Decizia civilă nr. 143/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 143/2013
Ședința publică din data de 07 octombrie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: A. M. ION JUDECĂTOR: M. S. GREFIER: V. D.
S-a luat în examinare apelul declarat de apelanții G. P. și H. A., împotriva sentinței civile nr. 1929 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C., în contradictoriu cu intimata SC F. D.
C. I. S., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru apelanți, avocat Somai Laszlo Jozsef și pentru intimată se prezintă avocat M. Ionas Salagean.
Procedura de citare este îndeplinită.
Apelul promovat de este timbrat cu 2079,22 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 5 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în data de_, s-a înregistrat la dosar completare la întâmpinare din partea intimatei, din care un exemplar s-a comunicat cu reprezentantul apelanților.
Reprezentanta apelanților solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a putea lectura completarea la întâmpinare ce i-a fost comunicată azi.
C. ea încuviințează solicitarea reprezentantului apelanților, sens în care stabilește ora 1100pentru strigarea cauzei.
La apelul nominal făcut în cauză, la a doua strigare, se prezintă pentru apelanți, avocat Somai Laszlo Jozsef și pentru intimată se prezintă avocat M. Ionas Salagean.
Reprezentantul apelanților arată că nu mai are de formulat alte solicitări în ceea ce privește excepțiile de procedură, însă solicită ca instanța să se pronunțe ca motiv de apel pe excepția necompetenței materiale a tribunalului Specializat C. în soluționarea cauzei.
C. ea acordă cuvântul pe motivul de apel referitor la necompetența materială a Tribunalului C. în soluționarea cauzei.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea excepției.
Deliberând reține că,
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1929 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. s-a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC F. D. C. I. S. în contradictoriu cu pârâții G. P. și H. A. și au fost obligați pârâții să plătească, în solidar, reclamantei suma de 127.372,3 lei cu titlu de despăgubiri precum și suma de 9.163,44 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr. 88/2006 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._ a fost admisă
acțiunea civilă formulată de reclamanții G. P. și H. A. împotriva pârâților LUCACIU DOINA R., LUCACIU R. și SC F. DEVELOPMENTS C. I. S.
și, în consecință s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare încheiat între pârâta Lucaciu Doina R., în calitate de mandatară a reclamantei H. A. și a defunctei H. Eva Mira, pârâtul Lucaciu R., autentificat sub nr.217 /_ de B.N.P. Korcsog A. Beata cu privire la imobilul construcție situat în C. -N., str. I. M., nr.32, jud. C. înscris în CF C. 2773 nr.top 38; s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare- cumpărare încheiat între pârâta Lucaciu Doina R., în calitate de mandatară a reclamantei H. A. și a defunctei H. Eva Mira și Lucaciu R. autentificat sub nr.1048/_ de B.N.P C. D. Ciacoi având ca obiect dreptul special de folosință asupra imobilului înscris în CF C. 2773 nr.top 38 compus din curte și grădină în suprafață de 369 stjp, echivalentul a 1328 mp; s- a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare -cumpărare încheiat între pârâtul Lucaciu R., prin mandatar Lucaciu Doina R. și pârâta SC F. Development C. I. S., autentificat sub nr.2276 din_ de BNP M. L. având ca obiect imobilul înscris în CF C. 2773 nr.top 38, constând din construcție și drept de superficie pe teren; s-a dispus rectificarea CF C. 2773 C. prin radierea înscrierilor din coala B 14-16, 19-22 coala C și restabilirea situației anterioare(f.39-59).
Prin aceeași hotărâre a fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâta SC F. Development C. I. S. pentru constatarea caracterului simulat al contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.217 din_, precum și a mandatului acordat de Lucaciu R. mamei sale Lucaciu Doina R., pentru înstrăinarea imobilului situat în C. - N., str. I. M., nr.32, (fost nr. 32).
Prin decizia civilă nr. 317/A/_ C. ea de Apel C. a respins ca nefondate apelurile declarate de pârâții LUCACIU R. și SC F. DEVELOPMENTS C. I. S. împotriva sentinței civile nr. 88/_, astfel încât la momentul pronunțării acestei hotărâri, soluția primei instanțe a devenit definitivă. Prin decizia nr. 434/_ a Înaltei Curți de C. și Justiție au fost respinse recursurile declarate de pârâții LUCACIU R. și SC F. DEVELOPMENTS C. I. S. împotriva hotărârii pronunțate în stadiul procesual al apelului.
Reclamanta SC F. DEVELOPMENTS C. I. S. a avut calitatea de proprietar al imobilului situat în C. - N., str. I. M., nr.32 de la data de _
, când a cumpărat imobilul de la Lucaciu R., și până la momentul soluționării definitive a litigiului având ca obiect nulitatea absolută a contractelor de vânzare cumpărare încheiat cu privire la acest imobil, respectiv_ .
În intervalul de timp în care imobilul s-a aflat în proprietatea reclamantei, aceasta a asigurat servicii de pază ale imobilului, fiind încheiate cu SC TOTAL SECURITY SA contractele privind prestarea serviciilor de pază nr. 1004/_ și nr. 1188/_ (f.16-20 din vol. I). Conform art. 5 din contractul nr. 1004/_ prețul serviciilor de pază a fost stabilit la 936 euro/lună+TVA, ulterior, prin actul adițional nr. 1/_ prețul fiind modificat la suma de 756 euro/lună+TVA. Obiectul acestui contract l-a reprezentat asigurarea serviciilor de pază prin asigurarea unui post de pază cu program de lucru 24 ore din 24. Conform art. 5 din contractul nr. 1188/_ prețul serviciilor prestate a fost stabilit la 42 euro/lunar+TVA, iar obiectul acestui din urmă contract l-a reprezentat numai monitorizarea imobilului și intervenția rapidă în vederea legitimării și reținerii persoanelor aflate în perimetrul supravegheat.
Pentru serviciile prestate de către SC TOTAL SECURITY SA au fost emise facturi fiscale, iar reclamanta a achitat prețul serviciilor prestate, împrejurare
care rezultă din extrasele de cont depuse la dosar(f.123-138, 187-200, 226-239, 276-286 din vol. I, f. 2-17, 84-84-90 din vol. II). Valoarea totală a serviciilor de pază achitate de reclamantă în intervalul de timp în care imobilul s-a aflat în proprietatea sa, a fost de 50.868,24 lei, modul de calcul fiind prezentat de reclamantă în înscrisul de la fila 101 din vol. III, acest mod de calcul nefiind contestat de către pârâți.
De asemenea, reclamanta a dovedit că în intervalul de timp cât imobilul s-a aflat în proprietatea sa, a achitat impozitul aferent în cuantum total de 76.494,79 lei(f.113-133 din vol. III).
Restul despăgubirilor pretinse de către reclamantă, respectiv 19.686,45 lei reprezintă valoarea cheltuielile de telefonie și de furnizare a apei și a energiei electrice pentru imobilul situat în C. - N., str. I. M., nr.32 și care, conform susținerilor reclamantei, au fost efectuate în strânsă legătură cu serviciile de pază ale imobilului. Tribunalul reține că, în conformitate cu clauzele inserate la art. 3 din contractul nr. 1004/_, reclamanta ca și beneficiar al serviciilor de pază, s-a obligat să asigure condiții de lucru agenților de pază, respectiv cabină de pază iluminată și acces la grupul sanitar. De asemenea, spațiul pentru activitatea de pază trebuia iluminat. Conform art. 1 lit. d din actul adițional nr. 1 al contractului nr. 1188/_, beneficiarul era obligat să asigure funcționarea sistemului de alimentare a sistemului de alarmă, respectiv rețea electrică și linie telefonică(f.22 din vol. I). Reclamanta a depus la dosar înscrisuri din care rezultă că a platit serviciile de furnizare a utilităților pentru imobilul situat în C. - N., str. I. M., nr.32, însă prin faptul plății nu se face și dovada faptului că toate aceste servicii au fost necesare exclusiv acitivității de pază și că de acestea au beneficiat numai persoanele care prestau serviciile de pază.
Ca urmare a constatării nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare a imobilului, reclamanta SC F. DEVELOPMENTS C. I. S. a fost evinsă, respectiv a pierdut dreptul de proprietate asupra imobilului situat în
C. - N., str. I. M., nr.32 și, în același timp a luat naștere obligația de garanție a vânzătorului. Calitatea de vânzători ai imobilului au avut-o pârâta H.
A. și H. Eva Mira, aceasta din urmă fiind antecesoarea pârâtului G. P., care au vândut, prin mandatar, imobilul în favoarea lui Lucaciu R., care l-a rândul său a vândut imobilul reclamantei din prezenta cauză. Pârâții au obligația de garanție pentru evicțiune, iar aceasată obligație nu există numai față de cumpărător, ci și față de subdobânditori, calitate pe care o are reclamanta, deoarece odată cu bunul, ca accesoriu al acestuia, se transmit în favoarea subdobânditorului toate drepturile care au legătură cu bunul ce formează obiectul contractului.
Ca efect al obligației de garanție, vânzătorul este obligat să restituie cumpărătorului cheltuielile necesare și utile pe care acesta le-a făcut în legătură cu acel bun, obligație care este impusă de dispozițiile art. 1345 c.civ. Deoarece de aceste cheltuieli profită terțul evingător, în cazul de față pârâților, aceștia sunt ținuți să-l despăgubească pe cumpărător cu valoarea acestor cheltuieli, chiar dacă între aceștia nu a existat un raport juridic direct.
Cheltuielile necesare sunt cele făcute pentru conservarea bunului. Pentru a intra în categoria acestor chletuieli este necesar ca în lipsa acestora conservarea bunui să nu poată fi realizată. Cheltuielile utile sunt acelea care, deși nu sunt necesare, au ca efect sporul de valoare sau creșterea gradului de utilitate a bunului. Instanța apreciază că toate cheltuielile pretinse de reclamantă se încadrează în categoria cheltuielilor necesare.
Astfel, cheltuielile pentru paza și protecția imobilului au legătură cu conservarea acestuia deoarece suportarea acestor servicii a avut ca scop preintâmpinarea pieirii sau distrugerii bunului. Afirmația pârâților în sensul că
serviciile de pază nu au fost executate și că din această cauză bunul s-a degradat nu este susținută de nicio probă din care să rezulte că a dispărut gardul despărțitor al imobilului și parchetul sau că unele bunuri au fost sustrase. Pe de altă parte, susținerea pârâților este contrazisă de cele consemnate în procesul verbal de predare primire încheiat la data de_, ocazie cu care pârâtul G.
P. a fost de acord că imobilul este întreținut și în starea în care s-a cumpărat.
Tribunalul a apreciat că și cheltuielile pentru plata impozitului reprezintă cheltuieli necesare deoarece în lipsa plății acestora conservarea bunului nu ar fi fost posibilă, existând posibilitatea ca, în vederea executării silite a obligației de plată a acestor impozite, bunul să facă obiectul unei executări silite care este incompatibilă cu conservarea bunului.
Față de considerentele reținute, tribunalul a apreciat că acțiunea reclamantei este fondată, în parte, numai în ceea ce privește pretenția constând în restituirea cheltuielilor necesare făcute pentru paza bunului și pentru plata impozitelor. Restul pretențiilor formulate, deși conform clauzelor contractuale încheiate cu prestatorul serviciului de pază, au legătură cu paza imobilului, totuși în cauză nu s-a dovedit în mod efectiv că toate cheltuielile pretinse, aferente utilităților, au avut o legătură paza bunului. Astfel, în temeiul dispozițiilor art. 1345 c.civ., se va dispune obligarea pârâților G. P. și H. A. să plătească, în solidar, reclamantei numai suma de 127.372,3 lei cu titlu de despăgubiri.
Reținând culpa procesuală a pârâților, în temeiul art. 274 coroborat cu art. 276 c.pr.civ., aceștia au fost obligați să plătească reclamantei suma de 9.163,44 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru(4.158 lei) și timbru judiciar(5 lei) aferente pretențiilor admise și onorariu avocat(5.000 lei) care, de asemenea, a fost redus proporțional cu pretențiile admise.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel H. A. și G. P. solicitând admiterea apelului, anularea sentinței instanței de fond, prin admiterea excepției necompetenței materiale a Tribunalului Specializat C. ; iar pe fondul cauzei, admiterea apelului, modificarea sentinței în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată
.
În motivele de apel se arată că în fața instanței de fond a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Specializat C. și excepția prescripției dreptului la acțiune.
In cea ce privește prima excepție, susține că în mod greșit instanța de fond a respins excepția pe considerentul că acest litigiu are caracter comercial, deoarece intimata a cumpărat imobilul în scopul revalorificării acestuia și implicit pentru obținerea unui profit.
Referitor la acesta excepție, susține că acțiunea introdusă de intimata se circumscrie sferei de acțiuni civile, deoarece cumpărarea și deținerea de imobile nu se pot circumscrie faptelor de comerț, astfel cum sunt reglementate în art. 3 Cod. Com. Mai mult, conform art. 4 Cod. Com. se socotesc ca fapte de comerț celelalte contracte și obligațiuni ale unui comerciant, daca nu sunt de natura civila sau daca contrariul nu rezulta din însuși actul.
Din probatoriul administrat în cauză nu rezultă intenția intimatei de revalorificare a imobilului și nici obținerea unui profit, simpla declarare a acestui fapt nu poate conduce la stabilirea unei competențe speciale.
Raporturile dintre apelanți și intimata nu pot fi calificate ca fiind de natură comercială, deoarece la baza relațiilor dintre părți nu a stat vreo convenție, ci, așa cum intimata însăși și-a formulat cererea, un fapt juridic licit. Acțiunea promovată a fost considerată de către practica judiciară întotdeauna de natură civilă.
Referitor la fondul cauzei, critică soluția instanței de fond apreciind-o ca fiind nelegală.
Prin întâmpinarea depusă la dosar S.C. F. D. C. I. S., solicită respingerea apelului ca neîntemeiat si nelegal, cu consecința menținerii sentinței apelate, ca fiind întemeiată si legala, precum și obligarea paraților la plata cheltuielilor de judecata constând in onorariu avocat, in suma de 4500 lei+TVA (5580 lei).
Invederează faptul că excepția necompetentei materiale a instanței de fond a fost corect tranșata prin sentința apelata. Instanța de fond si-a analizat propria competenta in raport cu prevederile coroborate ale art.2, pct.l, lit.a) din vechiul Cod de Pr.Civila, aplicabil în speța, precum si ale art.4 si 56 din Codul Comercial. In raport cu aceste dispoziții, aprecierile apelanților, invocate in susținerea excepției, sunt neîntemeiate din cel puțin următoarele considerente:
Actele si faptele de comerț, deci, inclusiv achiziționarea imobilului cu privire la care au fost cheltuite sumele pretinse în prezentul litigiu, beneficiază de prezumția de comercialitate, reglementata de art.4 Cod Comercial. Ea reprezintă regula aplicabilă tuturor faptelor si actelor întreprinse de comercianți, excepția de la ea fiind necesar a fi dovedita. Așadar, excepția de Ia regula, însemnând în speța, demonstrarea faptului ca achiziționarea acestui imobil s-a făcut în alte scopuri decât cele comerciale specifice, ar fi trebuit dovedita de către apelanți, ei fiind cei care susțin natura civila a litigiului. In mod eronat, aceștia afirma ca
"din probatoriul administrat in cauza nu rezulta intenția intimatei de revalorificare a imobilului si nici obținerea unui profit, simpla declarație a acestui fapt nu poate conduce la stabilirea unei competente speciale." Teza citata contravine prevederilor art.1169 Cod Civil, prin încercarea de a inversa sarcina probei, de a o transfera in obligația intimatei. Apelanții se limitează la a declara natura civila a cauzei, respectiv natura civila a operațiunii de achiziționare a
imobilului, dar nu aduc nicio dovada care sa le susțină afirmația. In aceste condiții, prezumția de comercialitate a operațiunii de dobândire a imobilului, si, subsecvent, a tuturor operațiunilor legate de el, nu a fost în niciun mod infirmata de către apelanți.
Arată că a precizat ca achiziționarea imobilului s-a făcut in limitele capacității de folosința, principala sa activitate fiind aceea de cumpărare si vânzare de bunuri imobiliare proprii (CAEN - 6810). Faptul ca acesta nu a fost revândut imediat (explicabil, dealtfel, datorita litigiului inițiat de apelanți, privind nulitatea contractelor de vanzare-cumparare) nu răstoarnă prezumția de comercialitate a operațiunii si nu probează automat natura sa civila. Pe de alta parte, revanzarea nu ar fi putut fi unicul scop comercial al achiziționării imobilului, închirierea lui fiind alta destinație posibila. Achiziționarea imobilului ca si toate actele întreprinse de către reclamantă in legătura cu el nu pot fi calificate decât ca fiind fapte subiective (sau, accesorii), de comerț, fiind realizate in calitate de comerciant. Ca efect al acestei calificări, devin incidente dispozițiile art.56 Cod Comercial care supun legii comerciale inclusiv acele acte care sunt comerciale doar pentru una din părți, cum este cazul în speță.
Raporturile dintre reclamantă si intimata nu pot fi calificate ca fiind de natura comerciala, deoarece la baza relațiilor dintre parti nu a stat vreo convenție, ci, asa cum intimata insasi si-a formulat cererea, un fapt juridic licit"; critica acest argument prin care apelanții încearcă să justifice necompetenta materiala a instanței de fond arătând ca natura comerciala a actelor sau faptelor juridice nu este determinata sau influențată de natura lor contractuala sau extracontrctuala. Concluzia apelanților, ca doar raporturile juridice contractuale pot fi comerciale nu are nicio susținere legala. Dimpotrivă, este textual contrazisa de dispozițiile art. 4 Cod Comercial ("Se socotesc, afara de acestea, ca fapte de
comerț, celelalte contracte si obligațiuni ale unui comerciant ..." .si este infirmata de jurisprudenta si doctrina in materie ("Vor fi comerciale nu numai obligațiile contractule, ci si obligațiile derivând din faptele licite (gestiunea de afaceri, îmbogățirea fara just temei si plata nedatorata) precum si cele rezultate din săvârșirea unor fapte ilicite (art.998 C.civ. - Stanciu D.Carpenaru, Drept comercial roman, Ed.7, Ed.All Beck, pag.51).
Pe fond, criticile aduse sentinței apelate la punctul 2 din apel sunt in totalitate neîntemeiate. Niciuna din susținerile apelanților nu este probata. Se evoca o stare de fapt, in totalitate nedovedita si complet irelevanta.
Analizând apelul declarat de către apelanți, în principal din perspectiva excepției necompetenței materiale a primei instanțe în soluționarea cauzei, C. ea l- a apreciat ca fiind fondat pentru următoarele considerente:
Demersul judiciar al reclamantei SC F. DEVELOPMENTS C. I. S. vizează obligarea pârâților la plata sumei de 147.058,75 lei reprezentând valoarea îmbogățirii fără justă cauză. În justificarea poziției sale procesuale, reclamanta a învederat instanței că suma solicitată este o consecință a constatării nulitatății absolute a contractului de vânzare - cumpărare încheiat între pârâta Lucaciu Doina R., în calitate de mandatară a reclamantei H. A. și a defunctei H. Eva Mira, pârâtul Lucaciu R., autentificat sub nr.217 /_ de B.N.P. Korcsog
A. Beata cu privire la imobilul construcție situat în C. -N., str. I. M., nr.32, jud. C. înscris în CF C. 2773 nr.top 38, a contractului de vânzare- cumpărare încheiat între pârâta Lucaciu Doina R., în calitate de mandatară a reclamantei H. A. și a defunctei H. Eva Mira și Lucaciu R. autentificat sub nr.1048/_ de B.N.P C. D. Ciacoi având ca obiect dreptul special de folosință asupra imobilului înscris în CF C. 2773 nr.top 38 compus din curte și grădină în suprafață de 369 stjp, echivalentul a 1328 mp precum și a contractului de vânzare -cumpărare încheiat între pârâtul Lucaciu R., prin mandatar Lucaciu Doina R. și pârâta SC F. Development C. I. S., autentificat sub nr.2276 din_ de BNP M. L. având ca obiect imobilul înscris în CF C. 2773 nr.top 38, constând din construcție și drept de superficie pe teren.
C. ea reține că temeiul juridic al acțiunii, invocat de reclamantă este art.1345 C.civil, art.56 C.comercial și art.7201CPC.
C. ea reamintește că prezumția de comercialitate, ca prezumție legală, este instituită prin art.4 din vechiul C.com. și presupune că, exceptând cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, toate obligațiile unui comerciant au caracter comercial, indiferent de cauza obligației (contractuală sau delictuală). Prezumția poate fi răsturnată, fiind înlăturat caracterul comercial al actului, în următoarele cazuri: obligația asumată de către comerciant are o natură civilă, necomercialitatea rezultă din însuși actul săvârșit iar necomercialitatea trebuie să rezulte fără echivoc din chiar actul încheiat, iar caracterul necomercial trebuie să fie cunoscut și de către cocontractant.
Obiectul acțiunii dedus judecății îl constituie o acțiune care este una de natură civilă ce are ca obiect obținerea unei despăgubiri urmare a unui fapt juridic licit si care nu poate fi asimilat actelor si faptelor de comerț enumerate în art. 3 si 4 din vechiul Cod Comercial, pentru a atrage competența de soluționare a Tribunalului ca instanță de fond .
Aceasta întrucât raporturile juridice dintre părți - despăgubiri rezultate dintr-un fapt juridic licit - sunt de natură civilă care înlătură prezumția de comercialitate chiar dacă în cauză una din părți este o societate.
Așa fiind, litigiul nu poate fi considerat comercial, întrucât, conform dispozițiilor art. 3 pct.1 si 2 din vechiul Codul comercial, actele unui comerciant cu privire la bunurile sale imobile, chiar dacă fac parte din fondul de comerț,
sunt acte civile prin natura lor. In condițiile în care natura civila a actelor juridice cu privire la imobile este prevăzuta de lege, prezumția de comercialitate este înlăturată, iar faptul ca reclamanta are calitatea de comerciant este lipsit de orice relevanta.
Prin urmare, întrucât ne aflăm în prezența unui litigiu civil iar valoarea obiectului cererii de chemare în judecată este în sumă de 147.058,75 lei, potrivit art.2 alin.1 lit.b CPC C. ea va admite apelul declarat, va anula hotărârea și va trimite cauza spre competentă soluționare Judecătoriei C. -N. .
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite apelul declarat de apelanții H. A. și G. P. împotriva sentinței civile nr. 1929 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. pe care o anulează și dispune trimiterea cauzei spre competentă soluționare Judecătoriei C. -N. .
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | GREFIER | |||
A. M. ION | M. | S. | V. | D. |
red.M.S./A.C.
_ - 5 ex.
jud.fond.Ivănescu S.
| ← Decizia civilă nr. 1075/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Sentința civilă nr. 910/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
