Decizia civilă nr. 116/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M A N I A
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator de date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR. 116/R/2013
Ședința publică din data de_ Instanța este compusă din: PREȘEDINTE - N. K. JUDECATOR - D. D. JUDECĂTOR - F. M. GREFIER - F. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de recurenta SC C. A. SA în contradictoriu cu intimații SC G. A. SA și N. D. ,
împotriva sentinței civile nr. 15792/2012 pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca, la data de_, în dosarul nr._, având ca obiect în primă instanță, pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentantul recurentei, d-l consilier juridic Sabău I., cu împuternicire depusă la dosar la acest termen și reprezentanta intimatei, d-na R. Cîmpianu cu delegație depusă la acest termen, lipsind intimatul N. D. .
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că intimata SC G. A. a înregistrat la dosar în data de_, întâmpinare. UN exemplar al întâmpinării se comunică reprezentantului recurentei.
Reprezentantul recurentei depune la dosar Ordinul de Plată nr. 170/_ pentru a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 393,05 lei și timbre judiciare în valoare de 5 lei, recursul fiind astfel legal timbrat.
Reprezentanții părților arată că nu au cereri de formulat și nici excepții de invocat.
T. ul, nemaifiind cereri de formulat și nici excepții de invocat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul, reprezentaților părților pentru dezbaterea recursului pe fond.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și pe cale de consecință modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă ca fiind rămasă fără obiect având în vedere faptul că, potrivit art. 1615 din Noul Cod Civil, obligația pârâtei recurente s-a stins la data de_ cânt a achitat reclamantei suma de 9.890,58 lei cu O.P. nr. 3970. Consideră că aprecierea instanței de fond cu privire la faptul că reclamanta a inserat în cuprinsul convocării la conciliere din_, cuantumul despăgubirii ca fiind în valoare de 9.890,58 lei "dintr-o simplă eroare materială"; este complet nejustificată. Arată de asemenea că nu poate fi considerată o corectare/îndreptare a erorii materiale înserate în această conciliere, emiterea unei noi convocări la conciliere. În ceea ce privește obligația recurentei la plata penalităților de întârziere și a cheltuielilor de judecată, arată că instanța de fond în mod greșit a considerat faptul că recurenta s-a aflat în culpă procesuală. Solicită obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului ca fiind netemeinic și nelegal și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate,
fără cheltuieli de judecată. Arată că instanța de fond a reținut în mod corect faptul că în prima convocare la conciliere dintr-o simplă eroare materială s-a solicitat suma de 9.890,58 lei cu toate că din cuprinsul documentelor anexate convocării la conciliere a rezultat valoarea și întinderea reală a despăgubirilor achitate, și anume suma de 17.650,34 lei. Menționează că atâta timp cât din documentele anexate primei convocări la conciliere a rezultat întinderea prejudiciului, iar intimata a formulat obiecțiuni în urma plății sumei de 9.890,58 lei, solicitând și diferența de 7.759,76 lei, consideră că sentința instanței de fond este temeinică și legală, societatea intimată nedeclarând nici un moment că este integral despăgubită prin plata sumei de 9.890,58 lei, ci doar prin plata integrală a prejudiciului suferit.
Reprezentantul recurentei, în replică în ceea ce privește "simpla eroare"; invocată arată că eroarea nu se poate imputa recurentei din moment ce prin primul convocator la conciliere i s-a cerut să plătească o anumită sumă iar recurenta s-a raportat la suma menționată în acest convocator la conciliere.
T. ul reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Deliberând, reține că prin sentința civilă nr.15792/2012, pronunțată la data de 26 iulie 2012, Judecătoria C. Napoca a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC G. A. SA în contradictoriu cu pârâta SC C. A. SA și cu intervenientul N. D., a obligat pârâta să plătească în favoarea reclamantei suma de 7.759,76 lei, reprezentând parte din valoarea despăgubirilor CASCO achitate în dosarul de daună nr. K 1029197, a obligă pârâta să plătească în favoarea reclamantei penalități de întârziere în cuantum de 0,1 % pe zi pentru debitul principal, începând de la data de_ și până la data plății efective a despăgubirii.
De asemenea, pârâta a fost obligată să-i plătească reclamantei, cu titlu de cheltuieli de judecată, sumă de 580 lei, reprezentând valoarea taxelor de timbru.
În considerentele hotărârii pronunțate, prima instanță a reținut că la data de_, ora 15, în localitatea Urvind, DN 1 km 600, a avut loc un accident rutier întrucât conducând autotractorul Scania 112M cu nr. de înmatriculare_ în direcția Oradea - Aleșd, intervenientul N. D. nu a păstrat o distanță corespunzătoare față de auto marca Peugeot Boxer cu nr. de înmatriculare_ și l-a tamponat în spate, așa cum rezultă din procesul verbal de contravenție seria CC nr.7154526 întocmit la data de_ de IPJ C. (f 24). La data producerii accidentului rutier anterior descris, autoturismul marca Peugeot Boxer cu nr. de înmatriculare_ se afla în proprietatea SC Vital Produs SRL (f 28) și era asigurat CASCO la reclamantă în baza contractului nr. K850038055 (f 31), iar autotractorul Scania 112M cu nr. de înmatriculare_ se afla la aceeași dată în proprietatea intervenientului N. D. și era asigurat RCA la pârâtă cu polița RCA seria RO/17/_ nr.01419211 (f 35-36). La cererea proprietarului
autovehiculului marca Peugeot Boxer cu nr. de înmatriculare_, reclamanta a constituit dosarul de daună nr.K1029197 și prin OP nr.0. din_ și OP nr.1. din_ (f 37), a achitat societăților de service, suma de 7.759,76 lei și respectiv 9.890,58 lei, reprezentând contravaloarea reparațiilor necesare remedierii avariilor cauzate prin accidentul rutier provocat de șoferul autovehiculului asigurat RCA la pârâtă, așa cum rezultă din facturile fiscale nr.FSM050015440 din_ și nr.FSM050014838 din
_ în valoare totală de 9.890,58 lei, reprezentând piese de schimb ( f 17,
18) și respectiv factura fiscală nr.M. F 1001252 din_ în valoare de 7.759,76 lei, reprezentând manopera (f 56) care se coroborează cu declarația dată de despăgubit conform căreia a fost integral despăgubit și nu mai are pretenții de la asiguratorul CASCO (f 9). În baza raportului de asigurare de tipul RCA dintre proprietarul autotractorului Scania 112M cu nr. de înmatriculare_ și pârâtă, reclamanta a solicitat pârâtei achitarea contravalorii reparațiilor autovehiculului marca Peugeot Boxer cu nr. de înmatriculare_ și a convocat-o la conciliere în acest scop pentru data de_, solicitându-i plata sumei de 9.890,58 lei și anexând convocării la conciliere în copie, dosarul de daună (f 8), iar pârâta a achitat reclamantei suma astfel pretinsă prin OP nr.3970 din_ (f 47). Ulterior, la data de_, reclamanta a mai trimis pârâtei o convocare la conciliere pentru data
de_, solicitându-i plata diferenței de 7.759,76 lei (f. 7), însă pârâta nu a mai achitat reclamantei suma astfel pretinsă, deși a recunoscut cu ocazia dezbaterilor în fond că a primit ambele convocări la conciliere din partea pârâtei, iar din cuprinsul celei dintâi convocări la conciliere rezultă că reclamanta a anexat în copie cererii sale, întreg dosarul de daună în care se aflau toate facturile care au stat la baza despăgubirii.
Cu privire la primul capăt de cerere, instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor articolului 998 din Codul civil, orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, iar potrivit dispozițiilor articolului 999 din Codul civil, omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela cauzat prin neglijența sau imprudența sa.
Raportând aceste texte legale la starea de fapt anterior expusă, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor articolului 108 aliniatul 1, litera b, punctul 4 raportat la art.100 aliniatul 2 din OUG nr.195/2002, nepăstrarea unei distanțe corespunzătoare față de vehiculul care îl precede, dacă prin aceasta s-a produs un accident din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale, constituie contravenție, situație în care conduita intervenientului care a provocat un accident din care a rezultat avarierea unui vehicul din cauză că nu a păstrat o distanță corespunzătoare față de vehiculul care îl preceda, așa cum a rezultat din procesul verbal de contravenție de la fila 24, constituie o faptă ilicită în sensul condițiilor răspunderii civile delictuale reglementate de articolele 998 și 999 din Codul civil.
Această conduită a intervenientului care a cauzat accidentul rutier, a generat avarierea autoturismului tamponat de intervenient, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită comisă de acesta și prejudiciul suferit de autovehicul și implicit de proprietarul autovehiculului asigurat CASCO, fiind astfel neîndoielnică.
Prima instanță a mai reținut că natura și întinderea prejudiciului suferit de autovehiculul implicat în accident rezultă atât din procesul verbal de contravenție seria CC nr.7154526 întocmit la data de_ de IPJ C. (f
24) care se coroborează cu autorizația de reparații seria CR nr.1947527 în care au fost descrise exact avariile suferite de mașină (f 25) și cu procesul verbal de constatare a daunelor de la fila 6, cât și din facturile fiscale nr.FSM050015440 din_ și nr.FSM050014838 din_ în valoare totală de 9.890,58 lei (f 17, 18) și nr. M. F 1001252 din_ în valoare de 7.759,76 lei (f 56) din care rezultă întinderea prejudiciului, reprezentând valoarea reparațiilor autoturismului care includ atât piesele înlocuite cât și manopera.
Sub aspectul celei de-a patra condiții impuse de Codul civil pentru angajarea răspunderii civile delictuale, respectiv culpa, instanța de fond a reținut că potrivit articolelor 998 și 999 din Codul civil, răspunderea civilă delictuală se activează indiferent de forma culpei, în prezența cumulativă a tuturor celorlalte condiții ale acestei forme de răspundere. În cauză, culpa a fost reținută în sarcina intervenientului pe baza ansamblului materialului probator, întrucât acesta a comis contravenția prevăzută de articolul 108, aliniatul 1, litera b, punctul 4 raportat la art.100, aliniatul 2 din OUG nr.195/2002, încălcând așadar o normă de circulație rutieră, deși a prevăzut sau ar fi putut să prevadă urmarea posibilă a unei astfel de conduite, urmare care de altfel în acest caz, s-a și produs.
Având în vedere considerentele dezvoltate mai sus, instanța dec fond a reținut că în speță, sunt îndeplinite cumulativ toate condițiile răspunderii civile delictuale a intervenientului pentru prejudiciile cauzate autoturismului asigurat CASCO prin contractul de asigurare încheiat de proprietarul său cu reclamanta. Așadar, în temeiul dispozițiilor articolelor 998-999 din Codul civil, intervenientul era obligat la repararea integrală a prejudiciului suferit de asigurat, respectiv de proprietarul autovehiculului avariat în accidentul rutier, marca Peugeot Boxer cu nr. de înmatriculare_, dar în temeiul contractului de asigurare facultativă CASCO, acest prejudiciu a fost reparat de către reclamantă în calitate de asigurător.
Potrivit dispozițiilor articolului 22 din Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, în asigurările de bunuri si de răspundere civilă, în limitele indemnizației plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei, iar în cazul în care în vigoare era o asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule, și împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, conform articolului 54.
Prin urmare, în acest temei legal raportat la dispozițiile articolelor 998- 999 din Codul civil, instanța de fond a admis cererea de chemare și a obligat pârâta să plătească în favoarea reclamantei suma de 7.759,76 lei, reprezentând parte din valoarea despăgubirilor CASCO achitate în dosarul de daună nr.K 1029197.
Prima instanță a mai reținut că pârâta a invocat în apărare faptul că prin convocarea la conciliere din_, reclamanta a solicitat doar plata sumei de 9.890,58 lei, precizând totodată că prin primirea acestei sume se consideră integral despăgubită pentru plata indemnizației de asigurare conform dosarului de daună nr.K 1029197, dar instanța reținut că reclamanta a inserat în cuprinsul acestei convocări la conciliere cuantumul despăgubirii ca fiind în valoare de doar 9.890,58 lei dintr-o simplă eroare materială întrucât din toate actele din cuprinsul dosarului de daună rezultă întinderea reală a despăgubirii achitate asiguratului în valoare totală de 17.650,34 lei. De altfel, reclamanta a și corectat această eroare prin emiterea unei noi convocări la conciliere trimise pârâtei în interiorul unui termen de o lună de la data la care pârâta a achitat prima sumă pretinsă de reclamantă cu titlu de despăgubiri în cuprinsul primei convocări la conciliere. Așadar, pârâta a cunoscut întinderea reală a pretențiilor reclamantei. De altfel, pârâta a și recunoscut primirea ambelor convocări la conciliere, iar din cuprinsul primei convocări la conciliere rezultă că împreună cu convocarea, reclamanta a trimis pârâtei în copie întreg dosarul de daună, deci inclusiv facturile reprezentând întinderea reală a costurilor reparațiilor pentru care au fost acordate despăgubirile (f 7). Întrucât deși a cunoscut întinderea reală
a despăgubirilor achitate asiguratului CASCO de către reclamantă, nu a achitat acesteia întreaga sumă datorată, iar în urma primirii ultimei convocări la conciliere a rămas în pasivitate fără a solicita cea mai mică explicație sau lămurire reclamantei, instanța a apreciat că apărarea pârâtei este neîntemeiată.
De asemenea, potrivit art. 64 alin. 2 lit. a din Ordinul CSA nr. 21/2009, dacă nu există obiecții asupra sumelor solicitate, acestea se vor achita în cel mult 15 zile calendaristice de la data avizării scrise, efectuată de asigurătorul subrogat în drepturile persoanei păgubite, însoțită de documentele justificative, iar potrivit art. 64 alin. 2, lit.b din Ordinul CSA nr. 21/2009, dacă există obiecții întemeiate asupra sumelor solicitate, acestea se vor comunica asigurătorului CASCO în termen de 15 zile, urmând ca în termen de cel mult 30 de zile calendaristice de la soluționarea obiecțiilor să se efectueze plata, dar pârâta nu a dovedit comunicarea unor astfel de obiecțiuni reclamantei.
Cu privire la al doilea capăt de cerere, având ca obiect plata penalităților pentru întârziere, instanța de fond a reținut că potrivit articolului 64 alin. 2 din Ordinul CSA nr. 21/2009, pârâta avea dreptul să formuleze obiecțiuni cu privire la suma solicitată de reclamantă în termen de 15 zile de la data la care a primit convocarea la conciliere, în lipsa unor astfel de obiecțiuni, pârâta fiind obligată să plătească în favoarea reclamantei suma
solicitată în interiorul aceluiași termen de 15 zile de la data la care a primit convocarea la conciliere. Instanța a reținut în acest sens că reclamanta a trimis convocarea la conciliere la data de_ (f 7) și prin urmare, obligația sa de plată a sumei pretinse de reclamantă era scadentă la data de_, data stabilită ca dată a concilierii.
Conform articolului 3, punctul 17 din Codul comercial, raportul juridic dedus judecății are un caracter comercial, iar potrivit articolului 43 din Codul comercial, datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile și pentru că suma datorată de către pârâtă reclamantei era exigibilă la data de_ așa cum am arătat mai sus, instanța va acorda reclamantei penalitățile de întârziere în procentul stabilit la 0,1 % pe zi prin articolul 64, aliniatul 4 al Ordinului CSA nr.21/2009, calculat începând de la data de_ și până la data plății efective a despăgubirii.
Potrivit dispozițiilor articolului 274 din Codul de procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. În speță, instanța de fond a reținut culpa procesuală a pârâtei întrucât cererea reclamantei a fost admisă, motiv pentru care în temeiul
articolului 274 din Codul de procedură civilă, instanța va obligă pârâta să plătească în favoarea reclamantei cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 580 lei, reprezentând valoarea taxelor de timbru.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, recurenta SC C. A. . SA, solicitând modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanta ca rămasă fără obiect, având în vedere faptul ca potrivit art.1615 Noul cod civil - obligația sa s-a stins la data de_ când a achitat reclamantei suma de 9.890,58 lei cu OP nr. 3970. Cu cheltuieli de judecata.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că prin convocarea la conciliere nr. 41.46184/_, intimata i-a solicitat plata sumei de 9.890,58 RON aferenta dosarului de dauna K1029197 deschis in baza poliței CASCO
K. 850038055. Mai mult, intimata a menționat în cuprinsul concilierii mai sus menționate faptul că prin primirea sumei de 9.890.58 lei, se consideră
integral despăgubiți pentru plata indemnizației de asigurare pe care au efectuat-o în baza asigurării facultative de avarii auto, conform dosarului de dauna K1029197 și că nu vor avea nici un fel de pretenție ulterioară, de nici o natura, fata de cel vinovat de producerea accidentului, fata de asigurat sau fata de societatea de asigurare care îl reprezintă.
Astfel, prin OP nr. 3970/_ a achitat recurentei suma de 9.390,58 RON, suma ce reprezintă întinderea prejudiciului provocat de intervenientul forțat și suma ce a fost solicitata de către recurentă.
Față de aceste aspecte, recurenta consideră că aprecierea instanței de fond cu privire la faptul că reclamanta a inserat în cuprinsul convocării la conciliere mai sus menționate cuantumul despăgubirii ca fiind în valoare de 9,890,58 lei dintr-o simpla eroare materiala este complet nejustificata. Mai mult, nu poate fi considerata o corectare/îndreptare a erorii materiale inserate în această conciliere emiterea unei noi convocări la conciliere.
În ceea ce privește obligarea societății la plata penalităților de întârziere și a cheltuielilor de judecata, instanța de fond în mod greșit a considerat faptul că S.C. C. A. S.A. s-a aflat în culpă procesuala.
Precizându-și poziția procesuală, intimata SC G. A. SA A solicitat respingerea recursului declarat de recurenta SC C. A. . SA, ca netemeinic si nelegal și menținerea sentinței atacate.
În motivare, intimata a arătat că în urma evenimentului rutier, a achitat asiguratului sau suma de 17650,34 lei prin doua operațiuni: suma de 9.890,58 lei reprezentând contravaloarea pieselor, prin op 1. /_, iar suma de 7759,76 lei reprezentând contravaloarea reparațiilor a fost achitata prin op 56199/_ . Prin convocatorul la conciliere 249/_ recurenta a fost invitată la conciliere comunicându-i-se toate documentele care stau la baza acțiunii in regres, respectiv facturile fiscale si devizul de reparație, cele doua ordine de plata, precum si declarația de acceptare a despăgubirii pentru suma de 17650,34 lei. Dintr-o eroare materiala pin convocatorul la conciliere menționat s-a precizat la suma solicitată, doar suma de 9890,58 lei reprezentând contravaloarea pieselor. Cu toate ca din documentele depuse rezulta ca valoarea prejudiciului cauzat este mai mare decât suma de 9890,58 lei, recurenta nu a solicitat nici un fel de informații suplimentare sau lămuriri cu privire la diferența dintre suma menționată în conciliere și cea care rezulta din documentele anexate, cu toate ca aceasta în mod obișnuit formulează obiecțiuni cu privire la sumele solicitate cu titlu de despăgubire.
De asemenea, intimata a invocat disp. art. 50 din Ordinul CSA nr.5/2010, arătând însă nu a declarat niciodată că se consideră integral despăgubită, conform acestor dispoziții legale.
Astfel, dat fiind faptul că societatea nu s-a declarat integral despăgubită, motiv pentru care a făcut a doua convocare la conciliere și a introdus și cererea de chemare in judecata.
Intimata a mai arătat că, în aceste condiții, instanța de fond a reținut în mod corect faptul că în prima convocare la conciliere, dintr-o simpla eroare materiala, s-a solicitat suma de 9890,58 lei cu toate ca din cuprinsul documentelor anexate convocării la conciliere a rezultat valoarea și întinderea reală a despăgubirilor achitate și anume suma de 17650,34 lei. Așadar recurenta a cunoscut întinderea reala a pretențiilor analizând documentele depuse, iar dacă ar fi fost intr-adevăr de bună credință ar fi solicitat lămuriri suplimentare având în vedere diferența dintre suma achitată și suma solicitata. Mai mult recurenta a recunoscut ca a primit ambele convocări la conciliere împreună cu toate facturile și devizul de
reparație, iar în urma primirii ultimei convocări la conciliere a rămas în pasivitate fără a solicita nici un fel de explicație.
În concluzie, atâta timp cât din documentele anexate primei convocări la conciliere a rezultat întinderea prejudiciului și a formulat obiecțiuni în urma plății sumei de 9890,58 lei, solicitând și diferența de 7759,76 lei, intimata consideră că sentința instanței de fond este temeinica și legala.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, tribunalul reține următoarele:
Recursul declarat este fondat astfel cu se va arătat în cele urmează.
Astfel, tribunalul reține că recursul vizează modalitatea de interpretare de către prima instanță a declarației intimatei cuprinse în convocatorul la conciliere, declarație în temeiul căreia, intimata s-a declarat integral despăgubită prin primirea sumei de 9.890,58 lei.
] Cât privește această declarație, tribunal reține că potrivit art. 65 din Ordinul CSA nr.5/2010, în vigoare la data producerii evenimentului rutier,
odată cu încasarea despăgubirii, partea prejudiciată va menționa în scris că a fost integral despăgubită pentru prejudiciile suferite și că nu mai are nicio pretenție de la asigurătorul RCA și de la asigurat în legătură cu prejudiciul respectiv, dacă despăgubirea plătită nu depășește limita de despăgubire ce poate fi acordată de asigurător pentru prejudiciile cauzate în unul și același accident de vehicul, prevăzută în polița de asigurare RCA.
Declarația de acceptare a despăgubirii, prevăzută la alin. (1), va fi dată de asigurătorul CASCO în cazurile de regres.
În situația efectuării plății de către asigurătorul RCA direct în contul indicat în declarația de acceptare a despăgubirii de către persoana prejudiciată, aceasta se consideră a fi integral despăgubită dacă în termen de
30 de zile de la data intrării sumei în contul său bancar nu a notificat asigurătorului RCA eventualele obiecții referitoare la cuantumul despăgubirii, dacă plata efectuată conține elementele necesare identificării acesteia de către creditor.
Aplicând în cauză aceste dispoziții și analizând conținutul invitației la conciliere din data de 5 iunie 20111, tribunal reține că suma solicitată de către intimată recurentei, cu titlu de despăgubire ca urmare a evenimentului rutiere din data de_, a fost de 9.890,58 lei, sumă care a și fost achitată e către recurentă. În plus, tribunalul reține că, intimata a menționat în mod expres că suma solicitată este în acest cuantum, iar prin primirea plății, intimata se va considera "integral despăgubită pentru plata indemnizației de asigurare pe care a efectuat-o"; și că " nu va avea nici un fel de pretenție ulterioară, de nicio natură, față de cel vinovat de produv9cerea accidentului, față de asigurat sau față de societatea de asigurare";. Astfel, contrar susținerilor din întâmpinare, intimata nu a convocat recurenta la conciliere pentru suma de 17.650,34 lei. Susținerile potrivit cărora recurenta ar fi trebuit să observe că valoarea despăgubirilor nu este cea solicitată prin adresa trimisă, ci cea care rezultă din acte, este lipsită de orice temei, în condițiile în care în cuprinsul adresei suma a fost menționată de trei ori, astfel încât recurenta nu avea obligația de a-i achita intimatei o suma mai mare decât cea solicitată, indiferent de valoarea care reieșea din înscrisurile transmise ca și anexe. În plus, a pretinde că suma menționată este rezultatul unei greșeli materiale, echivalează practic cu invocarea propriei culpe, ceea ce, desigur, nu poate fi primit.
În ceea ce privește cea de-a doua convocare la conciliere, datată 13 iulie 2011, tribunalul reține că aceasta, contrar susținerii intimatei nu are valoarea unor obiecțiuni în sensul dispozițiilor legale citate, întrucât, pe de o
parte nu cuprinde nicin fel de mențiuni nici cel puțin că suma solicitată ar fi suplimentară față de cea achitată de către recurentă, iar pe de altă parte, în cuprinsul său, intimata a arătat că suma de 9.890,58 lei, reprezintă cuantumul pretențiilor sale (f.7 din dosarul instanței de fond).
Față de toate considerentele expuse, în mod greșit prima instanță a considerat că intimatei i se cuvine și suma suplimentară de 7.759,76 lei, în condițiile în care aceasta a arătat chiar și în cuprinsul celei de-a doua convocări că valoarea pretențiilor sale se ridică la suma de 9.890,58, astfel încât, în temeiul art.312 alin.3 coroborat cu art.304 pct.8 C.pr.civ., tribunalul va admite recursul declarat de recurenta SC C. A. SA în contradictoriu cu intimații SC G. A. SA și N. D. împotriva sentinței civile nr.15792/2012, pronunțată de către Judecătoria C. Napoca, la data de 26 iulie 2012, în dosarul nr._, pe care o va modifica în întregime în sensul că respinge cererea de chemare în judecată.
În temeiul art. 274 C.pr.civ., tribunalul va obliga intimata SC G. A. SA să-i plătească recurentei SC C. A. SA, suma de 398,05 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de recurenta SC C. A. SA în contradictoriu cu intimații SC G. A. SA și N. D. împotriva sentinței civile nr.15792/2012, pronunțată de către Judecătoria C. Napoca, la data de 26 iulie 2012, în dosarul nr._, pe care o modifică în întregime în sensul că respinge cererea de chemare în judecată.
Obligă intimata SC G. A. SA să-i plătească recurentei SC C.
A. SA, suma de 398,05 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 februarie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, | GREFIER, |
N. K. D. D. | F. M. | F. B. |
Thred. NK 2 ex./_
Judecător fond:M. G. Moț Judecătoria C. Napoca
| ← Decizia civilă nr. 314/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 202/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
