Decizia civilă nr. 627/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C.
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ nr. 627/2013
Ședința publică din data de 02 decembrie 2013 Completul este constituit din:
PREȘEDINTE: D. H. JUDECĂTOR: M. C. B. JUDECĂTOR: C. C. GREFIER: N. N.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenții M. C. - N., prin
P. și C. LOCAL AL M. C. - N. împotriva sentinței civile nr. 5408/_, pronunțate de către Judecătoria C. - N., în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata S.C. O. V. I. G. S.A., cauza având ca obiect, în primă instanță, pretenții.
La ambele apeluri nominale, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatând-se că a fost înregistrată la dosar, în data de 29 noiembrie 2013, din partea intimatei, o cerere de amânare a cauzei și acordare a unui nou termen de judecată, în vederea comunicării unui exemplar din cererea de recurs, având în vedere că, odată cu citația pentru acest termen de judecată, nu i s-a comunicat și un exemplar al recursului.
Se constată că este primul termen de judecată și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, de către recurenți, potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 2 C.proc.civ.
T. ul, în temeiul art. 1591C.proc.civ. raportat la art. 2 pct. 3 C.proc.civ., verificându-și, din oficiu, competența, constată că este competent general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
T. ul, deliberând asupra cererii de amânare formulate de către intimata S.C. O.
V. I. G. S.A. în data de 29 noiembrie 2013, urmează a o respinge, ca neîntemeiată, având în vedere că din dovezile de îndeplinire a procedurii de citare, f. 12, 13 și 16, rezultă că i s-a comunicat un exemplar din recurs, împotriva acestei dovezi având posibilitatea să se înscrie în fals.
T. ul, în baza înscrisurilor existente la dosar, reține cauza în pronunțare.
T. UL,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5408/2013 pronunțată la data de_ în dosarul nr._ Judecătoria Cluj-Napoca a admis în parte acțiunea civilă formulată și extinsă de reclamanta S.C. O. V. I. G. S.A. în contradictoriu cu pârâții C. LOCAL AL M. C. -N. și M. C. -N. prin P., având ca obiect acțiune în regres.
Au fost obligați pârâții C. Local al mun. C. -N. și M. C. -N. prin primar la plata către reclamantă a sumei de 7.427,98 lei cu titlu de despăgubiri cu dobânda legală aferentă de la data înregistrării prezentei acțiuni -_ și până la plata efectivă a debitului.
Au fost obligați pârâții C. Local al mun. C. -N. și M. C. -N. prin primar la plata către reclamantă a sumei de 1.556,7 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
De asemenea, s-a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâților C. Local al mun. C. -N. și M. C. -N. prin primar la plata onorariului de avocat.
Pentru a dispune în acest sens prima instanță a reținut că autoturismul marca Honda RE6/1 CR-V cu nr. de înmatriculare_ a fost avariat în data de_, conform declarațiilor conducătorului auto Seleș Mihael V. e (f. 11). Astfel, acesta a
precizat că la data menționată, a condus autoturismul în mun. C. -N. pe B-dul Muncii și a intrat într-o groapă - șanț transversal, rezultatul fiind avarierea roților din față care s-au ovalizat, a jantelor și a anvelopei dreapta față care s-a spart. Autoturismul marca Honda RE6/1 CR-V cu nr. de înmatriculare_, nr. de identificare SHSRE67707U009392 se afla în proprietatea SC Raiffeisen Leasing I.F.N. și în folosința
S.C. DRAKAR S.R.L.
S-a mai reține că la data producerii avariei, autoturismul era asigurat CASCO la societatea reclamantă cu poliția seria C nr. 4. (f. 12). Conform dosarului de dauna întocmit de reclamantă, în urma evenimentului, s-au constatat daune la jante din partea dreaptă și stânga față și anvelopele din partea dreaptă și stânga față a autoturismului (f. 14). Reclamanta a achitat contravaloarea reparațiilor în sumă de 7.427,98 lei prin OP nr.6372 din_ .
Concluziile raportului de expertiza administrat in cauza (f. 88-92) au fost în sensul că avariile autoturismului cu nr. de înmatriculare_ s-au datorat existentei pe B-dul Muncii, dinspre CUG spre centru a unui șanț transversal care de fapt este o succesiune de gropi, cu lățimea de aprox. 20 cm. În opinia expertului, cauza producerii avariilor la anvelope și jante a fost intrarea în contact a roților cu muchiile dure și ascuțite ale aceste succesiuni de gropi. Examinând fotografiile efectuate de reclamanta la momentul constatării daunei si de expert la momentul efectuării raportului, prima instanță a reținut că nu exista nici o semnalizare a denivelării drumului, aspect necontestat de pârâți. Nici unul dintre pârâți nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiza.
Conform dispozițiilor art. 21 al. 2 si art. 22 din OG nr. 43/1997 paratul C. local al municipiului C. -N. este administratorul B-dul Muncii din municipiu.
Conform art. 40 al. 1 din OG nr. 43/1997 "Drumurile trebuie să fie semnalizate și menținute în stare tehnicã corespunzãtoare desfãșurãrii traficului în condiții de siguranțã de cãtre administratorul drumului.";
Potrivit art. 5 din OUG nr. 195/2002 "(1) Administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrărilor, conform competențelor ce îi revin, cu avizul poliției rutiere, este obligat să instaleze indicatoare ori alte dispozitive speciale, să aplice marcaje pe drumurile publice, conform standardelor în vigoare, și să le mențină în stare corespunzătoare. (2) Administratorul drumului public sau, după caz, antreprenorul ori executantul lucrărilor este obligat să semnalizeze corespunzător, cât mai repede posibil, orice obstacol aflat pe partea carosabilă, care stânjenește sau pune în pericol siguranța circulației și să ia toate măsurile de înlăturare a acestuia";.
Față de situația de fapt reținută mai sus, instanța a reținut fapta ilicită a administratorului drumului C. Local al municipiului C. -N., constând în omisiunea de a semnaliza corespunzător denivelarea de pe B-dul Muncii, faptă ce a avut ca efect avarierea anvelopelor si jantelor autoturismului marca Honda RE6/1 CR-V cu nr. de înmatriculare_ . Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul produs reiese din coroborarea probelor administrate în cauză, respectiv constatările inspectorului de daună al reclamantei, declarația conducătorului auto și raportul de expertiza.
Susținerile pârâților referitoare la o eventuala culpă concurenta a conducătorului auto sau la existența unei cauze diferite care să fi condus la producerea prejudiciului nu au fost probate. O dată stabilită existența faptei ilicite, sarcina de a dovedi culpa concurentă sau cauza străina exoneratoare de răspundere revine persoanei responsabile, în speță pârâților.
Conform art. 5 al. 6 din OUG nr. 195/2002 administratorul drumului este răspunzător în situația producerii unui eveniment rutier datorită stării necorespunzătoare a drumului.
Cu privire la pârâtul M. C. -N. prin P. prima instanță a reținut că potrivit art. 21 al. 1 din Legea nr. 215/2001, unitatea administrativ teritorială are capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu, poate fi subiect de drept civil și are calitatea de parte în raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii.
De asemenea, pârâtul Mun. C. -N. este și proprietarul B-dul Muncii, conform art. 6 din OG nr. 43/1997.
Pe de o parte, pârâtul C. local al municipiului C. -N. este responsabil în calitate de administrator al drumului dar are capacitate restrânsă doar raportat la actele administrative. Pe de altă parte, M. C. -N. este responsabil în calitate de proprietar al drumului si are capacitate procesuală deplină.
În consecință, în temeiul art. 5 al. 6 din OUG nr. 195/2002, și art. 6 din OG nr. 43/1997 coroborat cu art. 21 din Legea nr. 215/2001 cu aplicarea art.998 și urm. C.civ., instanța a obligat pârâții C. Local al mun. C. -N. și M. C. -N. prin primar la plata către reclamantă a sumei de 7.427,98 lei cu titlu de despăgubiri. Având în vedere izvorul obligației, răspunderea civilă delictuală, pârâții sunt de drept în întârziere și, față de cererea reclamantei vor fi obligați să achite și dobânda legală aferentă de la data introducerii prezentei cereri -_ și până la achitarea integrală a debitului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat în termen legal recurs recurenții M. C. -
N., reprezentat prin P., E. Boc, având sediul in str. M. nr. 1-3, loc. C. -N., jud.
C. și C. Local al M. C. -N., reprezentat prin P., E. Boc, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței civile atacate, in sensul respingerii acțiunii formulata si extinsa de reclamanta intimata, fata de parații recurenți - C. Local al M. C. -N. si M. C. -N. .
În motivare recurenții au arătat că prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 30 martie 2008, reclamanta S.C. O. V. I. G. S.A. în contradictoriu cu pârâtul C. Local al M. C. -N., solicită instanței: obligarea pârâtului la plata sumei de 7.427,98 lei, cu titlu de despăgubiri; obligarea pârâtului la plata dobânzii legale în materie civila de la data introducerii cererii de chemare in judecata pana la data pronunțării hotărârii, precum și actualizarea despăgubirii cu dobânda legală pe fiecare zi de întârziere până la data plății efective și cheltuieli de judecată.
Recurenții arată că dispozițiile art 720 l vechiul C.Proc, Civ obliga reclamanta ca, anterior sesizării instanței de judecata, sa urmărească rezolvarea litigiului pe calea concilierii ori a medierii in orice litigiu de natură comerciala evaluabil in bani. In cazul nostru, este evident faptul ca aceasta cauza este evaluabila in bani, in condițiile in care pretențiile expuse vizează plata unor sume de bani cu titlu de despăgubiri si dobânda legala. Admiterea acestei acțiuni de către instanța de fond conduce la diminuarea patrimoniului pârâtei - unitatea administrativ teritorială, astfel încât apreciază că această condiție este îndeplinită, invocând în acest sens Decizia R.I.L. nr. 32 din 9 iunie 2008 cu privire la caracterul evaluabil in bani al litigiilor civile si comerciale.
In conformitate cu prevederile stabilite in cuprinsul art. 7201vechiul CProc civ. recurenții considera ca acțiunea promovata de reclamanta in contradictoriu cu paratul
C. -N. este inadmisibila, ca fiind prematur formulata in contradictoriu cu acesta. Astfel, art 7201C. Proc. Civ. prevede ca în procesele si cererile in materie comerciala evaluabile in bani înainte de introducerea cererii de chemare in judecata, reclamantul va încerca soluționarea litigiului fie prin mediere fie prin conciliere directa. Îndeplinirea procedurii concilierii directe fata de C. Local al M. C. -N. (prin adresa nr. 2014 din data de_ ) nu echivalează cu parcurgerea procedurii prealabile și față de M. C. -N. .
Se mai arată că pârâții indicați anterior reprezintă doua entități diferite, cu atribuții si obligații stabilite individualizat în mod clar prin Legea 215/2001 -legea administrației publice locale. Excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile este o excepție peremptorie, dirimantă, absolută, astfel consideră că reclamanta avea obligația legală de a epuiza procedura concilierii directe cu M. C. -
anterior sesizării instanței de judecata, astfel încât acțiunea sa este prematur formulată, pe cale de consecință, apreciază că acțiunea urmează a fi respinsă ca inadmisibilă în contradictoriu cu pârâtul recurent, M. C. -N. .
Recurenții au mai arătat că, intr-un proces calitatea procesuala pasiva presupune o identitate intre paratul chemat in judecata si persoana obligata in raportul obligational
dedus judecații de reclamant; persoana care neaga dreptul reclamantului; persoana fata de care reclamantul dorește sa-si stabilească existenta unui drept real; persoana in patrimoniul căreia reclamantul dorește sa dovedească inexistenta unui drept real. In ceea ce privește parata - Unitatea Administrativ Teritoriala- M. C. -N. arată ca aceasta nu are calitatea de administrator al drumului public, prin urmare nu corespund competentelor sale - instalarea indicatoarelor ori a dispozitivelor speciale, aplicarea de marcaje pe drumurile publice, menținerea acestora în stare corespunzătoare. Mai mult, apreciază că dispozițiile în temeiul cărora reclamanta își expune pretențiile (OG 43/1997, respectiv OUG 195/2002) nu vizează pârâta, aceasta nefiind titulara obligațiilor stabilite în sarcina administratorului drumului public. Obligația semnalizării oricărei denivelări pe tronsonul arătat de reclamantă ( zona B-dul Muncii) ca loc al producerii incidentului rutier nu aparține pârâtului recurent M. C. -N. .
Prin urmare, consideră întemeiată excepția invocată, arătând că nu există identitate între persoana pârâtului și cel care este titular al obligațiilor în raportul juridic dedus judecății.
Recurenții mai arată că având în vedere dispozițiile art. 21 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, unitățile administrativ teritoriale sunt persoane juridice de drept public având capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu, iar în conformitate cu alin. 2 al aceluiași articol, în justiție unitățile administrativ teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean. În temeiul acestor prevederi normative, arătam ca personalitate juridica au unitățile administrativ teritoriale indicate în cuprinsul art. 1 alin 2 Legea 215/2001.
In temeiul art. 35 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice, potrivit cărora numai persoana juridica are capacitate procesuala, respectiv exercițiul drepturilor procedurale, considera ca paratul C. Local al M.
C. -N. nu are capacitate juridica si, pe cale de consecința, nu poate sta in judecata in calitate de parte.
In conformitate cu art 21 alin. 1 teza I din Legea nr. 215 /2001 a administrației publice locale, unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridica deplina si patrimoniu propriu". De asemenea, potrivit art. 20 alin.
1 din actul normativ indicat anterior "comunele, orașele, municipiile si județele sunt unități administrativ - teritoriale in care se exercita autonomia locala si in care se organizează si funcționează autorități ale administrației publice locale". Din coroborarea celor doua texte exprese, citate mai sus, si in lipsa unor prevederi legale in sens contrar, conchidem ca unitățile administrativ-teritoriale sunt comunele, orașele, municipiile si județele si, pe cale de consecința, numai acestea sunt persoane juridice de drept public, au capacitate juridica deplina si patrimoniu propriu.
În privința pârâtului C. Local al M. C. -N., recurentul arată că în conformitate cu art. 23 alin. 1 Legea 215/2001, acesta reprezintă o autoritate a administrației publice locale prin care se realizează autonomia locala în comune, orașe, municipii, astfel fiind doar organ deliberativ în conformitate cu art. 1 alin 2 lit. d din Legea 215/2001. De asemenea, apreciază ca in temeiul art. 41 alin. 1 si 2 C. pr. civ.,
"orice persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie parte în judecată", iar
"asociațiile sau societățile care nu au personalitate juridica pot sta in judecata ca parate, daca au organe proprii de conducere".
Prin urmare, pentru a fi parte în procesul civil, atât paratul - cât și reclamantul - trebuie să îndeplinească, alături de alte cerințe specifice și condiția existentei capacității procesuale, lipsa acesteia implicând respingerea acțiunii In privința faptei ilicite, arătam ca, potrivit normelor de drept in domeniul răspunderii civile delictuale, aceasta reprezintă acțiunea sau inacțiunea ce are ca repercusiune încălcarea drepturilor subiective sau a intereselor legitime ale unei persoane. Față de acest aspect, reclamanta susține că aceasta ar fi constat în neîndeplinirea obligațiilor privind administrarea drumului public în cauză, pe Bulevardul Muncii, C. -N., prin nesemnalizarea gropii din carosabil.
Recurenții au mai arătat că fapta ilicită pretinsa astfel de reclamantă nu a fost probată, fotografiile depuse indica faptul ca porțiunea din carosabil unde se afla groapa din carosabil este destinata opririi, staționarii, respectiv parcării autovehiculelor, în acest sens, avaria autoturismului nu se putea produce in locul indicat de conducătorul auto- Seles Mihael V. e.
Cat privește prejudiciul, acesta consta in avarierea autovehiculului marca Honda RE6/1 CR-V, cu nr. de inmatriculare_ si, implicit, diminuarea patrimoniului societății de asigurări, constând in despăgubirea achitata asiguratului in cauza. In privința evidențierii concrete a pagubei produsa autoturismului in cauza, se poate observa ca la dosarul cauzei au fost depuse fotografii indicând avaria -janta stânga, dreapta fata si anvelopa stânga, dreapta fata.
Intre fapta ilicita si prejudiciul astfel cauzat trebuie sa existe un raport de cauzalitate pentru angajarea răspunderii civile delictuale. Dreptul la reparație poate fi recunoscut numai pentru daunele care sunt, neîndoielnic o consecința directa a faptei ilicite. In acest caz, se apreciază ca nu poate fi demonstrat faptul ca drumul denivelat sau nesemnalizat, potrivit fotografiilor prezentate in probatiune, ar fi determinat direct si nemijlocit producerea accidentului. Raportat la imaginile nedatate prezentate în probațiune, se apreciază ca acestea nu indica în mod clar avaria produsa autoturismului, pentru ca prejudiciul suferit să justifice o reparație in valoare de 7.427,98 lei.
Totodată, producerea prejudiciului poate fi precedată sau însoțită de mai multe acțiuni sau inacțiuni, fiind implicate în acest sens o serie de împrejurări, cauze și condiții, prin urmare ar fi dificil de identificat în mod concret care dintre acestea ar fi direct determinante ale antrenării răspunderii civile delictuale pentru paguba astfel pricinuită. Așadar, este posibil ca nu numai drumul denivelat și nesemnalizat să fi produs avaria, ci și conduita conducătorului, in sensul neadaptării vitezei la condițiile de trafic - in limita legala a vitezei sau existenta unor probleme anterioare ale autoturismului în cauză, acesta fiind in situația de a-1 avaria intenționat.
Raportat la culpa, ca si condiție esențiala, in acest caz, remarcam ca art. 998 C. civ. prevede ca obligtia de reparare a prejudiciului revine celui din a cărui greșeala s-a ocazionat, cu alte cuvinte, pentru a fi angajată răspunderea civilă delictuală, este necesar ca fapta ilicită cauzatoare a prejudiciului să fie imputabilă autorului acesteia.
Recurenții consideră, de asemenea, că potrivit dispozițiilor art. 48 din OUG nr. 195/2002, conducătorul vehiculului trebuia să respecte reglementările legale imperative privind respectarea limitelor de viteză în funcție de împrejurările existente sau a condițiilor de drum. Pe de altă parte și conducătorul auto ar putea avea o culpă concurentă sau exclusivă pentru prejudiciul produs întrucât nu s-a stabilit dacă acesta putea evita avarierea mașinii printr-o conduită preventivă sau dacă mașina mai avea unele probleme anterioare producerii accidentului.
In absenta dovedirii existentei raportului de cauzalitate intre fapta si prejudiciul astfel suferit, recurenții consideră că nu sunt întrunite condițiile antrenării răspunderii civile delictuale. Așadar, actele depuse în legătură cu evenimentul rutier au fost eliberate exclusiv in baza simplei declarații a conducătorului vehiculului marca Honda RE6/1 CR- V, cu nr. de inmatriculare_, Seles Mihael V. e. Totodată, recurenții consideră ca nu este justificata antrenarea răspunderii civile delictuale ținând cont și de momentul efectuării expertizei în teren (la 3 ani de la data producerii incidentului rutier), dată la care pe zona menționată nu existau gropi.
În acest sens, chiar expertul indică faptul că avarierea autoturismului se putea produce numai în anumite condiții particulare.
In privința celui de-al doilea petit al acțiunii - obligarea paratului la plata dobânzii legale in materie civila de la data introducerii acțiunii, pana la pronunțarea hotărârii, precum si la actualizarea despăgubirii cu dobânda legala pe flecare zi de întârziere pana la data plații efective - recurenții au arătat că instanța de fond în mod greșit a admis acest petit, obligând paratul la plata dobânzii legale calculata de la data introducerii acțiunii_ pana la plata efectiva a debitului.
In acest sens, se apreciază ca pretențiile societății de asigurare nu sunt susținute de dovezi concludente sub aspectul probării calității procesuale pasive ori a elementelor care pot duce la angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtului - M. C. -N., pentru a justifica, astfel, achitarea unei dobânzi legale.
Intimata SC O. V. I. G. SA, deși legal citată, nu a depus întâmpinare.
Analizând recursul prin prisma motivelor de recurs de invocate, precum și a dispozițiilor art. 304, 3041 și a art. 312 C.p.c., T. ul reține următoarele
:
În fapt, prin acțiunea înregistrată la data de 02 decembrie 2010 sub nr._ pe rolul Judecătoriei C. -N., reclamanta intimată SC O. V. I. G. SA a solicitat obligarea C. ui Local al municipiului C. -N. la plata sumei de 7.427,98 lei cu titlu de despăgubiri, precum și a dobânzii legale în materie. Ulterior, la data de 17 mai 2012, reclamanta și-a extins acțiunea și față de pârâtul M. C. -N. .
În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat răspunderea civilă delictuală a pârâtului care, în calitate de administrator al drumurilor publice, nu a luat măsurile necesare semnalizării corespunzătoare a obstacolului aflat pe strada Cometei din C. -N.
, respectiv, nu a procedat la luarea de urgență a măsurilor necesare pentru înlăturarea imediată a obstacolului menționat, toate acestea conducând la avarierea la data de_ a autoturismului marca Honda CRV cu nr._, care pentru reparații a necesitat avansarea sumei de 7427,98 lei de către societatea reclamantă, în calitate de asigurător casco.
Astfel, analizând primul motiv de recurs invocat, lipsa îndeplinirii procedurii concilierii directe față de pârâtul M. C. -N., T. ul constată că acesta a fost introdus în proces la data de 17 mai 2012, că în tot cursul procesului derulat în fața primei instanțe nu s-a invocat faptul neconvocării la conciliere a M. C. -N., pentru prima dată în recurs.
Or, potrivit art. 109 alin. 3 C.p.c., în forma în vigoare și aplicabilă la data de 17 mai 2012, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 202/2010, neîndeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocată decât de către pârât prin întâmpinare, sub sancțiunea decăderii. Întrucât recurentul M. C. -N. nu a formulat prin întâmpinarea depusă la data de 29 mai 2012, potrivit art. 109 alin. 3 coroborat cu art. 103 alin.1 C.p.c. recurentul M. C. -N. este decăzut din dreptul de a invoca această excepție.
În continuare, T. ul reține că legiuitorul, prin art. 22 din OG 43/1997 privind regimul drumurilor a înțeles a conferi calitatea de administrator al drumurilor publice de interes local consiliilor locale de pe raza administrativ-teritorială a acestora. Având calitate de administrator al drumurilor, C. Local al municipiului C. -N. are calitate procesuală pasivă și aptitudinea de a sta în judecată, chiar în lipsa personalității juridice care aparține, fără urmă de îndoială unității administrativ-teritoriale. Pentru considerentele expuse, T. ul apreciază ca nefondat acest argument, urmând a fi respinsă excepția lipsei capacității de folosință a C. ui Local al municipiului C. -N.
.
De asemenea, municipiul C. -N., în cadrul căruia își desfășoară activitatea C. Local, ca autoritate deliberativă, are calitate procesuală pasivă, din perspectiva dispozițiilor art. 22 din OG 43/1997 coroborat cu art. 5 alin. 2 din OUG 195/2002, conform căruia administratorul drumului public este obligat să semnalizeze corespunzător, cât mai repede posibil, orice obstacol aflat pe partea carosabilă care stânjenește sau pune în pericol siguranța circulației și să ia toate măsurile de înlăturare imediată a acestuia. Astfel, întrucât C. Local, în calitate de administrator al drumurilor funcționează în subordinea unității administrativ teritoriale, fără a avea, totuși, patrimoniu propriu, în mod corect a fost împrocesuat M. C. -N. ; astfel, T. ul va respinge ca nefondată și excepția lipsei calității procesuale pasive a M. C. -
N., invocată ca motiv de recurs.
Pe fondul acțiunii, T. ul apreciază că, raportat la probele administrate în fața instanței de fond a fost reținută în mod corect situația de fapt: potrivit concluziilor raportului de expertiză, avariile autoturismului cu nr. de înmatriculare_ s-au putut
produce datorită existenței pe Bd. Muncii din municipiul C. -N. a unei succesiuni de gropi pe care datorită condițiilor meteo să nu poată fi observate.
Pe de altă parte, recurenții nu au contestat concluziile acestui raport de expertiză tehnică. Însă, existența faptei ilicite și a vinovăției administratorului drumului public - care nu a semnalizat corespunzător existența unor denivelări substanțiale în carosabil, respectiv pe Bd. Muncii din municipiul C. -N., faptă care a pus în pericol siguranța circulației rutiere și a determinat avarierea autoturismului Honda CRV cu nr. de înmatriculare_ datorită acestei denivelări - rezultă din înscrisurile depuse în probațiune respectiv declarația dată de conducătorul auto Seleș Mihael la data de 20 mai 2008 în fața Poliției municipiului C. -N., declarație care nu poate fi ignorată și care nu poate fi privită ca subiectivă întrucât potrivit art. 1899 alin. 2 din vechiul cod civil aplicabil în speță, buna-credință se prezumă și, totodată, nu există nici un fundament logic care să justifice intenția unui conducător auto de a avaria propriul autoturism sau autoturismul pe care își desfășoară activitatea lucrativă și de a se lipsi de folosința acestui autoturism.
T. ul nu poate reține teza invocată de recurenți potrivit cărora porțiunea din carosabil unde se află groapa este destinată opririi, staționării, respectiv parcării autovehiculelor deoarece potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză la deplasarea expertului la fața locului s-a constatat că drumul ˝este în aliniament cu lățimea de aproximativ 14m, cu două benzi pe sens fără marcaje longitudinale, drumul fiind reparat˝. Se poate constata și din fotografiile anexate acțiunii faptul că pe acest sector de drum sunt două benzi de circulație pe fiecare sens de mers, nefiind indicatoare de parcare, nici marcaje pe asfalt, faptul că sunt staționate autoturisme pe marginea carosabilului nu înseamnă că potrivit legislației rutiere este o zonă destinată parcării, ci se reține că reprezintă o porțiune de drum public destinată circulației publice aflat în administrarea C. Local al municipiului C. -N. .
În plus, recurenții nu au făcut nici un fel de probațiune cu privire la inexistența acelei denivelări la momentul invocat,_, că o asemenea denivelare nu ar fi putut să producă prejudiciul reclamat, probe care ar fi trebuit solicitate și administrate pentru ca recurenții să-și dovedească apărările. Altfel, în lipsa dovedirii acestor susțineri, T. ul reține că în mod legal și temeinic a reținut prima instanță ca fiind întrunite condițiile angajării răspunderii civile delictuale a administratorului drumului public, dispunând obligarea acestuia la plata sumei de 7427,98 lei cu titlu de despăgubiri, precum și a dobânzii legale aferente, ca o consecință a admiterii petitului principal, având în vedere dispozițiile art. 43 C.com., potrivit căruia datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile.
Cât privește cuantumul cheltuielilor de judecată, raportat la durata derulării procesului, la probele administrate și la dispozițiile art. 274 C.p.c., T. ul apreciază că suma de 1556,7 lei acordată cu titlu de cheltuieli de judecată este legală și temeinică, fiind stabilit onorariul expertului în cuantum de 1000 de lei, diferența reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, onorariul avocațial nefiind acordat.
Pentru toate aceste argumente, T. ul, în temeiul art. 304 și 3041raportat la art. 312 C.p.c. urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții C. LOCAL AL M. C. -N. reprezentat prin primar E. Boc și M. C. -N., reprezentat prin primar E. Boc în contradictoriu cu intimata S.C. O. V. I. G. S.A. împotriva sentinței civile nr.5408/2013 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr._ pe care o menține în întregime.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
:
Respinge recursul declarat de recurenții M. C. -N. și C. LOCAL AL M.
C. -N. împotriva sentinței civile nr. 5408/_ pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în dosarul nr._ pe care o menține în întregime.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, | pt. JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, | GREFIER, | ||
D. H. M. | C. | B. C. C. | N. | N. |
În Ccc, Preș. Trib. Sp. C.
Red. DH/tehnored. LU 2 ex/_
Jud. fond R. E. G.
| ← Decizia civilă nr. 544/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 179/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
