Decizia civilă nr. 142/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FIS. L DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 142/2013
Ședința publică din data de 07 octombrie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: A. M. ION JUDECĂTOR: M. S. GREFIER: V. D.
S-au luat în examinare apelurile declarate de apelanții SC U. A. SA și SC O. V. I. G. SA, împotriva sentinței civile nr. 4081 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C., în contradictoriu cu intimații Z. N. M. și T. D., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este îndeplinită.
Apelul promovat de SC U. A. SA este timbrat cu 2001 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 5 lei.
Apelul promovat de SC O. V. I. G. SA este timbrat cu 2172,07 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 5 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în data de_, s-a înregistrat la dosarul cauzei completare a întâmpinării din partea intimatei Z. N. M. .
De asemenea, în data de_, s-a înregistrat la dosar, trimisă prin fax, completare la întâmpinare din partea SC O. V. I. G. SA.
C. ea, în urma deliberării, în baza înscrisurilor existente la dosar, apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie, declară deschise dezbaterile și o reține în pronunțare.
După pronunțarea hotărârii s-a depus la dosar completare la întâmpinare din partea SC O. V. I. G. SA, în original și din partea intimatei Z. N. M. dovada cheltuielilor de judecată.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 4081 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. s-a admis acțiunea precizata formulata de reclamanta Z. N. M. fata de parata U. A. SA cu si in consecința
:
A fost obligată parata U. A. SA să plătească reclamantei suma de 28.293 euro reprezentând contravaloarea despăgubirilor datorate în baza poliței de asigurare de tip CASCO seria AV nr.5., cu dobânda legală până la data achitării integrale a despăgubirilor, in echivalent lei la cursul BNR de la data plații și cheltuieli de judecată in suma totala de 11.152 lei.
S-a luat act de renunțarea reclamantei la judecata cu privire la capătul de cerere prin care a solicitat suma de 400 euro /luna despăgubiri pentru lipsa de folosința.
A fost obligată parata U. A. SA, sa plătească expertului tehnic judiciar VARGA OVIDIU B. o diferența de onorariu pentru contraexpertiza
, in suma de 5.000 lei .
A fost admisă cererea de chemare in garanție formulata de parata U.
A. SA, fata de B. A. SA si in consecința :
A fost obligată chemata in garanție B. A. SA si sa plătească paratei U. A. SA, cu titlu de despăgubiri, suma de 28.293 euro, cu dobânda legală până la data achitării integrale a despăgubirilor și suma de
11.152 lei, precum si suma de 4.339 lei cheltuieli de judecată.
A fost respinsă ca nefondata cererea de chemare in garanție formulata de parata U. A. SA, fata de T. D. .
În considerente se reține că Autoturismul marca Audi A8 cu nr. de înmatriculare_, având seria de identificare nr.WAUZZZ4E14N009217 este bun comun al reclamantei care 1-a asigurat CASCO si a soțului sau in posesia căruia era la data producerii evenimentului rutier. Acest autoturism a fost asigurat la societatea pârâtă în baza poliței de asigurare facultative de tip CASCO seria AV nr.5. pentru suma asigurată de 40.950 euro, în schimbul plății unei prime de asigurare de 3.673 euro. Perioada de asigurare a autoturismului a fost de 12 luni, cu începere de la data de_ și până la data de_ .
La data de_ autoturismul a fost avariat, fiind tamponat de către autoturismul cu nr. de înmatriculare_ condus de către numitul T. D.
, iar culpa exclusiva a acestuia este dovedita in speța, existând si recunoașterea chematului in garanție.
Reclamanta a achitat la scadență, până la data producerii riscului asigurat, toate ratele scadente din prima de asigurare, conform graficului cuprins în polița de asigurare.
Conform prevederilor art.9.18 din condițiile de asigurare, despăgubirea trebuie achitată în 15 zile lucrătoare de la data când au fost depuse la asigurător toate documentele solicitate de acesta pentru stabilirea obligației de plată, iar in speța dosarul de daună nr.7003_ a fost complet din luna noiembrie 2009.
Doar dupa notificarea sa si dupa sesizarea Oficiului Județean pentru Protecția Consumatorului C. si a Comisiei de Supraveghere a A. lor, pârâta i-a comunicat reclamantei la data de_ refuzul de acordare a despăgubirilor, arătând că în cauză este incident art.3.3 lit.r potrivit căruia asigurătorul nu acordă despăgubiri în cazurile în care la încheierea asigurării sau ulterior asiguratul sau persoanele cuprinse în asigurare au dat declarații neconforme cu realitatea ori acestea sunt în contradicție cu starea de fapt, situație care l-ar împiedica pe asigurător să constate dacă evenimentul este sau nu risc asigurat, precum și în situația în care au
încercat să obțină prin fraudă sau tentativă de fraudă despăgubiri necuvenite. Nu este contestat cuantumul propriu-zis al daunei.
Potrivit art.8.14 din Condițiile de asigurare, asigurătorul este eliberat de obligația plății despăgubirilor dacă asiguratul sau conducătorul autovehiculului asigurat nu respectă obligațiile ce îi revin potrivit condițiilor de asigurare.
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice auto, aceasta fiind efectuată de expert tehnic judiciar ing. Moldan I., din concluziile acesteia rezultând că există o legătură directă între avariile celor două autoturisme și modul de producere a lor prezentat de cei doi conducători auto, cât și a volumului deformațiilor celor două autoturisme.
Împotriva raportului de expertiză a formulat obiecțiuni pârâta U. A. SA, solicitând ca la stabilirea dinamicii producerii accidentului rutier expertul să țină seama de avariile ambelor autovehicule, de poziționarea acestor avarii și de amplitudinea avariilor, arătând că din conținutul raportului de expertiză rezultă că au fost avute în vedere doar avariile autovehiculului AUDI cu nr. de înmatriculare_, însă pentru stabilirea dinamicii producerii accidentului rutier este necesară analiza avariilor tuturor autovehiculelor implicate și configurația locului producerii accidentului rutier.
Totodată, pârâta a solicitat expertului să aibă în vedere natura și calitatea solului unde a avut loc impactul, să stabilească viteza de impact și să coreleze avariile din partea dreaptă a autovehiculului AUDI cu nr._ cu particularitățile terenului și viteza de impact, arătând că din raportul de expertiză rezultă că expertul a avut în vedere doar în parte influența locului producerii accidentului rutier asupra modului de producere al acestuia. Atât din declarații, cât și din fotografii rezultă că locul unde s-a produsa impactul ester o alveolă care nu este acoperită cu asfalt, ci solul este moale, iar la momentul accidentului acesta era îmbibat cu apă datorită ploilor căzute. Această particularitate a terenului nu a putut înlesni translatarea și rotirea autovehiculelor datorită coeficientului mare de frecare.
În cauză a fost încuviințată proba cu contraexpertiza tehnică auto, iar prin raportul de contraexpertiza tehnică judiciară întocmit de expert tehnic judiciar ing. Varga B. Ovidiu s-a arătat că obiectivul stabilit este clarificarea dinamicii producerii evenimentului rutier corelat cu avariile suferite de către fiecare din autovehiculele implicate în evenimentul rutier. în urma analizei declarațiilor celor doi conducători auto, a analizei celor două expertize în cauză, a analizei fotografiilor puse la dispoziție de părți, s-a realizat în mediu virtual scenariul corespunzător evenimentului rutier din data de_ . Valorile fizice detaliate privind dinamica evenimentului rutier sunt conținute în anexa 1 a raportului de contraexpertiza tehnică, interpretarea acestora fiind prezentată în capitolul 5, iar mecanismul și metodologia de lucru fiind prezentată în capitolul 4.
Expertul tehnic a concluzionat că evenimentul rutier din data de_ s-a petrecut în conformitate cu declarațiile părților implicate în evenimentul rutier, iar dinamica evenimentului rutier este clarificată, existând o corespondență clară dintre aceasta și avariile suferite de către cele două autovehicule.
In consecința, din cuprinsul concluziilor coroborate ale probelor științifice administrate in cauza, care se coroborează si cu înscrisurile la care fac referire si care exista la dosar,rezulta fara dubiu ca avaria s-a produs in condițiile declarațiilor date da către părțile implicate in accident, astfel ca nu este incident art. art.3.3 lit.r si ale art. art.8.14 din Condițiile de asigurare, iar parata datorează reclamantei despăgubirile solicitate.
In opinia instanței nu este relevanta apărarea paratei in sensul ca reclamanta si-a asumat riscul de daune atunci cand a încredințat autoturismul altei persoane, deoarece instanța observa ca, desi in acte reclamanta este proprietara, totuși este vorba de un bun comun, iar autoturismul este acela asigurat, nu persoana. Pe de alta parte, instanța a observat ca nota de constatare la care face referire in apărare parata, este o proba extrajudiciara contestata si deci neavand valoare de expertiza in cauza.
In baza acestor considerente, instanța a admis acțiunea precizata si a obligat parata sa plătească reclamantei suma de 28.293 euro reprezentând
contravaloarea despăgubirilor datorate în baza poliței de asigurare de tip CASCO seria AV nr.5., cu dobânda legală până la data achitării integrale a despăgubirilor, in echivalent lei la cursul BNR de la data plații și cheltuieli de judecată in suma totala de 11.152 lei, reprezentând taxa judiciara de timbru in suma de 4.002 lei ( la valoarea pretențiilor precizate si admise), timbrul judiciar 10 lei, onorariul expertului Moldan in suma de 1140 lei si onorariul avocațial in suma de 6.000 lei.
S-a luat act de renunțarea reclamantei la judecata cu privire la capătul de cerere prin care a solicitat suma de 400 euro /luna despăgubiri pentru lipsa de folosința, conform declarației autentificate prin încheierea nr. 568/_ a BNP Asociați M. D. si M. Corneliu.
Pe de alta parte, între chemații în garanție era încheiat un contract de asigurare obligatorie RCA polița seria HI nr. 002349041. Având în vedere că accidentul rutier s-a datorat culpei exclusive a chematului în garanție T.
D., reclamanta s-a adresat asigurătorului RCA pentru acordarea despăgubirilor. Chemata în garanție B. A. SA a efectuat constatarea avariilor autovehiculului și a constituit dosarul de daună RCA/CJ/100024/09 însă a refuzat acordarea despăgubirilor către reclamantă.
In acest context, având in vedere culpa exclusiva a chematului în garanție T. D. ,prev. art.22 din Legea nr.136/1995,precum și obligația contractuală a chematei în garanție B. A. SA de a achita despăgubiri în baza contractului de asigurare obligatorie RCA, instanța a apreciat ca aceasta chemata in garanție are obligația de a plați despăgubiri la nivelul sumelor la care va fi obligata parata in favoarea reclamantei. Au fost înlăturate ca nefondate apărările acestei chemate in garanție, care a invocat prin întâmpinare, pe fond, doar faptul ca nu se pot trage concluzii cu privire la persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului, la cauzele accidentului și la împrejurările producerii acestuia,aparare care este combătută de ceea ce rezulta din inscrisurile dosarului si din concluziile experților.
In concluzie, instanța a admis cererea de chemare in garanție fata de
B. A. SA si a obligat-o pe chemata in garanție sa plătească paratei cu titlu de despăgubiri, suma de 28.293 euro, cu dobânda legală până la data achitării integrale a despăgubirilor in echivalent lei la cursul BNR de la data plații și suma de 11.152 lei, iar in baza art. 274 Cod proc.civ. doar suma
4.339 de lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciara de timbru - 4334 lei, timbrul judiciar - 5 lei ( nu si onorariul expertului Varga, in suma încuviințata de 6.000 lei, pentru plata căruia doar parata este in culpa).
In ceea ce il privește pe chematul in garanție persoana fizica, instanța a apreciat ca parata nu are in temeiul menționat o acțiune in regres impotriva acestuia, deoarece chematul in garanție este aparat de asigurarea de răspundere, instanța a respins ca nefondata cererea de chemare in garanție in ceea ce il privește.
Împotriva sentinței a declarat apel S. O. V. I. G. S.A.,
criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului arată că la data de_ numitei Z. N. M. i-a fost avariat autoturismul ce avea numărul de înmatriculare_ si era asigurat facultativ la societatea S. U. A. S.A. Impactul ce a produs daunele a avut loc intre autoturismul reclamantei si autoturismul cu numărul de inmatriculare_ ce deținea o a asigurare RCA la această societate de asigurări. Cum ambele societăți de asigurare au refuzat plata despăgubirilor deoarece datatele privind dinamica producerii accidentului
erau incerte, aceasta a introdus prezenta acțiune împotriva propriului asigurător CASCO care in temeiul art 22 din legea 136/1995 a chemat această societate recurentă in garanție. Instanța ca urmare a administrării probatoriului a constatat ca dinamica producerii accidentului este cea descrisa in declarațiile celor doi conducători auto si prin urmare a admis cererea de chemare in judecata.
Totuși in mod netemeinic si nelegal instanța a admis si cererea de chemare in garanție a recurentei fara a cerceta condițiile de admisibilitate, temeiul juridic al acesteia. In acest sens instanța trebuia sa cerceteze daca sunt indeplinite toate condițiile necesare atragerii răspunderii civile delictuale, fapt nici măcar amintit de către instanța de judecata. In primul rand sentința este nelegala deoarece nu analizează condițiile necesare atragerii răspunderii civile delictuale si in al doilea rand aceste condiții nu sunt indeplinite in ceea ce privește asiguratul acesteia. Astfel, asa cum reiese din declarațiile celor doi conducători auto, T. D. si Z. T. Mihai, accidentul a avut următoarele etape de producere: T. D. conducea autoturismul cu nr. de inmatriculare_ intre localitățile Gârbov spre Lapusul Mare; la un moment dat un tir a intrat pe contrasens iar pentru a il evita, asiguratul acesteia a tras de volan dreapta nemaiavand cum sa readucă mașina pe sosea a avut loc impactul cu autoturismul cu numărul de inmatriculare_ ce se afla parcat in afara pârtii carosabile.
Aceasta succesiune de fapte este descrisa in amănunt de către ambii conducători auto, regasindu-se atat in constatul amiabil si fiind confirmata succint de către expertizele tehnice auto efectuate in cauza (expertizele sunt axate pe impactul dintre cele doua autoturisme). Pentru aceste motive considera ca instanța de apel urmează a da forța probanta in acest sens celor expuse mai sus, admițând prezentul apel si modificând sentința in sensul respingerii cererii de chemare in garanție.
Apelanta arată că sentința nu indeplineste condițiile obligatorii specificate expres de art. 261 CPC, mai precis cele prevăzute la alineatul 5: "Hotărârea se da in numele legii si va cuprinde: ...motivele de fapt si de drept care au format convingerea instanței, cum si cele pentru care s-au înlăturat cererile pârtilor." Asa cum a arătat mai sus, sentința nr. 4081/2012 nu cuprinde motivele de fapt si de drept pentru care instanța de judecata a admis cererea de chemare in garanție, analizând doar raportul juridic dintre reclamanta-intimata si parata-intimata. In acest sens practica si jurisprudenta este constanta, in sensul ca interpretarea art 261 alin. 5 CPC este aceea ca pentru ca o hotărâre sa fie legala, instanța nu trebuie sa răspundă in mod special tuturor argumentelor invocate de parti fiind suficient sa reiasă acest lucru implicit din motivare. Cu toate acestea textul legal impune "obligația judecătorului de a demonstra in scris de ce s-a oprit la soluția data, pentru ce a admis susținerile unei parti si le-a respins pe ale celeilalte, pentru ce a găsit buna o proba si nesincera o alta proba, de ce a aplicat o anumita norma de drept sau i-a dat o anumita interpretare". Aceasta este o "obligație esențiala a cărei încălcare duce la desființarea hotărârii". Instanța de fond nu a precizat in nici-un fel de ce a considerat ca sunt indeplinite in persoana asiguratului recurentei condițiile necesare atragerii răspunderii civile delictuale, admițând cererea de chemare in garanție doar ca urmare a admiterii cererii de chemare in judecata. Pentru aceste motive considera ca sentința recurata nu este motivata din acest punct de vederre.
Sentința apelata este netemeinica si nefondata, nefiind indeplinite in persoana asiguratului condițiile necesare atragerii răspunderii civile delictuale.
Chemarea apelantei in garanție are ca temei juridic art 22 din Legea 136/1995, dispoziție legala ce are următorul conținut: "în limitele indemnizației plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepția asigurărilor de persoane, iar în cazul în care în vigoare era o asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule, și împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, conform art. 54";.
De asemenea art. 49 la care face trimitere art. 54 din aceeași lege are următorul conținut: "Asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum și tramvaie și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil.."
Asfel, pentru ca apelanta să poată fi răspunzătoare de pagubele reclamantei-intimate Z. N. M., fata de persoana asiguratului acesteia,
T. D. trebuiesc indeplinite condițiile răspunderii civile delictuale (intre cei doi neexistand raporturi contractuale). Aceasta condiție reiese din cele doua articole indicate mai sus, dar mai presus de atat reprezintă un principiu al asigurării obligatorii RCA fapt ce poate fi extras din întreaga legislație din materie si care este necontestat de întreaga jurisprudenta si doctrina.
Pentru ca reclamanta-intimata sau parata-intimata S. U. A.
sa poată recupera prejudiciul de la recurentă trebuiesc dovedite cele 4 condiții necesare atragerii răspunderii civile delictuale:
Prejudiciul consta in avarierea autoturismului reclamantei, cuantumul pagubei fiind precizat la suma de 28293 euro.
Legătura de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu rezulta din toate inscrisurile depuse la dosar, fiind evidenta din descrierea faptelor.
Fapta ilicita consta in "manifestarea exterioara a unei atitudini de conștiința si voința a unei anumite persoane", facand abstracție de atitudinea subiectiva a persoanei fata de fapta sa. Fapta ilicita reprezintă manifestarea prin care se incalca dreptului obiectiv al altei persoane, in speța faptul ca asiguratul recurentei a condus autoturismul sau si a intrat in coliziune cu autoturismul reclamantei.
Nu contesta existenta celor trei elemente arătate mai sus, in schimb arată că vinovăția nu poate fi atrasa in persoana asiguratului acesteia si implicit nici in sarcina apelantei.
Vinovăția sau latura subiectiva a faptei ilicite este definita ca atitudinea subiectiva a pe care autorul ei a avut-o fata de fapta si fata de urmările acesteia la momentul in care a savarsit-o. Intr-adevar in dreptul civil spre deosebire de dreptul penal autorul faptei răspunde si pentru cea mai ușoara forma de vinovăție, neglijenta sau imprudenta, dar cu toate acestea exista anumite împrejurări care inlatura vinovăția autorului. Se menționează in doctrina faptul ca elementele ce inlatura vinovăția "au in comun faptul ca au influențat in mod hotărâtor procesul de formare a laturii subiective fie respingând sau anihilând posibilitatea de intelegere a semnificației faptei si urmărilor sale si deturnând de la urmările previzibile aceasta fapta, fie anihilând capacitatea de deliberare si decizie a subiectului obligându-l ca impotriva voinței sale sa acționeze intr-un anumit fel deși intelectiv, urmările acestui mod de acțiune erau previzibile ".
Astfel sunt reținute atat in literatura juridica cat si in jurisprudenta faptul ca principale imprejurari ce inlatura vinovăția, printre altele, fapta unui tert pentru care autorul nu este ținut a răspunde si cazul fortuit.Cazul fortuit este definit ca un eveniment care nu poate fi prevăzut si nici împiedicat de către cel care ar fi fost chemat să răspundă dacă evenimentul nu s-ar fi produs.
Accidentul a avut ca factor determinant faptul ca un tir a intrat pe contrasens, moment in care asiguratul apelantei pentru a evita impactul cu un vehicul ce cântărește zeci de tone a evitat impactul virând dreapta. Indiferent cum privim aceasta situație, ca fapta a unui tert sau ca un eveniment imprevizibil, cert este ca acțiunea șoferului tirului a eliminat cu totul posibilitatea numitului T. D. de a analiza si evita impactul cu autoturismul reclamantei, acesta neavand nici-o culpa in producerea accidentului de circulație. Șoferul tirului insa a incalcat regulile de circulație prevăzute de către OUG 195/2002 la art 45 alin 3 si la art 54, intrând pe sensul opus de mers fara sa se asigure daca din direcția opusa vine un alt autoturism. Doar șoferul tirului poate fi tras la răspundere pentru daunele suferite de către autoturismul reclamantei-intimate, acesta fiind singurul vinovat.
Faptul ca instanța constata ca asiguratul apelantei are culpa exclusiva in producerea accidentului este o eroare de interpretare a probatoriului, fiind neargumentata in nici-un fel si mai mult fiind in contradicție vădita cu probatoriul administrat in cauza, asa cum a arătat mai sus.
O soluție contrara ar insemna ca un șofer sa fie declarat vinovat pentru ca a condus un autoturism pe sosea in mod legal, fapt ce in opinia apelantei este inadmisibil, vinovăția trebuind analizata de la caz la caz si aplicate daca este cazul cazurile de excludere ce inlatura in fapt caracterul conștient al faptei.
In alta ordine de idei, arată că lipsa condițiilor necesare atragerii răspunderii civile delictuale nu influențează raporturile contractuale dintre reclamanta-intimata si parata-intimata, aceasta din urma fiind corect obligata la plata despăgubirilor. Apelanta atacă prin prezentul apel doar soluția instanței in ceea ce privește cerere de chemare in garanție a sa. Mai mult, considera ca de vreme ce șoferul tirului si nici tirul respectiv nu este identificat, S. U. A. S.A. a chemat in garanție o persoana fara calitate procesuala. In acest sens dispozițiile Legii 32/2000 art. 25 alin 10 - prevăd ca in situația in care vehiculul nu este identificat sau asigurat RCA, asociația Fondul pentru Protecția Victimelor Străzii răspunde pentru pagubele suferite. Cum tirul ce a provocat accidentul nu este identificat considera ca in temeiul art 22 din legea 136/1995 parata intimata S. U.
S.A. trebuia sa se îndrepte cu cererea de chemare in garanție impotriva acestei entități juridice si nu impotriva apelantei.
Pentru aceste motive invoca excepția lipsei calității procesual pasive, excepție de ordine publica ce in temeiul art. 136 Cod proc.civ., coroborat cu art 162 CPC poate fi invocata direct in apel sau recurs.
Fata de cele arătate mai sus, solicită admiterea apelului, modificarea sentinței instanței de fond si rejudecand, și rejudecând, respingerea cererii de chemare in garanție in principal ca îndreptata împotriva unei persoane fara calitate procesual pasiva si in subsidiar ca nefondata.
In ceea ce privește probatoriul, solicita instanței de apel să îi admită proba cu expertiza tehnica auto având ca obiectiv stabilirea persoanei ce a provocat accidentul. Expertiza tehnica cu acest obiectiv nu s-a administrat
in prezenta cauza, in pofida faptului ca in speța au fost dispuse nu mai puțin de 2 expertize tehnice auto judiciare si una extrajudiciara.
Împotriva sentinței a declarat apel și SC U. A. SA,
prin care a solicitat admiterea apelului, schimbarea în întregime a sentinței comerciale nr. 4081/2011 pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului Specializat C. în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului arată că prin sentința civilă nr. 4081/2002 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. a fost admisă acțiunea formulată de reclamantă iar recurenta a fost obligată la plata sumei de 28293 euro, reprezentând contravaloarea despăgubirilor datorate în baza poliței CASCO, cu dobânda legală până la data achitării integrale a despăgubirilor precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța a apreciat că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 3.3 lit. r și ale art. 8.14 din Condițiile de asigurare (care exonerează asigurătorul de la plata despăgubirilor) întrucât " din cuprinsul concluziilor coroborate ale probelor științifice administrate în cauză, care se coroborează și cu înscrisurile care există la dosarul cauzei, rezultă fără dubiu că avaria s-a produs în condițiile declarațiilor date de către părțile implicate în accident".
Criticile pe care le aduce sentinței atacate vizează greșita interpretare și apreciere a probelor administrate în cauză, probe care nu duc spre o concluzie unitară în ceea ce privește modul de producere a accidentului rutier si a prejudiciului.
Din susținerile recurentei și ale reclamantei precum și din actele depuse la dosarul cauzei, rezultă că raportul juridic în baza căreia reclamanta pretinde obligarea recuentei la plata despăgubirilor este contractul de asigurare CASCO- avarii și furt - polița de asigurare seria AV nr. 5. și producerea unui risc asigurat -accidentul rutier din data de _
.
În ceea ce privește existența poliței de asigurare încheiată între părți pentru autovehiculul marca AUDI A8 cu nr înmatriculare_, pentru perioada_ -_, nu există divergențe.
În ceea ce privește producerea riscului asigurat și a întrunirii condițiilor pentru acordarea despăgubirilor pentru avarierea autovehiculului cu nr. de înmatriculare_, recurenta a susținut și probat că împrejurările producerii accidentului rutier nu sunt clare, că există avarii care nu se conjugă, iar modul de producere a accidentului rutier descris de către persoanele implicate în accident nu explică multitudinea avarilor, amplasarea, mărimea și profunzimea acestora.
În mod evident autovehiculul asigurat prezintă avarii, însă, din constatările efectuate de reprezentanții reclamantei și în baza expertizei extrajudiciare efectuate în cauză, acestea nu s-au putut produce în condițiile descrise de către conducătorul autovehiculului asigurat, motiv pentru care reclamanta a invocat incidența prevederilor art. 3.3 lit r din Condițiile de asigurare, potrivit cărora asigurătorul nu acordă despăgubiri în acele situații în care pe parcursul derulării contractului, asigurații sau persoanele cuprinse în asigurare dau declarații neconforme cu realitatea, în contradicție cu starea de fapt:
- art. 8.14 din Condițiile de asigurare potrivit cărora asigurătorul este eliberat de obligația plății despăgubirilor dacă asiguratul sau conducătorul autovehiculului asigurat nu respectă obligațiile ce îi revin potrivit condițiilor de asigurare.
Prin urmare, aspectul esențial ce se cere lămurit în cauză este legat de modul de producere a accidentului rutier, de stabilire a posibilității reale ca toate avariile autovehiculelor implicate în accident să rezulte în urma impactului dintre autovehicule, de stabilirea dinamicii accidentului rutier.
Din actele dosarului rezultă că există trei rapoarte de expertiză tehnică care nu se coroborează, care prezintă mecanisme de producere a accidentului rutier diferite și care nu pot sta la baza unei soluții corecte.
Chiar dacă s-ar face abstracție de raportul de expertiză tehnică extrajudiciară, nici rapoartele de expertiză judiciară efectuate în cauză nu prezintă același mecanism de producere a accidentului rutier. Mai mult, în raportul de expertiză efectuat de către dl. expert Varga B. Ovidiu, este infirmat în mod clar mecanismul de producere a accidentului rutier stabilit prin raportul de expertiză întocmit de către dl. expert Moldan I. .
Raportul de expertiză întocmit de către dl. Moldan I. susține un mecanism în care impactul inițial s-a produs între ușa stânga spate a autovehiculului AUDI cu nr._ și colțul dreapta față al autovehiculului BMW cu nr._ . Acest mecanism, ar putea explica avariile mai mari ale autovehiculului BMW cu nr._ în zona dreapta față a acestuia precum si avariile ample ale autovehiculului cu nr. de înmatriculare_ . Cu toate acestea, un astfel de impact ar fi determinat rotirea autovehiculului BMW cu nr._ în sensul invers acelor de ceasornic, asemenea autovehiculului AUDI cu nr._, situație în care nu se mai justifică prezența celorlalte avarii pe autovehicule. De altfel, în acest raport au fost analizate doar avariile autovehiculului reclamantei, nu au fost analizate toate avariile autovehiculului BMW cu nr. de înmatriculare_ .
În mod evident în acest raport de expertiza a fost necesară o "potrivire" a mecanismului de producere a accidentului rutier, astfel încât să se justifice amplitudinea avariilor autovehiculelor, însă mecanismul descris de către expert nu este unul real.
Raportul de expertiză întocmit de către dl. expert Varga B. Ovidiu propune un mecanism în care impactul inițial a avut loc între colțul stânga al autovehiculului BMW cu nr._ și partea laterală a autovehiculului AUDI cu nr._ .
Dl. expert Varga B. Ovidiu, prezintă în răspunsul la obiecțiuni
"avariile" din partea stânga a autovehiculului BMW cu nr._ care însă în mod evident sunt nesemnificative ca amplitudine față de avariile autovehiculului AUDI cu nr. de înmatriculare_, și nu se conjugă cu acestea ca și formă, mărime, amplitudine.
Dl. expert Varga B. Ovidiu, arată în răspunsul întrebarea 6 din obiecțiuni avariile autovehiculului BMW cu nr._ situate în partea stângă și care ar fi determinat avariile autovehiculului AUDI cu nr. de înmatriculare_, în zona ușilor. Ori, este lesne de observat și din fotografiile autovehiculelor aflate la pagina 4 din raportul de expertiză tehnică că farul din partea stângă a autovehiculului BMW cu nr. de
înmatriculare_ nu este avariat și nici colțul acestuia, aspect care nu se corelează cu fig 5 și 6 din raport unde este prezentată ca zonă de penetrare chiar colțul stânga al autovehiculului_, zonă care în fapt este aproape neatinsă.
Dacă avariile din contactul inițial sunt cele majore ( fapt ce rezultă și din diagrama 10 și 11) și implică colțul stânga al autovehiculului BMW cu nr. de înmatriculare_, nu se justifică în nici un fel de unde provin avariile din partea dreaptă și a accesului autovehiculului, mărimea și amplitudinea avariilor. De altfel, prin răspunsul la obiecțiuni, expertul a
refuzat categoric să analizeze amplitudinea avariilor și corelarea acestora, să explice cum este posibilă deformarea majoră a caroseriei autovehiculului AUDI cu nr. de înmatriculare_ corelată cu deformarea minoră (frecare și ușor înfundare) de pe aripa stângă a autovehiculului BMW cu nr. de înmatriculare_ .
Acest raport de expertiză — simulare a presupus introducerea de către expert a unor parametri pe care nu avea cum să-i determine în mod real, ci doar să îi presupună (viteza autovehiculului_, poziția exactă a autovehiculului_ care era oprit, poziția exactă a denivelării, coeficientul de frecare pe această suprafață, etc). Ori acești parametri presupuși stabilesc o dinamică a accidentului rutier nereală, care nu numai că nu se coroborează cu avariile existente pe cele două autovehicule, dar sunt infirmate și de către părți care susțin că autovehiculul_ a fost proiectat în denivelarea de asfalt și nu că a translatat pe ea. Mecanismul de producere a accidentului rutier, deși ar părea că este unul corect, raportat la declarațiile conducătorilor auto, este în vădită neconcordanță cu avariile reale a autovehiculelor și în mod evident face abstracție de acestea.
Prin urmare avem două rapoarte de expertiză judiciară care au concluzii diferite în ceea ce privește modul de producere a accidentului rutier. Instanța nu a înlăturat nici unul dintre acestea și nici nu a justificat în vreun fel care este în realitate mecanismul real de producere a accidentului rutier.
În situația dată, consideră că în cauză încă nu este lămurit mecanismul real, dinamica producerii accidentului rutier, că există două rapoarte de expertiză tehnică care prezintă mecanisme diferite de producere a accidentului rutier ( diferite fiind și de cel stabilit prin raportul de expertiză extrajudiciară) care nu pot stabili o corelare reală între avariile celor două autovehicule implicate în accident, și care în opinia reclamantei dovedesc faptul că accidentul rutier și avariile autovehiculelor nu s-au putut produce în condițiile descrise de conducătorii auto.
În vederea lămuririi exacte a mecanismului de producere a accidentului rutier solicită efectuarea unui raport de expertiză care să aibă în vedere expertizele efectuate în cauză, să tină seama de poziționarea, mărimea și amplitudinea avariilor ambelor autovehicule, să explice neconcordanțele dintre cele două rapoarte și să stabilească dacă accidentul rutier s-a putut produce în modul descris.
Cuantumul sumelor acordate reclamantei nu a fost stabilit în condițiile Legii 136/1995 și nici ale contractului de asigurare. Din cuprinsul hotărârii atacate nu rezultă în nici un fel modul în care instanța de fond a stabilit suma de 28293 euro, deși reclamanta era ținută să facă dovada sumelor pretinse iar instanța trebuie să admită pretențiile, în măsura în care sunt dovedite.
Cheltuielile de judecată în cuantum de 6000 lei reprezentând onorariu executor judecătoresc și care nu au fost acordate reclamantei, apreciindu-se că acestea se datorează culpei noastre procesuale, solicită să îi fie acordate întrucât instanța și-a bazat concluziile și pe această probă, iar pe de altă parte proba administrată a fost solicitată și profita și chematei în garanție.
În concluzie, solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă ca neîntemeiată și în măsura în care pretențiile sunt dovedite, cu cheltuieli de judecată.
Analizând apelurile formulate, curtea reține următoarele:
În ceea ce privește motivul de apel invocat de către chemata în garanție SC O. V. I. G. SA (fosta SC B. A. SA) vizând nemotivarea sentinței civile nr. 4081/_ asupra cererii de chemare în
g ar anț ie
, trebuie reținut că potrivit art. 261 alin. 1 pct. 5 din codul de procedură civilă "Hotărârea se dă în numele legii și va cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Astfel cum se reține în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în hotărârea Albina împotriva României, dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, include, printre altele, și dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. Întrucât Convenția nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective, acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanța sesizată. Altfel spus, art. 6 implică mai ales în sarcina instanței obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența [Hotărârea Perez împotriva Franței și Hotărârea Van der Hurk împotriva Olandei].
Totodată, astfel cum s-a arătat în hotărârea Boldea împotriva României, articolul 6 alin. 1 obligă instanțele să-și motiveze hotărârile, aceasta neînsemnând însă că se cere un răspuns detaliat la fiecare argument, amploarea acestei obligații poate varia în funcție de natura hotărârii, astfel că problema de a ști dacă o instanță și-a încălcat obligația de a motiva ce decurge din articolul 6 din Convenție nu se poate analiza decât în lumina circumstanțelor speței. De asemenea, noțiunea de proces echitabil cere ca o instanță internă care nu și-a motivat decât pe scurt hotărârea, indiferent dacă a făcut-o alipind motivele oferite de o instanță inferioară sau altfel, să fi examinat cu adevărat problemele esențiale ce i-au fost supuse atenției.
Nu în ultimul rând, se reține în practica instanței de contencios european al drepturilor omului, că obligația instanței de a răspunde prin motivare la argumentele prezentate de părți este justificată, întrucât "numai prin pronunțarea unei hotărâri motivate poate fi realizat un control public al administrării justiției" [hotărârea Hirvisaari împotriva Finlandei].
Analizând hotărârea pronunțată de prima instanță se observă că motivarea acesteia asupra cererii de chemare în garanție îndeplinește exigențele legale, instanța arătând în mod expres atât împrejurările de fapt, cât și cele temeiurile de drept care au condus la admiterea cererii de chemare în garanție a B. A. SA (în prezent SC O. V. I. G. SA). De asemenea, s-a realizat în cauză o analiză efectivă a argumentelor și probelor administrate în cauză la solicitarea părților, înlăturându-se motivat susținerile neîntemeiate ale acestora.
C. ea reține că, astfel cum s-a subliniat în practica judiciară, motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de esență, de conținut, aceasta trebuind să fie clară, concisă și concretă, în concordanță cu probele și actele de la dosar [Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia 3338/_ ].
Ori, având în vedere că sentința civilă nr. 4081/_ îndeplinește cerințele legale în ceea ce privește motivarea hotărârilor judecătorești, curtea constată că alegațiile chematei în garanție asupra acestui aspect sunt în mod vădit neîntemeiate.
În privința criticii vizând greș ita in terpr e tare ș i aprec iere a a probelor
ad min is tr ate în c auz ă
,
formulată de către pârâta SC U. SA S. C. ,
curtea reține, în primul rând, că instanța de fond și-a fundamentat constatările în fapt în principal pe concluziile a două rapoarte de expertiză tehnică judiciară, mijloace de probă cu valoare științifică.
În ceea ce privește susținerile apelantei în sensul că aceste expertize ar prezenta mecanisme diferite de producere a accidentului rutier, mecanisme care nu ar justifica unele dintre avariile suferite de cele două autoturisme implicate în incident, trebuie subliniat, astfel cum în mod temeinic a reținut și instanța de fond, că ambele expertize au concluzionat în sensul că există o legătură directă între avariile celor două autoturisme și modul de producere a lor prezentat de către conducătorii auto.
Ori, împrejurarea că pârâta nu este mulțumită de concluziile rapoartelor de expertiză întocmite în cauză nu este de natură să conducă la
invalidarea acestor concluzii cu caracter științific.
Mai mult, chiar acceptând ca fiind reale susținerile apelantei în sensul că mecanismele de producere a accidentului descrise de către cei doi experți ar fi diferite în ceea ce privește anumite aspecte reținute, având în vedere că, în oricare dintre aceste variante, concluziile acestora au fost concordante, în cauza de față devine inutilă edificarea asupra unor amănunte aparent contradictorii din cuprinsul rapoartelor de expertiză efectuate în cauză.
Nu în ultimul rând, trebuie reținut că eventualele neconcordanțe între cele două expertize judiciare au o cauză determinantă obiectivă, respectiv aceea a utilizării de către cei doi experți a unor metode diferite în efectuarea simulării. Astfel, în timp ce prima expertiză a fost realizată prin cercetarea directă a locului producerii accidentului și a avariilor rezultate, cu deplasarea autoturismelor în cauză în acest loc și amplasarea acestora în aceeași poziția din momentul impactului, contraexpertiza s-a realizat prin introducerea datelor obținute din declarațiile celor doi conducători auto, din fotografiile puse la dispoziția expertului și din cuprinsul expertizelor anterior realizate, respectiv cea extrajudiciară și cea judiciară, în programul
informatic/aplicația Virtual Crash, aplicație care a simulat accidentul în cauză, conducând expertul Varga B. Ovidiu la aceeași concluzie ca cea a expertului Moldan I. .
În acest context, trebuie reținut că, în ceea ce privește raportul de expertiză extrajudiciară de care a înțeles să se prevaleze pârâta, în cuprinsul contraexpertizei se apreciază că această expertiză extrajudiciară nu recreează, ca urmare a utilizării pachetului de programe PC Crash, mediul de producere a evenimentului rutier conform stării de fapt, acesta neținând seama de existența în parcare a denivelării din bitul asfaltic pe care fotografiile de la fața locului o certifică, astfel că, fără a ține seama de toate elementele existente la momentul producerii evenimentului, concluziile rezultate în urma simulării s-au dovedit a fi eronate și lipsite de fundament.
Ori, având în vedere metoda științifică utilizată la redactarea concluziilor raportului de contraexpertiză, curtea reține că aprecierile expertului judiciar Varga B. Ovidiu au un grad ridicat de acuratețe științifică, susținerile apelantei nefiind de natură să înlăture concluziile expertului judiciar în sensul că evenimentul rutier din data de_ s-a petrecut în conformitate cu declarațiile părților implicate în accidentul rutier, dinamica evenimentului fiind clarificată în sensul existenței unei corespondențe clare dintre acestea și avariile suferite de către cele două autovehicule.
În doilea rând, trebuie reținut că apelanta invocă în mod neîntemeiat prevederile art. 3.3 lit. r și art. 8.14 din Condițiile de asigurare drept argument în susținerea motivului de apel privind greșita interpretare și apreciere a probelor.
Astfel, în cauză, pârâta își justifică refuzul de a acorda pe cale extrajudiciară contravaloarea despăgubirilor datorate în baza poliței de asigurare CASCO seria AV nr. 5., pe pretinse afirmații nereale realizate de către conducătorul autovehiculului asigurat.
Ori, astfel cum reiese cu claritate din declarațiile celor doi conducători implicați în evenimentul rutier (f. 61-62), conducătorul autoturismului Audi A8 cu nr. de înmatriculare_, bunul asigurat de către pârâtă prin polița de asigurare menționată, numitul Z. T. Mihai nu a perceput în mod direct în faza inițială evenimentul rutier, fiind în afara mașinii, coborât în apropiere, astfel că numai după ce a auzit o bubuitură (zgomot), a văzut un autoturism BMW care lovise deja mașina sa, ce era parcată în afara părții carosabile.
Nefiind martor ocular al incidentului rutier pe perioada desfășurării dinamice a acestuia, conducătorul autoturismului proprietatea reclamantei nu putea, astfel cum susține în mod neîntemeiat apelanta SC U. SA S.
C., să ofere informații neconforme cu realitatea, conduită pe care, de altfel, nici nu a manifestat-o în cauză. Astfel, trebuie reținut că acesta a arătat în mod expres că șoferul de pe BMW, la întrebarea sa în acest sens, i-a relatat modalitatea de producere a accidentului, astfel cum reiese din cuprinsul declarației date de acesta existentă la dosarul cauzei la fila 61.
Prin urmare, se impune concluzia că prevederile contractuale vizând exonerarea de răspundere a asigurătorului în situația în care asiguratul sau persoana cuprinsă în asigurare dau declarații neconforme cu realitatea în contradicție cu starea de fapt nu sunt aplicabile în cauză, astfel că refuzul pârâtei de a despăgubi persoana proprietară a autoturismului asigurat a fost nefondat.
Mai mult, chiar dacă s-ar aprecia că unele mențiuni ale declarațiilor celor doi conducători auto sunt neconforme realității, se poate lesne constata că acestea au putut fi realizate doar de către numitul T. D., acesta fiind cel care l-a informat pe celălalt conducător auto cu privire la dinamica producerii evenimentului rutier.
În susținerea acestei concluzii sunt mențiunile existente în cuprinsul raportului de expertiză tehnică auto extrajudiciară (f. 79), de care înțelege să se prevaleze chiar pârâta, în care se reține în mod expres că "dinamica declarată are un caracter de ambiguitate având în vedere modul în care conducătorul autoturismului BMW ar fi evitat impactul cu un TIR care circula pe contrasens, fără a frâna și fără a încerca o evitare a impactului cu autoturismul AUDI, având în vedere că acesta era parcat complet în afara carosabilului";.
Ori, astfel cum se constată, ambiguitatea constatată de acest expert vizează nu declarațiile conducătorului autoturismului Audi, ci pe cele ale conducătorului celuilalt autoturism, care, deși susține că ar fi evitat impactul cu un TIR, nu a procedat la manevrele de a frâna, având în vedere acest impact iminent, respectiv de a încerca evitarea impactului cu autoturismul AUDI.
Având în vedere aceste mențiuni ale raportului de expertiză extrajudiciară, trebuie reținut, în ceea ce privește motivul de apel al chematei în garanție vizând neîndepl in ire a în perso an a as igur atulu i s ău a
cond iț ie i v inov ăț ie i
, ca element al răspunderii civile delictuale, curtea reține
că trebuie realizată o distincție clară între afirmațiile conducătorului auto T. Desideriu privitoare la dinamica producerii accidentului în sine, susțineri care se coroborează cu concluziile rapoartelor de expertiză efectuate în cauză, dobândind astfel valoare de adevăr, și afirmațiile privitoare la cauza care a determinat acest incident, respectiv aceea a apariției intempestive a unui tir pe contrasens, respectiv sensul de mers al autoturismului BMW.
Cu privire la aceste din urmă susțineri, astfel cum s-a arătat mai sus, s-a constatat chiar de către expertul extrajudiciar că, în raport de motivul invocat, conducătorul auto nu a manifestat o conduită previzibilă în astfel de situații, respectiv aceea de a frâna și de a încerca evitarea impactului cu autoturismul AUDI aflat în afara părții carosabile, aprecieri în raport cu care, având în vedere și împrejurarea că niciun alt mijloc de probă din cele administrate în cauză nu a confirmat aceste susțineri ale conducătorului auto, se impune concluzia că declarațiile conducătorului auto cu privire la aspectul cauzal au fost făcute pro causa, în scopul înlăturării răspunderii sale.
Ori, simpla afirmare a cazului fortuit, ca element exonerator de răspundere civilă delictuală, în absența unor dovezi a existenței unei împrejurări care să îndeplinească condițiile cumulative de a nu putea fi prevăzută și nici împiedicată, nu este de natură să înlăture în cauză vinovăția conducătorului auto responsabil de părăsirea intempestivă a carosabilului și avarierea celuilalt autoturism staționat regulamentar.
Mai mult chiar, în cauză au fost administrate înscrisuri (f. 311-312), însușite de conducătorul auto prin semnarea acestora, în care s-a menționat expres că numitul T. Desideriu se face vinovat de producerea evenimentului.
Având în vedere cele arătate mai sus, și în ceea ce privește criticile
che mate i în g ar anț ie v iz ând l ips a c al it ăț ii s ale procesuale în c auz ă
se impune a se constata că acestea sunt, de asemenea, nefondate.
Astfel, în raport de împrejurarea că elementele răspunderii civile delictuale sunt dovedite în cauză în ceea ce îl privește pe conducătorul auto
T. Desideriu, iar chemata în garanție are calitatea de asigurător al autoturismului condus de acesta, în baza poliței de asigurare de răspundere civilă auto RCA, se constată că, în aplicarea art. 22 din Legea nr. 136/1995, în ceea ce o privește pe chemata în garanție SC O. V. I. G. SA este justificată în cauză legitimarea sa procesuală, asigurătorul SC U. SA fiind subrogat, având în vedere existența asigurării obligatorii de răspundere civilă, în limitele indemnizației la care a fost obligat să o plătească către asiguratul său, în toate drepturile beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei și împotriva asigurătorului de răspundere civilă.
Prin urmare, în speță nu se impunea, nefiind îndeplinite condițiile legale, introducerea în cauză în calitate de chemat în garanție a Fondului pentru Protecția Victimelor Străzii.
Referitor la criticile apelantei SC U. SA S. C. vizând împrejurarea că persoana chemată în g ar anț ie nu a f ost obl ig ată ș i l a pl atasumei de 6000 de lei cons tând în chel tu iel i de judec ată
, curtea reține că, potrivit art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Textul citat, fără a o menționa in terminis, induce o prezumție de culpă procesuală în sarcina celui ce, prin atitudinea sa, a determinat cheltuielile de judecată făcute de partea adversă în timpul și cu ocazia purtării procesului.
Ori, având în vedere că la baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală, trebuie reținut că, din momentul în care se angajează un nou raport procesual, prin chemarea în garanție a unei alte persoane decât părțile litigante, titularul acestei cereri este îndreptățit a solicita obligarea la plata cheltuielilor de judecată a acestor persoane străine de procesul inițial numai în măsura în care, în noul raport procesual astfel creat, chematul în garanție este în culpă în ceea ce privește cheltuielile de judecată realizate de titularul cererii de chemare în garanție.
În cauza de față însă, curtea constată că onorariul de 6000 de lei aferent expertizei realizate în cauză de către expertul Varga B. Ovidiu nu poate fi pus în sarcina chematei în garanție, aceasta nefiind în culpă procesuală în ceea ce privește efectuarea în cauză a unei contraexpertize, la solicitarea pârâtei, ulterioară celei încuviințate reclamantei.
Prin urmare, și în ceea ce privește susținerile apelantei SC U. SA S.
C. referitoare la cheltuielile de judecată, se impune constatarea că acestea sunt neîntemeiate.
Pentru toate aceste motive, curtea, în temeiul art. 296 din Codul de procedură civilă, constatând că motivele invocate de apelante în susținerea apelurilor formulate sunt neîntemeiate, va respinge apelurile declarate de SC
U. A. SA și SC O. V. I. G. SA împotriva sentinței civile nr.4081 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge apelurile declarate de SC U. A. SA și SC O. V.
I. G. SA împotriva sentinței civile nr.4081 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. pe care o menține în întregime.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 07 octombrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | GREFIER | ||||
A. | M. ION | M. | S. | V. | D. |
Red.A.M.I. dact. GC 4 ex/_
Jud.primă instanță: D.M.D.
| ← Decizia civilă nr. 35/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 1336/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
