Decizia civilă nr. 16/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 16/2013
Ședința publică din data de 17 ianuarie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: B. L. T. JUDECĂTOR: M. A. P. JUDECĂTOR: L. D. E.
GREFIER: M. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta SC A. SA B. - prin SUCU. LA
B., împotriva Sentinței civile nr. 4663/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._ și în contradictoriu cu intimatul B. T., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă mandatarul intimatului, av. Moruțan Alin, lipsă fiind reprezentantul recurentei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Tribunalul, efectuând verificările impuse de art. 159 alin. 4 Cod pr. civilă, constată că este competent general, material și teritorial să soluționeze prezentul recurs, potrivit art. 299 pct. 2 Cod pr. civilă, raportat la art. 2 pct. 3 Cod pr. civilă.
Totodată, constată că recursul este declarat în termenul legal, netimbrat, motivat și comunicat.
Mandatarul intimatului depune la dosar împuternicire avocațială și întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca netemeinic și nelegal.
Totodată, având în vedere că recurenta nu s-a conformat dispoziției instanței de a timbra recursul cu taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, invocă excepția netimbrării recursului, solicitând anularea acestuia ca netimbrat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată conform chitanțelor depuse la dosar.
Tribunalul reține recursul în pronunțare cu privire la excepție.
Deliberând, constată:
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 4663/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._ a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul B. T., în contradictoriu cu pârâta SC A. SA, și a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 6.948 USD sau echivalentul în lei la data plății, reprezentând despăgubiri, în baza poliței de asigurare nr. MD07911554.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că în conformitate cu polițea de asigurare nr. MD070911554/_ (f. 7), pârâta A. SA a încheiat cu reclamantul B. T. un contract de o asigurare medicală, valabilă pe teritoriul Statelor Unite ale Americii, în perioada _
-_, în schimbul unei prime de asigurare de 112,5 lei.
În timpul șederii în SUA, la data de 16 aprilie 2009, acuzând dureri renale, reclamantul a fost transportat la Spitalul de urgență Bryn Mawr din Philadelphia, unde a fost diagnosticat cu litiază ureter drept, colică renală, iar, ulterior, la data de 20 aprilie 2009 a beneficiat de un tratament de specialitate (f. 67-77). Costul acestor servicii medicale s-a ridicat la suma de 6.948 USD (f. 62, 63).
Pentru achitarea sumei menționate, reclamantul s-a adresat SC Coris Roumanie Asigurare Reasigurare SRL, societate care a intermediat încheierea poliței de asigurare cu pârâta A. SA, fiind deschis dosarul de daună nr. AA1009AT219119, însă, conform adresei nr. DD 2587/_ (f. 16), pârâta a refuzat plata, motivând că reclamantul suferea încă din 1988 de litiază renală, boală cronică ce se acutizează la anumite intervale de timp, astfel încât, devin incidente prevederile clauzei 6.1. lit. a) din contractul de asigurare, potrivit cărora asigurătorul nu acordă despăgubiri
1
pentru "boli cronice sau afecțiuni preexistente începerii valabilității poliței, inclusiv acutizarea sau recidiva acestora și consecințele unor astfel de boli/afecțiuni, chiar dacă acestea nu au fost tratate, sau pentru boli tratate ori proceduri medicale de orice natură efectuate în ultimele șase luni dinaintea începerii asigurării, incluzând consecințele lor";.
Potrivit fișei sale medicale (f. 79-92), reclamantul a fost diagnosticat la data de_ cu colică renală, litiază renală stângă (f. 81).
Conform Dicționarului explicativ al limbii române, litiaza reprezintă o boală caracterizată prin formarea patologică de nisip sau de calculi în anumite organe sau în canalele excretoare.
Așa cum rezultă din concluziile raportului de expertiză medico-legală efectuată în cauză (f. 111-112), această afecțiune poate avea o evoluție cronică sau în alte cazuri există perioade asimptomatice până la apariția unui episod de colică renală. Expertul precizează, de asemenea, că factorul declanșator al colicii renale este migrarea unui calcul urinar, iar această colică reprezintă o urgență medicală.
Instanța a constatat că expertul identifică o dihotomie tipologică a litiazei renale, respectiv cea cu evoluție cronică, adică lentă, cu caracter de durată și cea care se caracterizează de perioade asimptomatice.
În speță, dat fiind faptul că, până la data de_, reclamantul, conform fișei sale medicale, nu s-a confruntat timp de 21 de ani cu o colică renală, ca efect al litiazei renale, instanța reține că, în cazul acestuia, afecțiunea a îmbrăcat forma caracterizată de perioade asimptomatice.
În lipsa unei evoluții cronice a afecțiunii, instanța apreciază că, în speță, nu este aplicabilă clauza de excludere 6.1. lit. a) din contractul de asigurare, ci, despăgubirile solicitate de reclamant se încadrează în categoria cheltuielilor legate de tratamentul medical de urgență, ce cade sub incidența prevederilor art. 5.1 din contract, referitor la riscurile asigurate, având în vedere și faptul că expertul a calificat colica renală drept o urgență medicală.
Din coroborarea art. 5.1 și 5.2 lit. a) și d) din contractul de asigurare rezultă că asigurătorul s-a obligat să despăgubească cheltuielile legate de tratamentul ambulatoriu al asiguratului și diagnosticul radiografic. Ori, potrivit adresei emise de Direcția Daune din cadrul A. SA, costurile a căror achitare o solicită reclamantul se referă la investigații și tratament, vizită urolog, radiologie și vizită medicală (f. 61).
Instanța a constatat îndeplinite în speță condițiile răspunderii civile contractuale, deoarece între părți a fost încheiat un contract valabil, iar reclamantul a suferit un prejudiciu prin nerespectarea de către pârâtă a unei obligații contractuale și anume aceea de a despăgubi cheltuielile asiguratului legate de tratamentul medical de urgență. În materia răspunderii civile contractuale culpa pârâtei se prezumă, dat fiind faptul că primele două condiții, respectiv existența contractului și prejudiciul sunt împlinite. Pârâta a fost pusă în întârziere prin invitația la conciliere din data de_ și există o legătură de cauzalitate între fapta sa, respectiv neexecutarea obligației de plată a indemnizației de asigurare și urmarea imediată - prejudiciul suferit de reclamant. Instanța mai reține faptul că art. 6.1. lit. a) din contractul de asigurare, cu valoare de clauză exoneratoare, nu este aplicabil în speță, din motivele arătate anterior, iar dreptul la acțiune al reclamantului nu s-a prescris.
Față de cele de mai sus, instanța a reținut că, în speță, s-a făcut dovada existenței în patrimoniul reclamantului a unei creanțe certe, lichide și exigibile, în condițiile art. 379 alin. 3 și 4 din C.pr.civ., care este constatată prin înscrisurile administrate la dosar.
Având în vedere dispozițiile art. 969-970, art. 1073 C.civ., instanța a admis cererea și a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 6.948 USD sau echivalentul în lei la data plății, reprezentând despăgubiri, în baza poliței de asigurare nr. MD07911554.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal recurenta SC A. SA
solicitând admiterea recursului și casarea sentinței recurată.
Intimatul B. T. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea
recursului ca netemeinic și nelegal și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând excepția netimbrării
invocată de intimat, instanța constată că aceasta este întemeiată, având în vedere împrejurarea că recurenta nu s-a conformat dispoziției instanței în sensul de a timbra cererea de chemare în judecată cu taxă de timbru în cuantum de 722 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei, fiind citată cu această mențiune.
2
Având în vedere dispozițiile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, instanța va admite excepția netimbrării și va anula recursul.
În temeiul art. 274 raportat la art. 298 și art. 316 Cod proc. civilă, tribunalul va obliga recurenta să plătească intimatului B. T. cheltuieli de judecată parțiale în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariul avocațial, onorariu ce se va acorda raportat la complexitatea cauzei, fără ca aceasta să constituie o intervenție a instanței în contractul de asistență juridică încheiat între intimat și avocatul acesteia, părțile fiind libere să stabilească onorariul în cuantumul dorit de ele.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite excepția netimbrării recursului.
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de recurenta SC A. SA, cu sediul în B., str.
N. T., nr. 3, bl. M101, sector 3, împotriva Sentinței civile nr. 4663/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ .
Obligă recurenta să plătească intimatului B. T., domiciliat în B., str. Î. T., nr.
53, bl. 53, sc. G, ap. 96, jud. B. -Năsăud, cheltuieli de judecată parțiale în cuantum de 500 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, _
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | G. | IER, | ||||||
B. | L. T. | M. | A. | P. | L. | D. E. M. | D. |
Red/dact: BLT/HVA
_ /4 ex
Jud. fond:C. R.R.
3
| ← Sentința civilă nr. 1929/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 655/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
