Sentința civilă nr. 1929/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C.
Dosar nr. _
COD OPERATOR DATE CU CARACTER PERSONAL 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1929/2013
Ședința publică din data de 2 iulie 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE - S. I.
GREFIER - DP
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra cererii formulate de reclamanta SC F. D. C. I. S. împotriva pârâților G. P. și
H. A., având ca obiect pretenții.
Se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților asupra acțiunii au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, instanța reținând cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC F.
D. C. I. S. în contradictoriu cu pârâții G. P. și H. A. s-a solicitat instanței ca prin sentința ce o va pronunța să se dispună obligarea pârâților, în solidar, la plata sumei de 147.058,57 lei reprezentând valoarea îmbogățirii fără cauză, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că, în perioada 8 iulie 2003-martie 2010, reclamanta a deținut în proprietate imobilul situat în C. -N., str. Iuliu M. iu nr. 34 dobândit prin cumpărare de la Lucaciu Radu, care l-a rândul său la cumpărat de la pârâta H. A. și de la antecesoarea pârâtului G. P. . Ca efect al constatării nulității absolute a celor două contracte de vânzare cumpărare prin decizia nr. 434/_ a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pârâții au redevenit proprietari ai imobilului.
În perioada de timp în care reclamanta a deținut imobilul în proprietate aceasta a efectuat cheltuieli în cuantum de 147.058,75 lei reprezentând valoarea serviciilor de pază care au fost indispensabile conservării imobilului. Au fost încheiate două contracte în acest sens cu SC TOTAL SECURITY S., respectiv nr. 1004/_ și nr. 1188/_ . Serviciilor de pază le-au fost subordonate și cheltuielile de telefonie și de furnizare a apei și energiei electrice, conform prevederilor art. 3 din contractul nr. 1004/_ . ca efect al constatării nulității absolute a contractelor de vânzare cumpărare, cheltuielilor necesare și utile realizate de reclamantă trebuie suportate de pârâți care beneficiază de o îmbogățire fără justă cauză corespunzătoare însărăcirii reclamantei.
Reclamanta a arătat că este o societate comercială a cărei activitate principală este cumpărarea și vânzarea de bunuri imobiliare proprii și a achiziționat imobilul pentru realizarea actelor de comerț specifice, motiv pentru care s-a procedat la realizarea procedurii prealabile reglementată de art. 7201c.pr.civ. Afirmația pârâților potrivit căreia serviciile de pază și protecție nu au fost efectuate este infirmată de existența celor două contracte de pază încheiate de reclamantă. De asemenea, cu privire la
afirmația pârâtei că imobilul a lăsat într-o stare deplorabilă ca urmare a neconservării acestuia, reclamanta a arătat că prin cheltuielile efectuate clădirea a fost păstrată în starea în care a fost cumpărată. Clădirea nu a beneficiat de întreținere și conservare pe durata a mai bine de 50 de ani cât s-a aflat în proprietatea statului ca urmare a naționalizării. În anul redobândirii proprietății imobilul a fost vândut de două ori, iar reclamanta a conservat clădirea astfel cum a primit-o. Afirmația este susținută și de constatările experților care au efectuat expertize de specialitate în dosarul nr._ . Fiind un spațiu nelocuit, s-a impus paza acestuia tocmai pentru a preveni degradarea lui suplimentară. De altfel pârâții confirmă faptul că imobilul a fost conservat prin procesul verbal de predare semnat la data de 22 martie 2010.
Reclamanta a arătat că toate cheltuielile efectuate au fost necesare și utile menținerii stării clădirii și deoarece de acest efect beneficiază pârâții și trebuie să restituie reclamantei aceste cheltuieli în temeiul dispozițiilor art. 1345 c.civ.
Prin întâmpinările formulate în cauză de pârâți(f.34-34-47, 92-95 din vol. III) s-a invocat excepția necompetenței materiale a tribunalului Specializat C. raportat la faptul că litigiul nu are o natură comercială, precum și excepția prescripției dreptului la acțiune. Cu privire la această excepție s-a arătat că dreptul la acțiune al reclamantei s-a născut la data de_, data pronunțării deciziei de către C. ea de Apel C., iar reclamanta a înțeles să promoveze acțiunea la data de_, astfel încât pretențiile anterioare datei de_ sunt prescrise.
Cu privire la fondul cauzei, pârâții au susținut că în categoria daunelor interese care ar putea fi solicitate de cumpărător se includ cheltuielile pentru repararea sau ameliorarea lucrului vândut realizate între data încheierii contractului și data evicțiunii, care în măsura în care sunt necesare și utile trebuie restituite celui evins. Însă serviciile de pază nu intră în sfera cheltuielilor care ar trebuie restituite reclamantei deoarece nu sunt cheltuieli fără de care imobilul nu ar fi putu fi conservat. Serviciile de pază și protecție nu au fost efectuate deoarece a dispărut gardul împrejmuitor, parchetul din casă, precum și alte bunuri care au fost sustrase. Cheltuielile legate de serviciile de telefonie, de furnizare a apei și a energiei electrice nu sunt necesare și utile deoarece acestea profită celui care folosește imobilul.
La termenul de judecată din data de_, instanța a respins excepția necompetenței materiale a Tribunalului Specializat C. de soluționare a prezentului litigiu invocată de pârâți, având în vedere faptul că la momentul în care a fost sesizată instanța, erau în vigoare dispozițiile art.2 pct.1 lit.a Cod procedură civilă, precum și caracterul comercial al litigiului ce rezultă din faptul că societatea reclamantă a achiziționat imobilul în scopul revalorificării acestuia și implicit pentru obținerea unui profit, astfel încât actul juridic, respectiv cumpărarea imobilului, chiar dacă vizează în esență un bun imobil, nu poate fi exclusă de la caracterul comercial al activității derulate de reclamantă. Văzând caracterul comercial al actului prin care reclamanta a cumpărat imobilul și că despăgubirile solicitate de aceasta rezultate ale evicțiunii au, de asemenea, un caracter comercial și chiar dacă pârâții nu sunt comercianți, în speță, s-a reținut incidența prevederilor art. 56 Cod comercial, act normativ în vigoare la momentul sesizării instanței cu prezenta acțiune.
La termenul de judecată din data de_, instanța a respins
excepția prescripției
dreptului reclamantei la acțiune, reținând că prin
prezenta cerere de chemare în judecată, reclamanta urmărește să-și valorifice dreptul de a pretinde despăgubiri de la pârâți izvorât din faptul că actul de vânzare-cumpărare prin care reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în C. -N., str.Iuliu M. iu nr. 34 a fost declarat nul și că dreptul la acțiune al reclamantei pentru recuperarea sumelor pretinse s-a născut la momentul la care s-a soluționat în mod definitiv litigiul având ca obiect nulitatea absolută a contractelor de vânzare- cumpărare, respectiv la data pronunțării deciziei nr.317/A/_ de către
C. ea de Apel C. . Astfel, s-a apreciat că termenul de prescripție de 3 ani curge de la această dată și ar fi urmat să se împlinească la data de_, iar acțiunea a fost înregistrată la data de_, în cadrul termenului de prescripție prevăzut de lege. În ceea ce privește susținerea pârâților, conform căreia reclamanta ar fi putut solicita numai despăgubirile anterioare datei la care s-a soluționat definitiv litigiul, respectiv în cadrul unui interval de 3 ani, anteriori datei de_, instanța a reținut că termenul de prescripție se calculează de la momentul nașterii dreptului la acțiune și nu anterior acestei date; nu se poate pretinde reclamantei să promoveze o cerere de despăgubiri în cadrul unui termen de prescripție calculat de la momentul efectuării cheltuielilor pretinse, deoarece anterior datei de_, reclamanta nu avea născut un drept pentru plata acestor despăgubiri. În concluzie, s-a apreciat că cererea de chemare în judecată a fost formulată în cadrul termenului general de prescripție de 3 ani.
Analizând cererea de chemare în judecată pe baza probelor administrate, instanța va reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 88/2006 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanții
G. P. și H. A. împotriva pârâților LUCACIU DOINA R., LUCACIU RADU și SC F. DEVELOPMENTS C. I. S. și, în consecință s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare încheiat între pârâta Lucaciu Doina R., în calitate de mandatară a reclamantei H.
A. și a defunctei H. Eva Mira, pârâtul Lucaciu Radu, autentificat sub nr.217 /_ de B.N.P. Korcsog Andreea Beata cu privire la imobilul construcție situat în C. -N., str. Iuliu M. iu, nr.32, jud. C. înscris în CF
C. 2773 nr.top 38; s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare- cumpărare încheiat între pârâta Lucaciu Doina R., în calitate de mandatară a reclamantei H. A. și a defunctei H. Eva Mira și Lucaciu Radu autentificat sub nr.1048/_ de B.N.P Claudia D. Ciacoi având ca obiect dreptul special de folosință asupra imobilului înscris în CF C. 2773 nr.top 38 compus din curte și grădină în suprafață de 369 stjp, echivalentul a 1328 mp; s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare -cumpărare încheiat între pârâtul Lucaciu Radu, prin mandatar Lucaciu Doina R. și pârâta SC F. Development C. I. S., autentificat sub nr.2276 din_ de BNP M. na Lupea având ca obiect imobilul înscris în CF C. 2773 nr.top 38, constând din construcție și drept de superficie pe teren; s-a dispus rectificarea CF C. 2773 C. prin radierea înscrierilor din coala B 14-16, 19-22 coala C și restabilirea situației anterioare(f.39-59).
Prin aceeași hotărâre a fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâta SC F. Development C. I. S. pentru constatarea caracterului simulat al contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.217 din_, precum și a mandatului acordat de Lucaciu Radu mamei sale Lucaciu Doina R., pentru înstrăinarea imobilului situat în C. - N.
, str. Iuliu M. iu, nr.32, (fost nr. 32).
Prin decizia civilă nr. 317/A/_ C. ea de Apel C. a respins ca nefondate apelurile declarate de pârâții LUCACIU RADU și SC F. DEVELOPMENTS C. I. S. împotriva sentinței civile nbr. 88/_, astfel încât la momentul pronunțării acestei hotărâri, soluția primei instanțe a devenit definitivă. Prin decizia nr. 434/_ a Înaltei Curți de Casație și Justiție au fost respinse recursurile declarate de pârâții LUCACIU RADU și SC F. DEVELOPMENTS C. I. S. împotriva hotărârii pronunțate în stadiul procesual al apelului.
Reclamanta SC F. DEVELOPMENTS C. I. S. a avut calitatea de proprietar al imobilului situat în C. - N., str. Iuliu M. iu, nr.32 de la data de_, când a cumpărat imobilul de la Lucaciu Radu, și până la momentul soluționării definitive a litigiului având ca obiect nulitatea absolută a contractelor de vânzare cumpărare încheiat cu privire la acest imobil, respectiv_ .
În intervalul de timp în care imobilul s-a aflat în proprietatea reclamantei, aceasta a asigurat servicii de pază ale imobilului, fiind încheiate cu SC TOTAL SECURITY SA contractele privind prestarea serviciilor de pază nr. 1004/_ și nr. 1188/_ (f.16-20 din vol. I). Conform art. 5 din contractul nr. 1004/_ prețul serviciilor de pază a fost stabilit la 936 euro/lună+TVA, ulterior, prin actul adițional nr. 1/_ prețul fiind modificat la suma de 756 euro/lună+TVA. Obiectul acestui contract l-a reprezentat asigurarea serviciilor de pază prin asigurarea unui post de pază cu program de lucru 24 ore din 24. Conform art. 5 din contractul nr. 1188/_ prețul serviciilor prestate a fost stabilit la 42 euro/lunar+TVA, iar obiectul acestui din urmă contract l-a reprezentat numai monitorizarea imobilului și intervenția rapidă în vederea legitimării și reținerii persoanelor aflate în perimetrul supravegheat.
Pentru serviciile prestate de către SC TOTAL SECURITY SA au fost emise facturi fiscale, iar reclamanta a achitat prețul serviciilor prestate, împrejurare care rezultă din extrasele de cont depuse la dosar(f.123-138, 187-200, 226-239, 276-286 din vol. I, f. 2-17, 84-84-90 din vol. II). Valoarea totală a serviciilor de pază achitate de reclamantă în intervalul de timp în care imobilul s-a aflat în proprietatea sa, a fost de 50.868,24 lei, modul de calcul fiind prezentat de reclamantă în înscrisul de la fila 101 din vol. III, acest mod de calcul nefiind contestat de către pârâți.
De asemenea, reclamanta a dovedit că în intervalul de timp cât imobilul s-a aflat în proprietatea sa, a achitat impozitul aferent în cuantum total de 76.494,79 lei(f.113-133 din vol. III).
Restul despăgubirilor pretinse de către reclamantă, respectiv 19.686,45 lei reprezintă valoarea cheltuielile de telefonie și de furnizare a apei și a energiei electrice pentru imobilul situat în C. - N., str. Iuliu M. iu, nr.32 și care, conform susținerilor reclamantei, au fost efectuate în strânsă legătură cu serviciile de pază ale imobilului. Tribunalul reține că, în conformitate cu clauzele inserate la art. 3 din contractul nr. 1004/_, reclamanta ca și beneficiar al serviciilor de pază, s-a obligat să asigure condiții de lucru agenților de pază, respectiv cabină de pază iluminată și acces la grupul sanitar. De asemenea, spațiul pentru activitatea de pază trebuia iluminat. Conform art. 1 lit. d din actul adițional nr. 1 al contractului nr. 1188/_, beneficiarul era obligat să asigure funcționarea sistemului de alimentare a sistemului de alarmă, respectiv rețea electrică și linie telefonică(f.22 din vol. I). Reclamanta a depus la dosar înscrisuri din care rezultă că a platit serviciile de furnizare a utilităților pentru imobilul situat în C. - N., str. Iuliu M. iu, nr.32, însă prin faptul
plății nu se face și dovada faptului că toate aceste servicii au fost necesare exclusiv acitivității de pază și că de acestea au beneficiat numai persoanele care prestau serviciile de pază.
Ca urmare a constatării nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare a imobilului, reclamanta SC F. DEVELOPMENTS C. I. S. a fost evinsă, respectiv a pierdut dreptul de proprietate asupra imobilului situat în C. - N., str. Iuliu M. iu, nr.32 și, în același timp a luat naștere obligația de garanție a vânzătorului. Calitatea de vânzători ai imobilului au avut-o pârâta H. A. și H. Eva Mira, aceasta din urmă fiind antecesoarea pârâtului G. P., care au vândut, prin mandatar, imobilul în favoarea lui Lucaciu Radu, care l-a rândul său a vândut imobilul reclamantei din prezenta cauză. Pârâții au obligația de garanție pentru evicțiune, iar aceasată obligație nu există numai față de cumpărător, ci și față de subdobânditori, calitate pe care o are reclamanta, deoarece odată cu bunul, ca accesoriu al acestuia, se transmit în favoarea subdobânditorului toate drepturile care au legătură cu bunul ce formează obiectul contractului. Ca efect al obligației de garanție, vânzătorul este obligat să restituie cumpărătorului cheltuielile necesare și utile pe care acesta le-a făcut în legătură cu acel bun, obligație care este impusă de dispozițiile art. 1345 c.civ. Deoarece de aceste cheltuieli profită terțul evingător, în cazul de față pârâților, aceștia sunt ținuți să-l despăgubească pe cumpărător cu valoarea acestor cheltuieli, chiar dacă între aceștia nu a existat un raport juridic
direct.
Cheltuielile necesare sunt cele făcute pentru conservarea bunului. Pentru a intra în categoria acestor chletuieli este necesar ca în lipsa acestora conservarea bunui să nu poată fi realizată. Cheltuielile utile sunt acelea care, deși nu sunt necesare, au ca efect sporul de valoare sau creșterea gradului de utilitate a bunului. Instanța apreciază că toate cheltuielile pretinse de reclamantă se încadrează în categoria cheltuielilor necesare.
Astfel, cheltuielile pentru paza și protecția imobilului au legătură cu conservarea acestuia deoarece suportarea acestor servicii a avut ca scop preintâmpinarea pieirii sau distrugerii bunului. Afirmația pârâților în sensul că serviciile de pază nu au fost executate și că din această cauză bunul s-a degradat nu este susținută de nicio probă din care să rezulte că a dispărut gardul despărțitor al imobilului și parchetul sau că unele bunuri au fost sustrase. Pe de altă parte, susținerea pârâților este contrazisă de cele consemnate în procesul verbal de predare primire încheiat la data de_, ocazie cu care pârâtul G. P. a fost de acord că imobilul este întreținut și în starea în care s-a cumpărat.
Tribunalul apreciază că și cheltuielile pentru plata impozitului reprezintă cheltuieli necesare deoarece în lipsa plății acestora conservarea bunului nu ar fi fost posibilă, existând posibilitatea ca, în vederea executării silite a obligației de plată a acestor impozite, bunul să facă obiectul unei executări silite care este incompatibilă cu conservarea bunului.
Față de considerentele reținute, tribunalul apreciază că acțiunea reclamantei este fondată, în parte, numai în ceea ce privește pretenția constând în restituirea cheltuielilor necesare făcute pentru paza bunului și pentru plata impozitelor. Restul pretențiilor formulate, deși conform clauzelor contractuale încheiate cu prestatorul serviciului de pază, au legătură cu paza imobilului, totuși în cauză nu s-a dovedit în mod efectiv că toate cheltuielile pretinse, aferente utilităților, au avut o legătură paza bunului. Astfel, în temeiul dispozițiilor art. 1345 c.civ., se va dispune
obligarea pârâților G. P. și H. A. să plătească, în solidar, reclamantei numai suma de 127.372,3 lei cu titlu de despăgubiri.
Reținând culpa procesuală a pârâților, în temeiul art. 274 coroborat cu art. 276 c.pr.civ., aceștia vor fi obligați să plătească reclamantei suma de 9.163,44 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru(4.158 lei) și timbru judiciar(5 lei) aferente pretențiilor admise și onorariu avocat(5.000 lei) care, de asemenea, a fost redus proporțional cu pretențiile admise.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Admite, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC F. D. C. I. S. cu sediul în C. -N., Bd. M. nr. 14, jud. C. în contradictoriu cu pârâții G. P. și H. A., ambii cu domiciliul procesual ales în C. -N., str. N. nr. 2, ap. 23, jud. C. la av. Somai Laszlo Jozsef.
Obligă pârâții să plătească, în solidar, reclamantei suma de 127.372,3 lei cu titlu de despăgubiri, precum și suma de 9.163,44 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE GREFIER
S. I. DP
Red./Dact. S.I.-5 ex.
_
| ← Decizia civilă nr. 756/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 16/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
