Decizia civilă nr. 581/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
Decizia civilă nr. 581/R/2013 Ședința publică din data de_ Instanța este constituită din: Președinte: I. P.
Judecător: E. B. Judecător: V. -L. G. Grefier: S. M.
Pe rol fiind examinarea recursului formulat de către recurenta SC L. M.
S. B., împotriva sentinței civile nr. 1484/2013, pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca, în data de 25 ianuarie 2013, dată în contradictoriu cu intimata SC
DS C. -N., și având ca obiect, în primă instanță, pretenții.
La apelul nominal se prezintă, în reprezentarea intereselor intimatei avocații Dobre Rareș Lorin și Dumitrașcu C., lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a înregistrat la dosar, în data de 5 noiembrie 2013, din partea intimaților: certificatul de garanție nr. 143/_ pentru comutatoare INTB 12, declarația de conformitate și calitate comutatoare INTB 12, declarația de conformitate și calitate ventilatoare HMTE 90 T47,5, prescripții tehnice comutatoare INTB 12 și prescripții tehnice ventilatoare HMTE 90 T 47,5.
La solicitarea instanței, reprezentantul intimatei, avocatul Dobre Rareș Lorin menționează faptul că intimata nu deține procesul-verbal al constatării realizate de către specialistul DIPET, acesta aflându-se la SC Dipet S. . Totodată, manualul de utilizare depus astăzi la dosar s-a aflat în coletul în care au fost produsele, fiind înmânat beneficiarului odată cu livrarea acestor produse. Depune la dosar dovada prin care recurentei, respectiv beneficiarului produselor, i-au fost livrate odată cu facturile și certificatele de garanție.
Reprezentantul intimatei, avocatul Dobre Rareș Lorin solicită îndreptarea erorii materiale strecurate în încheierea de ședință de la termenul anterior, în sensul că este vorba despre comutatoare INTB 12 și nu INTB 32, așa cum din eroare s-a menționat.
T. ul respinge cererea de îndreptarea a erorii materiale, întrucât ceea ce s-a scris în dispozitivul încheierii de la ședința anterioară este ceea ce a cerut instanța.
Reprezentanții intimatei declară că nu mai au alte cereri de formulat în probațiune sau excepții de invocat.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, tribunalul acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatei, avocatul Dumitrașcu C. solicită în principal, constatarea nulității recursului, iar în subsidiar, respingerea acestuia ca nefondat și menținerea în totalitate a sentinței nr. 1484/2013 pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, ca temeinică și legală, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată. Sub aspectul faptelor și a actelor depuse în probațiune depuse de către recurentă și având în vedere faptul că a fost respinsă cererea de îndreptare a erorii materiale, în speță este vorba despre comutatoarele INTB 12 și nu INTB 32. Societatea recurentă, prin actele pe care le-a anexat căii de atac se referă la comutatoare INTB 12, considerând că sub acest aspect, trebuie verificat obiectul dedus judecății. Recursul declarat de către recurentă este nul, determinat de absența formulării criticilor în raport de hotărârea atacată, incidente fiind dispozițiile art. 306, al. 1 C.pr.civ. Pe de altă parte, indicarea în motivele de recurs a criticii bazate exclusiv pe soluția dată cererii de chemare în judecată, nu echivalează cu o motivare în accepțiunea art. 303 C.pr.civ., în condițiile în care sentința recurată a avut în vedere soluția dată pe fond, total diferită de excepția necompetenței teritoriale și excepția prematurității cererii de chemare în judecată, (soluționate prin încheierea din data de_ și nerecurate) situație față de care consideră că se impune sancționarea recursului cu nulitate. Pe fond, critica privind greșita interpretare actului dedus judecății nu se justifică din moment ce probatoriul administrat nu a condus la reținerea unei stări de fapt ci la o stare de fapt obiectivă. Față de soluția dată în cererea principală de către instanța de fond, la fel recurenta a criticat soluția apreciind că în mod greșit instanța, în raport cu probele administrate a interpretat greșit textele legale avute în vedere. Consideră că lucrurile stau cu totul altfel, întrucât se relevă foarte clar că raporturile comerciale dintre cele două părți, care au determinat o stare de fapt, niciodată contestate de către recurentă, sub aspectul primirii a eventualelor acte care au însoțit ambalajele și desigur și funcționarea produselor, așa încât la o stare de fapt stabilită cu certitudine, instanța de fond a apreciat și a aplicat cu strictețe normele legale incidente, admițând cererea principală. Cu privire la cererea reconvențională, atât din dispozitivul cât și din considerentele sentinței rezultă că soluția aferentă acestei cereri a fost formulată strict cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, așa încât eventuala critică trebuia să privească modul de soluționare a excepției, nicidecum a eventualelor probe și înscrisuri care țin de fondul cererii reconvenționale. Solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea în totalitate a sentinței nr. 1484/2013 pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, ca temeinică și legală, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
T. ul reține cauza în pronunțare.
T. UL,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1484/2013, pronunțată de către Judecătoria Cluj- Napoca în data de 25 ianuarie 2013 în dosarul nr._, a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta-pârâta reconvențională SC C.
S., în contradictoriu cu pârâta-reclamantă reconvențională SC L. M. S., și pe cale de consecință, a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 13813,32 lei reprezentând rest de plată contravaloare marfă achiziționată și a dobânzii legale de la data de scadenței obligației de plată -_ și până la plata efectivă a debitului restant. De asemenea, a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de reclamanta-pârâta reconvențională, și pe cale de consecință, a respins cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă reconvențională SC L. M. S. în contradictoriu cu reclamanta-pârâta reconvențională SC C. DS, ca fiind prescrisă și a obligat pârâta-reclamantă reconvențională la plata în favoarea reclamantei-pârâte reconvenționale a sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, având în vedere caracterul comercial al raportului juridic dintre părți, conferit atât de calitatea de comercianți a părților care sunt două societăți comerciale, cât și de obiectul raportului juridic legat între părți, prezentul litigiu se va supune dispozițiilor Codului Comercial. Potrivit prevederilor art. 720¹ C.proc.civ., în procesele și cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluționarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte, sens în care va convoca partea adversă, comunicându-i în scris pretențiile sale și temeiul lor legal, precum și toate actele doveditoare pe care se sprijină acestea. În conformitate cu acest text de lege, și a finalității urmărite de legiuitor, instanța a respins excepția prematurității invocate de pârâtă prin întâmpinare.
În fapt, din coroborarea înscrisurilor a rezultat că, între reclamata SC C.
DS, în calitate de vânzător și pârâta SC L. M. S., în calitate de cumpărător s-au desfășurat relații comerciale. Având la baza comanda fermă a pârâtei pentru achiziționarea unui număr de trei ventilatoare model HMTE 90T47,5 și trei comutatoare INTB 12, reclamanta a emis inițial către pârâtă factura fiscală nr. 10007/_ pentru plata avansului de 35% în valoare de 7330 lei, sumă achitată de pârâtă. Prin procesul verbal de predare-primire nr. 250 încheiat de părți la data de_, se atestă faptul că echipamentele livrate de reclamantă au fost primite în bună stare, fără vicii aparente sau ascunse, ambalate corespunzător. Ulterior predării produselor comandate, la data de_, reclamanta a comunicat pârâtei factura fiscală nr. 10037/_ pentru plata restului de preț în cuantum de 13813,32 lei. O dată cu factura fiscală, a fost comunicat și certificatul de garanție al produselor livrate. Cu toate acestea, pârâta nu a mai achitat restul de plată.
În situația în care una dintre părțile unui contract nu-și execută obligația, cealaltă parte are mai multe posibilități, printre care și aceea de a solicita instanței obligarea celeilalte părți la executarea obligației asumate, conform art. 1073 C.civ. Instanța a retinut că în materia răspunderii civile contractuale debitorului îi incumbă sarcina dovedirii îndeplinirii propriilor obligații - iar pârâta în speță nu a făcut nici o probă în acest sens, astfel cum prevăd disp. art. 129 alin.1 teza finală
C. proc. civ. - instanța a reținut că acesta, deși reclamanta și-a îndeplinit obligațiile contractuale, pârâta nu respectat obligațiile sale constând în achitarea produselor comandate.
Mai mult, instanța a reținut că pârâta a achitat avansul prin OP nr. 254 din_, în sumă de 7330,69 lei, decontată în extrasul bancar din data de_, iar din susținerile pârâtei a reieșit că după primire, la data de_, ventilatoarele au fost montate și puse în funcțiune însă, după montarea acestora, conform prescripțiilor generale de montaj, acestea s-au defectat pe rând, timpul de funcționare efectivă fiind cuprins între 2 ore și 40 de ore. Principalul motiv învederat de pârâtă ca și argument pentru neplata restului de preț aferent facturii fiscale nr. 10037/_ îl reprezintă faptul că reclamanta a livrat în loc de
"ventilatoare de acoperiș pentru hale de producție"; alte ventilatoare, neconforme scopului pentru care au fost comandate - produse ce vor fi "utilizate în scopuri casnice…";.În certificatul de garanție nr. 142/_ vânzătoarea reclamantă a arătat cumpărătoarei între altele "prescripții referitoare la utilizarea produselor, scopul în care pot fi întrebuințate și interdicții la utilizare, etc."; "Produsele au fost proiectate și fabricate pentru a fi utilizate în scopuri casnice și nu pot fi folosite pentru activități profesionale, industriale, semindustriale, servicii către populație, etc."; "Explicația modului de utilizare a echipamentului va fi făcută cumpărătorului în mod obligatoriu de către vânzător la data vânzării"; Produsul livrat are în componență elemente frigorifice și electrice care necesită… respectarea cu strictețe a condițiilor de … instalare, exploatare, întreținere și reparație…";.
Cu toate acestea, și față de cele susținute de pârâtă, instanța nu a putut reține că reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau din relația comercială - comandă urmată de executare. Pârâta era îndreptățită la a solicita restituirea avansului și rezoluțiunea contractului încheiat ca urmare a defectării produselor achiziționate, imediat, iar nu doar în momentul în care a fost introdusă împotriva sa o acțiune în obligarea la plata restului de preț.
Față de considerentele mai sus expuse, și de dispozițiile art. 969 - 970 C. civ. potrivit cărora obligațiile contractuale legal asumate au putere de lege între părțile contractante și având în vedere între părți a existat un acord de voință valabil încheiat în baza principiului consensualismului, dovada acestuia fiind făcută de către reclamantă în condițiile art. 46 C.com., factura fiscală fiind expediată și predată către pârâtă, care la solicitarea instanței nu a prezentat originalul acesteia în condițiile art. 174 C.pr.civ., coroborat cu plata avansului și
cu poziția procesuală a pârâtei, instanța a apreciat că, pretențiile reclamantei sunt în mod evident întemeiate.
Având în vedere natura comercială a raportului contractual al părților și dispozițiile art. 43 din Codul comercial raportat la art. 3 din O. G. nr. 9/2000, instanța a apreciat că este fondat și capătul de cerere accesoriu privind obligarea debitoarei la plata dobânzii legale comerciale aferentă debitului principal de la data scadenței fiecărei facturi fiscale și până la achitarea integrală a debitului principal.
Pentru aceste considerente, instanța a admis cererea precizată și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 13.813,32 lei reprezentând rest de plată contravaloare marfă achiziționată și a dobânzii legale de la data de scadenței obligației de plată -_ și până la plata efectivă a debitului restant.
În privința cererii reconvenționale prin care pârâta a solicitat îndeplinirea condiției rezolutorie a contractului în temeiul art. 1020; 1021 C.civ., întrucât au fost livrate "…produse proiectate și fabricate pentru a fi utilizate în scopuri casnice…"; necorespunzătoare scopului pentru care au fost comandate; să fie obligată reclamanta - vânzătoare la restituirea sumei de 7.330,69 lei plătită cu titlu de avans 35% în baza facturii nr. 10007 din_ ; si să fie obligată reclamanta - vânzătoare la plata unor daune interese reprezentând dobânda legală calculată la suma de 7.330,69 lei de la data plății avansului și până la data restituirii integrale, instanța a reținut că acțiunea reconvențională îmbracă forma unei acțiuni redhibitorii, e redhibitorie, varietate cu caracter special a acțiunii civile prin care cumpărătorul poate cere rezoluțiunea vânzării, invocând existența unui viciu ascuns al lucrului. Exercitarea acțiunii poate fi făcută în termen de 6 luni, iar dacă viciile au fost ascunse cu viclenie de către vânzător (în sensul că acesta, având cunoștință despre existența lor la momentul perfectării contractului, s-a comportat cu rea-credință) în termenul general de prescripție extinctivă. Aceste termene de prescripție încep să curgă de la data descoperirii viciului ascuns. În oricare dintre cele două situații, acțiunea reconvențională a pârâtei prin care a solicitat să fie constată condiție rezolutorie în temeiul art. 1020, 1021 C.civ., fiind introdusă abia la data de_, produsele fiind livrate la data de_ și puse în funcțiune la data de_, defectându-se după max. 40 ore, a apărut ca fiind formulată în afara termenului special și a termenului general de prescripție. Însă, mai mult, dacă viciile nu au fost invocate pe cale de acțiune sau pe cale de excepție în termenul de prescripție, ele nu vor putea fi invocate pe cale de excepție în cadrul acțiunii promovate de vânzător pentru neplata prețului. Față de toate acestea, instanța a admis excepția prescripției dreptului de a cere rezoluțiunea contractului încheiat între părți, și a respins ca prescrisă acțiunea reconvențională a pârâtei SC L. M. S. .
Potrivit dispozițiilor art. 274 din Codul de procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Având în vedere, acest temei juridic, instanța a obligat pârâtul să plătească
reclamantei suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial achitat conform chitanței nr. 5747311/_ .
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurenta SC L. M. S., solicitând modificarea sentinței primei instanțe în sensul admiterii exceptiei necompetentei teritoriale a primei instante sau a exceptiei prematuritătii cererii de chemare în judecată din lipsa îndeplinirii procedurii prealabile a concilierii directe, iar pe fond respingerii acțiunii formulate de către reclamantă si a admiterii cererii reconventionale.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că excepțiile de procedură - peremptorii si dirimante - au fost invocate în termenul legal prin "întâmpinare" la termenul de judecată din 23 martie 2012. În considerentele hotărârii, s-a arătat că aceste excepții au fost soluționate în ședința publică din 2 noiembrie 2012, la al patrulea termen de judecată.
Referitor la respingerea excepției prematurității cererii de chemare în judecată, pe baza unei decizii de speță a I., respectiv decizia nr. 3184/2004, s-au încălcat dispozițiile prevăzute de art. 109, art. 7201C.proc.cov., practica judiciară nefiind considerată izvor de drept. Astfel, judecătorul fondului a apreciat, greșit si selectiv, probele administrate în cauză, dând valoare discreționară si supremă unor probe ori susțineri ale intimate-reclamante, evitând să se pronunțe ori lipsind de eficiență probele administrate de recurenta-pârâtă, dovada acestei afirmații găsindu-se tot în încheierea din 2 noiembrie 2012, prin care s-a respins excepția prematurității cererii de chemare în judecata, deoarece între părți s-a mai desfășurat un proces, ordonanța nr. 101 din_ pentru emiterea somației de plată, pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria Cluj-Napoca.
Recurenta a invocat lipsa de imparțialitate a judecătorului fondului, arătând că aceasta a constat în ,,aprecierea" existentei unui proces anterior între aceleași părți, asimilat concilierii directe si "omisiunea"; suspectă de "patriotism local"; atunci când a fost soluționată "excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta-reclamantă- reconvențională";. Existenta acestui "proces anterior între părți";, trebuia să conducă la aplicarea dispozițiilor art. 16 alin 1 litera b) referitoare la "întreruperea cursului prescripției"; și efectele acesteia astfel cum sunt prevăzute de art. 17 din decretul nr. 167/1958. Recurenta a arătat că, pe fond, prima instanță a interpretat greșit actul juridic dedus judecații - prescripțiile din "certificatul de garanție nr. 142/2008" transmis la data de 21 august 2008, a schimbat natura si înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al refuzului intimatei-reclamante vânzătoare de a remedia ori înlocui produsele defecte, refuz exprimat la pct. 6 si 8 din adresa nr. 301 din_, anexa 8 la dosarul de fond. Cu privire la "excepția prescripției dreptului la acțiune";, instanța a omis să observe că suma de 7.330,69 lei, plătită cu titlu de avans, a fost cuprinsă în factura nr. 10037 din_ (6.169,24 lei + 1.170,25 lei).
Din probele administrate în cauza, din oferta intimatei-reclamante s-a putut lesne verifica faptul că înțelegerea părților s-a perfectat cu privire la vânzarea-cumpărarea a ";…3 ventilatoare pentru acoperiș hală de producție....";.
Predarea-primirea produselor contractate s-a efectuat la data de 15 august 2008, conform "procesului verbal de predare-primire nr. 250 din 15 august 2008";, anexa 5 din dosarul de fond. Livrarea produselor nu a fost însoțita de "cartea tehnică, instrucțiuni de montaj si punere în funcțiune ori de "certificatul de garanție"; sau de conformitate, procesul verbal de predare- primire nr. 250 din_ atestând doar primirea mărfurilor "ambalate corespunzător fără semne de deteriorare a ambalajelor";. Așa cum a recunoscut chiar intimata vânzătoare, în cuprinsul "certificatul de garanție nr. 142 din 19 august 2008"; a fost transmis după montajul și defectarea ventilatoarelor: "Acestea au fost primite de către pârâtă la data de 21. O8.2008, dar plata nu a fost făcută nici până în prezent";. La data de 16 august 2008 ventilatoarele au fost montate și puse în funcțiune. După montarea, conform prescripțiilor generale de montaj, acestea s-au defectat pe rând, timpul de funcționare efectivă fiind cuprins intre 2 ore si 40 de ore. Urgenta montajului si a punerii în funcțiune a fost determinata atât de "temperatura peste limitele normale"; din timpul verii, cât și de temperatura inerentă din orice încăpere sau hală de producție. Ventilatoarele fiind asamblate și casetate de producătorul extern, montajul și punerea în funcțiune nu a impus "condiții speciale"; ori "deosebite";. Defectarea tuturor ventilatoarelor la scurt timp după punerea in funcțiune probează livrarea cu defecte - vicii ascunse.
După primirea la data de_ a certificatului de garanție nr. 142,/_, recurenta-pârâtă a menționat că a luat la cunoștință, cu stupefacție, că intimata- reclamantă vânzătoare a livrat, în loc de "ventilatoare de acoperiș pentru hale de producție";, alte ventilatoare, neconforme scopului pentru care au fost comandate
- produse ce vor fi "utilizate în scopuri casnice";. În certificatul de garanție nr.142/_, intimata-reclamantă vânzătoare a arătat cumpărătoarei, între altele
"prescripții referitoare la utilizarea produselor, scopul în care pot fi întrebuințate și interdicții la utilizare etc.";: "Produsele au fost proiectate și fabricate pentru a fi utilizate în scopuri casnice și nu pot fi folosite pentru activități profesionale, industriale, semiindustriale, servicii către populație, etc.";, "Explicația modului de utilizare a echipamentului va fi făcută cumpărătorului în mod obligatoriu de către vânzător la data vânzării";, "Produsul livrat are în componenta elemente frigorifice și electrice care necesită respectarea cu strictețe a condițiilor de instalare, exploatare, întreținere și reparație";. Din corespondența anexată a rezultat că intimata a luat la cunoștința faptul că " ventilatoarele livrate"; s-au defectat la scurt timp după punerea în funcțiune.
De asemenea, intimata nu a solicitat păstrarea produselor în custodie, nu a solicitat o verificare de specialitate a ventilatoarelor, returnarea acestora sau alte masuri, ba mai mult a arătat dispreț, prin faptul că nu a interesat-o decât încasarea restului de preț, iar faptul că "sunt folosite sau nu în situația în care ne aflam nu are nici un fel de relevanță";. trecut mai mult de 3 ani de la data livrării și intimata nu a manifestat nici un interes cu privire la produsele livrate, care s-au dovedit necorespunzătoare calitativ. La solicitarea expresă a recurentei de a se înțelege pe cale amiabilă, cu privire la costurile unor posibile reparații, intimata a
arătat, între altele că: "Faptul că le folosiți sau nu, în situația în care ne aflăm nu are nici un fel de relevanta";, "În legătură cu reparația acestor ventilatoare, considerăm că acestea sunt în proprietatea dvs. chiar daca încă nu au fost achitate integral, drept pentru care puteți dispune de acestea după bunul plac";.
S-a precizat faptul că, reparația ventilatoarelor, care necesitau nu numai înlocuire de rulmenți, rebobinarea motoarelor electrice etc, ci și alte înlocuiri, nu era eficienta din punct de vedere economic, obligația de livrare-vânzare asumată prin "oferta" urmata de executare nefiind îndeplinită în mod corespunzător. Marfa livrată de intimată nu corespundea scopului în considerarea căruia a fost comandată, fapt dovedit cu certificatul de garanție emis de intimata-reclamantă vânzătoare. Nefiind îndeplinita obligația de vânzare a unor produse conform scopului pentru care au fost comandate, nu putea exista nici obligația corelativă de plată a prețului.
Interpretarea greșita ori selectivă a probelor, a rezultat din considerentele hotărârii, cu privire la "...răspunderea civilă contractuală a debitorului"; conținutul "certificatului de garanție nr.142 din_ ";, act din care s-a omis menționarea primirii în_, după montarea și defectarea ventilatoarelor care trebuiau utilizate în scopuri casnice. Interpretarea greșită a situației de fapt a rezultat si din considerentele hotărârii. În temeiul art. 305 C.proc.civ. vechi, recurenta a invocat înscrisurile existente în dosarul de fond, deoarece judecătorul fondului a apreciat greșit probele administrare în cauză, dar și dispozițiile legale aplicabile, stabilind o situație de fapt eronată, si art. 304 pct. 9 C.proc.civ. vechi. În acest sens, recurenta a învederat că, instanța de fond și-a motivat hotărârea de admitere a pretențiilor intimatei-reclamantei pe dispozițiile art. 969 - 970 C.civ. vechi. În cadrul analizei "forței obligatorii a contractului";, prevăzută de art. 969 - 970 C.civ. vechi, recurenta-pârâtă a precizat că aceasta trebuia analizată în mod obligatoriu și executarea cu bună-credință a obligațiilor asumate de intimată, cât și faptul că "ele (convențiile) obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele dar la toate urmările ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligației după natura sa"; - art. 970 C.civ. vechi.
Privitor la probele administrate în cauza, a rezultat, în mod evident că intimata-reclamantă vânzătoare a avut o conduită culpabilă în onorarea obligațiilor asumate, prin livrarea unor ventilatoare "…produse proiectate și fabricate pentru a fi utilizate în scopuri casnice";. Mențiunile "certificatului de garanție nr. 142 din 19 august 2008";, transmis în 21 august 2008, după defectarea ventilatoarelor, au probat culpa intimatei-reclamante vânzătoare în livrarea unor produse neconforme scopului pentru care au fost comandate.
În conformitate cu dispozițiile art. 1352 C.civ. vechi, "vânzătorul este supus la răspundere pentru viciile ascunse ale lucrului vândut…";. Astfel, s-a precizat faptul că ventilatoarele livrate nu au putut fi folosite conform scopului pentru care au fost comandate, încât au existat suficiente temeiuri potrivit cărora orice cumpărător, nu numai că nu ar fi cumpărat ventilatoarele, dar nici nu le-ar fi comandat si nici nu ar fi plătit avansul de 35% din preț dacă ar fi cunoscut
imposibilitatea întrebuințării acestora. Invocarea de către intimată a excepției neexecutării contractului într-un litigiu privind obligații sinalagmatice, nu constituie o excepție procesuală în adevăratul sens al cuvântului și al legii - art.136, art. 137 C.proc.civ. vechi, ci doar un mijloc de apărare care privește și pune în discuție fondul dreptului dedus judecății, această apărare de fond nefiind avută în vedere la pronunțarea hotărârii. Judecătorul fondului nu a reținut răspunderea contractuală a vânzătoarei prin executarea necorespunzătoare a obligațiilor asumate, cât și refuzul de a remedia ori înlocui ventilatoarele, astfel cum a rezultat din adresa nr. 301 din_, anexa 8 la dosarul de fond.
Potrivit art. 969 C.civ. vechi "convențiile legal făcute au putere de lege pentru părțile contractante";, iar pentru a se stabili răspunderea contractuală se impunea îndeplinirea cumulativa a mai multor condiții, respectiv să existe un prejudiciu cauzat de neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligațiilor contractuale, să existe un fapt prejudiciabil, să existe o relație de la cauză la efect, să existe o culpă a debitorului. În acest sens, recurenta a susținut și probat că ventilatoarele livrate nu coincid cu cele comandate /contractate, viciu esențial ce nu putea fi observat la primire, în lipsa certificatului de garanție, la un simplu examen de suprafață a bunurilor, iar pentru transmiterea cu întârziere a certificatului de garanție fiind răspunzătoare exclusiv intimata-reclamantă vânzătoare. Instanța de judecată trebuia să constate culpa intimatei, și implicit răspunderea contractuală a acesteia pentru viciile ascunse ale lucrului vândut, iar în acest context să respingă pretențiile în suma de 13.813,32 lei, cu titlu de rest de preț, să admită cererea reconvențională și să oblige intimata-reclamantă vânzătoare la restituirea avansului primit din preț, ca efect nemijlocit al opțiunii recurentei-pârâte cumpărătoare pentru rezoluțiunea contractului, printr-o interpretare corectă a întregului material probatoriu, precum și cu respectarea cerințelor art. 1020, 1021 si 1352 C.civ. vechi.
Cu privire la cererea reconvențională, prin care recurenta a solicitat îndeplinirea condiției rezolutorii a contractului de vânzare-cumpărare, în temeiul art. 1020 - 1021 C.civ. vechi, întrucât au fost livrate "…produse proiectate si fabricate pentru a fi utilizate în scopuri casnice";, necorespunzătoare scopului pentru care au fost comandate, să fie obligată intimata-reclamantă vânzătoare la restituirea sumei de 7.330,69 lei cu titlu de avans. Referitor la cronologia actelor și faptelor dintre părți, recurenta a arătat că acestea probează următoarele: viciile ascunse ale produselor vândute care au fost reclamate intimatei-reclamante vânzătoare imediat după defecțiunea acestora, când s-a propus și soluții de rezolvare ori înlocuire a ventilatoarelor; refuzul de a remedia ori înlocui produsele necorespunzătoare a rezultat din adresa nr.301din_, probă câștigată cauzei, dar "omisă"; la pronunțarea hotărârii; cererea pentru emiterea somației de plată, înregistrată la Judecătoria Cluj-Napoca sub nr._ din _
; ordonanța civilă nr. 101 din 0_, prin care s-a respins cererea pentru somație de plată, a probat că au existat "…cauze temeinic justificate pentru care termenul
de prescripție a fost depășit...";; suma de 7.330,69 lei plătită cu titlul de avans 35% din preț a fost facturată "proformă"; cu factura nr. 10007 din_, această sumă fiind inclusă în factura nr. 10037 din_ (6.160.24 lei +170,45 lei).
Recurenta a învederat că, la o examinare atenta a probelor s-a putut constata faptul că chiar intimata, titular al dreptului la acțiune, a ieșit din pasivitate săvârșind acte sau fapte prin care pretindea satisfacerea sau realizarea
"dreptului încălcat"; numai la data de 16 august 2011, în ultima zi a termenului general de prescripție. Or, dacă "pretențiile"; acesteia, în culpa procesuală, au fost apreciate ca fiind exercitate în termenul general de prescripție, atunci pentru aceleași rațiuni trebuiau admise și pretențiile din cererea reconvențională.În plus,
"prescripția dreptului la acțiune"; putea fi considerată întreruptă, potrivit art. 16 alin 1 litera b) din decretul nr. 167/2008. Judecătorul fondului, în examinarea tuturor probelor administrate, avea posibilitatea să aplice din oficiu art. 19 alin 1 din decretul nr. 167/1958. Din motive total străine echității ori logicii juridice, judecătorul fondului a pronunțat o hotărâre prin care a exonerat, de răspunderea contractuală, pe intimata-reclamantă vânzătoare, încălcând flagrant dispozițiile art. 969 - 970 C.civ. și dispozițiile art.1020 - 1021, art.1352 C.civ. vechi, motiv de casare a hotărârii pronunțate, aceste cerințe legale fiind impuse de însăși esența înfăptuirii justiției, iar forța de convingere a unei hotărâri judecătorești rezida din raționamentul logico -juridic clar explicitat și întemeiat pe considerentele de drept. În cauză, motivarea hotărârii instanței de fond nu a răspuns acestor exigente legale, deoarece nu a examinat efectiv apărările și susținerile părților.
Cu privire la capătul de cerere privind obligarea recurentei-pârâte SC L.
M. S. la plata dobânzii legale, potrivit OG nr. 9/2000, recurenta a menționat că, cererea intimatei-reclamante vânzătoare a fost formulată la data de 16 august 2011, fiind întemeiată pe dispozițiile din OG nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, în vigoare la acea dată. La data de 1 septembrie 2011 dispozițiile OG nr. 9/2000 au fost abrogate prin OG nr. 13/20113 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești. Astfel, instanța de judecată era obligată să pună în vedere intimatei-reclamante să-și precizeze cererea de chemare în judecată, cu privire la plata dobânzii legale, potrivit noilor prevederi legale. Contrar normelor de procedură, instanța a soluționat petitul al doilea al cererii de chemare în judecată, potrivit OG nr. 9/2000, abrogată de la data de_ . În acest sens, recurenta a apreciat că obligarea acesteia la plata dobânzii legale prevăzute de OG nr. 9/2000, de la data scadentei până la data plății efective, este nelegală, în speță fiind aplicabile prevederile art. 304 pct. 9 C.proc.civ. vechi.
În drept, recurenta a invocat prevederile art. 129 alin. 5, art. 137, art. 299 alin. 1, art. 301 - 303, art. 304 pct. 8 si 9, art. 304 ind. 1, art. 5, art. 7, art. 10 pct. 4,
art. 109 si art. 720 ind. 1 Cod proc.civ., art. 969, art. 1169, art. 1020, art. 1021, art. 1313, art. 1352, art.1354 si art. 1356 Cod civ., art. 46 Cod com. si art. 16 alin. 1 lit. b si art. 17 din Decretul nr. 167/1958.
La data de 2 septembrie 2013, intimata SC C. DS a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat, în principal, constatarea nulității recursului, iar în subsidiar, respingerea acestuia ca nefondat și, în consecință menținerea în totalitate a sentinței atacate ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, intimata a arătat că sentința civilă nr. 1484/2013 pronunțată de de către Judecătoria Cluj-Napoca este temeinică și legală, fiind dată cu aplicarea dispozițiilor incidente, respectiv art. 969-970 C.civ. vechi, cât și prin coroborarea cu probele administrate în cauză. Examinând recursul formulat, prin prisma motivelor de recurs, cât și prin prisma probatoriului administrat, această cale de atac este vădit nefondată. Astfel, se impune a se reține că, potrivit textelor art. 316 raporta la art. 282 slin.2 C.proc.civ. și art. 3021alin. 1, lit b) C.proc.civ.
"încheierea din data de_, prin care s-au respins excepțiile invocate de către pârâtă, respectiv excepția necompetenței teritoriale și excepția prematurității cerii de chemare în judecată, pot fi atacate cu recurs odată cu fondul";. În speță, recurenta a declarat, în mod expres, în termenul legal calea de atac, numai împotriva sentinței civile nr. 1484/2013, însă fără a formula și dezvolta motivele de recurs aferente acestei hotărâri, înțelegând să critice modul de soluționare a excepțiilor invocate, în absenta formulării cererii de recurs față de încheierea din data de_ . Reținând acest aspect, raportat la prevederile legale sus-evocate, recursul declara de recurentă este nul, determinat de absența formulărilor criticilor în raport de hotărârea atacată, incidente fiind disp. art. 306 alin.1 C.proc.civ.
Pe de altă parte, s-a precizat faptul că, indicarea în recurs, a criticii bazată exclusiv pe soluția dată cererii de chemare în judecată, nu echivalează cu o motivare în accepțiunea art. 303 C.proc.civ., în condițiile în care sentința recurată a avut în vedere soluția dată pe fond, total diferită de excepția necompetenței teritoriale și excepția prematurității cererii de chemare în judecată (soluționate prin încheierea din data de_, și nerecurate), situație față de care, s-a considerat că se impune sancționarea recursului cu nulitate, motivele de ordine publică aferente hotărârii recurate fiind excluse. Cu alte cuvinte, într-o atare situație, când s-a înțeles să atace exclusiv sentința civilă nr. 1484/2013, critica recurentei trebuia să prevadă doar modul de soluționare a acțiunii în pretenții formulate de intimată, urmând a formula obiecții față de soluția dată pe fondul acestei acțiuni principale, într-o manieră care să poată fi circumscrisă încadrării acesteia în unul din motoivele de recurs prevăzut de art. 3041C.proc.civ. Instanța de recurs nu va putea examina critica privitoare la încheierea de ședință din data de_, privind modul de soluționare a excepțiilor invocate, căci nedeclararea recursului și împotriva acestei încheieri, are ca efect intrarea în puterea lucrului judecat asupra ce s-a dispus, controlul judiciar fiind limita numai la criticile ce au ca obiect hotărârea finală.
Cu privire la critica formulată pe cale de excepție privitoare la verificarea competenței teritoriale, intimata a arătat că aceasta nu reprezintă un veritabil motiv de recurs, din moment ce recurenta s-a limitat la a indica această
competență, însă fără a dezvolta corespunzător, în sensul prev. art. 3021alin.1 lit.
c) raportat la art. 303 alin.1 C.proc.civ. În schimb, din examinarea memoriului de recurs s-a observat că, privitor la excepția prematurității acțiunii introductive, au fost respectate cele două texte de lege, menționate anterior, adică critica a fost motivată, însă din analiza acesteia, s-a apreciat că nu a avut un caracter întemeiat motivarea făcută de către recurentă. În mod legal, prima instanță a soluționat, prin respingere, excepția prematurității cererii de chemare în judecată, motivarea adusă fiind în concordanță cu dispozițiile legale și practica judiciară în materie. Nu subzidă nici motivarea potrivit căreia, cele două excepții au fost soluționate doar în termenul din_, care reprezenta al patrulea termen de judecată atâta vreme cât, din examinarea cronologiei dosarului și a termenelor anterioare, instanța a fost nevoită să amâne succesiv judecata, fie pentru comunicarea actelor procedurale, fie pentru lipsa de apărare din partea reprezentanților ambelor părți, fie pentru nedepunerea timbrajului, chiar de către recurenta-pârâtă.
Totodată, greșit s-a susținut că, respingerea excepției prematurității s-a făcut exclusiv în baza practicii judiciare invocate, din moment ce, din motivarea existentă, a rezultat că instanța s-a referit "inter minis"; și la textul legal incident a cărui interpretare a fost făcută în mai multe decizii de speță de către instanța supremă, toate coroborate cu prev. art. 18 din Legea nr. 304/2004, potrivit cărora Î. asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești. În acest sens, instanța supremă a decis, așa cum a reținut și instanța fondului că, purtarea unui alt litigiu între părți, cum a fost cazul somației de plată, este echivalentă cu procedura concilierii, fără ca aceasta să semnifice, așa cum recurenta-pârâtă s-a exprimat în termeni neacademici, lipsa de imparțialitate a judecătorului fondului. Astfel, sintagmele folosite de către recurenta-pârâtă, cu referire la "lipsa de imparțialitate"; și "suspectă de patriotism local";, nu numai că reprezintă afirmații fără suport probator, dar ele nu pot constitui obiect de analiză de către instanța de recurs, ci, cel mult, sub aspect procedural, puteau să constituie obiect pentru formularea unei eventuale cereri de strămutare a cărei competență aparține instanței supreme.
Intimata a mai arătat că nu s-a putut reține nici măcar incidența dispozițiilor referitoare la întreruperea cursului prescripției, din moment ce chiar în mod ipotetic ar fi incidentă aceasta instituție, după calculul matematic redat mai jos, a rezultat, în mod cert depășirea termenului general de prescripție în formularea cererii reconvenționale de către recurentă. Astfel, data de 0_ a fost data soluționării somației de plată prin nr. 101/2009, în dosarul nr._ de către Judecătoria Cluj-Napoca, data de_, a fost data depunerii cererii reconvenționale în prezentul dosar, cerere care a fost formulată peste termenul legal de prescripție. Mai mult, recurenta nu a indica o data la care ar considera că acest termen de prescripție s-ar fi împlinit.
Pe fond, intimata a învederat că critica privind greșita interpretare actului dedus judecații nu s-a justificat din moment ce probatoriul administrat nu a condus la reținerea unei stări de fapt așa cum și-a dorit recurenta-pârâtă, ci la o
stare de fapt obiectivă, circumscrisă adevăratelor raporturi dintre părți. Totodată, recurenta a dat, în continuare, dovadă de totală rea-credință, prevalându-se de mențiunea din certifoicatul de garanție cu privire la faptul că "produsele sunt proiectate și fabricate pentru a fi utilizate în scopuri casnice…";, și de aceea acestea s-ar fi defectat. În acest sens, intimata a arătat că faptul că, dintr-o eroare de redactare, în certificatul de garanție s-a menționat acest aspect, dar, așa cum a rezultat din caracteristicile tehnice ale produselor livrate, respectiv cartea tehnică, acestea aveau caracter industrial (dimensiuni, debit, etc.), caracteristici care le făceau improprii uzului casnic. Astfel, în cazul în care produsele nu corespundeau cu comanda, recurenta-pârâtă trebuia să refuze primirea acestora sau să facă mențiuni în procesul verbal de predare-primire. Mai mult, recurenta a solicitat intimatei, la data de_, în mod direct, acest tip de ventilatoare, având deci cunoștință de ceea ce le era necesar în acea hală de producție. De asemenea, s-a invocat că la livrare nu au fost transmise documentații, carte tehnică, instrucțiuni de montaj, punere în funcțiune. În acest sens, așa cum a rezultat din adresa furnizorului intimatei, din data de_, aceste aparate au fost însoțite de toate actele necesare, respectiv certificat de conformitate și calitate, carte tehnică și montaj, punere în funcțiune și exploatare a producătorului "Casals";. Așa cum a rezultat din toată corespondența purtată cu recurenta, intimata nu și-a asumat nici o obligație cu privire la instalarea și punerea în funcțiune a acestora echipamente, recurenta-pârâtă nesolicitând, niciodată, acest lucru.
Cu privire la susținerea recurentei că reprezentanții acesteia au reclamat, printr-o adresă, înainte de transmiterea facturii și a certificatului de garanție, intimata a învederat că această susținere este neadevărată, în primul rând că, adresa la care s-a făcut referire nu a fost datată, iar în al doilea rând, așa cum a rezultat din răspunsul intimatei-reclamante, adresa i-a fost comunicată în data de_, la două luni de la livrarea echipamentelor. Susținerea că ventilatoarele au fost montate în data de_, nu a fost dovedită de către recurentă în nici un fel. În acest sens, s-a apreciat că vina exclusivă, pentru defectarea ventilatoarelor, o poartă recurenta, datorită faptului că acestea au fost montate în spații în care temperatura depășea cu mult temperatura maximă permisă de datele tehnice ale ventilatoarelor, acest aspect rezultând și din adresa furnizorului intimatei- reclamante, din data de_, precum și din recunoașterea recurentei-pârâte.
Referitor la factura nr. 10037 emisă în data de_, data la care au fost livrate și produsele solicitate, intimata a menționat că această factură a fost primită de către recurentă, dar intimatei nu i-a fost comunicat niciodată un refuz de plată cu privire la această factură. Pe de altă parte, factura cuprindea și alte produse (3 întrerupătoare) pe care recurenta nu a contestat că le-a primit și că le-a folosit, dar nu a achitat nici prețul acestea. Privitor la faptul că intimata nu a solicitat păstrarea produselor în custodie, nu a solicitat verificarea ventilatoarelor sau returnarea lor, s-a precizat că acestea se datorează faptului că intimata a considerat că și-a îndeplinit toate obligațiile ce îi reveneau, singurul vinovat
pentru defectarea ventilatoarelor fiind recurenta, iar demersurile în vederea recuperării sumelor datorate făcându-le în termenul legal prevăzut de lege.
Totodată, intimata a arătat că nu s-a verificat nici motivul de recurs încadrat de recurenta-pârâtă la art. 304 pct.9 C.proc.civ. vechi, din moment ce prima instanță și-a fundamentat în drept soluția de admitere a pretențiilor intimatei, pe art. 969-970 C.civ. vechi. Deși s-a făcut referire generică la probele administrate în cauză, recurenta nu a evidențiat, în mod corect, care au fost înscrisurile respective și s-a mărginit să arate că: "în mod evident societatea reclamantă a avut conduita culpabilă";, aspect care nu putea fi reținut în nici un fel, având în vedere că orice hotărâre trebuie să aibă corespondența în materialul probator existent.
Referitor la critica privind cererea reconvențională, invocată de recurentă, intimata a apreciat aceasta ca fiind formulată fără a respecta soluția primei instanțe, considerent pentru care se crede că instanța de recurs nu se poate învesti cu soluționarea acestei în mod legal. În concret, atât din dispozitivul, cât și din considerentele sentinței a rezultat că soluția aferentă cererii reconvenționale, a fost formulată strict pe excepția prescripției dreptului la acțiune, prin admiterea acestei excepții, așa încât, eventuala critică trebuia să privească modul de soluționare a excepției, nicidecum a eventualelor probe și înscrisuri care au ținut de fondul cererii reconvenționale.
Referitor la ultimul motiv de recurs, privitor la obligarea recurentei la plata dobânzii legale, intimata a arătat că acest motiv nu se justifică, din moment ce, chiar din expunerea făcută de recurenta-pârâtă a rezultat actul normativ incident, respectiv OG nr.9/2000, care era în vigoare la data înregistrării acțiunii, neavând nici un fel de relevanță abrogarea intervenită pe parcursul derulării prezentului litigiu, așa încât, soluția instanței de fond, și pe acest petit accesoriu, a fost perfect legală, în speță nefiind aplicabile prev. art. 304 pct. 9 C.proc.civ. vechi.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a prevederilor art. 304, 3041și 312 Cod proc.civ., tribunalul reține următoarele:
În cererea de recurs formulată, recurenta a precizat în mod expres hotărârea atacată, ca fiind sentința civile nr. 1484/2013, pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca în data de 25 ianuarie 2013 în dosarul nr._ . Totodată, potrivit art. 282 alin. 2 Cod proc.civ., ";împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecătii";, aceste prevederi legale fiind aplicabile si în recurs, potrivit art. 316 Cod proc.civ. Din coroborarea dispozitiilor art. 282 alin. 2 Cod proc.civ. cu cele ale art. 302 ind. 1 alin. 1 lit. b Cod proc.civ., rezultă că recursul declarat împotriva sentintei pronuntate de prima instantă nu poate fi considerat ca fiind declarat si împotriva încheierilor premergătoare. Or, desi recurenta a formulat critici si cu privire la modul de solutionare de către prima instantă a exceptiei necompetentei teritoriale si a exceptiei presc. Totodată, desi recurenta a formulat critici si cu privire la modul de solutionare de către prima
instantă a exceptiei necompetentei teritoriale si a exceptiei inadmisibilitătii actiunii invocate de către aceasta la fond, recurenta nu a formulat recurs si împotriva încheierii pronunțate de către Judecătoria Cluj-Napoca în data de_ în dosarul nr._ . Astfel, în baza principiului disponibilitătii, obiectul cererii de recurs este doar cel indicat de către parte în mod expres, în acord cu cerintele art. 302 ind. 1 alin. 1 lit. b Cod proc.civ., iar în spetă, tribunalul constată că recurenta a precizat în mod expres că formulează recurs împotriva sentinței civile nr. 1484/2013, pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca în data de 25 ianuarie 2013 în dosarul nr._, si nu a formulat recurs si împotriva încheierii pronunțate de către Judecătoria Cluj-Napoca în data de_ în dosarul nr._ .
Asa fiind, criticile recurentei cu privire la modul de solutionare a exceptiilor necompetentei teritoriale a Judecătoriei C. -N. si a exceptiei prematuritătii de către prima instantă, nu pot conduce la modificarea hotărârii atacate, întrucât aceste exceptii nu au fost solutionate prin sentinta atacată, ci prin încheierea interlocutorie din_, dată în acelasi dosar, împotriva căreia recurenta nu a formulat recurs.
Dealtfel, tribunalul reține că în mod corect a respins prima instanță excepția necompetenței teritoriale față de prevederile art. 10 pct. 4 Cod proc.civ., potrivit cărora în cererile privitoare la obligatii comerciale este competentă și instanta locului unde obligatia a luat nastere sau aceea a locului platii, locul plății fiind cel de la sediul intimatei raportat la indicarea contului bancar al acesteia în factura nr.10007/_, acceptată prin plată de către recurentă și care dovedește încheierea contractului. De asemenea, în mod corect a respins prima instanță excepția prematurității acțiunii raportat la lipsa procedurii concilierii prealabile invocate de către recurenta pârâtă, dat fiind faptul că între părți s-a desfășurat un litigiu anterior, în cadrul căruia intimata a adus la cunoștință recurentei pretențiile sale și temeiul acestora, recurentei comunicându-i-se și înscrisurile pe care intimata își întemeia pretențiile și aceasta exprimându-și poziția față de aceste pretenții prin depunerea unei întâmpinări. În speță, este vorba despre litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei C. -N., având ca obiect somație de plată, desfășurarea acestui litigiu acoperind toate etapele prevăzute de procedura concilierii prealabile prevăzută de art. 720 ind. 1 Cod proc.civ., dealtfel și practica judiciară a Înaltei Curți de Casație și Justiție fiind stabilită în acest sens.
În ce priveste solutia dată de prima instantă cererii reconventionale, tribunalul retine că în mod corect a admis prima instantă exceptie prescriptiei privind cererea reconventională, dat fiind faptul că acea cerere era întemeiată pe răspunderea pentru vicii ascunse, iar considerentele Ordonantei civile nr. 101/0_ pronuntate de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._ nu pot constitui o cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de prescriptie a dreptului material la actiune al recurentei SC L. M. S., de vreme ce în acel dosar recurenta nu a formulat pretentii proprii, doar pretentiile intimatei SC C.
DS fiind deduse judecătii, si acestea din urmă fiind respinse prin ordonanta mentionată.
Împrejurarea că intimata SC C. DS a formulat actiunea din dosarul de fond în ultima zi a termenului de prescriptie a dreptului la actiune pentru pretentiile formulate de către aceasta, nu are nici o influentă asupra curgerii termenului de prescriptie privind pretentiile formulate de către recurentă prin cererea reconventională, termen care era împlinit de dinainte de data introducerii cererii de chemare în judeată, după cum în mod corect a calculat prima instantă, calcul neinfirmat de către recurentă.
Nu poate fi primită sustinerea recurentei în sensul că prescriptia dreptului la actiune în ce priveste cererea reconventională ar fi putut fi considerată întreruptă potrivit art. 16 alin. 1 lit. b din Decretul nr. 167/2008, întrucât nu sunt îndeplinite conditiile acestor prevederi legale, de vreme ce recurenta nu a făcut dovada că ar fi introdus, în cadrul termenului de prescriptie, o cerere de chemare în judecată având ca obiect pretentiile formulate prin cererea reconventională.
Nici nu s-a dovedit în cauză existenta unor cauze temeinic justificate pentru care termenul de prescriptie a fost depăsit de către recurentă, faptul că intimata a asteptat mai multă vreme până la formularea propriilor pretentii neputând constitui motiv temeinic pentru repunerea recurentei în termenul de prescriptie, astfel că nu poate fi făcută si nu putea fi făcută nici de către prima instantă, nici aplicarea prevederilor art. 19 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958.
Solutia dată de prima instantă cererii reconventionale va fi prin urmare mentinută, recursul declarat nefiind întemeiat în această privintă.
În ce priveste modul de solutionare de către prima instantă a acțiunii formulate de către reclamanta SC C. DS, împotriva pârâtei SC L. M. S.
, tribunalul retine că se impune luarea în considerare a unor aspecte ce nu au fost retinute de prima instantă din analiza probatoriului administrat în fata acesteia, si care se circumscriu exceptiei de neexecutare a contractului invocată de către recurentă.
Astfel, tribunalul constată că raporturile contractuale dintre părti s-au născut în urma solicitării de către recurenta SC L. M. S. a unei oferte din partea intimatei SC C. DS, a formulării de către intimată a unei oferte si a acceptării acesteia din urmă de către recurentă. După cum rezultă din corespondenta purtată prin internet între cele două părti, potrivit extraselor imprimate depuse de fiecare dintre acestea în probatiune la fond si necontestate de acestea, recurenta a solicitat intimatei o ofertă pentru trei ventilatoare pentru acoperis hală cu debit de 70.000 - 110.000 mc/h, aceasta indicând si deschiderea pe care era necesar să poată fi montate ventilatoarele, si arătând cu titlu exemplificativ că modelele dorite ar putea fi CTH, DVS sau chiar HTMS, conform reclamei de pe site-ul intimatei, iar modelul BCTH este de asemenea interesant dacă este la preturi comparabile cu celelalte enumerate anterior (fila 35 dosar fond). La această solicitare, intimata a emis oferta nr. 176/_, arătând în mod expres că oferta de pret aferentă cererii recurentei este pentru
ventilatoare de acoperis HTME 90 T47,5 si pentru comutator pornit/oprit INTB 12 (fila 36, dosar fond).
La_, intimata a emis recurentei factura nr. 10007/_ pentru suma de 7330,69 lei, reprezentând avans 35% ventilator HTME 90 T47,5, a cărei contravaloare a fost achitată la_ de către recurentă, potrivit extrasului de cont depus la dosar (filele 38-39 dosar fond).
Din procesul verbal nr. 250/_ încheiat între recurentă si pârâtă si purtând semnătura necontestată si stampila ambelor societăti, rezultă că la _
, intimata a predat recurentei trei bucăti ventilatoare HTME 90 T47,5 si trei comutatoare INTB 32 (fila 40 dosar fond). La aceeasi dată, intimata a emis recurentei factura nr. 10037/_ pentru suma de 13.813,32 lei, reprezentând contravaloarea a trei bucăti ventilatoare HTME 90 T47,5 si trei comutatoare INTB 32, si în cuprinsul căreia a fost realizată si operatiunea de stornare a facturii nr. 10007/_ emise pentru suma de 7330,69 lei (fila 41). Această din urmă factură nu a mai fost achitată de către recurentă, care a refuzat-o la plată invocând motivul că produsele sunt necorespunzătoare scopului pentru care au fost comandate, defectându-se după 6-60 h de la punerea în functiune, potrivit mentiunii făcute de recurentă în cuprinsul facturii.
Din adresa nr. 301/_ emisă de către intimata SC C. DS rezultă că certificatul de garantie al ventilatoarelor nu a fost înmânat recurenti o dată cu predarea ventilatoarelor si a comutatoarelor, la_, ci la o dată ulterioară, respectiv la_, o dată cu comunicarea facturii aferente diferentei de pret (fila 45 dosar fond).
În cuprinsul certificatului de garantie nr. 142/_ emis de către intimata SC C. DS pentru cele trei bucăti ventilatoare HTME 90 T47,5 mentionate în factura fiscală nr. 10037/_, se arată în mod expres că ";produsele au fost proiectate si fabricate pentru a fi utilizate în scopuri casnice si nu pot fi folosite pentru activităti profesionale, industriale, semiindustriale, servicii către populatie etc."; (fila 42, dosar fond). Asa fiind, tribunalul retine că intimata nu si-a îndeplinit obligatia de a furniza recurentei trei ventilatoare pentru acoperis hală cu debit de 70.000 - 110.000 mc/h, conform cererii acesteia, astfel că nu este îndreptătită la plata pretului corespunzător produselor livrate, fiind întemeiată exceptia de neexecutare a contractului invocată de către recurentă.
Nu poate fi primită sustinerea intimatei în sensul că în cuprinsul certificatelor de garantie s-ar fi strecurat o eroare materială în ce priveste natura produselor livrate recurentei si că acestea ar fi fost în fapt corespunzătoare cererii acesteia, raportat la datele din cartea tehnică, întrucât din chiar înscrisul cu specificatiile tehnice ale produselor HTME depus de către intimată în probatiune (fila 59 dosar recurs) rezultă că produsul HTME 90 T47,5 are un debit de 41.000 m3/h, adică un debit mult inferior celui de 70.000 - 110.000 mc/h, pentru care a fost solicitată oferta de către recurentă.
Mai mult, tribunalul constată că desi intimata a emis oferta si factura fiscală nr. 10037/_ pentru trei comutatoare INTB 12 ca fiind aferente si corespunzătoare celor trei ventilatoare HTME 90 T47,5, aceasta nu a predat recurentei comutatoare INTB 12, ci comutatoare INTB 32, respectiv comutatoare de un alt tip, după cum rezultă din procesul verbal de predare-primire nr. 250/_ . În plus, nici la solicitarea expresă a instanței de recurs în acest sens, intimata nu a fost în măsură să depună certificatul de garanție, certificatul de conformitate și certificatul de calitate aferente celor trei comutatoare INTB 32, depunând înscrisuri doar în ce privește comutatoare de tip INTB 12, cu privire la care nu s-a dovedit că ar fi fost predate recurentei.
În aceste conditii, tribunalul retine că dispozitiile art. 969 Cod civ. privind forta obligatorie a contractului se aplică în primul rând intimatei vânzătoare, numai în măsura în care aceasta si-a îndeplinit propriile obligatii de predare a bunurilor solicitate, putând solicita îndeplinirea obligatiei corelative de plată a pretului de către recurentă. În spetă, contractul fiind încheiat în urma întâlnirii cererii cu oferta, era necesar ca oferta să fie corespunzătoare cererii, iar intimata nu a făcut dovada modificării cererii recurentei, si nici a livrării unor produse corespunzătoare cererii acesteia, recurenta refuzând în mod justificat plata diferentei de pret, exceptia de neexecutare a contractului ca efect al contractelor sinalagmatice determinând solutia respingerii pretentiilor intimatei.
Pentru considerentele arătate, tribunalul, raportat la prevederile art. 312 alin. 2 și 3 Cod proc.civ., coroborat cu prevederile art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., va admite, cu majoritate de voturi, în parte recursul reclamantei și va modifica hotărârea instanței de fond în sensul respingerii, ca neîntemeiată a acțiunii formulată de către reclamanta SC C. DS C. -N., împotriva pârâtei SC L.
M. S. B. . Față de prevederile art. 274 alin. 1 si art. 276 Cod proc.civ., întrucât ambele părti au căzut în pretentii la fond, tribunalul va compensa cheltuielilor de judecată făcute la fond. Întrucât nu au fost primite motivele de recurs în ceea ce priveste modul de solutionare a cererii reconventionale, va menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite, cu majoritate de voturi, în parte, recursul formulat de către recurenta SC L. M. S. B., împotriva sentinței civile nr. 1484/2013, pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca în data de 25 ianuarie 2013.
Modifică hotărârea instanței de fond în sensul respingerii, ca neîntemeiată a acțiunii formulată de către reclamanta SC C. DS C. -N., împotriva pârâtei SC L. M. S. B. și compensează cheltuielilor de judecată făcute la fond.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Dispune restituirea, către recurentă, a taxei judiciare de timbru în cuantum de 290 lei, achitată în data de 2 octombrie 2013 în contul Consiliului local C. -N., prin ordinul de plată electronic RO 17059070.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 11 noiembrie 2013.
Președinte, | Judecător, | Judecător, | Grefier, | ||||
I. | P. | E. B. | V. | L. | G. | S. M. |
Red./G.V.L./Dact./U.L.;G.V.L. 2ex./_
Judecător fond: C. -S. N. Judecătoria Cluj-Napoca
Cu opinie separată în sensul respingerii recursului, ca neîntemeiat. Președinte,
M. ivarea opiniei separate.
Consider că instanța de fond a respins, în mod temeinic și legal acțiunea reclamantei.
Indiferent de discuțiile, negocierile, ofertele de preț, propunerile purtate sau făcute de către și între părți înainte de livrarea produselor menționate, raportul juridic s-a născut între ele la momentul livrării acestor bunuri, acceptării lui și a prețului aferent. Raporturile juridice se consideră încheiate la momentul întâlnirii ofertei cu cererea. Deci, indiferent de ce categorie de bunuri a solicitat pârâta să-i fie livrate, din moment ce reclamanta nu a acceptat solicitarea formulată, este indiscutabil că nu s-a născut un raport juridic contractual. În chiar opinia majoritară, starea de fapt este descrisă, în mod corect, în sensul că deși pârâta a solicitat o ofertă (nefăcând deci o comandă fermă) pentru trei ventilatoare pentru acoperis hală cu debit de 70.000 - 110.000 mc/h, indicând si deschiderea pe care era necesar să poată fi montate ventilatoarele, și arătând cu titlu exemplificativ că modelele dorite ar putea fi CTH, DVS sau chiar HTMS, oferta făcută a fost pentru ventilatoare de acoperiș HTME 90 T47,5 și pentru comutator pornit/oprit INTB 12. Această ofertă a fost acceptată de către pârâtă, din moment ce a primit produsele livrate fără obiecțiuni, mai mult, montându-le la hala respectivă și punându-le în funcțiune. Orice comerciant diligent, din moment ce primește alte produse decât cele ce a considerat că se potrivesc scopului său, se interesează ce calități au aceste produse și ce caracteristici ale lor diferă de cele apreciate inițial ca fiind corespunzătoare. Este greu de crezut că nu știa pârâta ce produse anume urmează să-i fie livrate și că ea ar fi fost în eroare asupra naturii obiectului contractului. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, odată un
produs livrat, acesta este însoțit de instrucțiuni de folosire, un act conținând caracteristicile lui și de către certificatul de garanție aferent. Aceste acte trebuie să se găsească în cutia bunului livrat, fiind evident că produsele au fost noi. Dacă toate acest acte nu au fost primite de către pârâtă la momentul livrării bunului, aceasta era obligată să formuleze obiecțiuni furnizorului, fiind evident că pentru a folosi și exploata bunul corespunzător trebuie să știe caracteristicile acestuia și ce condiții trebuie să respecte pentru a nu pierde garanția. De altfel, o astfel de informare asupra carateristicilor bunurilor vândute de către reclamantă, pârâta a și făcut, înainte a solicita oferta de preț, din moment ce chiar ea a susținut că a studiat pe sit-ul producătorului caracteristicile mai multor astfel de aparate de condiționat. Deci, pârâta era informată asupra faptului că există mai multe tipuri de aparate de condiționat potrivite pentru folosință casnică sau industrială și în funcție de dimensiunile încăperilor în care vor fi montate.
Prin urmare, acceptând cumpărarea unor aparate nepotrivite felului de activitate pe care o desfășoară, pârâta și-a asumat riscurile ce decurg din acest fapt, inclusiv riscul defectării lor, întrucât nu pot face față acele aparate volumului și calității aerului pe care trebuie să-l condiționeze. Tot un risc acceptat a fost și acela al pierderii garanției pentru nefolosirea, potrivit destinației a aparatului respectiv.
În fine, practic, în această acțiune, pârâta și-a invocat propria culpă și anume că nu știa în ce condiții trebuie folosite produsele livrate. Reclamanta nu are nicio vină pentru situația creată, din moment ce ea nu a făcut decât să livreze anumite bunuri acceptate ca fiind corespunzătoare de către pârâtă, probabil și datorită prețului mult mai mic decât al celor pe care inițial aceasta din urmă le-ar fi dorit. Astfel, pretențiile reclamantei, de plată a prețului, trebuiau acceptate, în speță neputând fi vorba de o neexecutare a contractului în mod corespunzător de către aceasta.
Judecător, I. P.
| ← Decizia civilă nr. 32/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 1075/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
