Decizia civilă nr. 407/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR._
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR.407/2013
Ședința publică din data de 17 iunie 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE: N. K.
JUDECĂTOR: F. M. JUDECĂTOR: D. D. GREFIER: C. P.
Pe rol fiind recursul declarat de recurenta SC U. Ț. B. SA în contradictoriu cu intimatul C. I., împotriva sentinței civile nr.21148/2012 pronunțate la data de 31 octombrie 2012, în dosarul nr._, de către Judecătoria C. N., cauza având ca obiect, în primă instanță, pretenții.
La apelul nominal, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul recurentei, avocat din cadrul S. B. și A., cu împuternicirea avocațială depusă la dosar la fila 13, lipsind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că în data de 14 iunie 2013 recurenta a înaintat la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 216,71 lei și timbre judiciare în valoare de 3 lei, precum și împuternicirea avocațială dată în favoarea d-nelor avocat Pocșe N., Bob
, R. Șerdean-Verde. De asemenea, se constată că s-a depus la dosar, în dimineața acestei zile, un înscris intitulat "întâmpinare"; cu o serie de documente anexate, într-un singur exemplar.
Reprezentanta recurentei arată că nu a reușit să lectureze întâmpinarea.
Instanța pune în discuție posibilitatea lăsării cauzei la a doua strigare pentru a da posibilitatea reprezentantei recurentei să ia cunoștință de conținutul întâmpinării.
Reprezentanta recurentei este de acord. Se lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta recurentei, avocat din cadrul S. B. și A., cu împuternicirea avocațială depusă la dosar la fila 13, lipsind intimatul.
Reprezentanta recurentei arată că nu are excepții de ridicat și nici alte cereri de formulat.
Nemaifiind excepții de ridicat și nici alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului pe fond.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în totalitate a sentinței recurate și, în consecință, admiterea cererii de chemare în judecată formulată de U. Ț. B. SA, cu obligarea pârâtului la plata sumei de 5.373,77 lei reprezentând cheltuieli de judecată din dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pentru motivele arătate în cuprinsul recursului formulat. Solicită cheltuieli de judecată constând în taxele judiciare achitate.
T. ul reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Prin sentința civilă nr. 21148/2012 pronunțată la data de 31 octombrie 2012 Judecătoria C. N. a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta U. T. B. SA în contradictoriu cu pârâtul C. I., ca neintemeiată și s-a respins capătul de cerere accesoriu având ca obiect obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondat.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut faptul că prin sentința civilă nr. 16248 din data de_, pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în dosar nr._, irevocabilă, s-a dispus anularea cererii de chemare in judecata formulata in acel dosar de numitul C. I., in contradictoriu cu societatea reclamanta din prezenta cauza - S.C. U. T.
S.A., ca efect al admiterii exceptiei nelegalei timbrari a cererii invocata din oficiu. In cadrul acestui dosar, reclamanta S.C. U. T. B. S.A., avand calitatea de parata in dosar, a depus intampinare, prin care a formulat aparari de natura a combate demersul procesual al paratului C. I. (reclamant in dosarul nr._ ), solicitand cheltuieli de judecata. Instanta de fond a retinut ca instanta a ramas in pronuntare asupra exceptiei nelegalei timbrari la primul termen de judecata din data de_, cand reprezentantul conventional al paratei a solicitat admiterea exceptiei invocate din oficiu, solicitand amanarea pronuntarii pentru a depune dovada achitarii onorariului avocatial. Instanta a respins implicit cererea de amanare a pronuntarii pentru motivul invederat de parata, solutionand la acelasi termen cauza in conditiile aratate si neacordand cheltuielile de judecata (onorariu avocat) in beneficiul societatii parate, tinand seama ca aceasta nu a depus inscrisuri justificative relative la cheltuielile de judecata. Astfel, in considerentele si dispozitivul hotararii, s-a mentionat "fara cheltuieli de judecata";. Nu are relevanta in cauza imprejurarea ca instanta nu a analizat cererea paratei (reclamanta in speta de fata) ca un veritabil capat de cerere, acest aspect constituind doar o chestiune de tehnica de redactare a dispozitivului hotararii. Ceea ce are, intr-adevar, relevanta este faptul ca societatea a cerut cheltuieli de judecata, insa instanta nu le-a acordat, apreciindu-le nefondate pentru lipsa dovezilor.
Instanța de fond a mai reținut că exista posibilitatea ca, in masura in care, in cuprinsul unui proces, partea castigatoare nu solicita cheltuielile de judecata suportate, de a se adresa cu acțiune civilă în vederea recuperării prejudiciului material, constând în cheltuieli de judecată pe temeiul răspunderii civile delictuale, conform art. 998-999 C.civ., întrucât ideea de culpă procesuală în sensul art. 274 și urm. C.pro.civ. nu este desprinsă de noțiunea de faptă ilicită cauzatoare de prejudicii, ci dimpotrivă se grefează pe aceasta.
Acordarea cheltuielilor de judecată, ce se poate face și pe calea unei acțiuni separate, presupune o culpă procesuală a părții care a generat acele cheltuieli într-un alt proces și care, totodată, a căzut în pretenții. Însă, este imperios necesar ca partea care solicită cheltuielile de judecată să le și probeze în mod riguros existența, respectiv să producă probe din care să rezulte neîndoielnic caracterul real, rezonabil și necesar al cheltuielilor judiciare.
În speță, instanța de fond a reținut că reclamanta tinde să obțină obligarea paratului C. I. la plata sumei de 5.373,77 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., reprezentând onorariu avocațial. Din examinarea înscrisurilor existente la acest dosar, instanța a reținut cu ușurință că partea a fost reprezentată/asistată în acea cauză de avocat, sens in care au fost solicitate
in mod expres cheltuielile de judecata constand in onorariu avocatial, atat prin intampinarea depusa la dosarul cauzei, cat si cu ocazia dezbaterilor asupra exceptiei nelegalei timbrari, solutia instantei fiind insa una de neacordare a acestora, societatea reclamanta (parata in acel dosar) nedovedindu-si pretentiile formulate. Or, în speța de față, reclamanta a inteles sa reitereze cererea de obligare a paratului C. I. (reclamant in dosarul nr._ ) de plata a cheltuielilor de judecata, reprezentand onorariu avocatia.
De asemenea, instanța a reținut că o astfel de cerere este de neprimit, tinand seama ca cererea reclamantei in acel dosar a fost respinsa implicit, motiv pentru care nu mai are posibilitate de a solicita pe cale separata contravaloarea cheltuielilor de judecata din acel dosar, opunandu-i-si si autoritatea de lucru judecat, fata de sentinta civila nr. 16248/2010, pronuntata in dosar nr._ al J. i C. -N., irevocabila prin nerecurare.
În consecință, instanța a dispus respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurenta UniCredit T.
SA solicitând instanței admiterea recursului, modificarea sentinței civile nr. 21148/2012 a
Judecătoriei C. -N. in sensul admiterii cererii de chemare in judecata formulate de recurentă si in consecința, obligarea paratului la plata către ea a sumei de 5.373,77 lei reprezentând valoarea cheltuielilor de judecata constând in onorariul avocațial, ocazionat de litigiul desfășurat in dosar nr._ al Judecătoriei C. -N. .
În motivarea recursului recurenta arată că prin cererea de chemare in judecata formulata in prezentul dosar a solicitat obligarea paratului C. I. la plata cheltuielilor de judecata in suma de 5.373,77 lei suportate de UniCredit T. B. SA in dosarul nr._ al Judecătoriei Ciuj-N. .
Instanța de judecata, prin sentința recurata, a respins cererea formulata de UniCredit T. B. SA considerând ca exista autoritate de lucru judecat intrucat prin Sentința civila nr. 16248/2010, pronunțata in dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. s-a respins cererea recurentei de acordare a cheltuielilor de judecata.
Recurenta a mai arătat că în motivarea sentinței recurate instanța de judecata a apreciat ca " Astfel, in considerentele si in dispozitivul hotărârii s- a menționat fara cheltuieli de judecata. Nu are relevanta in cauza imprejurarea ca instanța de judecata nu a analizat cererea paratei (reclamanta in speța de fata) ca un veritabil capăt de cerere, acest aspect constituind doar o chestiune de tehnica de redactare a dispozitivului hotărârii...."
De asemenea, recurenta considera ca nelegala si netemeinica sentința civila nr. 21148/2012 a Judecătoriei C. -N. si intelege sa o critice având in vedere că prin Sentința civila nr. 16248/_ a Judecătoriei C. -N., pronunțata in dosar nr._, s-a anulat ca netimbrata acțiunea civila formulata de reclamantul C. I., reprezentat prin curator Bora Ana, in temeiul Dispoziției nr. 1537 din_ a Primarului municipiului C. -N., in contradictoriu cu SC UniCredit T. B. SA, fosta banca SC Banca Comerciala Ion T. SA.
Având in vedere faptul ca nu a solicitat cheltuieli de judecata cu ocazia judecării dosarului nr._, instanța de judecata menționând in sentința pronunțata nr. 16248/2010 "fara cheltuieli de judecata";, a inteles sa formuleze cerere de chemare in judecata prin care, in temeiul art. 998
civ, și a solicitat acordarea cheltuielilor de judecata suportate de UniCredit
T. B. SA in dosarul anterior menționat.
Prin sentința recurata instanța a respins cererea considerând ca a intervenit autoritatea de lucru judecat.
Recurenta arată că în speța, nu poate fi vorba de autoritate de lucru judecat nefiind indeplinite condițiile prevăzute de art. 163 C.pr.civ. In considerentele si dispozitivul Sentinței civile nr. 16248/2010, pronunțata in dosarul nr._ instanța de judecata menționează "fara cheltuieli de judecata";, nefacand nici o mențiune cu privire la admiterea sau respingerea chletuielilor de judecata suportate de UniCredit T. B. SA. Având in vedere ca, nu exista o hotărâre prin care instanța de judecata sa se pronunțe, in dispozitivul hotărârii cu privire la admiterea sau respingerea cheltuielilor de judecata suportate de UniCredit T. B. SA cu ocazia litigiului din dosarul nr._ recurenta apreciază ca nu exista autoritate de lucru judecat.
Atunci cand instanța se pronunța asupra unei cereri sau asupra unui capăt de cerere, trebuie sa arate in mod expres daca "admite", "admite in parte" sau "respinge" cererea.
In acest sens s-a pronunțat si practica judiciara "instanța având obligația de a arata expres, in dispozitivul hotărârii, soluția ce a dat-o fiecărei cereri", prin dispozitivul hotărârii instanța este obligata sa rezolve concret toate cererile formulate de parti si nu sa se pronunțe selectiv doar asupra unora dintre ele.
Prin urmare, exprimarea instanței "fara cheltuieli de judecata" nu poate echivala cu respingerea cheltuielilor de judecata. Recurenta considera ca, in mod nelegal a procedat instanța de judecata, prin sentința recurata, atunci cand a apreciat ca este doar o chestiune de redactare a dispozitivului hotărârii mențiunea "fara cheltuieli de judecata" si a reținut faptul ca exista autoritate de lucru judecat.
Atâta timp cat instanța de judecata nu s-a pronunțat cu privire la admiterea sau respingerea cheltuielilor de judecata suportate de UniCredit T.
B. SA cu ocazia litigiului din dosarul nr._ nu exista autoritate de lucru judecat. Pe de alta parte, in litigiul care face obiectul prezentului dosar, dosar nr._, exista elemente noi, acte doveditoare a cheltuielilor de judecata care nu existau la data pronunțării Sentinței civile nr. 16248/2010, in dosarul nr._ .
Astfel, in formularea cererii de chemare in judecata a depus in probatiune factura fiscala nr. 8265/_ si extrasul de cont aferent, documente care fac dovada cheltuielilor de judecata reprezentând onorariu avocat, suportate de ea in dosarul nr._ . Înscrisurile menționate au fost emise după data pronunțării sentinței civile nr. 16248/2010 a Judecătoriei C. -N. astfel incat, la judecarea prezentei cauze, instanța de judecata trebuie să verifice si sa se pronunțe cu privire la aceste aspect noi,
înscrisuri probatorii noi care nu au existat la data pronunțării sentinței civile nr. 16248/2010.
Articolul 274 alin. (1) din Codul de Procedura Civila prevede in mod explicit ca "Partea care cade in pretenții va fi obligata, la cerere, sa plătească cheltuielile de judecata." Cheltuielile de judecata pot fi solicitate pe cale accesorie, in cadrul litigiului care le-a ocazionat sau pe cale principala, prin formularea unei cereri de chemare in judecata de partea care a câștigat procesul inițial. Astfel, in cazul in care nu s-a cerut acordarea cheltuielilor de judecata ori, deși au fost cerute, instanța a omis sa se pronunțe asupra solicitării, partea le poate cere pe calea unei acțiuni separate, in termenul de
prescripție de 3 ani de la rămânerea definitiva a hotărârii prin care i s-a acordat castig de cauza, in temeiul art. 998 C.civ.
Recurenta mai arată că întrucât nu a solicitat cheltuieli de judecata cu ocazia judecării dosarului nr._, instanța de judecata menționând in sentința pronunțata nr. 16248/2010 "fara cheltuieli de judecata, a inteles sa formuleze cerere de chemare in judecata prin care, in temeiul art. 998 C.civ, a solicitat acordarea cheltuielilor de judecata suportate de UniCredit T. B. SA in dosarul anterior menționat.
Prevederile art. 998 C. civ. (in vigoare la data producerii faptei prejudiciabile) dispun ca "orice fapta a omului care cauzează altuia prejudiciu, obliga pe acela din a cărui greșeala s-a ocazionat, a-l repara." De altfel, in literatura juridica s-a apreciat ca si in aceasta materie se aplica principiul non reformatio in pejus, de unde rezulta ca cererea separata privind cheltuielile de judecata nu poate fi respinsa, daca partea a câștigat procesul.
In ce privește cuantumul cheltuielilor de judecata solicitate recurenta considera ca valoarea onorariului stabilit in prezenta cauza este unul rezonabil, raportat la gradul de dificultate al acesteia si justificat prin diligentele depuse de reprezentantul subscrisei care a pregătit temeinic apărarea, a studiat dosarul la arhiva instanței, s-a prezentat la termenele de judecata si a redactat întâmpinare.
Articolul 127 alin.3 prevede in mod clar faptul stabilirea onorariilor avocatului depinde de fiecare dintre elementele enumerate de art. 127 alin (3). Astfel, in stabilirea onorariului avocațial se vor lua in considerare toate criteriile prevăzute de art. 127 timpul și volumul de muncă solicitată pentru executarea mandatului primit sau a activității cerute de client; natura, noutatea și dificultatea cazului; importanța intereselor în cauză; împrejurarea că acceptarea mandatului acordat de client îl împiedică pe avocat să accepte un alt mandat din partea unei alte persoane, dacă această împrejurare poate fi constatată de client tară investigații suplimentare; notorietatea, titlurile, vechimea în muncă, experiența, reputația și specializarea avocatului; conlucrarea cu experți sau alți specialiști, impusă de natura, obiectul, complexitatea și dificultatea cazului; avantajele și rezultatele obținute pentru profitul clientului ca urmare a muncii depuse de avocat; situația financiară a clientului; constrângerile de timp în care avocatul este obligat de împrejurările cauzei să acționeze pentru a asigura servicii legale performante.
In conformitate cu dispozițiile art. 133 din Statutul profesiei de avocat, onorariul de avocat (sub aspectul cuantumului si al modalității de plata) se stabilește liber, prin contractul de asistenta juridica încheiat cu clientul, in baza acordului de voința intervenit intre avocat si client.
Prin urmare, in condițiile libertății de stabilire a onorariului de avocat, clientul este cel care decide daca angajează sau nu un avocat de mare notorietate, posesor de titluri științifice, specializat in anumite materii, cu experiența si buna reputație, cu consecința plații unui onorariu corespunzător.
In contextul celor susținute mai sus, recurenta arată că dorește sa aducă in atenția instanței un alt aspect. Fiind una dintre instituțiile bancare cele mai importante din România, a considerat de cuviința sa incheie contractul de asistenta judiciara cu o casa de avocatura de prestigiu de pe piața de resort, asumandu-si achitarea onorariilor solicitate de aceasta.
Reprezentantul său din aceasta cauza este o societate de avocatura cu care nu a colaborat doar episodic sau numai pentru speța de fata, ci cu care
colaborează in mod constant pe baza unui contract cadru in temeiul căruia sunt intocmite contractele aferente reprezentării in fiecare dosar in parte si care prevede onorariul stabilit pentru fiecare contract care urmează a fi incheiat.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a disp. art. 304, 3041și 312 C.pr.civ, tribunalul reține următoarele:
Prin recursul declarat recurenta a criticat hotărârea primei instanțe, arătând, în esență, că nu sunt îndeplinite condițiile autorității de lucru judecat, întrucât nu a solicitat cheltuieli de judecată cu ocazia judecării dosarului nr._ .
Contrar însă acestor susțineri, din examinarea practicalei sentinței civile nr.16248/2010 pronunțată în dosarul nr._, tribunalul reține că reprezentantul pârâtei SC U. Ț. B. SA a solicitat cheltuieli de judecată, formulând chiar o cerere de amânare a pronunțării pentru a depune dovada acestora.
În plus, instanța de fond, atât în considerente, cât și în dispozitivul hotărârii, a menționat "fără cheltuieli de judecată";, astfel încât, tribunalul opinează în sensul că, pârâta independent de modalitatea în care instanța a
înțeles să se pronunțe, era obligată să atace hotărârea instanței de fond, solicitând admiterea cheltuielilor de judecată, pe calea recursului.
Astfel, contrar susținerilor recurentei, mențiunea instanței cu privire la cheltuielile de judecată, reținând că cererea privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată a fost formulată, echivalează cu o pronunțare asupra cheltuielilor de judecată, astfel încât, soluția cu privire la acestea trebuia criticată în calea de atac a recursului.
Așadar, în ceea ce privește autoritatea de lucru judecat, tribunalul reține că potrivit art. 1201 C.civ., este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.
Aplicând aceste dispoziții în cauza dedusă judecății, instanța de control judiciar reține că în mod corect și temeinic prima instanță a reținut că aceste dispoziții sunt incidente, verificându-se tripla identitate de părți, obiect și cauză, în sensul că cererea privind cheltuielile de judecată decurgând din litigiu care a făcut obiectul dosarului nr._ a fost formulată în cadrul acestui dosar, procesul s-a purtat între aceleași părți, cauza celor două cereri fiind identică, ambele, atât cea formulată în dosarul nr._ cât și cea
formulată pe cale separată în cauza dedusă judecății, vizând acordarea acelorași cheltuieli de judecată.
Împrejurarea invocată de recurentă că în litigiul care face obiectul prezentului dosar, recurenta reclamantă a depus acte doveditoare, nu este de natură să înlăture autoritatea de lucru judecat verificată în cauză.
Având în vedere aspectele reținute, tribunalul consideră că este inutilă analiza cuantumului cheltuielilor de judecată descrisă pe larg de recurentă în cuprinsul recursului.
Toate considerentele expuse, conduc la concluzia că prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, criticile formulate de către recurentă fiind nefondate, astfel încât, în temeiul disp. art. 312 alin.1 C.pr.civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta SC U. Ț. B. SA în contradictoriu cu intimatul C. I., împotriva sentinței civile nr.21148/2012 pronunțate la data de 31 octombrie 2012, în dosarul nr._
, de către Judecătoria C. N., pe care o menține în întregime.
PENTRU ACESTE M. IVE
ÎN NUMELE LEGII D E C I D E:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta SC U. Ț.
B. SA în contradictoriu cu intimatul C. I., împotriva sentinței civile nr.21148/2012 pronunțate la data de 31 octombrie 2012, în dosarul nr._
, de către Judecătoria C. N., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 iunie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, | GREFIER, | |
N. K. F. | M. D. D. | C. | P. |
Red.2.ex. NK/LU/_ | ||
Judecător fond: G. Judecătoria C. N. | R. F. | Hîngan |
| ← Decizia civilă nr. 42/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Sentința civilă nr. 815/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
