Decizia civilă nr. 681/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
1
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 681/2013
Ședința publică din 27 Noiembrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: I. U. JUDECĂTOR V. C. JUDECĂTOR A. P. M.
GREFIER L. C. A.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta SC. T. SA împotriva Sentinței civile nr. 4318/_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr._ în contradictoriu cu intimata SC. H. SA, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocat P. Susana pentru intimata SC. H. SA, lipsă fiind recurenta SC. T. SA.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța, constatând că nu sunt alte cereri de formulat, acordă reprezentantei intimatei cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțate de instanța de fond pentru motivele arătate pe larg în întâmpinare și pe care le reiterează și oral. Cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
Arată că motivul de recurs invocat de recurentă respectiv că din totalul sumei solicitate de 30.880,58 lei datorează doar suma de 15.010 lei restul de 15870 lei fiind nedatorată, motivat de faptul că facturile nu au fost înregistrate în contabilitate, nu se circumscrie în mod expres vreunui motiv de nelegalitate reglementat de art. 304.
Mai arată că facturile sunt emise în același regim și condiții pe tot parcursul anului 2011, respectiv în lipsa unui contract în formă scrisă. Totodată în momentul primirii recurenta avea două posibilități, să refuze primirea sau să le înscrie în contabilitate. Faptul că nu au fost înscrise în contabilitate nu exonerează recurentul de la plată.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată că:
Prin sentința civilă nr.4318/_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr. _
, s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta SC H. SA, împotriva pârâtei SC T. SA, ca fiind întemeiată și în consecință a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 30.880,58 lei, reprezentând contravaloare chirie pentru folosința a 4 (patru) peroane în incinta Autogării B.
, în perioada aprilie-decembrie 2011 și suma de 670,18 lei, reprezentând dobânda legală aferentă, calculată de la data scadenței facturilor emise și până la data introducerii acțiunii, precum și suma de 4.852 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În baza relațiilor contractuale intervenite între părți (contract de închiriere nr. 680/2006 prelungit prin actul adițional nr. 561/_, și respectiv, contract de închiriere nr. 541/2007) reclamanta SC H. SA, în calitate de proprietară a imobilului Autogara din B., str. R. nr.1A (în conformitate cu dispozițiile OUG nr.109/2005, modificată și Hotărârea nr.63/_ a Consiliului Județean B. -Năsăud, de aprobare a Programului de transport public județean de persoane prin curse regulate) a asigurat SC Tehnorom S.A și SC T. S.A., în calitate de operatori de transport public de calatori, folosința a patru peroane pentru îmbarcat și debarcat călători. Pentru folosința celor patru peroane, trebuia achitată lunar o chirie, calculată în funcție de numărul de curse efectuate de fiecare operator de transport.
Deși contractele au fost încheiate pe o durată de 1 an și, cu excepția actului nr. 561/_, nu au intervenit acte adiționale de prelungire a duratei contractelor sau noi contracte de închiriere,
2
atât S.C. Tehnorom Impex SRL cât și S.C T. S.A. au folosit în continuare peroanele repartizate în autogară, până în luna aprilie 2012, când reclamanta le-a comunicat că nu mai permite accesul autobuzelor în incinta autogării, ca urmare a datoriei înregistrate și a refuzului de încheiere a unui contract de închiriere peron (f.136, 143-146).
Pentru folosința peroanelor în perioada 2010-2011, reclamanta a emis facturi fiscale în baza înregistrărilor efectuate în "Jurnalul plecărilor și sosirilor autobuzelor";, ținut de dispeceratul din cadrul autogării (f.26-34), facturile fiind achitate de cele două societăți până în luna aprilie 2011, iar după această dată au refuzat sistematic plata lor, figurând în evidențele reclamantei cu un debit de 30.880,58 lei, aferent perioadei aprilie-decembrie 2011 și dobânda legală de 670,18 lei, calculată până la data introducerii acțiunii (_ ).
Susținerea pârâtei că nu datorează chirie pentru folosința peroanelor după data de_ (dată prevăzută în actul adițional la contractul nr. 680/_ ) nu poate fi primită deoarece chiar dacă contractele menționate au fost încheiate pe o perioadă determinată, în cauză se poate reține incidența dispozițiilor art. 1437 din Codul civil vechi (aplicabil conform principiului tempus regit actum), potrivit cărora la expirarea termenului stipulat prin contractul de locațiune, dacă locatarul rămâne și e lăsat în posesie, atunci se consideră locațiunea ca reînnoită, efectele ei urmând să fie reglementate după regulile referitoare la locațiunea fără termen.
Probele administrate în cauză confirmă faptul că cele două societăți (ce au fuzionat prin absorbție - S.C. Tehnorom Impex SRL fiind preluată de S.C T. S.A.) au utilizat în perioada august 2010-decembrie 2011, fără vreo împiedicare din partea reclamantei, cele patru peroane din incinta Autogării B. pentru îmbarcatul și debarcatul călătorilor (intervenind așadar tacita relocațiune), situație în care refuzul pârâtei de plată a chiriei pentru lunile aprilie-decembrie 2011 și a dobânzii legale aferente apare ca nejustificat.
În cuprinsul expertizei tehnice contabile întocmită în cauză de expertul I. G. A. (f.152-181) sunt indicate nr. de curse efectuate în anul 2011 de S.C. Tehnorom Impex SRL și S.C T. S.A., curse înregistrate în "Jurnalul plecărilor și sosirilor autobuzelor";, ținut de dispecerat și confirmat lunar de A.R.R. - Agenția B. .
Totodată, în cadrul expertizei se arată faptul că în urma verificării modului de facturare a chiriei, reclamanta a respectat clauzele contractuale din contractul de închiriere peron nr. 680/_ și contractul nr. 541/2007 referitoare la preț, fiind respectate tarifele menționate în contracte, la care s-a aplicat o reducere de 60%. După verificarea cursului valutar leu/euro la data facturării, expertul a stabilit că s-a respectat cursul valutar existent la data emiterii fiecărei facturi.
Concluziile raportului de expertiză și a completării la raport sunt evidente în sensul că facturile emise de reclamantă au la bază numărul de curse intrări/ieșiri din Autogara B., efectuate de S.C. Tehnorom Impex SRL și de S.C T. S.A., cu autobuzele și microbuzele cu care au efectuat transportul public de călători, pe traseele pentru care au deținut licențe de transport.
Având în vedere aceste aspecte și reținând că reclamanta și-a îndeplinit obligația de conciliere prealabilă conform prevederilor art.7201al. 1 și 2 C.pr.civ., instanța a constatat că acțiunea formulată este întemeiată, astfel că în aplicarea art. 1411, art.1429, art. 1437 C.civ., art. 2 și 3 din OG 13/2011, urmează să o admită ca atare și în consecință să oblige pârâta să plătească reclamantei suma de 30.880,58 lei, reprezentând contravaloare chirie pentru folosința a 4 (patru) peroane în incinta Autogării B., în perioada aprilie-decembrie 2011 și suma de 670,18 lei, reprezentând dobânda legală aferentă, calculată de la data scadenței facturilor emise și până la data introducerii acțiunii.
În temeiul art. 274 C.pr.civ., pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 4.852 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorarii de avocat și de expert.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, pârâta SC T. SA B., care a solicitat admiterea recursului, în principal, să se admită în parte acțiunea introductivă în sensul ca SC T. SA să nu fie obligată la plata sumei de l5.870,69 lei, sumă care nu este înregistrată în evidențele contabile ale societății iar, în subsidiar, să se dispună casarea sentinței atacate în întregime cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, pentru refacerea și completarea expertizei tehnice.
In motivarea recursului pârâta a arătat,în esență, că raportul juridic obligațional între cele două societăți nu a fost concretizat prin niciun contract comercial, că facturile de care s-a prevalat
3
reclamanta sunt înregistrate doar în parte în contabilitate, iar sumele pretinse de către aceasta nu sunt certe, lichide și exigibile.
Intimata Societatea H. SA a depus întâmpinare (f.l3-l5), prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, cu motivarea că nu are suport probator susținerea recurentei în sensul că raportul obligațional nu s-a bazat pe un contract, întrucât relația contractuală a luat naștere în formă scrisă, prin încheierea unui contract de închiriere pe timp de l an, având ca obiect, prelungit prin acte adiționale, folosința unui nr. de 4 peroane în incinta Autogării B., pentru care s-au emis lunar facturi fiscale către cele două societăți Tehnorom Impex SRL și T. SA (acestea au fuzionat prin absorbția primei societăți de către pârâta T. SA .
Pe de altă parte, s-a arătat că probatoriul administrat relevă faptul că pârâta - recurentă a utilizat în mod continuu cele 4 peroane până în luna aprilie 20l2, când i s-a interzis accesul pentru neplata datoriilor, iar valoarea acestora a fost stabilită prin expertiza tehnică efectuată în cauză.
Recursul este nefondat.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs precum și sub toate aspectele, potrivit disp.art.304/l C.pr.civ, tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o sentință temeinică și legală, făcând o corectă interpretare a probelor administrate și o aplicare corespunzătoare a dispozițiilor legale în materie.
Tribunalul constată că în mod temeinic și legal a stabilit instanța de fond datoriile pârâtei față de reclamantă, pe baza probelor administrate în cauză care, prin coroborare, au relevat faptul că relațiile contractuale dintre părți au fost stabilite inițial printr-un contract scris de închiriere pentru 4 peroane administrate de reclamantă, în incinta Autogării B., iar datoriile restante rezultate din contractul a cărui tacită relocațiune s-a confirmat, în baza prev.art.l437 C.civ. de la l864 (aplicabile raporturilor juridice dintre părți), au fost stabilite prin expertiza contabilă și completarea la această expertiză, ca urmare a obiecțiunilor formulate de pârâtă (f.l90-l92), completare ce nu a mai fost contestată de către aceasta.
Față de aceste considerente, reținând că nu sunt motive de nelegalitate ale hotărârii atacate, dintre cele prevăzute de art.304 C.pr.civ, în baza disp.art.3l2 alin.l C.pr.civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
In temeiul art.274 C.pr.civ, recurenta va fi obligată să plătească intimatei SC H. SA suma de 500 lei cheltuieli de judecată, justificate cu plata onorariului avocațial (f.l6 și 24).
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC T. SA, cu sediul în B., str.S. nr.l6, jud.B. -Năsăud, împotriva sentinței civile nr.43l8 din 23.05.20l3 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr. 2336/l90/2012.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 27 noiembrie 20l3.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | ||||
I. U. | V. | C. | A. P. M. | L. | C. | A. |
Red/dact UI/CR 2 ex/ 03.02.20l4
Jud.fond: O. G.
| ← Decizia civilă nr. 655/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 145/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
