Decizia civilă nr. 1293/2013. Încuviințare efectuare expertiză
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINIS/RATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 1293/2013
Ședința publică din data de 4 februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. M. JUDECĂTORI: S. L. RUS
M. D. GREFIER: M. V. -G.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea- pârâtă S.C. RCB E. 97 S.A. împotriva deciziei civile nr.7149 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel Cluj, în contradictoriu cu intimatul- reclamant Dunca V., intimata-reclamantă S.C. N. I. S.R.L.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul intimatei-reclamante S.C. N. I. S.R.L., avocat Butiulca Ruxandra din Baroul Mureș, cu delegație la dosar, lipsă fiind contestatoarea- pârâtă S.C. RCB E. 97 S.A.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată, în recurs.
Contestatorea - pârâtă pârâtă S.C. Rcb E. 97 S.A. a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 10 lei și timbru judiciar în sumă de 0,3 lei.
Intimata- reclamantă S.C. N. I. S.R.L. a depus întâmpinare și a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., raportat la art.
317 și urm., 320 Cod pr. civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece contestația în anulare care este motivată, comunicată și timbrată.
Se constată că contestatoarea- pârâtă S.C. RCB E. 97 S.A. a depus o cerere de amânare a cauzei, întrucât din motive obiective nu se poate prezenta la acest termen de judecată, precum și raportat la faptul că întâmpinarea a fost depusă la data de 31 ianuarie 2013 și nu a avut posibilitatea studierii întâmpinării, cerere pe care Curtea o pune în discuție.
Reprezentantul intimatei-reclamante S.C. N. I. S.R.L., avocat Butiulca Ruxandra solicită respingerea cererii de amânare a cauzei, având în vedere că contestatoarea nu a făcut dovada imposibilității prezentării, precum și raportat la faptul că la fila 23 în dosar a depus dovada comunicării pe fax a întâmpinării către contestatoare.
Curtea respinge cererea de amânare a cauzei, având în vedere că lipsa contestatoarei nu este justificată și că la fila 23 din dosar există dovada comunicării întâmpinării la data de 28 ianuarie 2013.
Nefiind alte cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în dezbaterea judiciară a contestației.
Rprezentantul intimatei-reclamante S.C. N. I. S.R.L., avocat Butiulca Ruxandra solicită respingerea contestației în anulare formulată de către S.C. Rcb
E. 97 S.A. împotriva deciziei nr. 7149/_ pronunțată în dosar nr._ de către Curtea de Apel Cluj, ca nelegală și nefondată, pentru motivele invocate în întâmpinare. Cu cheltuieli de judecată.
Apreciază că motivele invocate de către contestatoare nu se referă la o greșeală în sensul prevederilor art.318 alin. 1 teza I Cod pr.civ., ci prin acestea se reiterează apărările din fața instanței de fond și recurs.
C U R T E A
Prin decizia civilă nr. 7149/_, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr._, s-a respins recursul declarat de pârâta SC RCB E. 97 SA împotriva încheierii civile nr.780 din_ pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului B. -Năsăud, care a fost menținută în întregime.
S-a respins cererea intimatei privind plata cheltuielilor de judecată. Motivând decizia, instanța de recurs a reținut următoarele:
"Prin încheierea civilă nr. 780/2012 pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dos. nr._ s-a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității cererii invocată de către intimata-recurentă S.C. RCB E. 97 S.A., s-a admis cererea formulată de S.C. N. I. S.R.L. și pe cale de consecință s-a dispus întocmirea unui raport de expertiză tehnică contabilă care să analizeze operațiunile de gestiune al intimatei, conform dispozitivului acestei încheieri.
Împotriva acestei încheieri, intimata S.C. RCB E. 97 S.A. a formulat recurs, solicitând instanței de judecată să dispună în principal casarea ei și trimiterea cauzei în rejudecare, iar în subsidiar a solicitat modificarea acesteia, în sensul admiterii excepției inadmisibilității și respingerii cererii formulate de S.C.
I. S.R.L. De asemenea, a fost subliniat caracterul nefondat al pretențiilor formulate.
În primul rând, recurenta apreciază că modul în care s-au derulat dezbaterile în fața instanței de fond este de natură să ducă la constatarea nulității hotărârii având în vedere împrejurarea că la termenul din 30 martie 2012, tribunalul a pus în discuție excepția inadmisibilității cererii, invocată de către pârâtă, reținând cauza în pronunțare pe acest incident procedural.
Cu toate acestea, se relevă că prin încheierea atacată nu numai că s-a respins excepția, dar a și fost analizat fondul cauzei, fără ca părțile să fie în măsură să își prezinte poziția cu privire la acesta.
Deși Curtea nu neagă faptul că principiul oralității și, implicit, al respectării dreptului la apărare fac parte integrantă din noțiunea de proces echitabil, în înțelesul prev. art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, nu este mai puțin adevărat că prin întâmpinarea depusă în fața instanței de fond la filele 54-58, pârâta și-a exprimat pe larg poziția procesuală cu privire la fondul cauzei, solicitând respingerea cererii, invocând, în esență, considerente care sunt dezvoltate și prin memoriul de recurs. De asemenea, în cauză au fost acordate nu mai puțin de 9 termene de judecată, s- au discutat cereri în probațiune și au fost depuse un număr mare de înscrisuri, preponderent de către pârâtă, care a încercat astfel să demonstreze netemeinicia cererii.
Ca atare, nu se poate susține cu temei că pârâta ar fi fost lipsită, în totalitate, de posibilitatea de a-și prezenta poziția procesuală, iar viciul care afectează încheierea tribunalului poate fi acoperit, în maniera în care, în calea de atac, recurenta și-a susținut și oral motivele de nelegalitate ale hotărârii, reluând
poziția exprimată la fond prin întâmpinare, principiul oralității fiind astfel pe deplin respectat.
Aceasta întrucât caracterul echitabil al unei proceduri judiciare se apreciază în ansamblu, iar nu prin raportare la una sau alta dintre fazele procesuale, iar în materie civilă, în sens larg, nu este prevăzută nici convențional obligativitatea dublului grad de jurisdicție.
Pe de altă parte, motivarea instanței de fond se referă, în parte, și la aspectele contestate de către pârâtă, ea urmând a fi complinită cu considerentele care au determinat Curtea să pronunțe soluția de respingere a recursului.
Plecând de la aceste premise, în ceea ce privește soluția dată cu privire la excepția de inadmisibilitate, instanța de recurs constată că ea este legală și temeinică, demersul reclamantei neputând fi sancționat în maniera solicitată de recurentă, pentru considerente pur formale și care nu sunt imputabile, în totalitate, acesteia.
Astfel, excepția invocată s-a întemeiat pe împrejurarea că cererea este inadmisibilă în contextul în care a fost chemată în judecată SC RCB E. 97 SA, în calitate de pârâtă, solicitându-se și obligarea acesteia la cheltuieli de judecată, aspecte considerate incompatibile cu prev. art. 331-339 C.pr.civ. și cu cele statuate prin decizia ÎCCJ nr. 16/2011, pronunțată în cadrul unui recurs în interesul legii, referitor la prev. art. 136 alin. 1 din Legea nr. 31/1990.
Deși este real că instanța supremă a apreciat că procedura de judecată a unei cereri întemeiate pe acest text legal este una necontencioasă, nu este mai puțin adevărat că această statuare a fost făcută în contextul în care exista, la nivelul țării, practică judiciară contradictorie pe această chestiune. Ca atare, din moment ce nici instanțele nu au avut un punct de vedere unitar în materie, nu se poate imputa reclamantei modul de formulare al cererii.
De altfel, chiar în considerentele instanței supreme, legat de necesitatea citării societății în cauză, s-a arătat că ea este necesară în considerarea faptului că instanța stabilește, conform legii, în sarcina sa plata onorariului de expert, dar că această împrejurare, în sine, nu susține caracterul contradictoriu, contencios al procedurii.
Pe de altă parte, așa cum corect a arătat și prima instanță, relevant este și că decizia de care se prevalează recurenta a devenit obligatorie, potrivit prev. art. 330 ind. 7 alin. 4 C.pr.civ., de la data publicării ei în Monitorul Oficial, respectiv 23 decembrie 2011.
Având în vedere și împrejurarea că cererea reclamantei a fost înregistrată anterior, la_, Curtea apreciază, în acord cu cele relevate de către tribunal, că excepția inadmisibilității nu este fondată.
În plus, criticile legate de modalitatea de desemnare și de fixare a onorariului expertului vin în contradicție nu numai cu cele statuate prin decizia dată în recursul în interesul legii, dar și cu textul legal invocat în susținerea cererii.
În ceea ce privește solicitarea de modificare a încheierii, în sensul respingerii cererii, întemeiate, în principal, pe apărarea conform căreia reclamanta nu ar fi fost împiedicată să participe, sub toate aspectele, la viața societară, în perioada ce face obiectul cererii, Curtea constată următoarele:
Prin acțiunea formulată, s-a relevat că reclamanta deține 33,33% din capitalul social al pârâtei, restul de 66,66% aparținând celorlalți 4 acționari care sunt și membri ai consiliului de administrație. S-a mai arătat că a dobândit calitatea de acționar în temeiul unui contract de cesiune încheiat la_, dar datorită refuzului de înscriere a cesiunii în registrul acționarilor, această chestiune a fost reglementată abia la data de_, când a fost pronunțată
sentința nr. 649/2009 din dosar nr._ al Tribunalului B. -Năsăud, prin care societatea a fost obligată să înscrie în registru cesiunile intervenite.
Ca atare, prin precizarea de acțiune, s-a solicitat a se dispune întocmirea unui raport de expertiză tehnică contabilă care să analizeze operațiunile de gestiune ale societății indicate în cele 14 puncte din cerere, pentru perioada _
-_ .
Una dintre criticile din recurs se referă tocmai la împrejurarea că reclamanta a dobândit calitatea de acționar doar de la data de_, data înscrierii în registru a cesiunii, astfel încât cererea se referă și la o perioadă în care aceasta nu îndeplinea cerințele impuse de textul art. 136 alin. 1 din LSC. În susținerea acestei poziții, recurenta se prevalează de cele statuate prin decizia nr. 43 din_, pronunțată în dosar nr._ al Curții de Apel Cluj, rămasă irevocabilă.
Instanța de recurs constată că această apărare nu poate fi primită, în contextul în care nu a făcut nici obiectul prezentei cereri și nici al aceleia soluționate în dosarul mai sus amintit, stabilirea momentului la care se apreciază că pot fi considerate ca prezente cerințele impuse de textul art. 98 alin. 1 din LSC, în apelul soluționat la data de_ statuându-se, cu prezumție de lucru judecat că, în nici un caz, anterior pronunțării sentinței civile nr. 649 din_, nu se poate aprecia că structura participării la capitalul social ar fi fost alta decât cea înscrisă în registrul acționarilor.
Or, constatându-se că cererea precizată se încadrează în aceste limite și în lipsa unor alte statuări ale instanțelor cu privire la această chestiune, Curtea apreciază că critica din recurs nu poate fi primită.
Pe de altă parte, ceea ce se impută primei instanțe este că ar fi stabilit în mod greșit că reclamantei i s-ar fi recunoscut calitatea de acționar de la înființare doar ca urmare a unei hotărâri devenite irevocabile la_ . Deși este adevărat că în raționamentul primei instanțe s-a strecurat o eroare, în sensul în care data cesiunii nu este nici cea a înființării reclamantei și nici cea a dobândirii personalității juridice de către pârâtă, ea nu este esențială în economia cauzei.
Aceasta întrucât starea conflictuală dintre cele două părți, prezentă în întreg intervalul ce face obiectul cererii, legată de recunoașterea calității de acționar a reclamantei, este pe deplin dovedită de hotărârile judecătorești la care s-a făcut referire anterior, precum și de cele pronunțate în dosar nr._ al Tribunalului B. -Năsăud, fiind un indiciu în sensul în care cererea nu a fost formulată cu încălcarea prev. art. 136 ind. 1 din LSC, așa cum se susține prin recurs.
Pornind de la aceste premise, Curtea constată că expertiza de gestiune este o măsură de protecție a acționarilor, ea permițând celor care dețin cel puțin 10% din capitalul social, să obțină pe cale judiciară, informații cât mai complete și profesionale, asupra unor operațiuni de gestiune a priori contestabile. Necesitatea ei derivă din împrejurarea că informațiile referitoare la activitatea de gestiune au un circuit restrâns la membri consiliului de administrație și la acționarii majoritari care i-au desemnat, în timp ce restul deținătorilor de acțiuni iau cunoștință numai de rezultatele gestiunii, astfel cum sunt ele prezentate de administratori și cenzori cu ocazia adunărilor generale. Ca atare, expertiza judiciară trebuie privită în principal ca o măsură de protecție a acționarilor minoritari (R. N. Catană, "Rolul justiției în funcționarea societăților comerciale";, Ed. Lumina Lex, București, 2003 - filele 305 și urm.).
Același autor relevă că o astfel de cerere este admisibilă, atâta timp cât ea nu este abuzivă, contrară interesului social. Totodată, prin publicitatea pe care legea i-o asigură, raportul expertului este adus la cunoștința tuturor
acționarilor, cenzorii fiind obligați să îl analizeze și să propună măsuri, în raportul lor către proxima adunare generală.
Deși s-a arătat că măsura de protecție a expertizei de gestiune își joacă rolul în viața societară, cu deosebire în situații de criză, când administratorii nu mai beneficiază de încrederea caracteristică raportului de mandat, nu poate fi negată împrejurarea că, dintre toate mecanismele de intervenție a justiției în funcționarea societăților comerciale, expertiza de gestiune este cel mai calm, deoarece justiția nu vizează fondul crizei, ci doar contribuie la dezvăluirea aspectelor de care aceasta depinde.
Drept consecință, această limită a domeniului său marchează particularitatea și utilitatea procedurii instituie prin textul art. 136 din LSC în sensul în care ea nu este de natură să răstoarne funcționarea societății, neputând duce, în sine, la anularea unei decizii a adunării generale sau la angajarea răspunderii administratorilor. Ca atare, expertiza este destinată să amelioreze informarea investitorilor și să asigure un control eficient al gestiunii, fără a destabiliza activitatea organelor sociale în funcție.
Deși motivele de recurs se grupează în jurul ideii conform căreia reclamanta a fost reprezentată la toate adunările generale în care au fost aprobate situațiile financiare aferente perioadei ce face obiectul cererii, nu trebuie uitat că expertiza de gestiune nu are natura unei sancțiuni a gestiunii, ci, eventual, a unei informări insuficiente.
În acest context, autorul citat face trimitere la jurisprudența franceză, conform căreia cererea de expertiză nu este subordonată unor acțiuni distincte, precum cea în răspundere a administratorilor și nu este nici subsidiară, ci complementară altor mijloace de informare a acționarilor, textul legal nepretinzând ca minoritarii să facă dovada că au întrebat în prealabil administratorii și cenzorii despre operațiunile vizate. Ca atare, măsura expertizei de gestiune nu este subordonată dovedirii faptului că solicitanții au epuizat toate mijloacele de informare legale și, cu atât mai puțin poate dobândi relevanță împrejurarea că reclamanta ar fi fost reprezentată la adunările generale în cadrul cărora ar fi fost aprobate situațiile financiare, cu atât mai mult cu cât votul acesteia a fost negativ și cu cât s-a pus în discuție și legitimitatea procedurii de întocmire a acestora.
Pe de altă parte, deși s-a relevat și la fond că situațiile financiare au fost auditate, la dosarul cauzei nu au fost depuse înscrisuri din conținutul cărora să rezulte că această apărare poate fi validată. Astfel, raportul expres întocmit de un auditor extern nu a fost depus la dosar, ceea ce ar fi fost cu atât mai necesar cu cât din conținutul discuțiilor purtate în cadrul ședințelor AGA la care face referire recurenta, rezultă că au existat obiecțiuni din partea reprezentanților intimatei, inclusiv cu privire la această chestiune.
Așa fiind, nu se poate cere acționarilor să facă dovada că presupunerile lor se pot adeveri, deci că administrația a acționat într-adevăr în contra interesului social. Minoritarii au nevoie de o expertiză întrucât presupun slaba calitate a gestiunii, însă nu îi cunosc exact nici originea și nici întinderea. Ca atare, s-a relevat că doctrina tinde să caracterizeze această procedură drept măsură judiciară in futurum, în care solicitantul nu are decât un interes eventual.
În sens procesual, interesul născut și actual trebuie raportat la acela de a proteja societatea însăși de rezultatele unei gestiuni frauduloase sau neglijente. Cercetarea judecătorească trebuie să se limiteze, în acest context, la a pipăi fondul problemei, respectiv la a aprecia asupra seriozității presupunerilor acționarilor, ceea ce este sinonim cu legitimitatea bănuielilor.
Ca atare, instanța trebuie să analizeze susținerile reclamanților în sensul în care actele de gestiune vizate necesită o verificare externă, independentă,
furnizând astfel date suficiente de natură a se putea stabili utilitatea expertizei și, în ultimă instanță, legitimitatea presupunerilor acționarilor solicitanți.
În acest context de remarcat este că reclamanta a arătat că, în vederea lămuririi unor aspecte relevante pentru viața societară, a solicitat pârâtei să îi permită efectuarea unei expertize de gestiune, pentru perioada vizată, ale cărei costuri s-a obligat să le suporte, în situația în care se va da curs cererii fără intervenția instanțelor de judecată, pârâta refuzând și îndemnând petenta să se adreseze organului de jurisdicție.
De asemenea, s-a relevat că, în anul 2007, profitul realizat a reprezentat 10,6% din cifra de afaceri, în anul 2008 ea a scăzut la 3%, iar în anul 2009, la 1,18%, aceasta și în contextul scăderii cifrei de afaceri.
Ca atare, văzând și obiectivele stabilite, starea conflictuală la care s-a făcut referire mai sus, precum și împrejurarea că organele societății sunt în mâna exclusivă a acționarilor majoritari, Curtea apreciază că reclamanta a dezvăluit un interes serios pentru a solicita instanței măsura expertizei de gestiune. Mai mult, prin probațiunea administrată, nu s-a făcut dovada contrarie susținerilor petentei conform cărora, pentru perioada în litigiu, nu a avut acces la nici un fel de informații financiar-contabile, independente.
O ultimă critică vizează amploarea operațiunilor ce urmează a fi analizate de către expert, relevându-se că reclamanta dorește să pună în discuție totalitatea actelor de gestiune efectuate de societate în perioada de referință, ducând, implicit, la blocarea funcționării acesteia.
O astfel de apărare nu poate fi reținută, deoarece, pe de o parte, nu este susținută de nicio probă, cu atât mai mult cu cât actele vizate nu sunt aferente exercițiului financiar în curs, iar pe de altă parte Curtea constată că în doctrină s-a relevat că expertiza de minoritate nu poate privi decât operațiunile îndeplinite de administratori, înțelese însă în sens larg, de fapt juridic lato sensu.
Constatând că obiectivele asupra cărora urmează să se pronunțe expertul nu sunt de natură să contrazică această abordare, în baza prev. art. 312 alin. 1 C.pr.civ., recursul declarat va fi respins, cu consecința menținerii dispozițiilor date de către prima instanță. Totodată, va fi respinsă cererea intimatei privind plata cheltuielilor de judecată în recurs, având în vedere că nu s-a făcut dovada plății unor sume cu acest titlu";.
În data de_ S.C. RCB E. 97 S.A. a înregistrat pe rolul Curții de Apel Cluj o contestație în anulare împotriva deciziei nr. 7149/2012 pronunțata de către Curtea de Apel Cluj, Secția a II a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal in dosarul_, prin care a solicitat desființarea deciziei nr. 7149/2012 pronunțata de către Curtea de Apel Cluj, Secția a II a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal, rejudecarea recursului formulat de către SC. RCB E. 97 SA si pe cale de consecință, casarea încheierii civile nr. 780/2012 pronunțata in ședința publica din data de_ de către Tribunalul Bistrița Năsăud, Secția a II a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal in dosarul_ având in vedere aspectele detaliate in cuprinsul prezentului recurs, si - trimiterea cauzei in rejudecare aceleiași instanțe de judecata; cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate cu prezentul dosar.
Motivând contestația în anulare formulată, contestatoarea arată că în fapt, prin decizia nr. 7149/2012 pronunțata de către Curtea de Apel Cluj, Secția a II a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal, instanța de judecata a respins recursul formulat de către contestatoare împotriva sentinței pronunțata de către Tribunalul Bistrița Năsăud in dosarul_ .
Conform prevederilor art. 318 al. l teza întâi din Codul de procedura civila hotărârile instanței de recurs pot fi atacate cu contestație atunci când dezlegarea data este rezultatul unei greșeli materiale.
La data de_ contestatoarea a formulat o cerere de comunicare a deciziei pronunțata de către Curtea de Apel Cluj, Secția a II a Civila de Contencios Administrativ si Fiscal, ocazie cu care a constatat faptul ca respingerea recursului formulat de către aceasta a fost rezultatul unor greșeli materiale.
Astfel, prin recursul declarat in împotriva încheierii civile nr. 780/2012 pronunțata in ședința publica din data de_ de către Tribunalul Bistrița Năsăud Secția a II a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal, in dosarul _
, prin care instanța de judecata a respins ca neîntemeiata excepția inadmisibilității cererii si a admis cererea formulata si precizata de către petenta SC N. I. SRL, contestatoarea a solicitat, in temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 5 din Codul de procedura civila sa dispună:
casarea încheierii civile nr. 780/2012 pronunțata in ședința publica din data de_ de către Tribunalul Bistrița Năsăud, Secția a II a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal in dosarul 7709/_ având in vedere aspectele detaliate in cuprinsul prezentului recurs, si trimiterea cauzei in rejudecare aceleiași instanțe de judecata;
Conform prevederilor art. 304 pct. 5 C.pr.civ., casarea unei hotărâri se poate cere in situația in care prin hotărârea data, instanța de judecata a încălcat formele de procedura prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105, al.2 din codul de procedura civila.
Potrivit art. art. 105 al. 2 C.pr.civ., actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai daca prin aceasta s-a pricinuit partii o vătămare care nu se poate înlătura decât prin anularea lor. In cazul nulităților prevăzute anume de lege vătămarea se presupune până la dovada contrarie.
Prin încheierea nr. 780/2012 pronunțata de către Tribunalul Bistrița Năsăud in dosarul_, instanța de judecata precizează ca derularea, finalizarea dezbaterilor si cuvântul pe fond al părților s-a consemnat in încheierea de ședința din data de_, când părțile prezente au pus concluzii pe fondul cauzei, conform încheierii de ședința din acea data, pronunțarea amânându-se la data de_ pentru depunerea de concluzii scrise ...
Acest aspect nu corespunde realității.
la termenul din data de_ nu a avut loc acordarea cuvântului părților in dezbateri pentru ca acestea sa pună concluzii pe fondul cererii si nici nu au fost finalizate dezbaterile.
contestatoare nu a pus concluzii pe fondul cauzei ci, numai pe excepția inadmisibilității invocata la termenul din data de_ si pusa in discuție la aceasta data,
chiar instanța de judecata, la momentul la care partile din proces si-au expus poziția in ceea ce privește excepția inadmisibilității, a făcut precizarea ca aceasta rămâne in pronunțare doar pe excepție si nu pe fondul cauzei, iar in situația in care in urma analizării acesteia o va respinge, se va proceda la citarea părților in scopul continuării judecății.
In situația in care instanța de judecata considera ca excepția invocata de către contestatoare era nefondata avea obligația de a proceda la citarea părților astfel incit acestea sa poată sa pună concluzii pe fondul cauzei după închiderea faze i referitoare la probațiune.
Nicăieri in cuprinsul încheierii nr. 780/2012 nu se face nici o referire cu privire la "concluziile pe fond puse de către contestatoare" deoarece instanța de judecata nu ne-a acordat niciodată cuvântul pe fondul cererii,
contestatoare a invocat inadmisibilitatea ca o excepție si nu ca o apărare de fond lucru care de fapt este recunoscut de către instanța de fond, care la
pagina 3, aliniatul 6 precizează faptul ca la termenul din data de_ s-a pus in discuția părților excepția inadmisibilității cererii. In continuare instanța nu a procedat la termenul din data de_ la respingerea excepției in cadrul ședinței publice de la acea data ci a rămas in pronunțare doar pe aceasta excepție, fiind amânata pronunțarea pentru depunerea de concluzii scrise doar pe excepție (si nu pe fondul cauzei).
părțile puteau depune concluzii pe fondul cauzei ( așa cum greșit se precizează in preambulul încheierii nr. 780/2012) doar in situația in care la termenul din data de_, instanța de judecata proceda la respingerea excepției pusa in discuția părților in ședința publica, si după aceasta ar fi procedat la închiderea fazei probatorii si la acordarea cuvântului părților pe fondul cauzei, în aceasta situație cuvântul pe fond al contestatoarei ar fi trebuit sa se regăsească in cuprinsul încheierii atacate.
Motivul pentru care nicăieri in cuprinsul încheierii nr.780/2012 nu apare vreo referire la cuvântul pe fondul cererii al subscrisei, este ca instanța de judecata nu a acordat niciodată cuvântul pe fond părților din acest proces.
De altfel, după ce instanța de judecata analizează in mod greșit excepția inadmisibilității cererii invocata de către contestatoare, aceasta trece imediat la dispozitivul încheierii unde se dispune respingerea excepției inadmisibilității cererii si admiterea acesteia.
Actul de procedura constituie esențiala forma de obiectivare a procesului civil. prin intermediul actelor de procedura începe, se desfășoară si se sfârșește procesul civil, care nu este altceva decât înlănțuirea coerenta a diverselor acte procedurale făcute in condițiile, la termenele si in formele prevăzute de lege.
Actele de procedura se clasifica după autorul acestora în acte ale părților ( cererea de chemare in judecata, întimpinarea, cererea reconventionala ), acte ale instanței - de jurisdicție sau de administrare judiciara, etc,
Conform dispozițiilor art.137 C.pr.civ., instanța de judecata se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedura si asupra celor de fond care fac de prisos, in totul sau in parte, cercetarea in fond a pricinii. Așa cum a subliniat mai sus in cuprinsul prezentului recurs instanța de judecata nu a unit excepția cu fondul, ci a pus-o in discuția părților la termenul din data de_ si a rămas in pronunțare doar pe aceasta.
Conform art.150 din codul de procedura civila când instanța se va socoti lămurita președintele va declara dezbaterile închise.
In acest sens, prin faptul ca instanța de fond:
a procedat la respingerea excepției inadmisibilității pusa in discuția părților la termenul din data de_ dar după aceea nu a procedat la citarea părților in ședința publica;
nu a finalizat faza probatorie si nu a fost acordat cuvântul in dezbateri pe fondul cererii introductive de instanța, formulata de către petenta, astfel încât contestatoarea prin apărătorul său, să aibă posibilitatea de a învedera instanței de judecata aspectele care demonstrează caracterul nefondat al cererii introductive de instanța;
Aceasta a procedat la nerespectarea dispozițiilor legale care reglementează actele de procedura care trebuie îndeplinite de către instanța de judecata, fapt care a pus societatea contestatoare in imposibilitatea de a se apăra si de a fi lipsita de un grad de jurisdicție.
Mai mult, instanța de fond a procedat la încălcarea dispozițiilor legale care reglementează actele de procedura care trebuie efectuate de către aceasta, când, după ce a rămas in pronunțare doar pe excepția inadmisibilității cererii introductive a procedat la :
desemnarea expertului Suciu I., cu nerespectarea prevederilor art. 202 din codul de procedura civila prin care stabilește obligația instanței de judecata de a numi expertul in ședința publica, prin tragere la sorti de pe lista întocmita si comunicata de către biroul local de expertize.
stabilirea de la început a onorariului expertului in sarcina subscrisei, încălcând astfel prevederile art. 136, aliniatul 2 din Legea 31/1990 conform căruia onorariile experților vor fi suportate de societate cu excepția cazurilor in care sesizarea a fost făcuta cu rea credința.
Din acest punct de vedere, consideră contestatoarea că se găsește în prezenta unei greșeli materiale a instanței de recurs care, prin decizia pronunțata arata ca nu au fost încălcate prevederile art.6 paragraful 1 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului deoarece poziția contestatoarei ar fi fost menționata prin întimpinarea depusa la filele 54-58 din dosarul de fond.
Prin aspectele indicate mai sus, contestatoarea a demonstrat faptul ca soluția pronunțata de către instanța de recurs are la baza o greșeala materiala societatea contestatoare fiind lipsita de dreptul la apărare, la un proces echitabil.
Prin decizia pronunțata instanța de recurs a precizat faptul ca nu s-ar fi făcut dovada faptului ca reclamanta a avut cunoștința de situația financiara a societatii deoarece la dosarul cauzei nu a fost depus raportul întocmit de câtre auditorul extern. Depunerea acestui raport ar f fost necesara din punctul de vedere al instanței de recurs pentru dovedirea faptului ca reclamanta a avut acces la informațiile financiare ale societății.
Contestatoarea a subliniat de mai multe ori faptul ca reclamanta a încercat tot timpul sa conducă instanța de judecata pe o pista greșita in sensul ca, aspectele care se dorește a fi verificate nu au fost cunoscute de către societatea comerciala N. I. SRL. S-a subliniat ca, pe parcursul perioadei de timp indicata de către reclamanta, adică_ -_, reprezentanții legali ai reclamantei au participat la toate adunările generale ordinare si/sau extraordinare care au avut loc in cadrul SC. RCB E. 97 SA, inclusiv in cadrul celor de bilanț.
Contestatoarea a depus la dosarul cauzei copii după hotărârile pronunțate de către Curtea de Apel Cluj, in dosarele_ si_ cu care a dovedit faptul ca:
la adunările generale ale acționarilor contestatoarei sa din perioada menționata de către reclamanta au participat reprezentanții legali ai SC N. I. SRL si au luat la cunoștința de toate documentele si informațiile legate de derularea activității societății.
Mai mult cu ocazia adunărilor generale de bilanț au luat la cunoștința au fost prezentate rapoartele auditorilor financiari care au procedat la analizarea corecta si obiectiva a tuturor aspectelor legate de activitatea si gestiunea SC RCB
97 SA.
singurul motiv pe care reclamanta îl aduce in susținerea cererii introductive de instanța este acela ca, până in anul 2010 nu i-ar fi fost recunoscuta calitatea de acționar al SC RCB E. 97 SA.
Aceasta afirmație este greșita si este făcuta in scopul inducerii in eroare a instanței de judecata in condițiile in care așa cum rezulta din deciziile nr.43/2011 si 44/2012 ale Curții de Apel Cluj.
calitatea de acționar a reclamantei SC N. I. SRL a fost dobândita de la data de_ si nu in anul 2010;
reclamanta nu a mai procedat la atacarea in instanța a adunărilor generale de bilanț din anii 2011 si 2012 care a avut in vedere anii fiscali 2010 si 2011.
SC RCB E. 97 sa nu a încălcat niciodată dreptul la informare al reclamantei SC N. I. SRL, cu atât mai mult cu cât cu ocazia tuturor adunărilor generale de bilanț din perioada menționata de către reclamanta au fost puse la dispoziție toate rapoartele auditorilor financiari care au analizat in mod amănunțit activitatea desfășurata de către societate, iar reclamanta prin reprezentanții legali ai acesteia nu au avut nici o obiecțiune cu privire la informațiile cuprinse in rapoartele de audit.
In acest sens, raportat la modul in care a procedat reclamanta si anume:
faptul ca nu au existat obiecțiuni in ceea ce privește cuprinsul actelor care i-au fost comunicate cu ocazia adunărilor generale de bilanț din perioada analizata, (inclusiv in ceea ce privește rapoartele de audit financiar)
faptul ca aceasta a înțeles sa atace hotărârile AGA (prin dosarele_ si_ ) pe motiv ca nu ar fi putut participa la ședințele AGA, deși s-a demonstrat in mod irevocabil ca reclamanta a procedat astfel cu rea credința;
faptul ca reclamanta nu a mai procedat la atacarea vreunei AGOA sau AGEA din anii 2011 si 2012 (in condițiile in care in aceasta perioada avem si adunările de bilanț pentru anii fiscali 2010 si 2011 ), contestatoare pune sub semnul întrebării legitimitatea demersului intervenientei, care cu rea credința si- a preconstituit premisele unei cererii înregistrata in acest dosar la Tribunalul Bistrița Năsăud.
In condițiile in care contestatoarea a făcut dovada faptului ca si rapoartele auditorului financiar si toate documentele care au stat la baza adunărilor generale de bilanț au fost comunicate reclamantei (înainte de fiecare aga de bilanț) si discutate in adunările generale ale acționarilor nu era necesar sa se depună in instanța raportul auditorului financiar, deoarece nu s-a contestat de către reclamanta ca aceste documente nu le-ar fi fost comunicate in termenele legale.
Aceste aspecte trebuie coroborate in mod necesar cu dispozițiile legale care prevăd faptul ca persoanele juridice acționează si răspund prin intermediul organelor de conducere ale acestora, astfel incit in condițiile in care organele de conducere ale SC N. I. SRL au participat in cadrul tuturor adunărilor generale ordinare si extraordinare ale Se. RCB E. 97 SA reclamanta nu poate sa susțină ca nu a avut acces la toate informațiile si documentele financiare ale Se. RCB E. 97 SA.
Mai mult, dreptul la informare al acționari lor nu trebuie văzut doar într-un sens unidirecțional ca o măsură de protecție ci și ca un mod de eficientizare a societății dar mai ales ca un mijloc de armonizare a intereselor particulare ale acționari lor cu cele ale societății. Tocmai de aceea nu se poate cere o expertiză care să se refere la ansamblul gestiunii și nici să discute totalitatea actelor de gestiune efectuate de societate într-o anumită perioadă, lucruri care ar putea produce blocarea funcționării societății.
Faptul că această expertiză trebuie să aibă un domeniu limitat, prin care nu se poate anula vre-o decizie a societății sau angaja răspunderea administratorilor, fiind doar o procedură destinată să complinească o informare normală a acționarilor, reiese din dispozițiile privind controlul asupra gestiunii unei societăți.
Încheierea din data de_ a Tribunalului Dâmbovița.
Instanța de recurs a mai precizat faptul expertiza de gestiune este o măsura de protecție a acționarilor, ea permițând celor care dețin 10% sa obțină pe cale judiciara informații cit mai complete asupra unor operațiuni de gestiune. Tot instanța de recurs a mai precizat faptul ca necesitatea acesteia ar mai deriva din împrejurarea ca informarea cu privire la activitatea de gestiune ar avea un
circuit restrâns la membrii Consiliului de Administrație si la acționarii majoritari in timp ce ceilalți acționari ar lua cunoștința numai de rezultatele gestiunii.
Aceasta este o greșeala clara a instanței de recurs deoarece in cazul contestatoarei concret, dedus judecății:
contestatoarea a făcut dovada faptului ca reclamanta a avut acces la gestiunea societății care a fost si verificata in întregime de un auditor financiar independent;
reclamanta deține un procent de 33,33 % din capitalul social ceea ce ne indica faptul ca nu ne aflam in prezenta unui acționar minoritar;
deși instanța de recurs face referire la faptul ca procedura prevăzuta de art.136 din legea 31/1990 prevede analizarea unor operațiuni determinate, expertiza solicitata de către reclamanta depășește cadrul stabilit de art.136 din Legea 31/1990, fiind solicitata o expertiza a întregii gestiuni a societatii.
Tribunalul a mai reținut că reclamanta nu solicită efectuarea unei simple expertize de gestiune, ci prin aceasta ea solicită o verificare a întregii activități, reclamând în același timp eventuale fapte cenzurabile, toate acestea având însă proceduri bine reglementate de lege care dau posibilitatea obținerii unor astfel de informații.
Totodată in urma verificării operațiunilor indicate de către reclamanta la punctele 1-14 din cerere, se poate observa faptul ca de fapt perioada vizata este una foarte mare, care a făcut obiectul verificării din partea organelor abilitate, iar operațiunile a căror verificare se cere se refera de fapt la verificarea întregii gestiuni.
Introducerea cererii trebuie să fie ultima cale rămasă, cea de excepție, pentru protejarea intereselor acționarului, așa cum a statuat ÎCCJ. Acest aspect este susținut pe deplin atât de către Înalta Curte de Casație și Justiție Sectia Comerciala cit si de deciziile pronunțate de către alte instanțe comerciale din tara.
Prin obiectivele indicate de către acționarul SC N. I. SRL se urmărește de fapt promovarea cu rea credința a unei acțiuni care sa aibă ca si finalitate blocarea activității societății in condițiile in care au existat si anterior astfel de demersuri care insa au fost sancționate de către instanța de judecata.
Doctrina este unanima in ceea ce privește faptul ca, instanța de judecata in urma ascultării aspectelor indicate atât de către societate cit si de către acționarii implicați, nu numai ca poate dar este si obligata sa refuze numirea experților daca din dezbateri, rezulta ca acționarii isi exercita in mod abuziv dreptul de a cere declanșarea controlului.
In acest sens contestatoare subliniază încă o data faptul ca persoanele care se regăsesc in organele de conducere ale societății comerciale N. I. SRL au formulat in anul 2009 si o serie de plângeri penale împotriva membrilor consiliului de administrație si al directorilor SC.RCB E. 97 SA, plângeri care au fost soluționate in mod irevocabil prin rezoluții de neîncepere a urmăririi penale. Așa este si cazul plângerilor penale 954/P/2009, 369/61/_, in care dl O. Alexandru formulează plângerea penala atât in nume propriu cit si in calitate de reprezentant legal al SC N. I. SRL.
Având in vedere aspectele indicate mai sus, contestatoarea considera ca prezenta contestație in anulare este fondata si pe cale de consecința solicită admiterea acesteia, așa cum a fost formulata.
In drept: prevederile art.318, al. 1, teza I C.pr.civ.
Prin întâmpinarea formulată, intimata S.C. N. I. S.R.L. a solicitat respingerea contestației în anulare formulată de către S.C. RCB E. 97 S.A. împotriva Deciziei nr. 7149/_ pronunțată în dosar nr._ de către Curtea de Apel Cluj, ca nelegală și nefondată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării intimata a arătat că, în motivarea contestației în anulare se invocă disp. art. 318 alin. 1 teza 1 din C.pr.civ., considerând că dezlegarea dată de către instanța de recurs ar fi rezultatul unei "greșeli materiale".
Intimata apreciază contestația în anulare formulată de S.C. RCB E. 97
S.A. ca netemeinică și nelegală.
Motivele indicate de către contestatoare-pârâtă nu se încadrează în noțiunea de "greșeală materială" prevăzută în disp. art. 318 alin. 1 teza 1 din C.pr.civ.
Astfel, contestatoarea critică soluția instanței de recurs cu privire la analizarea motivului de recurs prev. de art. 304 pct. 5 C.pr.civ., respectiv incidența sancțiunii nulității prev. de disp. art. 105 alin. 2 C.pr.civ.
În susținerea acestui motiv de recurs, contestatoarea-pârâtă a susținut că încheierea atacată ar fi lovită de nulitate în sensul disp. art. 105 alin. 2 C.pr.civ., deoarece instanța de fond nu ar fi dat părților cuvântul pe fondul cauzei,
încălcându-i astfel dreptul de apărare.
Analizând aceste susțineri, instanța de recurs în mod corect a stabilit că "nu se poate susține cu temei că pârâta ar fi fost lipsită, în totalitate, de posibilitatea de a-și prezenta poziția procesuală, iar viciul care afectează încheierea tribunalului poate fi acoperit, în maniera în care, în calea de atac, recurenta și-a susținut și oral motivele de nelegalitate ale hotărârii, reluând poziția exprimată la fond prin întâmpinare, principiul oralității fiind astfel pe deplin respectat. (. ... ) Plecând de la aceste premise, în ceea ce privește soluția dată cu privire la excepția de inadmisibilitate; instanța de recurs constată că ea este legală și temeinică, demersul reclamantei neputând fi sancționat În maniera solicitată de recurentă, pentru considerente pur formale și care nu sunt imputabile, În totalitate, acesteia" .
În continuarea motivării contestației în anulare, se reiterează apărările de fond prezentate de către contestatoare atât în fața instanței de fond, cât și în recurs, criticând în principal concluziile instanței de recurs cu privire la chestiunile de fond ale cauzei, respectiv temeinicia solicitării subscrisei de a se efectua o expertiză de gestiune al S.C. RCB E. 97 S.A. pe perioada_ - 3l.08.2010.
În aceste condiții, motivele invocate de către contestatoare în prezenta contestație în anulare nu se încadrează în noțiunea de "greșeală materială" în sensul disp. arte 318 alin. 1 teza 1 din C.pr.civ.
Astfel cum s-a arătat în jurisprudența în materie, "Greșelile instanței de recurs, care deschid calea contestației in anulare, sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor și de interpretare a dispozițiilor legale. Pe această cale nu este admisibil să se examineze justețea soluției pronunțate." (C.A. București, Secția a IV -a civilă, decizia nr. 55/1995, Culegere de practică judiciară civilă pe anii 1993-1998, p. 223)
Totodată s-au statuat următoarele: "Când pe calea contestației in anulare se invocă greșeli de judecată sub pretextul săvârșirii unor greșeli materiale, calea de atac a contestației in anulare se transformă in recurs, iar recursul la recurs este inadmisibil." (C.A. Cluj, Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, decizia nr. 5137/2004, B.J. 2004, p. 303).
Având în vedere faptul că motivele invocate de către contestatoare-pârâtă sunt exclusiv critici vizând justețea soluționării fondului de către instanța de fond si de recurs, fără a indica care ar fi veritabilele greșeli materiale în sensul disp. Art. 318 C.pr.civ. pe care le-ar fi săvârșit instanța de recurs, prezenta contestație în anulare trebuie respinsă ca nefondată.
Considerăm că atât încheierea pronunțată de către Tribunalul Bistrița Năsăud, Năsăud, cât si decizia pronunțată în soluționarea recursului de către Curtea de Apel Cluj sunt la adăpost de orice critică, fiind date ca urmare a analizării corecte a situației de fapt si de drept deduse judecății, si fără săvârșirea a vreunei grave greșeli materiale în sensul disp. arte 318 C.pr.civ.
Astfel cum a concluzionat si instanța de recurs, hotărârea instanței de fond este temeinică și legală și sub aspectul admiterii cererii intimatei, întrunirea condițiilor de admisibilitate impuse de dispozițiile art. 136 din Legea nr. 31/1990, cu modificările și completările ulterioare neputând fi pusă sub semnul îndoielii, acest lucru rezultând din situația de fapt a acționarilor S.C. RCB E. 97 S.A.
Astfel, S.C. N. I. S.R.L. are calitatea de acționar al S.C. RCB E. 97
S.A., deținând un număr de 1680 acțiuni nominative, respectiv 33,33% din capitalul social al acesteia. Restul de 66,66% este deținut de alți patru acționari, care sunt și membri ai consiliului de administrație al S.C. RCB E. 97 S.A. (Oniță Călin D., care deține 31,35% din capitalul social;
Oniță Danie1a Iulia, care deține 1,980/0 din capitalul social; Kontra Francisc V., care deține 31,350/0 din capitalul social și Kontra N. I., care deține 1,98% din capitalul social).
Având în vedere faptul că, până în anul 2010, nu i-a fost recunoscută calitatea de acționar al S.C. RCB E. 97 S.A., societatea nu a putut participa la nicio adunare generală a acționari lor și nu a avut acces la documentele financiare ale societății. Mai mult, din analiza unor indicatori financiari anuali ai
S.C. RCB E. 97 S.A., rezultă o serie de rezultate care necesită explicații.
În susținerea celor invocate intimata redă considerentele hotărârii instanței de fond care au fost menținute de instanța de recurs și care justifică pe deplin soluția pronunțată: "instanța constată că cererea reclamantei este admisibilă, întrucât aceasta a dovedit că deține un procent de 33,33% din capitalul social al societății intimate, deci se încadrează în dreptul la informare a acționarilor prev. de art. 136 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 rep., destinat să controleze o gestiune cu privire la care există suspiciuni, cu atât mai mult cu cât reclamantei nu i s-a recunoscut calitatea de acționară de la înființare, decât în urma unei hotărâri judecătorești devenite irevocabile la data de_ ."
În concluzie, intimata solicită respingerea contestației în anulare, ca nefondată, și menținerea deciziei atacate ca fiind temeinică și legală.
Analizând contestația formulată, Curtea reține următoarele:
Prin încheierea civilă nr. 780/2012 pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dos. nr._ s-a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității cererii invocată de către intimata-recurentă S.C. RCB E. 97 S.A., și s-a admis cererea formulată de S.C. N. I. S.R.L. și pe cale de consecință s-a dispus întocmirea unui raport de expertiză tehnică contabilă care să analizeze operațiunile de gestiune al intimatei, conform dispozitivului acestei încheieri.
Împotriva acestei încheieri, intimata S.C. RCB E. 97 S.A. a formulat recurs, iar prin decizia nr. 7149/2012 pronunțata de către Curtea de Apel Cluj, Secția a II a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal, instanța de judecata a respins recursul formulat de către contestatoare împotriva sentinței pronunțata de către Tribunalul Bistrița Năsăud in dosarul_ .
Împotriva acestei decizii a formulat contestatoarea prezenta contestație în anulare, solicitând desființarea deciziei atacate, rejudecarea recursului, casarea încheierii nr. 780/2012 pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud și trimiterea cauzei în rejudecare aceleiași instanțe de judecată.
În contestație se invocă greșeli de soluționare a unor excepții, greșeli în procedura urmată în instanța de recurs, pe fond și în interpretarea probelor sau în argumentație.
Contestatorul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 318 alin. 1 teza întâi
C. pr. civ., potrivit căruia hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.
Motivele pe care contestatorul le învederează nu se subsumează acestui motiv al contestației în anulare speciale, ci, dimpotrivă, ele tind să obțină o nouă judecată în fond a recursului. Recurentul, dimpotrivă, se referă expres, la presupuse vicii de procedură de la prima instanță și la probleme pe fondul cauzei, inclusiv sub aspectul probațiunii și interpretării acesteia, care nu ar fost analizate cu atenție sau corect interpretate, chestiuni care nu pot fi antamate pe calea contestației în anulare.
Față de cele de mai sus, în baza art. 319 alin. 1 C. pr. civ., Curtea urmează să respingă contestația în anulare.
În baza art. C. pr. civ., va respinge cererea intimatei de obligare a recurentei contestatoare la plata cheltuielilor de judecată, acestea nefiind dovedite.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare declarată de S.C. RCB E. 97 S.A. împotriva deciziei civile nr.7149 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel Cluj pe care o menține în întregime.
Respinge cererea intimatei S.C. N. I. S.R.L. de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. A. M. S. L. RUS M. D.
GREFIER
M. V. -G.
Red.SLR/dact.MS 2 ex./_
Jud.fond: A.Rădulescu
| ← Sentința civilă nr. 598/2013. Încuviințare efectuare expertiză | Decizia civilă nr. 10/2013. Încuviințare executare silită → |
|---|
