Decizia civilă nr. 146/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR._ /a1
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR. 146/2013
Ședința publică din data de 4 martie 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE: V. L. O. JUDECĂTOR: S. I.
JUDECĂTOR: C. G. GREFIER: A. ZAH
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către recurentul Z. I. A. împotriva încheierii pronunțate la data de_ de către Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, privind și pe intimații A. D. și SC A. R. A. SA, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul recurentului domnul av. T. O., lipsind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că la dosar s-a înregistrat de către intimate SOCIETATEA DE A. R. A. SA, la data de 27 februarie 2013, atât prin fax, cât și prin registratura instanței, întâmpinare.
Se comunică un exemplar din întâmpinarea formulată de către intimate SOCIETATEA DE A. R. A. SA reprezentantului recurentului.
Reprezentantul recurentului depune la dosar dovada achitării taxei judicare de timbru în cuantum de 5 lei și 0,3 lei timbru judiciar.
Reprezentantul recurentului învederează instanței că nu mai are cereri de formulat.
Instanța, nemaifiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, acordă părții cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul recurentului solicită instanței admiterea recursului astfel cum a fost formulat, iar pe cale de consecință casarea în întregime a încheierii de suspendare și trimiterea cauzei pentru continuarea judecății. Învederează instanței că partea pe care o reprezintă și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de legea civilă pentru a se îndrepta o astfel de acțiune împotriva asigurătorului de răspundere civilă, respectiv a făcut dovada vinovăției asiguratului prin rechizitoriu depus la dosar, rechizitoriu în cuprinsul căruia recurentul și-a luat un angajament scris ca, în cazul în care nu se va dovedi culpa asiguratului sau se va dovedi existența unei culpe comune, să restituie, de îndată parțial sau, total despăgubirea primită. Apreciază soluția de suspendare a judecății cauzei dispuse de către Judecătoria Cluj-Napoca ca fiind nefondată, având în vedere faptul că există un rechizitoriu de trimitere în judecată, iar persoana prejudiciată și-a luat un angajament. Învederează instanței că, conform deciziei Curții de Apel C. atașată la recurs, obligația societății de asigurare este exigibilă de la data începerii urmăririi penale ori, în speță, există rechizitoriul prin care s-a dispus începerea urmăririi penale și arată
că în hotărârea menționată anterior sunt reținute dispozițiile art. 46 pct. 3, litera a din Ordinul C.S.A. nr. 14/2011. De asemenea arată că în speță sunt incidente dispozițiile art. 1365 Cod civil, act normative în vigoare la momentul producerii evenimentului rutiere care precizează că instanța civilă nu este legată de dispozițiile penale și nici de hotărârea definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal în ceea ce privește existența prejudiciului ori a vinovăției autorului faptei ilicite. Pentru toate aceste motive solicită admiterea recursului.
Instanța reține cauza pentru pronunțarea deciziei.
T. UL,
Prin încheierea civilă pronunțată la data de 29 noiembrie 2012 de către Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._ s-a dispus, în conformitate cu dispozițiile art. 244 pct. 1 c.pr.civ., suspendarea soluționării cauzei deduse judecății până la soluționarea definitivă a dosarului penal nr._ al T. ului C. .
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că pentru soluționarea cauzei este necesar să se stabilească în persoana intervenientului forțat existența condițiilor răspunderii civile delictuale pentru angajarea răspunderii pârâtei conform art. 49 din Legea nr. 136/1995, iar cu privire la două dintre aceste condiții, culpa și fapta ilicită, există pe rol dosarul penal nr._ al T. ului C. .
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurentul Z. I. A., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate și trimiterea cauzei pentru continuarea judecății.
În motivarea recursului s-a arătat că suspendarea soluționării cauzei este nefondată și că prima instanță nu a ținut cont de faptul că societatea de asigurare a fost avizată prin cererea de despăgubire și convocarea la conciliere despre accidentul a cărui victimă este recurentul. De asemenea, s-a invocat că recurentul îndeplinește toate condițiile impuse de art. 43 alin. 3 lit. a din Ordinul CSA nr. 14/2011, respectiv în cuprinsul cererii de conciliere acesta și-a asumat obligația, ca în situația în care, în urma finalizării dosarului penal, se va decide că accidentul rutier din data de_ nu a fost provocat din cupla exclusivă a numitului Anchidim D., va restitui, parțial sau integral, despăgubirea primită.
Recurentul a invocat și dispozițiile art. 1.365 c.civ., susținându-se că instanța civilă nu este ținută de dispozițiile art. 19 alin. 2 c.pr.pen, referitoare la suspendarea cauzei civile până la rezolvarea definitivă a cauzei penale. În condițiile în care instanța civilă nu este ținută de vreo hotărâre definitivă de achitare sau încetare a procesului penal în ceea ce privește existența prejudiciului ori a vinovăției autorului faptei ilicite, cu atât mai mult ea nu ar fi ținută de un eventual proces penal în care nu există o hotărâre irevocabilă.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 244, art. 312 c.pr.civ., legea nbr.
136/1995, Ordinul CSA nr. 14/2011.
Prin întâmpinarea formulată de intimata SC SOCIETATEA DE A. R. A. SA s-a solicitat respingerea recursului formulat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii de suspendare.
S-a arătat că suspendarea cauzei civile este necesară pentru a se asigura o bună înfăptuire a justiției și pentru a se evita pronunțarea unor soluții contradictorii. Reclamantul are posibilitatea de a se constitui parte civilă în procesul penal în conformitate cu prevederile art. 14 c.pr. pen.
De asemenea, s-a invocat faptul că prin soluționarea cauzei civile înainte de soluționarea dosarului penal s-ar încălca prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului prind dreptul la un proces echitabil, iar soluționarea litigiului în materie civilă ar încălca prezumția de nevinovăție a lui Anchidim D. . Potrivit Hotărârii CEDO pronunțată în cauza Minelli vs. Elveția 1983, prezumția de nevinovăție se consideră încălcată atunci când instanța își exprimă opinia, înainte de terminarea procesului, că persoana este vinovată. Însă, dacă se constată că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale a asiguratului constituie, în mod clar, exprimarea opiniei că persoana este vinovată, constituie o încălcare a prezumției de nevinovăție.
În legătură cu dispoziție legală invocată de recurent, respectiv art. 46 din Ordinul CSA nr. 14/2011, s-a arătat că această dispoziție legală are în vedere stabilirea despăgubirilor pe cale amiabilă, astfel încât această dispoziție legală nu este incidentă în cauză. Ofertele formulate de intimată manifestă disponibilitatea acesteia de a negocia și constituie oferte ferme de contractare. Însă în ceea ce privește soluționarea amiabilă a dosarelor de vătămări corporale se lasă la latitudinea asigurătorului decizia dacă va despăgubi conform pretențiilor sau modul de cuantificare a daunelor morale.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 205-208 NCPC și Ordinul CSA nr.
14/2011.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a prevederilor art.304, 3041și 312 C.pr.civ., tribunalul urmează să îl respingã ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Z. I. A. în contradictoriu cu pârâta SC SOCIETATEA DE A. R. A. SA și intervenientul forțat ANCHIDIM D. s-a solicitat obligarea pârâtei la plata despăgubirilor materiale în cuantum de 3.015,35 lei și a despăgubirilor morale în cuantum de 130.000 lei, precum și la plata penalităților de întârziere aferente.
Din cuprinsul cererii de chemare în judecată rezultă că reclamantul a fost victima unui accident rutier produs la data de_, susținându-se că vinovat de producerea accidentului este intervenientul forțat ANCHIDIM D. care conducea un autotractor Iveco cu nr. de înmatriculare_ . Reclamantul recurent a formulat o cerere pentru acordarea despăgubirilor asigurătorului SC SOCIETATEA DE A. R. A. SA, solicitând daune materiale în cuantum de 1.797,35 lei și daune morale în cuantum de
35.000 euro, iar în urma primirii acestei cereri societatea a fost de acord cu plata sumei de 35.000 lei(f.78 din dosarul judecătoriei). Prin cererea formulată, reclamantul și-a luat angajamentul ca în situația în care, în urma finalizării procesului penal, se va decide că accidentul rutier din data de_ nu a fost provocat din culpa exclusivă a lui ANCHIDIM D., va restitui, de îndată, parțial sau total, despăgubirea primită.
Intervenientul forțat ANCHIDIM D. a fost cercetat penal pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă și prin rechizitoriul întocmit în dosarul nr. 223/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. s-a dispus trimiterea în judecată a autorului accidentului de circulație, cauza penală făcând obiectul dosarului penal nr._ al Judecătoriei C. -Napoca.
În conformitate cu dispozițiile art. 46 din Ordinul CSA nr. 14/2011 în cazul în care accidentul de vehicul face obiectul unui proces penal, despăgubirile se stabilesc pe cale amiabilă, deși acțiunea penală nu poate fi stinsă prin împăcarea părților, dacă s-a dat rechizitoriu de trimitere în judecată și persoana prejudiciată își ia un angajament scris prin care se obligă să restituie de îndată, parțial sau total, despăgubirea primită, în funcție de hotărârea instanței penale în ceea ce privește fapta, făptuitorul și vinovăția.
Această dispoziție legală dă dreptul persoanei prejudiciate de a primi despăgubirile solicitate, chiar înainte de a se stabili printr-o hotărâre judecătoreasă elementele constitutive ale infracțiunii și implicit vinovăția persoanei care a săvârșit fapta penală, fiind instituită o excepție de la regula impusă prin art. 36 din Ordinul nr. 14/2011, care stabilește că despăgubirea se plătește în maxim 10 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii răspunderii și cuantificării daunei.
Acordarea despăgubirilor la momentul la care sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții, respectiv dacă s-a dat rechizitoriu de trimitere în judecată și dacă persoana prejudiciată și-a luat angajamentul scris de a restitui de îndată, parțial sau total, despăgubirea primită, în funcție de hotărârea instanței penale în ceea ce privește fapta, făptuitorul și vinovăția, nu aduce atingere prezumției de nevinovăție a persoanei cercetate penal astfel cum aceasta este consacrată prin art. 23 alin. 11 din Constituție și art. 6 din Convenția Europeană a drepturilor Omului. În cadrul procesului civil nu se stabilesc elementele constitutive ale unei infracțiuni săvârșite de intervenientul forțat, fapta ilicită și vinovăția urmând a fi stabilite de către instanța penală, după cum nu se stabilește o obligație de plată a despăgubirilor împotriva intervenientului forțat, obligația de plată revenind asigurătorului de răspundere civilă. Instanța civilă trebuie să verifice dacă sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 49 și următoarele din Legea nr. 136/1995, precum și de art. 46 din Ordinul CSA nr. 14/2011 și să administreze probele necesare stabilirii întinderii prejudiciului, urmând ca în situația în care în procesul penal se stabilește că autorul accidentului nu este vinovat de săvârșirea vreunei infracțiuni sau culpa acestuia în producerea accidentului nu este exclusivă, persoana păgubită să restituie, integral sau parțial despăgubirea primită, obligația de restituire avându-și izvorul în angajamentul scris pe care l-a dat în temeiul art. 46 din Ordinul CSA nr. 14/2011.
Dispozițiile art. 46 din Ordinul CSA nr. 14/2011 nu contravin regulilor impuse de art. 19 și art. 22 c.pr.pen. deoarece instanța civilă stabilește doar întinderea prejudiciului pretins de către persoana păgubită. Chiar și în situația în care instanța civilă ar face aprecieri asupra faptei penale și asupra vinovăției făptuitorului, hotărârea pronunțată nu ar avea autoritate de lucru judecat în fața instanței penale.
Față de considerentele reținute, tribunalul reține, cu opinie majoritară, că soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul Z. I. A. care trebuie să se limiteze la stabilirea întinderii prejudiciului pretins de reclamant, nu depinde de hotărârea care urmează a se da în dosarul penal nr._, motiv pentru care nu se impune suspendarea soluționării litigiului civil în temeiul dispozițiilor art. 244 pct. 2 c.pr.civ., urmând a fi admis recursul formulat și în conformitate cu dispozițiile art. 312 c.pr.civ. se va casa încheierea pronunțată și se va trimite cauza primei instanțe pentru continuarea judecății.
PENTRU ACESTE M. IVE
ÎN NUMLELE LEGII DECIDE
Admite, cu majoritate de voturi, recursul declarat de recurentul Z. I. -A., în contradictoriu cu intimații A. D. și S.C. A. R. A. S.A., împotriva încheierii pronunțate la_ în dosarul nr._ de către Judecătoria Cluj-Napoca, pe care o casează în întregime, și trimite cauza primei instanțe pentru continuarea judecății.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi,_ .
JUDECĂTORI GREFIER
S. I. C. G. A. ZAH
Red./Dact. S.I. _
Cu opinia separată a d-rei judecător V. L. O., în sensul respingerii, ca neîntemeiat, a recursului declarat de recurentul Z. I. -A., în contradictoriu cu intimații A. D. și S.C. A. R. A. S.A., împotriva încheierii pronunțate la_ în dosarul nr._ de către Judecătoria Cluj-Napoca.
Îmi exprim opinia minoritară în sensul de mai sus, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 15 alin. 1 și art. 19 alin. 1 Cod proc.pen., "persoana vatamata se poate constitui parte civila in contra invinuitului sau inculpatului si persoanei responsabile civilmente";, "persoana vatamata care nu s-a constituit parte civila in procesul penal poate introduce la instanta civila actiune pentru repararea pagubei materiale si a daunelor morale pricinuite prin infractiune";, în acest din urmă caz fiind incidente dispozițiile imperative ale art. 19 alin. 2 Cod proc.pen.
Întrucât pentru săvârșirea faptei ce face obiectul dosarului de față, pe care sunt întemeiate pretențiile recurentului, s-a dispus, prin rechizitoriu, trimiterea în judecată a intervenientului forțat ANCHIDIM D. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, cauza penală făcând obiectul dosarului penal nr._ aflat pe rolul Judecătoriei C. -Napoca, apreciez că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 19 alin. 2 Cod proc.pen., potrivit cărora atunci când persoana vatamata care nu s-a constituit parte civila in procesul penal "introduce la instanta civila actiune pentru repararea pagubei materiale si a daunelor morale pricinuite prin infractiune";, "judecata in fata instantei civile se suspenda pina la rezolvarea definitiva a cauzei penale";. Astfel, dosarul de fond are ca obiect tocmai acțiunea civilă introdusă de persoana vătămată la
instanța civilă, prin care aceasta urmărește repararea pagubelor pricinuite prin infracțiune.
Cu privire la prevederile art. 19 alin. 2 Cod proc.pen., apreciez că instituie un caz de suspendare legală de drept, diferit de cazul de suspendare legală facultativă prevăzut de art. 244 alin. 1 pct. 2 Cod proc.civ., după cum s-a arătat și în doctrină ("Drept procesual civil. Curs selectiv. Teste grilă - Ediția a II-a, revăzută și adăugită";, prof. univ. dr. Viorel M. Ciobanu, prof. univ dr. G. Boroi, Editura AllBeck, pag. 280-282). Astfel, este vorba despre cauză penală, atunci când a fost pusă în mișcare acțiunea penală, situație în care dispozițiile imperative ale art. 19 alin. 2 Cod proc.pen. impun suspendarea legală de drept a cauzei civile introduse pe cale separată la instanța civilă, în vreme ce începerea urmăririi penale poate avea loc înainte de punerea în mișcare a acțiunii penale, caz în care suspendarea cauzei este lăsată la aprecierea instanței, potrivit prevederilor art. 244 alin. 1 pct. 2 Cod proc.civ.
În ce privește dispozițiile art. 46 din Ordinul CSA nr. 14/2011, apreciez că au forță juridică inferioară prevederilor art. 19 alin. 2 Cod proc.pen., care au caracter imperativ, astfel că nu pot deroga de la acestea din urmă. În plus, dispozițiile art. 46 din Ordinul CSA nr. 14/2011 privesc situația în care despăgubirile se stabilesc de bună-voie și de comun acord de către persoana vătămată și asigurător, și nu instituie prin conținutul lor vreo excepție de la dispozițiile imperative ale art. 19 alin. 2 Cod proc.pen., nefăcând referire la posibilitatea de a fi soluționate de instanța civilă pretențiile persoanei vătămate în cazul în care despăgubirile nu se stabilesc de bună-voie, iar cauza penală se află pe rol, fiind începută urmărirea penală.
În acest sens, rețin că nu are relevanță faptul că instanța civilă nu este chemată să stabilească vinovăția penală a pârâtului, inculpat în dosarul penal, atribuțiile instanței civile fiind avute în vedere de către legiuitor la instituirea regulii prevăzute de art. 19 alin. 2 Cod proc.pen., astfel că nu ar putea justifica o înlăturare a aplicării acelei reguli, în lipsa unui text legal în sens contrar care să fie inserat într-un act normativ cu forță identică sau superioară, dat fiind că principiul forței obligatorii a actelor normative implică aplicarea cu prioritate a actelor normative cu forță juridică superioară, în speță a legii adoptate de Parlamentul României prioritar unui ordin de aplicare a unei alte legi adoptate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor din România, iar prin acte normative cu forță juridică inferioară nu se pot institui derogări de la aplicarea normelor legale imperative conținute în acte normative cu forță juridică superioară.
Pentru considerentele arătate, apreciez că se impune menținerea măsurii suspendării dispuse prin încheierea atacată, dar în temeiul dispozițiilor art. 19 alin. 2 Cod proc.pen., fiind vorba despre un caz de suspendare legală de drept, care exclude dreptul de apreciere al instanței prevăzut de art. 244 alin. 1 pct. 2 Cod proc.civ., astfel că soluția corectă este, în opinia mea, în baza art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., respingerea, ca neîntemeiat, a recursului declarat de recurentul Z. I. -A., în contradictoriu cu intimații A. D. și S.C. A. R. A. S.A., împotriva încheierii pronunțate la_ în dosarul nr._ de către Judecătoria Cluj-Napoca.
PREȘEDINTE
V. L. O.
Op.sep./Red./Dact./O.V.L.
2ex./_
| ← Decizia civilă nr. 179/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 650/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
