Art. 123 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 republicată prevede că "acționarii îndreptățiți să încaseze dividende sau să exercite orice alte drepturi sunt cei
înscriși în evidențele societății sau în cele furnizate de registrul independent privat al acționarilor, corespunzătoare datei de referință". Ori, atât la data convocatorului pentru adunarea generală a acționarilor înscriși în registru la data de_, cât și la data de referință considerată în convocator ca fiind data de_, dar și la data adoptării Hotărârii AGA nr. 12/_, reclamantul deținea calitatea de acționar, de vreme ce ulterior a cedat acțiunile intervenientei SC D. SA conform contractului de cesiune de acțiuni din_, rezultă că, raportat la obiectul acțiunii și față de faptul că nu s-a făcut dovada că o dată cu cesiunea acțiunilor reclamantul și-ar fi înstrăinat și dreptul la dividendele cuvenite pentru anul 2010, devin incidente dispozițiile art. 67 din Legea nr. 31/1990, din interpretarea cărora rezultă că dividendele de dinaintea transmiterii acțiunilor aparțin cedentului, neavând relevanță exigibilitatea acestora din acest punct de vedere. Așadar, față de obiectul cererii, reclamantul are calitate procesuală activă, susținerile contrare nefiind fondate.
În ceea ce privește excepția tardivității acțiunii raportat la prevederile art.132 al.1 și 2 din Legea nr.31/1990, instanța a reținut faptul că obiectul litigiului îl constituie plata dividendelor, iar nu anularea Hotărârii AGA nr. nr.1/_ prin care s-a hotărât modificarea hotărârii nr. 12/_ în sensul
aprobării repartizării profitului net aferent exercițiului financiar 2010 în sumă de
,81 lei, ca profit nerepartizat, astfel că această excepție a fost respinsă.
Cât privește excepția indamisibilității acțiunii reclamantului, în condițiile în care Hotărârea AGA nr. nr.1/_ publicată în M.Of. nr. 175/_ prin care s-a hotărât modificarea Hotărârea AGA nr. 12/_ în sensul aprobării repartizării profitului net aferent exercițiului financiar 2010 în sumă de 1. ,81 lei, ca profit nerepartizat, nu a fost atacată în justiție, astfel că a rămas obligatorie atât pentru acționari cât și pentru terți, deci și pentru reclamant, tribunalul a apreciat că aceasta privește fondul cauzei, respingând excepția.
Astfel, pentru a se putea distribui dividende, trebuie îndeplinite anumite condiții:
o condiție cauzală, care constă în existența unor beneficii reale realizate de respectiva societate comercială în anul fiscal vizat [art. 67 alin. (3) din legea nr. 31/1990], adică o sumă care să reprezinte excedentul rămas după întregirea capitalului social, când acesta s-a micșorat în cursul exercițiului financiar (art.
39 din Legea nr. 31/1990), plata impozitului și taxelor și altor datorii ale societății, constituirea fondului de rezervă, alfel spus să reprezinte profitul net.
o condiție potestativă simplă, care constă în decizia adunării generale de distribuire a dividendelor către acționari/asociați (printre atribuțiile adunării generale figurează și aceea prevăzută de art. 111 alin. 2 lit. a din Legea nr. 31/1990). De remarcat că adunarea generală a asociaților este singurul organ al societății care poate hotărî distribuirea profitului sub forma dividendelor către asociați.
Însă, față de Hotărârea AGA nr. 12/_, creanța invocată de reclamant nu este exigibilă, din moment ce data și modalitatea de plată a dividendelor urmau să fie stabilite în funcție de rezultatele financiare ale societății. Potrivit legii, dividendele se distribuie pe baza situațiilor financiare aprobate de adunarea generala a asociaților. În speță nu exista o hotărâre a adunării generale a asociaților de aprobare a situațiilor financiare aferente.
De altfel, din momentul stabilirii de către adunarea generală a asociaților a dividendelor cuvenite acestora, dreptul la beneficii nu va mai fi un drept social, el devine un drept de creanță individual, cu toate consecințele ce decurg din el. Rezultă că, până la momentul individualizării beneficiilor de către adunarea asociaților, nu putem vorbi practic de un drept la dividend pur și simplu, deoarece acesta nu există ca drept subiectiv, neputând fi valorificat pe cale judiciară.
Pe de altă parte, raportat la această Hotărâre AGA nr. 12/_, instanța a reținut faptul că nu s-au avut în vedere dispozițiile art. 67 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 în conformitate cu care dividendele se achită doar din profitul real, or, condiția impusă de lege potrivit textului legal invocat, pentru aprobarea distribuirii dividendelor este determinarea legală a profitului, ceea ce în speță nu s-a realizat, din moment ce din raportul de expertiză extrajudiciară contabilă nr. 108/_ efectuat de SC Activ Expert SRL, privind situațiile financiare întocmite de societate la_, analiza solvabilității și a echilibrului financiar al societății la data de_ și la data de_, dar și din conținutul raportului comisiei de cenzori din_, necontestate în cauză, rezultă faptul că profitul realizat la_ nu a fost calculat corect.
Mai mult, Hotărârea AGA nr. nr.1/_ publicată în M.Of. nr.175/_ prin care s-a hotărât modificarea Hotărârea AGA nr. 12/_ în sensul aprobării repartizării profitului net aferent exercițiului financiar 2010 în sumă de
1. ,81 lei, ca profit nerepartizat, nu a fost anulată. De altfel, conform notelor explicative ale SC R. SRL privind bilanțul încheiat la_, înregistrate,
alături de celelalte situații financiare, la DGFP Maramureș sub nr. 2072/_, se prevede faptul că profitul net de 1. lei rămâne nerepartizat.
Față de aceste considerente, instanța a respins acțiunea formulată de reclamant.
În temeiul art.274 cod pr.civ., a fost obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 3016,28 lei cheltuieli de judecată justificate prin onorariul avocațial.
În ceea ce privește cererea de intervenție în interes propriu formulată de SC D. SA, prin care s-a solicitat instanței să constate inopozabilitatea față de intervenientă a Hotărârii AGA nr. 12/_, instanța a admis-o, în condițiile în care această hotărâre nu a fost publicată în Monitorul Oficial. P. area hotărârii adunării generale a acționarilor în Monitorul Oficial și înregistrarea acesteia la
registrul comerțului au efect de opozabilitate față de terți, conform art. 50 și art.131 alin.4 din Legea nr.31/1990, astfel că Hotărârea AGA nr. 12/_ nu poate fi opusă SC D. SA.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul L. V. ,
solicitând admiterea recursului declarat, casarea în parte a hotărârii atacate și pe cale de consecința, rejudecând cauza în fond, admiterea acțiunii reclamantului- recurent prin care a solicitat obligarea pârâtei-intimata SC R. SA la plata dividendelor cuvenite pentru anul 2010, în calitate de acționar al societății, în suma de 17.806 lei.
Totodată solicită să se dispună suspendarea executării hotărârii recurate și de asemenea în conformitate cu prevederile art.274 Cod procedura civila, să fie obligată intimata să-i plătească cheltuielile de judecata ocazionate de acest proces.
În motivare recursului apreciază că hotărârea instanței este nelegala deoarece, cuprinde motive contradictorii și ca aceasta s-a luat prin aplicarea greșita a legii, fiind astfel îndeplinite cerințele art.304 pct.(7) și (9) Cod procedura civila, referitoare la recurs, art. 3041.
În fapt, recurentul L. V., având calitatea de acționar al SC R. SA
B. M., în conformitate cu prevederile Legii nr.31/1990 și a Hotărârii nr. 12/_ a Adunării Generale a Acționarilor societății, a solicitat în termenul legal intimatei, plata dividendelor cuvenite pentru exercițiul financiar al anului 2010.
Pentru că pârâta intimata nu a răspuns în niciun fel demersului meu legal, la data de 6 martie 2012, a introdus la instanța o acțiune în pretenții în baza dreptului conferit de art. 67 din Legea nr.31/1990 (R).
După o serie de amânări și invocarea mai multor excepții de către pârâta - intimata, la data de 26 iunie 2013, instanța s-a pronunțat prin sentința civila nr.4369/2013 a T. ui Maramureș. Prin sentința data, instanța a respins toate excepțiile invocate de parata-intimata S.C. R. SA, dar a respins și acțiunea reclamantului - recurent, cu obligarea mea la plata unor cheltuieli de judecata în cuantum de 3016,28 lei.
Consideră ca instanța s-a pronunțat fără sa examineze cauza sub toate aspectele, fără a lua în considerare toate actele depuse la dosar sau conținutul acestora, motiv pentru care formulez prezentul recurs.
Mai arată că instanța de fond a reținut și a apreciat greșit conținutul Notelor explicative la Bilanțul încheiat la_, în care se consemna ca la momentul încheierii bilanțului încheiat la_, profitul nu era repartizat, dând acestui aspect valoare de argument legal și nu a luat în considerare prevederile art. 111 alin.2 lit. a) din Legea nr.31/1990 (R) prin care se statuează dreptul Adunării Generale a Acționarilor, ca fiind singurul organ al societății care poate hotăra și distribui profitul sub forma de dividende către acționari.
Raportat la aceste prevederi legale, la data de_, prin adoptarea Hotărârii nr. 12/2011 și aprobarea Notei de repartizare a dividendului pentru fiecare acționar, acte aflate la dosar, A.G.A a realizat individualizarea beneficiilor, stabilind dreptul la dividend și modul de repartizare al acestuia. Precizez ca Hotărârea nr.12/_ privind distribuirea dividendelor a fost precedată de Hotărârea nr.9/_, privind aprobarea situațiilor financiare pe anul 2010 și de Hotărârea nr.10/_ privind aprobarea raportului cenzorilor, toate hotărârile fiind luate în condițiile legii cu ocazia Adunării Generale a Acționarilor din data_ convocata prin publicarea în Monitorul Oficial nr.903/_, în condiții de cvorum și legalitate, fiind aduse la cunoștința acționarilor și înscrise în Procesul verbal al ședinței.
Precizează de asemenea faptul ca, așa cum rezulta din Raportul Comisiei de cenzori întocmita la data de_, în conformitate cu dispozițiile art. 163 din Legea 31/1990, la pct. VI. Contul de profit și pierderi, societatea parata a realizat în anul 2010 un profil net în suma de 219.805 lei care se precizează ca se va repartiza pentru plata dividendelor, respectiv 184.319 lei dividende cuvenite acționarilor.
Documentul se afla la dosar, dar instanța de fond nu a examinat aceste aspecte și nu le-a luat în considerare.
Pentru edificarea instanței de recurs arat ca la A.G.A societății din_, în condițiile legii au participat acționarii înscriși în registru la data de_, considerata data de referința asupra acestora urmând sa se răsfrângă hotărârile luate privitor ia încheierea anului financiar 2010.
Faptul ca la data de_ a fost modificata structura acționariatului, urmata de schimbarea conducerii societății și a comisiei de cenzori, nu da dreptul noului grup de acționari majoritari sa ignore deciziile anterioare ale Adunării Generale a Acționarilor, cu atât mai mult cu cat le cunoșteau foarte bine din momentul preluării societății.
Menționează ca a comunicat instanței de fond acest lucru și faptul ca la data de_, noul acționar majoritar și președinte al Consiliului de administrație al S.C R. SA, a preluat împreuna cu documentele financiar- contabile și documentele elaborate cu ocazia Adunării Generale a Acționarilor din data de_, având astfel toate informațiile referitoare la activitatea și situația societății.
Instanța de fond nu a reținut acest aspect, limitându-se în a constata ca hotărârea privind distribuirea dividendelor nu a fost publicata în Monitorul Oficial, fără a da interpretare întregului sens și înțeles al art.50 alin.(l) din Legea 31/1990/R -"Actele sau faptele, pentru care nu s-a efectuat publicarea prevăzuta de lege, nu pot fi opuse terților, în afara de cazul în care societatea face dovada ca aceștia le cunoșteau", ceea ce a condus la vicierea conținutul hotărârii luate de instanța pentru ca actele (Hot. 12/_ ) erau cunoscute și opozabile noilor acționari.
Mai mult, instanța de fond, nu a reținut ca noul grup de acționari abia după 5 luni când si-a asigurat peste 44% dintre acțiunile societății (la_ ) a început demersurile pentru a împiedica acționarii îndreptățiți sa încaseze dividendele aferente anului 2010, profitând de faptul ca toate documentele adoptate în acest sens la Adunarea Generala a Acționarilor din_ erau doar în posesia noilor acționari majoritari.
Pe de alta parte chiar daca în documentele depuse la dosar, am arătat instanței, ca Raportul de expertiza, care a determinat luarea hotărârii de anulare a Hotărârii nr. 12/2011 privind distribuirea dividendelor, nu a fost realizat în conformitate și în baza prevederilor art. 136, alin. l din Legea nr.31/1990, fiind de fapt un raport "comandat", instanța nu a reținut aspectul admițând concluziile
raportului privind repartizarea profitului societății pentru anul 2010 și nu a luat în considerare documentele Adunării Generale a Acționarilor din_ aflate la dosar.
Având în vedere cele precizate mai sus, solicită admiterea recursului și să se constate că hotărârea atacata este nelegala și pe cale de consecința să fie obligată pârâta-intimata la respectarea prevederilor legale privind plata dividendelor către acționari, respectiv suma de 17.8061ei cuvenita.
În drept, invocă prevederile art. 299; art.300-303; art.304 pct. (7) și (9); art.3044si art.305-312; art.315 Cod procedura civila și art.50; art.67; art. III alin.2, Legea nr.31/1990 (R).
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 18 noiembrie 2013 (f.23-32) intimata S.C. R. S.A. B. M.
, a solicitat respingerea recursului formulat de
V. și pe cale de consecință, menținerea în întregime a sentinței civile atacate și respingerea acțiunii formulate.
În motivare arată că prima instanță a reținut în mod corect că, în speță nu există o hotărâre a Adunării Generale Acționarilor de aprobare a situațiilor financiare aferente anului 2010.
Conform Notelor explicative ale S.C. R. la Bilanțul încheiat la_ înregistrate alături de situațiile financiare la Direcția Generală a Finanțelor P. e Maramureș sub nr. 2072/_ se prevede că profitul net rămâne nerepartizat.
Raportul de concluzii Raportului comisiei de cenzori și a Raportului de expertiză contabilă din_ privind profitul societății la data de_, societatea a adoptat o Hotărâre de modificare a Hotărârii AGOA nr. 12/_, respectiv Hotărârea nr. 1/_ .
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Cu privire la cererea de suspendare a executării sentinței atacate, Curtea reține că aceasta are valențe de titlu executoriu și poate fi pusă în executare pentru valorificarea creanței în sumă de 3016,28 lei cu titlu de cheltuieli de
judecată la care a fost obligat recurentul în favoarea creditoarei pârâte SC ROMSALERV SA .
În acest context, Curtea reține că cerința privind plata cauțiunii impuse de art. 300 alin. 3 din codul de procedură civilă de la 1865, aplicabil în cauză prin prisma art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012 (acțiunea introductivă de instanță fiind introdusă la 3 martie 2012).
Cu toate acestea, Curtea reține că soluționarea pe fond a cererii de suspendare la acest termen de judecată la care s-a soluționat și recursul nu mai prezintă interes pentru recurent.
Și este așa, deoarece eventual efect suspensiv al sentinței recurate se putea întinde în timp până la data soluționării recursului.
Cum cele două momente coincid, obținerea unei suspendări a executării sentinței atacate nu mai prezintă nici un folos practic pentru recurent, rațiunea suspendării fiind aceea de a opri temporar executarea până se va decide definitiv și irevocabil dacă creanța stabilită în titlu se datorează efectiv .
Față de cele ce precedă, Curtea urmează să respingă ca lipsită de interes cererea de suspendare a executării sentinței atacate.
Cât privește recursul, Curtea reține că principala critică învederată de recurent se circumscrie aspectului că instanța de fond s-a pronunțat asupra cererii cu care a fost învestită fără să examineze cauza sub toate aspectele, fără a lua în considerare toate actele depuse la dosar sau conținutul acestora.
Așa cum rezultă din cererea introductivă, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 17.806 lei cu titlu de dividend net aferent anului 2010.
Temeiul legal al exercitării dreptului se constituie din textul art. 67 alin. 2 din Legea societăților, normă legală care conferă adunării generale prerogativa de a decide cu privire la distribuirea profitului.
Așa cum corect a reținut instanța de fond pentru a se distribui dividende trebuie îndeplinite cumulative, respectiv existența unor beneficii reale realizate de societatea în cauză în anul fiscal conform art. 67 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 și să existe o hotărâre a adunării generale a societății de distribuire a dividendelor către acționari/asociați.
Sub aspectul anului fiscal 2010 la societatea intimată trebuie remarcat că prin Hotărârea AGA nr. 12/_ s-a decis aprobarea plății dividendelor pentru anul 2010 către acționari, în termen maxim de 6 luni de la data aprobării situațiilor financiare anuale, respectiv până la data de_ .
Cu toate acestea statuarea instanței de fond conform căreia creanța cu titlu de dividende nu este exigibilă este corectă de vreme ce data și modalitatea de plată a acestora urmau să fie stabilite în funcție de rezultatele financiare ale societății.
În acest context, este de relevat că ulterior adoptării acestei hotărâri aceeași adunare generală a hotărât modificarea hotărârii inițiale. În acest sens, prin Hotărârea AGA nr. 1/_ publicată în M.Of. partea a IV nr. 175 din_ s-a decis în sensul aprobării repartizării profitului net aferent exercițiului financiar pe anul 2010 în sumă de 1. ,18 ca profit nerepartizat. Voința societară este reflectată și în situațiile financiare ale societății înregistrate la DGFP Maramureș sub nr. 2072/_ unde în notele explicative se prevede explicit că profitul net de 1. lei rămâne nerepartizat.
Este de relevat că această din urmă hotărâre AGA nu a fost atacată și nici anulată pe calea prevăzută de art. 132 din Legea nr. 31/1990, prin urmare produce efectul prevăzut de art. 132 alin. 1 din aceeași lege, aceasta fiind în prezent unica hotărâre care produce efecte juridice între părțile litigante pe terenul prezentului litigiu.
Mai mult, așa cum corect a reținut instanța de fond, deși prin Hotărârea AGA nr. 12/_ s-a decis că se aprobă plata dividendelor condiționate de rezultatul exercițiului financiar până la individualizarea acestora dreptul la beneficii rămâne un drept social. Abia de la data stabilirii de către adunarea generală a dreptului la dividende cuvenite fiecărui asociat/acționar dreptul la dividende devine un drept de creanță individual cu toate consecințele ce decurg din această calificare.
Astfel fiind, în lipsa unei determinări clare a dreptului subiectiv la plata dividendelor și ținând seama de modificarea ulterioară a hotărârii inițiale privind nerepartizarea profitului, Curtea reține că reclamantul nu are un temei legal să exercite dreptul la plata dividendelor pe care să-l poată opune cu succes intimatei pârâte.
Aprecierea conform căreia ar exista sau nu în realitate prima hotărâre adoptată de AGA a societății este lipsită de relevanță de vreme ce prin a doua hotărâre AGA se modifică prima hotărâre. În acest context, se poate concluziona că însăși cea de a doua adunare AGA a recunoscut existența și efectele primei hotărâri. Așa cum s-a arătat mai sus, în pofida susținerilor recurentului, voința societară exprimată prin cea de a doua hotărâre a fost aceea de a nu se mai repartiza profitul și deci imposibilitatea exercitării vreunui drept la plata dividendului cu atât mai mult cu cât nu s-a dovedit că aceasta din urmă hotărâre a fost desființată pe căile legale.
Față de cele ce precedă, Curtea reține că în cauză nu sunt date motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 din Codul de procedură civilă de la 1865 aplicabil în cauză prin prisma art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012, invocate de
recurent, și nici incident art. 3041 din Codul de procedură civilă, reținându-se astfel că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.
În acest context în conformitate cu prevederile art. 312 C.pr.civ. se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamant cu consecința menținerii în tot a sentinței atacate.
Cât privește cererea privind plata cheltuielilor de judecată, Curtea are în vedere că în practicaua prezentei decizii s-a consemnat declarația dată de reprezentantul intimatei conform căreia acestea se vor solicita pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge cererea de suspendare a executării sentinței atacate.
Respinge recursul declarat de reclamantul L. V. împotriva sentinței civile nr. 4369 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
L. U.
M.
D.
R. -R. D.
G. ,
T.
Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./_ Jud.fond. C. G.
| ← Decizia civilă nr. 392/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 1440/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
