Decizia civilă nr. 6297/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 6297/2013
Ședința publică de la 31 Mai 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE G. -A. N.
Judecător S. Al H. Judecător M. B. Grefier A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâta C. C. împotriva sentinței civile nr. 1673 din_ pronunțată în dosar nr._ al
Tribunalului B. -Năsăud, în contradictoriu cu intimat SC E. S., având ca obiect pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul promovat este legal timbrat, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2 C.pr.civ.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ.
După deliberare, apreciind cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare în limita probatoriului administrat.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 1.673 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -Năsăud s-a respins ca nefondată excepția prescripției dreptului la acțiune.
S-a admis ca fiind întemeiată acțiunea civilă formulată de reclamanta SC
E. S. B., în contradictoriu cu pârâta C. C. și în consecință, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 6.000 lei, cu titlu de debit și dobânda legală aferentă acestei sume calculată de la data de_ și până la data achitării efective.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 474 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prealabil analizei fondului pricinii, instanța de fond a analizat, în baza prev. art. 137 C.pr.civ. excepțiile care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, s-a constatat că aceasta este nefondată, deoarece în condițiile în care acțiunea introductivă a fost depusă la oficiul poștal în data de_, nu este depășit termenul de prescripție de 3 ani prev. de Decretul 167/1958 facturile invocate fiind emise în cadrul acestui termen astfel: nr. 37/_, nr. 40/_, nr. 41/_, nr. 54/_, nr. 59/_ și nr. 67/_ .
Referitor la fondul cauzei instanța a reținut, că între reclamantă în calitate de prestator și Inspectoratul Școlar al Județului B. -Năsăud în calitate
de beneficiar a intervenit contractul de prestări servicii nr. 5771/_ în baza căruia reclamanta a prestat servicii referitoare la dirigenția de șantier pentru investiția "Școala clasele I-VIII C. reabilitare"; constând în verificări cantitative, calitative și supraveghere tehnică în perioada 2006-2008.
Referitor la susținerile pârâtei din întâmpinare și din notele de ședință depuse la dosar s-a menționat că deși contractul a fost încheiat inițial cu Inspectoratul Școlar al Județului B. -Năsăud, ulterior ca urmare a modificării legislației cu privire la modalitatea de finanțare a unităților de învățământ preuniversitar, beneficiarul lucrărilor a devenit prin efectul legii pârâta C. C.
.
De asemenea chiar dacă la art. 3.2 din contract se prevede că contractul este încheiat pentru lucrările care se vor realiza în anul 2006 la art. 3.3 din contract se prevede că durata contractului se va putea prelungi prin acordul părților, ceea ce s-a și întâmplat în speță.
Aspectele reținute mai sus referitoare la schimbarea beneficiarului și la prelungirea duratei contractului sunt dovedite chiar printr-un act emis de pârâtă și anume prin O.P nr. 552/_ prin care aceasta a mai achitat o parte din contravaloarea serviciilor prestate de reclamantă în baza contractului (f. 60).
Având în vedere considerentele menționate instanța de fond a admis acțiunea precizată potrivit dispozitivului prezentei sentințe.
Având în vedere că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei și la plata dobânzii legale fără a preciza data de la care să înceapă să curgă, instanța de fond a stabilit această dată ca fiind_ data depunerii acțiunii la oficiul poștal. În baza prev. art. 274 Cod procedură civilă, instanța a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 474 lei cu titlu de cheltuieli de judecată
reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei sentințe, pârâta C. C. a declarat recurs,
solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, deoarece instanța a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului. În subsidiar, solicită modificarea hotărârii, în sensul respingerii ca neîntemeiate a acțiunii formulate de reclamantă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 312 pct. 1,2,3, art. 304 pct. 7 și rap. la art. 3041C.pr.civ., pârâta a susținut că instanța de fond nu a motivat în drept acțiunea, nu a intrat în cercetarea fondului, iar în ceea ce privește modul de soluționare a excepției pe care a invocat-o s-a analizat data depunerii la poștă a acțiunii raportat la data emiterii facturilor, concluzionând că excepția prescripției dreptului la acțiune este nefondată.
Referitor la excepția invocată, pârâta a învederat că facturile emise de către reclamantă nu și le-a însușit având în vedere dispozițiile contractului încheiat între parti. Astfel, potrivit pct.5.1 din contract «beneficiarul va plați prestatorului pentru serviciile realizate de către aceasta suma de 1000 lei lunar, după semnarea situației de lucrări ».Ca atare, reclamanta trebuia să-i prezinte lunar o situație de lucrări, iar în baza acestei situații de lucrări era îndreptățita la plata sumei de 1.000 lei/luna.
Ca atare, consideră pârâta, dreptul material la acțiune al reclamantei începea sa curgă de la data menționată în situația de lucrări si pentru fiecare lună curgea un termen de prescripție distinct.
Pe facturile invocate de reclamanta, aceasta a menționat generic
«consultanta pentru Scoală generala C. », fara a prezenta situația de lucrări pentru care s-a acordat această consultantă. In mod evident, situația de lucrări trebuia să se întocmească la sfârșitul lunii, iar factura să se emită ulterior.
În opinia pârâtei instanța de fond nu a analizat data nașterii dreptului la acțiune si astfel a pronunțat o soluție nelegală în partea ce privește modul de soluționare a excepției, practic fara a intra în cercetarea fondului.
Referitor la fondul cauzei, pârâta susține că instanța de fond nu a făcut nici o referire la temeinicia pretențiilor formulate de către reclamanta. Sub acest aspect, pârâta menționează că prin OP nr. 552/_ a efectuat plata tuturor drepturilor cuvenite reclamantei. În acest sens a învederat că obiectivul de investiție efectuata la Scoală generala C. s-a derulat în totalitate prin Banca Mondiala, iar plățile s-au achitat în raport cu sumele acordate din aceste fonduri. In cursul anului 2008 s-au efectua lucrări de finisaj în valoare totala de
50.000 lei, iar aceste lucrări s-au desfășurat în perioada aprilie-mai si iulie 2008.
Analizându-se ordinul de plata 552/_ se poate observa ca suma achitata reprezintă, printre altele, si c/v facturilor nr. 37 si 40 /2008.
Cu toate acestea prin acțiunea formulata de reclamanta, aceasta a solicitat plata facturilor 37/0_ si nr. 40/_, deși aceste facturi au fost achitate prin OP mai sus menționat.
Cât privește facturile nr. 41 /0_ si 54/_, pârâta susține că acestea au fost emise pentru aceiași lună, iar potrivit dispozițiilor contractuale reclamanta nu putea beneficia decât de plata sumei de 1.000 lei/luna. Pe lângă aceasta vădita neconcordanta, în lunile septembrie, octombrie si noiembrie 2008 nu s-au mai efectuat lucrări la obiectivul de investiții.
Astfel, facturile întocmite de către reclamanta pentru lunile septembrie, octombrie si noiembrie 2008 sunt fictive.
În opinia pârâtei, raportat la dispozițiile contractuale, instanța de fond pentru a stabili o temeinică stare de fapt trebuia sa pună în vedere reclamantei sa depună la dosar situațiile de lucrării la care a acordat asistenta tehnică pentru fiecare lună în parte, si de asemenea să verifice dacă situația de lucrări prezentată de reclamanta au fost însușite de pârâtă. Neprocedând în modul arătat, practic instanța nu a intrat în cercetarea fondului, împrejurare justificata si prin aceea ca instanța nu a motivat în drept soluția adoptata.
Necercetarea fondului de către instanța rezulta si din aceea ca în considerentele sentinței « instanța stabilește în partea ce privește dobânzile legale ca acestea curg începând cu data de 0_, iar în dispozitivul sentinței instanța a obligat pârâta la plata dobânzilor legale aferentei sumei calculate de la data de 0_ .
In contextul arătat, pârâta apreciază că sunt întrunite dispozițiile legale invocate pentru admiterea recursului si casarea cu trimiterea cauzei, deoarece instanța a soluționat procesul fara a intra în cercetarea fondului.
Cât privește petitul subsidiar, pârâta a susținut că nu datorează suma solicitata de reclamanta, deoarece facturile fiscale nr. 37/0_ si 40/_ le- a achitat prin OP nr. 552/_, iar pentru sumele precizate în facturile nr. 41/0_, nr. 54/_, nr. 59/_ si nr. 67/_ reclamanta nu a fost în măsura sa prezinte situația de lucrări pentru care a asigurat asistenta tehnica si ca atare sumele nu sunt datorate.
De fapt, în cursul anului 2008 s-au efectuat lucrări de finisaj în valoare totala de 50.000 lei, iar reclamanta a beneficiat în mod proporțional de sumele cuvenite si acestea au fost achitate în întregime prin OP nr. 552 din_ .
A mai menționat pârâta că în perioada septembrie-decembrie 2008 nu s- au mai efectuat lucrări de șantier, investiția fiind finalizata la data de_ .
Analizând recursul formulat din perspectiva motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind fondat din următoarele considerente
:
Prin sentința civilă nr. 1.673 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -Năsăud s-a respins ca nefondată excepția prescripției dreptului la acțiune.
S-a admis ca fiind întemeiată acțiunea civilă formulată de reclamanta SC
E. S. B., în contradictoriu cu pârâta C. C. și în consecință, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 6.000 lei, cu titlu de debit și dobânda legală aferentă acestei sume calculată de la data de_ și până la data achitării efective. A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 474 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prima instanta a solutioant corect exceptia prescriptiei in raport de data la care s-a nascut dreptul la actiune si data investirii instantei de judecata.
In ce priveste fondul dreptului acțiunea formulată de reclamanta S.C. E.
S.R.L. B., în contradictoriu cu pârâta C. C. trebuia respinsa.
Astfel, potrivit pct.5.1 din contract «beneficiarul va plați prestatorului pentru serviciile realizate de către aceasta suma de 1000 lei lunar, după
semnarea situației de lucrări
». Aceasta prevedere contractuala are consecinte in plan probator, in sensul ca sarcina probei trece la reclamanta, aceasta putand pretinde creanta numai daca face dovada Ca au fost semnate situatiile de lucratri, pentru ca numai in acest fel se poate proba prestarea serviciilor a caror contravaloare este pretinsa prin actiune.
Ca atare, reclamanta trebuia să prezinte lunar o situație de lucrări, iar în baza acestei situații de lucrări era îndreptățita la plata sumei de 1.000 lei/luna.
Pe de alta parte este de observat ca pârâta prin OP nr. 552/_ a efectuat plata tuturor drepturilor cuvenite reclamantei aferente facturilor nr 37/0_ si respectiv nr 40/_ .
Ca atare, consideră pârâta, dreptul material la acțiune al reclamantei începea sa curgă de la data menționată în situația de lucrări si pentru fiecare lună curgea un termen de prescripție distinct.
Pe facturile invocate de reclamanta, aceasta a menționat generic
«consultanta pentru Scoală generala C. », fara a prezenta situația de lucrări pentru care s-a acordat această consultantă. In mod evident, situația de lucrări trebuia să se întocmească la sfârșitul lunii, iar factura să se emită ulterior.
În opinia pârâtei instanța de fond nu a analizat data nașterii dreptului la acțiune si astfel a pronunțat o soluție nelegală în partea ce privește modul de soluționare a excepției, practic fara a intra în cercetarea fondului.
Referitor la fondul cauzei, pârâta susține că instanța de fond nu a făcut nici o referire la temeinicia pretențiilor formulate de către reclamanta. Sub acest aspect, pârâta menționează că prin OP nr. 552/_ a efectuat plata tuturor drepturilor cuvenite reclamantei. În acest sens a învederat că obiectivul de investiție efectuata la Scoală generala C. s-a derulat în totalitate prin Banca Mondiala, iar plățile s-au achitat în raport cu sumele acordate din aceste fonduri. In cursul anului 2008 s-au efectua lucrări de finisaj în valoare totala de
50.000 lei, iar aceste lucrări s-au desfășurat în perioada aprilie-mai si iulie 2008.
Analizându-se ordinul de plata 552/_ se poate observa ca suma achitata reprezintă, printre altele, si c/v facturilor nr. 37 si 40 /2008.
Cu toate acestea prin acțiunea formulata de reclamanta, aceasta a solicitat plata facturilor 37/0_ si nr. 40/_, deși aceste facturi au fost achitate prin OP mai sus menționat.
Pentru sumele precizate în facturile nr. 41/0_, nr. 54/_, nr. 59/_ si nr. 67/_ reclamanta nu a fost în măsura sa prezinte situația de lucrări pentru care a asigurat asistenta tehnica si ca atare sumele nu sunt datorate in lipsa dovezii ca au fost realizate situatiile de lucrari pretinse.
Fata de cele ce preced potrivit art 312 si 304 pct 9 cod pr civ raportat la art
20 si art 11 din Legea nr 554/2004 si art 274 cod pr civ curtea va admite recursul declarat de pârâta C. C. împotriva sentinței civile nr. 1.673 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -Năsăud, pe care o va modifica în sensul că va respinge acțiunea formulată de reclamanta S.C. E.
S.R.L. B., în contradictoriu cu pârâta C. C. .
Curtea va menține restul dispozițiilor privind respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune.
Potrivit art 274 cod pr civ curtea va obliga intimata-reclamantă să achite recurentei C. C. suma de 238,5 lei cheltuieli de judecată în recurs (taxa timbru, timbru judiciar).
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de pârâta C. C. împotriva sentinței civile nr. 1.673 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. - Năsăud, pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta S.C. E. S.R.L. B., în contradictoriu cu pârâta C. C. .
Menține restul dispozițiilor privind respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune.
Obligă intimata-reclamantă să achite recurentei C. C. suma de 238,5 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 31 mai 2013.
PREȘEDINTE, G. -A. N. | JUDECĂTOR, S. AL H. | JUDECĂTOR, M. B. |
GREFIER, A. B. |
Red.G.A.N./_ .
Dact.H.C./3 ex. Jud.fond: C. V. .
| ← Decizia civilă nr. 465/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 32/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
