Decizia civilă nr. 650/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR. 650/2013
Ședința publică din data de_ Instanța este constituită din: PREȘEDINTE: E. B. JUDECĂTOR: I. P.
JUDECĂTOR: S. I. GREFIER: A. E. A.
Pe rol fiind examinarea recursului declarat de recurenta SC P. L.
S., împotriva sentinței civile nr. 7163/2013 pronunțate la data de_ de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. 24._ privind și pe intimata SC
A. S., prin L. hidator J. CII T. C. M., având ca obiect pretenții.
La ambele apeluri nominale se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezentul recurs, prin raportare la dispozițiile art.1591alin.4 coroborat cu art. 2 pct.3 Cod.proc.civ.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că, intimata a depus, în data de 24 iulie 2013, întâmpinare, solicitând judecarea cauzei în lipsă.
De asemenea, s-a constatat că recurenta a fost citată cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 213,32 lei și 1,5 lei timbru judiciar, până la acest termen de judecată, recurenta nu a dat curs solicitărilor instanței.
Față de lipsa dovezii achitării taxelor judiciare, în baza art. 20 din Legea nr. 146/1997, T. ul, din oficiu, invocă și pune în discuție excepția netimbrării recursului, reținând cauza în pronunțare pe această excepție.
T. UL,
Prin sentința civilă nr. 7163/2013 pronunțată în ședința publică din data de 19 aprilie 2013, în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., s-a admis cererea formulată de intimata-reclamantă SC A. S., prin lichidator judiciar, în contradictoriu cu pârâta SC P. LS și s-a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 4.884,14 lei, reprezentând contravaloarea facturilor fiscale nr. 125/_ și nr. 157/_, precum și la plata penalităților de întârziere în cuantum de 2.839, 87 lei Pârâta a fost obligată să plătească și cheltuieli de judecată în cuantum de 775 lei.
Din analiza actelor depuse la dosar, instanța a reținut că, între intimata-reclamantă SC A. S., în calitate de vânzător, și pârâta SC P.
S., în calitate de cumpărător, au fost încheiate contractele de vânzare- cumpărare nr. 4/_, respectiv nr. 5/_, având ca obiect vânzarea de aparatură medicală, echipamente medicale noi și utilizate.
Obiectul contractului nr. 4/_ a fost reprezentat de aparatul Opto Ilunas Sirurgical Microscope, obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 5/_ fiind reprezentat de aparatul Phaco Emulsificator Alcon.
În cuprinsul art. 2 din contractele de vânzare-cumpărare s-a prevăzut faptul că, aspectele referitoare la cantitățile, calitatea, tipurile și sortimentele aparaturii au fost specificate în comandă sau ofertă, conform proceselor verbale de predare/primire și certificatului de garanție.
Conform art. 3, cap. III, aparatura care a format obiectul contractelor urma să fie livrată în termen de 40 de zile de la data dovezii privind efectuarea plății integrale sau parțiale.
În cuprinsul cap. IV, părțile au reglementat aspectele privitoare la plata prețului, care urma să se efectueze prin achitarea unui avans la momentul inițial al semnării contractelor, precum și la livrarea aparaturii, restul de plată urmând să fie achitat în 24 rate lunare conform tabelelor inserate în cuprinsul contractelor. Neplata la termen a contravalorii produselor, a fost prevăzută sub sancțiunea obligației cumpărătorului de a plăti penalități de întârziere în cuantum de 0,06% pentru fiecare zi de întârziere, conform art. 10, cap. IV.
Din cuprinsul cap. V al convențiilor de vânzare-cumpărare, instanța a reținut faptul că recepția cantitativă a produselor urma să se realizeze la sediul vânzătorului, în prezența delegatului împuternicit al cumpărătorului care avea obligația de a confirma recepția cantitativă prin semnarea documentelor de livrare. Instanța a interpretat această prevedere contractuală coroborat cu aspectul menționat pe foaia verso a anexei la contractul de vânzare-cumpărare nr. 4/_ depus în probațiune de către societatea pârâtă (fil.45), în care s-a menționat faptul că la predarea produsului nu a fost livrat setul al doilea de oculare, dispozitivul de undă și funcția de retro iluminare.
Mențiunea analizată a fost ștampilată de către societatea reclamantă, fiind semnată și de către administratorul acesteia, numitul V. Ropotă.
Conform prevederilor contractuale, recepția calitativă trebuia să se realizeze la sediul debitorului, cu obligația stabilită în sarcina cumpărătorului conform art. 29, cap. XI, de a aduce la cunoștința vânzătorului viciile constatate. Conform prevederilor contractuale, constatarea viciilor sau a defecțiunilor urma să se realizeze în prezența reprezentantului vânzătorului, prin întocmirea unui proces verbal semnat de ambele părți.
Referitor la lipsurile calitative ale aparaturii livrate în temeiul celor două contracte de vânzare-cumpărare, instanța a reținut faptul că singurele înscrisuri depuse în probațiune, sub acest aspect de către societatea pârâtă, au constat în corespondența purtată cu producătorul aparaturii, Opto Global Holdings Pty Ltd, în perioada martie 2008-martie 2009.
Din conținutul acestei corespondențe instanța a reținut faptul că societatea pârâtă a solicitat intervenția producătorului aparaturii achiziționată prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr. 4/_
, raportat la împrejurarea că societatea reclamantă nu a putut fi contactată prin email sau telefon. Având în vedere atitudinea societății reclamante, precum și importanța microscopului achiziționat pentru activitatea desfășurată, societatea pârâtă a renunțat la microscopul de operații Opto Ilunas, fiind nevoită să achiziționeze o nouă aparatură.
Din declarația martorului Călugăru M. l Sever s-a desprins faptul că, inițial, societatea pârâtă a încercat să contacteze societatea reclamantă pentru a-i aduce la cunoștință defecțiunile constatate dar reprezentanții acesteia nu au mai putut fi găsiți. Acest aspect, însă, a fost contrazis de conținutul corespondenței purtată la data de_ între martorul Călugăru
l Sever și producătorul aparaturii, în care s-a menționat faptul că ultima corespondență purtată între societatea pârâtă și societatea reclamantă a avut loc în perioada ianuarie-februarie 2009.
Existența unei legături între cele două societăți, ulterior datei încheierii contractelor a fost dovedită și prin conținutul extrasului de cont nr. 25110/_, care atesta faptul că societatea pârâtă și-a îndeplinit obligațiile de plată a ratelor contractuale până la data de_, când a fost achitată contravaloarea facturii fiscale nr. 90/18.09.08 în cuantum total de 2.261,77 lei.
Din analiza acelorași probe instanța a reținut faptul că, societatea pârâtă a avut cunoștință despre împrejurarea că microscopul achiziționat a făcut parte din segmentul de mijloc, cunoscând faptul că aparatul nu putea realiza performanțe asemănătoare modelelor din game superioare, aflate la un preț mult mai ridicat. Totodată, din cuprinsul corespondenței din data de_, instanța a reținut faptul că microscopul achiziționat echipat cu capul optic original a întrunit toate exigențele cu excepția lipsei de reflexie de roșu care reprezintă o cerință esențială pentru ca un microscop să poată fi utilizat în chirurgia oftalmologică.
Declarația martorului audiat în cauză a relevat faptul că aparatura care a format obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 5/_ nu a prezentat defecțiuni, putând fi utilizată în mod corespunzător.
În temeiul contractelor de vânzare-cumpărare încheiate între părți, societatea reclamantă a emis facturile fiscale nr. 125/_ în cuantum de 2249,15 lei și factura fiscală nr. 157/_ în cuantum de 2.634,99 lei.
În vederea soluționării diferendului pe cale amiabilă, prin adresa nr. 50/_ societatea pârâtă a fost convocată în vederea participării la procedura concilierii directe.
De asemenea, s-a arătat că, măsurile la care putea apela creditorul în cazul neexecutării unei obligații contractuale, produc un efect diametral opus constând în menținerea sau desființarea contractului.
Potrivit principiului executării în natură, obligațiile trebuiau îndeplinite în natura specifică a obiectului lor, cu respectarea tuturor elementelor avute în vedere de părți în momentul asumării acestora.
Principiul executării în natură se aplică indiferent de faptul că executarea este voluntară sau silită. De cele mai multe ori debitorul va executa de bunăvoie obligațiile asumate, prin plată, dar atunci când el nu-și respecta această îndatorire de care este ținut, creditorul va putea recurge la mijloacele pe care legea i le pune la dispoziție pentru a-l constrânge la executarea în natură.
În acest sens, s-a reținut că partea avea deschisă calea unei acțiuni în răspundere civilă contractuală, această instituție desemnând un sistem în care se întrepătrunde ideea de pedeapsă și ideea de reparație, elementele pe care această instituție juridică se întemeiază fiind analizate de prima instanță.
Instanța a analizat existența unei fapte ilicite care constă în nerespectarea unei obligații contractuale în strânsă legătură cu apărarea de fond invocată de către pârât constând în invocarea excepției de neexecuatare a contractului.
Sub acest aspect, instanța a reținut faptul că reciprocitatea și interdependența obligațiilor izvorâte din contractele sinalagmatice, determină unele efecte specifice acestor contracte atunci când, în faza
executării, survin unele împrejurări de natură să instituie un dezechilibru între părți.
Puterea de lege a convenției dintre părți, consacrată prin prevederile art. 969 C.Civ., justifică de ce, în astfel de împrejurări se permite uneia dintre părți fie să suspende executarea contractului, fie să tindă chiar la desființarea sa printr-o inițiativă unilaterală.
Un efect specific contractelor bilaterale, reprezentând totodată, și un mijloc de apărare aflat la dispoziția părții căreia i se pretinde executarea obligației care îi revine, fără ca partea care solicită executarea să-și îndeplinească propriile obligații, este excepția de neexecutare a contractului.
Excepția de neexecutare a contractului reprezintă un mijloc de presiune eficient pentru a determina executarea corelativă, fără ca cel care o invocă să se expună riscului unei executări definitive. Existența acestei
instituții juridice, a fost dedusă pe cale de interpretare, din dispozițiile art. 1020-1021 C.Civ., aplicabile în speța analizată față de prevederile art. 6 alin.
2 Noul C.Civ., și art. 102 alin. 1 Legea nr. 71/2011. Prin aplicarea principiului a fortiori, s-a decis faptul că, din moment ce una dintre părți poate cere rezoluțiunea contractului, care este de natură să antreneze desființarea acestuia, pentru identitate de rațiune partea interesată poate refuza executarea propriei sale obligații, ceea ce determină doar suspendarea contractului.
Fundamentul juridic al acestui mijloc de apărare se identifică cu obligativitatea contractului, în sensul că partea căreia i se opune excepția este sancționată tocmai pentru conduita sa culpabilă, constând în neexecutarea obligației asumate, conduită de natură să încalce principiul forței obligatorii al contractului.
Raportând aspectele de ordin teoretic expuse mai sus la situația de fapt reținută de instanță, s-a putut constata faptul că, în speța analizată condițiile de admisibilitate ale excepției de neexecutare a contractului nu au fost îndeplinite.
În acest sens, instanța a reținut faptul că, deși facturile invocate în susținerea cererii au fost emise în temeiul ambelor contracte de vânzare- cumpărare încheiate între părți, doar aparatura care a format obiectul convenției de vânzare-cumpărare nr. 4/_ a fost criticată sub aspectul calității sale.
Referitor la viciile echipamentului medical reprezentat de microscopul Opto Ilunas Surgical Microscope, probele administrate au relevat faptul că acesta a corespuns tuturor exigențelor de calitate, cu excepția lipsei de reflexie de roșu, viciu care însă nu a fost adus la cunoștința societății pârâte conform procedurii convenită de părți prin prevederile art. 29, cap. XI, din cuprinsul convențiilor încheiate între părți.
Susținerile pârâtei privitoare la împrejurarea că reprezentanții societății reclamante nu au mai putut fi contactați, au fost infirmate prin materialul probator administrat în cauză, care a relevat existența unei legături între cele două societăți comerciale și în decursul anului 2009.
Raportând această împrejurare la aspectul desprins din declarația martorului Călugăru M. l Sever, care a indicat faptul că viciile aparaturii au existat încă din momentul predării, fapt survenit în termen de 40 de zile de la data încheierii contractului respectiv_, instanța a reținut existența unei culpe în sarcina debitoarei constând în lipsa informării reclamantei cu privire la viciile constatate.
Cu privire la același aspect, instanța a reținut faptul că deși, prin încheierea de ședință de la termenul din data de_, în sarcina pârâtei a fost stabilită obligația de a depune dovada privitoare la comunicarea deficiențelor constatate către societatea reclamantă, această îndatorirea procesuală nu a fost respectată pentru motivul că societatea debitoare nu a deținut dovezi privitoare la acest aspect, după cum s-a consemnat în încheierea de ședință din data de_ .
Probele administrate în cauză, au relevat faptul că împrejurarea potrivit căreia obligația de predare a aparaturii care a format obiectul contractului nr. 4/_ nu a fost îndeplinită în mod corespunzător, a prezentat o importanță scăzută și nu a contribuit la decizia adoptată de către societatea pârâtă în sensul achiziționării unui nou microscop.
Față de considerentele care preced, instanța a apreciat faptul că deși din partea societății reclamante nu a existat o executare corespunzătoare a obligației sale contractuale, această neexecutare s-a datorat faptei înseși a societății pârâte care nu a adus la cunoștința creditoarei viciile constatate conform prevederilor contractuale.
În considerarea acestor aspecte, instanța a respins excepția invocată de către societatea pârâtă în susținerea apărării sale, instanța apreciind că aceasta are un caracter neîntemeiat.
În consecință, instanța a analizat cerința privind existenței faptei ilicite a societății pârâte, condiție premisă pentru angajarea răspunderii sale pe temei contractual.
Din conținutul situației de fapt, instanța a reținut faptul că acest element al răspunderii civile se confundă cu fapta societății pârâte constând în refuzul acesteia de a achita facturile fiscale nr. 125/_ și nr. 157/_ emise de către societatea reclamantă.
Cu privire la existența prejudiciului, prima instanță a reținut că această cerință a fost îndeplinită, prin neexecutarea obligațiilor contractuale de către pârâtă, determinându-se în patrimoniul reclamantei un prejudiciu material în valoare de 4.884,14 lei, reprezentând contravaloarea facturilor neachitate de către societatea debitoare.
În materie contractuală, analiza prevederilor cuprinse în art. 1082 C.civ. a condus la formularea a două concluzii cu valoare de principiu. În acest sens, instanța a reținut faptul că, în sarcina debitorului operează o prezumție relativă de vinovăție de natură să angajeze răspunderea sa, indiferent dacă a acționat cu intenție sau dintr-o culpă simplă.
Coroborând prevederile art. 1082 cu prevederile art. 1083 C.Civ. instanța a reținut faptul că debitorul poate fi exonerat de răspundere numai dacă dovedește o cauză străină, neimputabilă acestuia.
Prezumția de culpă instituită în materia analizată a fost susținută prin materialul probator administrat în prezenta cauză, care a relevat lipsa unei diligențe contractuale din partea societății pârâte care nu a denunțat viciile constatate cu ocazia predării aparaturii, într-un termen rezonabil de la data încheierii contractului de vânzare-cumpărarea.
Totodată, prin aplicarea în mod corespunzător a prevederilor art. 1169 C.Civ. în materia analizată, în condițiile în care reclamantul a făcut dovada privind temeiul plății, pârâta era cea care trebuia să probeze faptul că și-a îndeplinit obligația de plată în mod corespunzător.
Susținerea formulată în apărarea de către societatea pârâtă, constând în rezoluțiunea de drept a contractului de vânzare-cumpărare nr. 4/_, nu putea fi reținută chiar dacă părțile au inserat în cuprinsul art.26, cap.
IX, un pact comisoriu expres de gradul IV. Astfel, instanța a apreciat faptul că înscrierea unor pacte comisorii exprese înlătură intervenția instanței doar în cazul în care părțile consimt la desființarea contractului, în caz contrar rezoluțiunea pronutându-se pe cale judiciară, în condițiile efectuării unor verificări pe care însăși clauzele convenționale de rezoluțiune le permit. Sub același aspect de reținut a fost faptul că, oricât de energic ar fi redactat pactul comisoriu expres, rezoluțiune își păstrează caracterul de sancțiune civilă. Ca urmare, chiar dacă era înlăturată sau diminuată intervenția instanței de judecată în ceea ce privește aplicarea acestei sancțiuni, totuși ea nu putea opera în contextul existenței unor litigii între părți, fără efectuarea unor verificări din partea instanței în cadrul unei acțiuni civile introdusă în acest sens.
Față de aspectele reținute, interpretate coroborat cu prevederile art. 1073 C.Civ. potrivit cărora creditorul are dreptul la îndeplinirea exactă a obligație sale, instanța a admis cererea și a obligat pârâta la plata sumei de 4.884,14 lei, reprezentând contravaloarea facturilor fiscale nr. 125/_ și nr. 157/_ .
Cu privire la petitul accesoriu, instanța a reținut faptul că despăgubirile acordate părții creditoare trebuie să constituie, o justă și integrală reparație a daunelor materiale suferite în urma unei fapte ilicite, cuantumul despăgubirilor urmând să cuprindă atât pierderea suferită, cât și beneficiul nerealizat. Totodată, potrivit art. 1088 C.Civ. debitorul unei obligații având ca obiect o sumă de bani poate fi obligat la plata dobânzii doar de la data cererii de chemare în judecată, cu excepția situațiilor în care, potrivit legii, dobânda curge de drept.
În temeiul art. 274 C.Pr. Civ., față de culpa procesuală a pârâtei, s-a dispus obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 775 lei, conform documentului justificativ depus la fila 119 din dosar.
Împotriva acestei hotărâri, S.C. P. LSR.L., în contradictoriu cu
S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar C. individual de insolventă T. C.
, a formulat recurs, solicitând admiterea recursului și, în consecință modificarea sentinței civile nr.7163/_ pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în dosarul nr._, respingerea cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că hotărârea judecătorească atacată este nelegală și netemeinică, în cauză fiind incident motivul de recurs prevăzut de art.304 pct. 9 C.proc.civ. Totodată s-a menționat faptul că, în motivarea soluției sale de admitere a acțiunii, prima instanță a reținut faptul că
"deși din partea societății reclamante nu a existat o executare corespunzătoare a obligației sale contractuale, această neexecutare se datorează faptei înseși a societății pârâte care nu a adus la cunoștința creditoarei viciile constatate conform prevederilor contractuale. în considerarea acestor aspecte, instanța va respinge excepția invocată (excepția de neexecutare a contractului) de către societatea pârâtă în susținerea apărării sale, instanța apreciind că aceasta are un caracter neîntemeiat".
În acest sens, s-a arătat că recurenta nu a fost de acord cu concluziile primei instanțe, întrucât din materialul probator administrat în cauză a rezultat că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale și că recurenta a încercat să ia legătură cu aceasta, însă nu a mai reușit acest lucru.
De asemenea, s-a precizat faptul că, din declarațiile martorului audiat în cauză, respectiv medicul care a folosit aparatul, a rezultat că s-a încercat de 5 ori să se ia legătura cu reprezentantul legal al reclamantei, însă nu s-a reușit și
efectiv i s-a pierdut urma. În acest context, nu s-a considerat deloc de neglijat faptul că intimata-reclamantă a intrat în insolvență fiind și dizolvată la începutul anului 2011, astfel încât fiind perfect credibile afirmațiile martorului că intimata- reclamantă nu a mai putut fi contactată.
De asemenea, s-a menționat că recurenta a apelat la producătorul aparatului pentru a remedia defecțiunea apărută, din moment ce intimata- reclamantă nu a rezolvat această problemă.
Totodată, s-a arătat că recurenta a achitat aproape integral prețul unui aparat care nu i-a folosit la nimic, intimata-reclamantă fiind în faliment, administratorul nemaiputând fi găsit.
În acest sens, s-a precizat faptul că recurenta trebuia să achite prețul și penalitățile de întârziere pentru un microscop care nu realiza reflexia în roșu, cerință imperativă pentru efectuarea operațiilor oftalmologice.
Astfel, s-a menționat că instanța nu a luat în considerare declarația martorului audiat în cauză, care a arătat faptul că "am achiziționat aparatul opto global care a venit cu o defecțiune", "nu realiza reflexia roșu, fără care nu se poate efectua operația".
Un alt motiv pentru care recurenta a criticat hotărârea primei instanțe se referă la aspectul acordării cheltuielilor de judecată în cuantum de 775 lei.
În acest sens, s-a observat faptul că acțiunea a fost scutită de plata taxei de timbru, întrucât intimata-reclamantă era în insolvență. De asemenea, intimata-reclamantă nu s-a prezentat la nici un termen de judecată, iar actele au fost redactate de lichidatorul judiciar.
La data de 24 iulie 2013, intimata SC A. S. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile nr. 7.163/_, ca temeinică și legală.
În susținerea poziției procesuale, intimata a arătat că a livrat aparatura medicală către SC P. LS, ca urmare a relațiilor comerciale între parteneri, cu plata în rate potrivit Contractelor de vânzare cumpărare nr4/_ cu anexa 1 și nr.5/_ cu Anexa 1.
Totodată, s-a menționat că, deși intimata-recurentă a îndeplinit obligațiile contractuale asumate, recurenta-pârâtă a refuzat să îndeplinească obligația corelativă privind plata facturilor nr. 125/_ valoare 2.249,15 lei și nr. 157/_ valoare 2.634,99 lei, aceasta figurând în evidențele contabile ale intimatei-reclamante, cu un sold debitor de 4,884,14 lei.
De asemenea, s-a arătat că, după îndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art.7201Cod proc.civ, intimata-reclamantă a înregistrat la Judecătoria Cluj-Napoca, la data de_, acțiunea în pretenții împotriva recurentei-pârâte, solicitând instanței să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 7.724,01 lei, constituită din debit principal în cuantum de 4.884,14 lei și penalități de întârziere în cuantum de 2.839,87 lei, cu cheltuieli de judecată.
În acest sens, s-a precizat că, în cauză, Judecătoria Cluj-Napoca, prin sentința civilă nr. 7.163/_, a admis cererea de chemare în judecată și în consecință a hotărât obligarea recurentei-pârâte la plata sumei de 4.884,14 lei reprezentând contravaloarea facturilor neachitate, la plata penalităților de întârziere în cuantum de sumei de 2.839,87 lei și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 775 lei.
Referitor la criticile de nelegalitate formulate de recurenta-pârâtă, privind hotărârea primei instanțe, sub aspectul acordării cheltuielilor de judecată în sumă de 775 lei, intimata-reclamantă a arătat că acestea sunt neîntemeiate.
În acest sens, s-a precizat faptul că, argumentele de fapt enumerate de recurenta-pârâtă în susținere, respectiv "acțiunea a fost scutită de plata taxei de
timbru", "intimata-reclamantă nu s-a prezentat la nici un termen de judecată" și "actele au fost redactate de lichidatorul judiciar", nu sunt de natură să modifice cele dispuse prin hotărârea atacată.
Astfel, s-a învederat că, prima instanță a interpretat corect dispozițiile art. 274 Cod proc. civ., recurenta-pârâtă a căzut în pretenții în sensul art. 274 alin.
(1) Cod proc. civ. și a fost obligată să plătească cheltuielile de judecată, solicitate de partea care a câștigat - intimata-reclamantă.
Referitor la faptul că recurenta-pârâtă a solicitat instanței să analizeze cauza dedusă judecății sub toate aspectele, conform dispozițiilor art.3041Cod. Proc.civ., intimata-reclamantă a arătat că hotărârea atacată a fost pronunțată ca urmare a aplicării corecte a legii, instanța a determinat corect starea de fapt și a calificat de asemenea corect actele juridice deduse judecății, astfel impunându-se respingerea cererii formulate de recurenta-pârâtă ca nefondată.
În acest sens, s-a menționat faptul că recurenta-pârâtă a încercat să motiveze refuzul la plată a facturilor nr.125/_ și nr. 157/_, conform contractului, susținând nefondat că au fost emise în baza unui contract reziliat, situație datorată neexecutării culpabile a obligațiilor de către intimata-reclamantă care a furnizat aparatul medical Opto Ilunas Surgical Microscope( fabricat în Australia) având performanțe inferioare celor prevăzute în descrierea produselor- fiind de calitate medie.
De asemenea, s-a învederat că, reclamanta-pârâtă nu a făcut dovada existenței vreunui înscris privind rezilierea contractului în cauză încheiat prin acordul părților și nici prin judecată în condițiile art.41 din contract.
Referitor la afirmațiile potrivit cărora reprezentantul intimatei-reclamante nu a fost găsit pentru a i se aduce la cunoștință defecțiunile aparatului constatate de reprezentanții recurentei-pârâte, s-a învederat faptul că acestea au fost contrazise de corespondența din data de_ depusă la dosar, purtată între martorul Călugăru M. l Sever și producătorul din Australia, care a menționat faptul că ultima corespondență între societate recurentă-pârâtă și intimata-reclamantă a fost în perioada ianuarie-februarie 2009.
Faptul că au existat legături între cele două societăți și după încheierea contractului, intimata-reclamantă a arătat că acesta a fost dovedit și prin relațiile bancare ulterioare, respectiv la data de _
a fost achitată factura nr.90/_ în sumă de 2.261,77 lei.
Totodată, în declarația sa, martorul Călugăru M. l Sever a arătat că viciile aparaturii au existat încă de la început, respectiv din momentul predării fapt survenit în termen de 40 de zile de la încheierea contractului/_ .
Raportat la dovezile administrate în cauză, s-a menționat că au fost infirmate susținerile recurentei-pârâte referitoare la împrejurarea că reprezentantul societății intimatei-reclamante nu a putut fi contactat, instanța reținând întemeiat existența unei culpe în sarcina debitoarei constând în lipsa informării intimatei-reclamante cu privire la viciile constatate.
De asemenea, s-a arătat că recurenta-pârâtă a susținut că a convenit cu producătorul asupra returnării bunului, urmând să primească prețul de bază al aparatului, însă intimata-reclamantă a refuzat orice colaborare, fiind calificat drept rea-credință, refuzul de a suporta în totalitate cheltuielile ocazionate de returnarea în Australia( cheltuieli refuzate de producător): transportul bunului, costurile de asigurare, taxa de import, etc. fără să facă însă dovada existenței unui act adițional la contract, încheiat în acest sens între părți.
S-a precizat faptul că, în corespondența depusă la dosar de către recurenta-pârâtă din_, reprezentantul cumpărătorului, a subliniat faptul că știa că microscopul ales nu a fost printre cele premium, prețul fiind mai mic
decât cel al microscoapelor Zeis, Leica sau Topcon, dorind un microscop utilizabil bun, enumerând în continuare caracteristicile urmărite în documentația postată de producătorul australian pe site-ul de internet.
Astfel, în condițiile arătate, cumpărătorul a ales raportul calitate /preț mai favorabil, aparatul având însă performanța de calitate medie.
S-a menționat faptul că, având în vedere dispozițiile art.969 C.civ care reglementează principiul forței obligatorii a contractului, precum și art.21 din contract, în sarcina recurentei-pârâte s-a născut obligația de a achita prețul aparaturii livrate de către intimata-reclamantă, însă nu s-a făcut dovada plății.
Totodată, s-a arătat că, în temeiul acordului de voință al părților concretizat în contractul legal întocmit, art.29 teza 2, din contract prevede: "constatarea viciilor sau a defecțiunilor aparatelor se face numai în prezența reprezentantului vânzătorului și se va confirma printr-un proces verbal semnat de ambele părți", însă recurenta-pârâtă nu a făcut dovada existenței actului, în susținerea apărărilor.
Astfel, așa cum s-a arătat, raportat la dovezile administrate în cauză, intimata-reclamantă a învederat că au fost infirmate susținerile recurentei-pârâte referitoare la împrejurarea că reprezentantul societății intimate-reclamante nu a putut fi contactat, instanța reținând întemeiat existența unei culpe în sarcina debitoarei constând în lipsa informării intimatei-reclamante cu privire la viciile constatate.
Referitor la același aspect, s-a învederat că, prin încheierea din_ 2, instanța a pus în sarcina recurentei-pârâte obligația să depună la dosar dovezi cu privire la comunicarea deficiențelor constatate către reclamantă, în temeiul art.129 alin.5 Cod procedură civilă, însă aceasta nu a îndeplinit obligația ce-i revenea.
În ședința publică din data de 9 decembrie 2013 instanța din oficiu a ridicat excepția netimbrării recursului.
Analizând excepția nelegalei timbrări a recursului ridicată din oficiu de instanță, tribunalul o găsește întemeiată pentru următoarele considerente:
Art. 11 din Legea nr. 146/1997 actualizată prevede obligația achitării taxei judiciare de timbru, iar art. 1 din OG nr. 32/1995 prevede obligativitatea achitării timbrului judiciar în vederea examinării recursului promovat.
Având în vedere aceste dispoziții legale, tribunalul, în temeiul disp. art. 20 alin.2 coroborate cu disp. art. 11 din Legea nr. 146/1997 actualizată, i-a adus la cunoștință recurentei, odată cu citația emisă pentru termenul de judecată, obligația de a achita o taxă judiciară de timbru în sumă de 213,32 lei și un timbru judiciar în sumă de 1,5 lei, sub sancțiunea anulării recursului ca nelegal timbrat (fila 2).
Astfel, față de împrejurarea că, potrivit dispozițiilor legale mai sus arătate, recurentei i s-a pus în vedere cuantumul taxei judiciare de timbru pe care trebuie să o achite, însă până la termenul de judecată stabilit pentru judecarea recursului aceasta nu a înțeles să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru aferente recursului promovat și nici a timbrului judiciar și având în vedere disp. art. 20 alin.3 din Legea nr. 146/1997 actualizată, care prevede sancțiunea aplicabilă în cazul neachitării taxelor judiciare de timbru, tribunalul va admite excepția nelegalei timbrări a recursului și va anula ca nelegal timbrat recursul declarat de recurenta SC P. LS .
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite excepția netimbrării și în consecință anulează ca fiind netimbrat recursul declarat de recurenta SC P. LS in contradictoriu cu intimata SC A. S. împotriva sentinței civile nr. 7163/2013 pronunțată la data de_, în dosarul nr. 24._ al Judecătoriei C. -
.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 decembrie 2013.
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
E. B.
I.
P.
S. I.
GREFIER
-E. A.
Red.SI/AA 2 ex./_
Judecător fond: C. T., Judecătoria Cluj-Napoca.
| ← Decizia civilă nr. 146/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Încheierea civilă nr. 2633/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
