Decizia civilă nr. 1458/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ *
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1458/R
Ședința publică din 20 Decembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE V. F.
J. ecător V. P.
J. ecător N. B.
G. ier C. M. C.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor formulate de către recurenta reclamantă-pârâtă reconvențional SC E. M. S., cu sediul în B. mare, str.
F. B. nr. 27, județul M. și recurenta pârâta-reclamantă reconvențional SC G. G. LOGISTIC SYSTEM R. S., cu sediul în S. str. D. nr. 106, Hala 3, județul S., împotriva sentinței civile nr. 5256 din 14 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Baia Mare, având ca obiect pretenții
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc în data de 29 noiembrie 2013, 06 decembrie 2013 și 13 decembrie 2013, când s-a dispus amânarea cauzei în pronunțare la data de azi, după deliberare pronunțându-se hotărârea de mai jos.
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5256/2013 pronunțată în dosarul nr._ * al
Judecătoriei B. M. s-a dispus admiterea cererii reconvenționale formulată de către pârâta-reclamantă reconvențional S.C. G. G. LS R. S.R.L. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă reconvențional S.C. E. M. S.R.L și în consecință s-a dispus obligarea pârâtei reconvențional S.C. E. M. S.R.L. la plata către reclamanta reconvențional S.C. G. G. LS R. S.R.L. a sumei de 5298,47 lei, cu dobânzi legale comerciale calculate începând cu data de_ până la plata efectivă și 428 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În fapt, în baza comenzii naționale din data de_, reclamanta reconvențional S.C. G. G. LS R. S.R.L. a efectuat pentru pârâta reconvențional S.C. E. M. S.R.L., servicii de curierat care, odată efectuate,
au determinat emiterea facturilor nr. 55004192/_, în valoare de 7227,55 lei, cu scadență la_ și nr. 55004639 emisă la data de_, în valoare de 1990,48 lei, cu scadență la_ .
Cu corecția admisă de emitentă (prin prezenta acțiune) facturii nr. 55004192, în sensul solicitării exclusiv a sumei de 3307,99 lei (diferența fiind facturată dintr-o eroare), pârâta reconvențional a recunoscut datoria reclamată, solicitând o refacturare doar pentru suma precizată (amintită), respectiv 3307,99 lei și suma de 7227,55.
Niciun moment pârâta reconvențional nu a contestat raportul substanțial și nici creanța în sine, invocând conjunctural prescripția executării ei, prescripție ce a făcut obiectul deciziei de casare.
De reținut faptul recunoașterii debitului și din interogatoriul aflat la fila 112, potrivit căruia cele două facturi în discuție au fost înregistrate în contabilitatea debitoarei pârâtă reconvențional.
În baza O.G. 9/2000, instanța urmează să oblige căzuta în pretenții și la plata dobânzilor legale în materie comercială, începând cu data scadenței celor două facturi, până la plata efectivă.
Cu aplicarea art. 274 c. pr. civilă față de pârâta reconvențional căzută în pretenții, vizând cheltuielile de judecată avansate în dosar de reclamanta reconvențional, cu titlu de taxă judiciară.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta reconvențional solicitând modificarea acesteia în parte, în sensul obligării pârâtei reconvențional la plata cheltuielilor de judecată în mod integral, arătând următoarele:
Deși, în încheierea de ședința din data de 07 Mai 2013, în care s-au consemnat concluziile asupra fondului cauzei, se menționează faptul ca reclamanta reconvențional a solicitat acordarea cheltuielilor de judecata aferente atât primei faze procesuale cât și cele aferente rejudecării, instanța, a admis doar cheltuielile de judecata constând în taxa judiciara de timbru și timbru judiciar, fără a acorda cheltuielile de judecata constând în onorariul avocațial.
Cheltuielile de judecata efectuate de G. G. L. SS în dosarul nr._ respectiv_ * (în rejudecare) al Judecătoriei B. -M. au fost solicitate la dezbaterea în fond și au fost detaliate în concluziile scrise, după cum urmează:
-taxa judiciara de timbru și timbru judiciar în prima faza procesuală: 428,88 lei + 5 lei timbru judiciar.
taxa judiciara de timbru și timbru judiciar în recurs: 402 lei + 5 lei timbru judiciar onorariu avocațial în prima fază procesuală 3500 lei: 2500 lei conf. Fact. 159/_ încasata la data de_ conform extrasului de cont depus în prima faza procesuala + 1000 lei conf. Fact. 188/_ încasat la data de_ conform extrasului de cont depus în prima fază procesuală.
onorariu avocațial în recurs: 2.000 lei conf. Fact. 211/_ încasată la data de_ conform extrasului de cont
onorariu avocațial în rejudecare: 1500 lei conf. fact. 275/_ încasată la data de_, conform extrasului de cont din_ .
Instanța de judecata, deși a admis doar parțial petitul prin care reclamanta reconvențional a solicitat obligarea pârâtei reconvențional la plata cheltuielilor de judecata, nu motivează în niciun fel cenzurarea acestor cheltuieli.
Având in vedere dispozițiile art. 274 din Codul de procedura civilă, partea căzuta in pretenții va fi obligata la plata cheltuielilor avansate de cealaltă parte.
De asemenea, a formulat recurs și pârâta reconvențional, solicitând modificarea în sensul constatării intervenirii compensării legale, arătând următoarele:
Instanța de recurs a pronunțat o soluție de respingere a acțiuni reținând prescripția, dar acest motiv nu se poate invoca ca putere de lucru judecat pozitivă a deciziei de casare față de invocarea compensării, din moment ce compensarea a operat în virtutea legii, înainte de promovarea cererii de chemare în judecată și înainte de pronunțarea unei soluții - nici măcar judecătorul nu poate înlătura prin sentința pronunțată operarea compensării deoarece ea operează ope legis.
Potrivit art. 1144 C. civ., "compensația se operează de drept, în puterea legii și chiar când debitorii n-ar ști nimic despre aceasta, cele două datorii se sting reciproc în momentul când ele se găsesc existând deodată și până la concurența cotităților lor respective", iar potrivit art. 1145 compensația are loc cu certitudine între " două datorii care deopotrivă au ca obiect o sumă de bani, o cantitate oarecare de lucruri fungibile și care deopotrivă sunt lichide și exigibile".(ICCJ Secția comercială, decizia nr. 4797 din 14 octombrie 2005)
Întrucât modul de stingere a obligațiilor este prevăzut de lege, debitorul nu trebuie să formuleze în acțiunea creditorului o cerere prin care să invoce compensația, fiind suficient ca această operațiune juridică să fie invocată pe cale de apărare, în orice stadiu al procesului.
În plus conform practicii judiciare (conforme cu doctrina de altfel) stingerea datoriilor prin compensare operează de la data la care acestea au devenit scadente, sens în care compensarea nu se poate prescrie ea fiind operată de drept chiar în contra voinței părților de la data scadenței ultimei facturi (indiferent de cine este emisă).
Firma de curierat încasează banii pe documentul "Chitanța ramburs cont colector" înscriind la rubrica explicații " ramburs la factura nr. / data pentru clientul expeditor SC E. M. S. ". Societatea pârâtă emite factura pentru livrarea bunurilor la clienți, document însoțitor al bunurilor livrate prin curier. Curierul încasează pe chitanțierul propriu (chitanța ramburs) suma de bani aferentă bunurilor livrate. Prin acțiune reclamanta a solicitat pârâtei tocmai
restituirea acestor sume, încasate în numele său de la clienții săi și nu reclamații cu privire la serviciul de coletărie. În același timp firma de curierat întocmește către reclamantă facturi de transport, nu de coletărie, pe care reclamanta le achită beneficiarului transportului, care este clientul final.
Aceasta operațiune este reglementată de normele metodologice pentru art. 137 alin. (3) lit. e) din Codul fiscal.
" În sensul art. 137 alin. (3) lit. e) din Codul fiscal, sumele încasate în numele și în contul altei persoane, care nu se cuprind în baza de impozitare, cuprind operațiuni precum:
b) sume încasate în contul altei persoane, dacă factura este emisă de această altă persoană către un terț. Pentru decontarea sumelor încasate de la terț cu persoana care a emis factura, conform înțelegerii dintre părți, pot fi întocmite facturi de decontare conform alin. (3).
(pct. 19.5 din HG 44/204 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a art. 137 alin 3 lit. e din Codul fiscal).
Firma de curierat plătește factura emisă de societatea reclamantă conform procedurilor uzuale.
Constatând stingerea obligațiilor prin compensare, instanța trebuie să constate executarea obligațiilor de plată, în raport de data la care acestea au devenit scadente. Prin Decizia 865/R/_ instanța de recurs a înlăturat doar plata și compensarea cheltuielilor, nefăcând referire la datoriile celor două părți și la compensarea legală a acestora.
2. În ceea ce privește obligarea pârâtei reconvențional la plata dobânzii legale, prin sentința atacată, menționează că nu există factură pentru suma menționată în sentință, factura existentă fiind eronată, iar cuantumul ei nu era precis determinat până la momentul dezbaterii pe fond a cauzei.
Pentru aplicarea dobânzii comerciale, trebuiesc îndeplinite următoarele condiții:
obligația debitorului să constea în plata unei sume de bani.
obligația să fie comercială pentru debitor
obligația să fie lichidă, adică să fie determinat precis cuantumul sumei datorate; determinarea poate să fie convențională sau judecătorească, în acest ultim caz dobânzile curg de la data rămânerii definitive a hotărârii.
obligația să fie exigibilă, adică să fi ajuns la scadență și să nu fi fost executată.
Dobânda se datorează pentru neexecutarea din culpa debitorului, însă în speță creditoarea și-a precizat și rectificat factura în cursul judecății pe fond a cauzei, iar motivul neplății facturii a fost acela a greșitei facturări, fapt recunoscut de creditoare prin diminuarea sumei facturate, ca atare pârâta reconvențional nu poate datora dobânzi de la data scadenței unei facturi greșite și pentru care trebuie emisă o factură de corecție, ci cel mult de la data la care hotărârea judecătorească rămâne definitivă, dată de la care nu mai sunt aplicabile prevederile OG 9/2000 aceasta fiind abrogată în 2011.
În ceea ce privește corecția facturilor, dacă factura a fost trimisă beneficiarului, cazul de față, există două moduri prin care se pot corecta informațiile pe care aceasta le conține.
a)O primă variantă este aceea în care se emite o nouă factură care să cuprindă atât informațiile din documentul inițial, numărul și data documentului corectat, valorile cu semnul minus, cât si informațiile si valorile corecte.
b)Cea de-a doua posibilitate pentru a corecta o factură transmisă beneficiarului este aceea de a emite un nou document conținând informațiile și valorile corecte, iar concomitent să se emită un document cu valorile cu semnul minus în care se înscriu numărul si data facturii corectate.
În situația în care baza de impozitare se ajustează, Normele metodologice de aplicare a Codului Fiscal stabilesc că furnizorii/prestatorii trebuie să emită și să transmită beneficiarului facturi cu valorile înscrise cu semnul minus când baza de impozitare se reduce sau, după caz, fără semnul minus, dacă baza de impozitare se majorează.
Analizând recursurile prin prisma prevederilor art.304 și art.3041Cod procedură civilă și în raport de motivele invocate, T. reține următoarele:
Asupra recursului formulat de reclamanta pârâtă SC E. M. S. :
Recurenta invocă pentru prima dată, direct în recurs, intervenirea compensării legale.
Din analiza reglementării legale ale căii de atac a recursului, instanța apreciază că invocarea pentru prima dată în recurs a intervenirii compensației legale nu este permisă de către legiuitor.
Astfel, ca un prim argument, se reține faptul că, în cazul apelului, legiuitorul a înțeles să indice expres, faptul că pe calea apelului se poate invoca compensația legală (art. 294 alin. 2 teza finală Cod procedură civilă).
Or, urmând raționamentul de tehnică legislativă, dacă se intenționa ca invocarea compensării legale să fie posibilă și în cazul recursului, legiuitorul ar fi prevăzut expres acest lucru, la fel ca în cazul apelului.
Nici prevederile art. 316 Cod procedură civilă nu conduc la o concluzie contrară, acestea referindu-se expres la "dispozițiile de procedură privind judecata în apel";, posibilitatea invocării compensării nefiind un aspect de procedură privind judecata într-o cale de atac ci ținând de fondul raporturilor juridice dintre părți.
Un al doilea argument reiese din reglementarea specială și limitativă a probațiunii ce se poate administra în calea de atac a recursului, coroborat cu condițiile ce trebuie analizate în vederea stabilirii dacă compensația legală a intervenit sau nu, în acest sens putând fi necesară administrarea unor probe incompatibile cu judecata în recurs.
Un ultim argument este dat de caracterul special al căii de atac a recursului, care, spre deosebire de apel nu are caracter devolutiv, judecarea recursului limitându-se la analiza legalității și temeiniciei hotărârii recurate,
nicidecum la analiza pentru prima dată a raporturilor pe fond existente între părți.
Pentru aceste considerente, recursul formulat de reclamanta pârâtă SC E.
M. S. urmează a fi respins conform dispozitivului.
Asupra recursului formulat de pârâta reclamantă, instanța reține următoarele:
În motivarea acordării cheltuielilor de judecată, prima instanță arată doar că face aplicarea prevederilor art. 274 Cod procedură civilă, fără să rețină temeiul de drept care dă posibilitatea instanței să diminueze cheltuielile judiciare.
Astfel, raportat la faptul că recurenta a făcut dovada acestor cheltuieli, instanța va admite recursul sub acest aspect și va obliga reclamanta pârâtă la plata către pârâta reclamantă a sumei de 7840,88 RON reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial aferente tuturor etapelor procesuale și conform dovezilor depuse.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă și în raport de soluția adoptată în cadrul prezentului recurs, instanța va obliga pe reclamanta pârâtă la plata către pârâta reclamantă a sumei de 1500 RON reprezentând cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocațial.
În ceea ce privește suma de 1000 RON solicitată cu titlu de cheltuieli de deplasare la termenul de judecare a recursului, întrucât nu se depune în susținere documente de călătorie justificative, acestea nu vor fi acordate.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul formulat de reclamanta pârâtă SC E. M. S. cu sediul în B. M., str. F. B., nr. 27, jud. M. împotriva Sentinței nr. 5256/2013 pronunțată în dosar nr._ *.
În baza art. 304 indice 1 Cod procedură civilă
ADMITE recursul declarat de pârâta reclamantă G. G. Logistic S.
R. S. cu sediul în S., str. D., nr. 106, hala 3, împotriva sentinței civile nr. 5256/2013 pronunțată de Judecătoria Baia Mare, pe care o modifică în sensul că:
Obligă pârâta reconvențional la plata către reclamanta reconvențional a sumei de 7840,88 RON reprezentând cheltuieli de judecată.
Menține hotărârea în rest.
Obligă pe intimata SC E. M. S. să plătească recurentului G. G. Logistic S. R. S. suma de 1500 RON cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi, 20 Decembrie 2013.
Președinte, V. F. | J. ecător, V. P. | J. ecător, N. B. |
G. ier, C. M. C. |
Red.F.V. /_
Tred. C.C. /_ - 2 ex
J. ecător la fond: D. D.
| ← Sentința civilă nr. 2229/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 32/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
