Decizia civilă nr. 150/2013. Acțiune în pretenții comerciale

Comentarii

0

ROMÂNIA

T. SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _

Cod operator date cu caracter personal 11553

DECIZIA CIVILĂ NR. 150/2013

Ședința publică din data de_ Instanța este constituită din: PREȘEDINTE: V. -L. G. JUDECĂTOR: I. P. JUDECĂTOR: S. I.

G.: A. E. A.

Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de către apelanta SC F. C. B. M. SA, prin lichidator judiciar COM TELESONIC IPURL, în contradictoriu cu intimata

1. F. C. C. 1. C. SA, împotriva sentinței civile nr.7406/2013 pronunțată la data de_ de către Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, cauza având ca obiect în primă instanță pretenții.

   La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă, în reprezentarea intereselor intimatei, d-nul avocat Mărginean I., lipsă fiind apelanta.

   Procedura de citare este legal îndeplinită.

   S-a făcut referatul cauzei, după care, tribunalul, având în vedere că s-a dispus reluarea dezbaterilor în complet de divergență asupra unei chestiuni subsidiare care s-a discutat cu prilejul deliberării, respectiv pentru eventualitatea în care s-ar stabili ca fiind competent să solutioneze cauza în primă instantă Tribunalul Maramureș, dacă s-ar ivi sau nu conflict negativ de competență, pune în discuție și acordă cuvântul reprezentatului intimatei asupra acestei chestiuni.

   Reprezentantul intimatei arată că își menține poziția de la termenul anterior, în acest sens, reprezentatul intimatei arată că în prezentul litigiu nu este vorba de un conflict negativ de competență, ci, considerând că este o acțiune de drept comun, Judecătoria Cluj-Napoca a fost competentă material să soluționeze pe fond prezentul litigiu și, ca atare, T. Specializat C. este instanța competentă să soluționeze prezentul apel, Tribunalul Maramureș neavând competență să judece litigiul, neintrând în categoria prevederilor art. 11 din Legea nr. 85/2006.

2. reține cauza în pronunțare.

T. ,

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentinta civilă nr. 7406/2013 pronunțată la_ în dosarul nr._ de către Judecătoria Cluj-Napoca, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. F. C. B. M. S.A., în contradictoriu cu pârâta S.C.S.

F. C. C. 1. C. S.A.

Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut faptul că la data de _

, între părți s-a încheiat un acord de transfer al jucătorului de fotbal Batin P. Ș. de la reclamantă la pârâtă, înregistrat la Liga Profesionistă de F. sub nr. 2458/_, cu obligația acesteia din urmă de a plăti suma de 40.000 euro plus TVA, până la data de_, si în cazul în care jucătorul va evolua 10 partide la prim echipă a clubului FC C. 1. C. SA, acesta va plăti si suma de 100.000 euro către clubul FC B. M., conform actului de la fila 110 dos. Acordul menționat a fost semnat pentru

reclamantă de numitul Vasc C., în calitate de împuternicit al clubului cedent, acesta având calitatea de angajat cu contract individual de muncă al reclamantei, în funcția de director sportiv - f. 106-109 dos.

Deși la data încheierii acordului amintit, reclamanta se afla în procedura de reorganizare reglementată de dispozițiile Legii nr. 85/2006 si avea desemnat administrator special în persoana numitului Andronic Petru, astfel cum a rezultat din sentința civilă nr. 1050/_ pronunțată în dos. nr._, acordul părților nu cuprindea nici o mențiune despre situația juridică a reclamantei, contrar dispozițiilor art. 45 alin. 2 din Legea nr. 85/2006. Mai mult, din poziția procesuală exprimată de reclamantă, prin cererea de chemare în judecată, a rezultat că aceasta și-a însușit actul încheiat de prepusul său, situație în care se prezuma că acesta avea împuternicirea de a încheia astfel de acte, prezumție care s-a impus a fi avută în vedere si față de împrejurarea că reclamanta, deși citată cu mențiunea de a depune la dosar dovada calității de reprezentant al numitului Vasc C. pentru încheierea acordului din_, aceasta a înțeles să se prevaleze exclusiv de contractul individual de muncă al acestuia, în care s-a menționat că atribuțiile postului sunt prevăzute în fișa postului, pe care însă reclamanta nu a prezentat-o.

In aceleași condiții de fapt si de drept, la data de_, între reclamantă, reprezentată prin același Vasc C., si pârâtă, s-a încheiat acordul înregistrat la registratura parților dar si la Liga Profesionistă de F., sub nr. 2994/_, prin care părțile au convenit că reclamanta renunță irevocabil la toate beneficiile ce pot izvorî din art. 4 al acordului de transfer al jucătorului Batin P. S., înregistrat la LPF cu nr. 2458/_, în favoarea S. FC C. 1. C. SA, iar aceasta din urmă se obliga să întocmească un acord de transfer definitiv pentru jucătorul Hotico Vlad către SC FC

B. M., la simpla solicitare scrisă a reclamantei către pârâtă - fila 7 dos.

Or, în condițiile în care în mod evident primul acord a fost valabil încheiat între părți, chiar reclamanta înțelegând să se prevaleze de acesta în promovarea acțiunii, câtă vreme aceasta nu a produs nici o dovada că numitului Vasc C. i s-a ridicat împuternicirea de a mai reprezenta pe reclamantă pentru încheierea celui de- al doilea acord si modul în care aceasta s-a întâmplat, dar mai ales faptul ca pârâta trebuia si putea sa ia la cunoștință despre retragerea mandatului acordat prepusului său, apărarea reclamantei în acest sens nu a putut fi reținută. Astfel, faptul că reprezentantul legal al reclamantei era în acel moment numitul Andronic Petru, în calitate de administrator special, nu a fost opozabilă pârâtei câtă vreme situația juridică a reclamantei nu a fost adusă la cunoștința pârâtei în nici un mod, iar actul a primit dată certă, fiind înregistrat deopotrivă la reclamantă, pârâta si Liga profesionistă de F., întocmai ca si primul acord.

De asemenea, în aceste condiții, nici faptul că numitul Vasc C. nu a avut acordul creditorilor reclamantei nu a fost opozabil pârâtei, ci a privit exclusiv raportul de mandat dintre reclamantă si prepusul său. Nu în ultimul rând, apărarea reclamantei, conform căreia numitul Vasc C. nu ar fi putut să încheie cel de-al doilea acord cu pârâta, dat fiind faptul că acesta se afla în concediu medical la acea dată, după care a demisionat, nu putea fi primită de instanță deoarece certificatul medical depus la dosar de reclamantă privea o perioadă anterioară încheierii acordului, respectiv_ -_ - fila 12 dos. Tribunalul Maramureș, iar demisia acestuia purta o dată ulterioară acordului, si anume,_ - fila 11 din același dosar. În același timp, afirmația reclamantei potrivit căreia numitul Vasc C. nu recunoștea faptul că ar fi semnat cel de-al doilea acord încheiat cu reclamanta, întemeiat pe baza unei simple declarații olografe extrajudiciare a acestuia, nu a putut fi reținută de instanță din moment ce reclamanta nu a înțeles să probeze cu dovezi pertinente si concludente, cum era expertiza grafoscopică, faptul că semnătura de pe

acordul în discuție nu aparținea prepusului său, care până la dovada contrară a acționat în numele si pe seama sa.

Coroborând starea de fapt si de drept reținută, cu conținutul acordului încheiat de părți la data de_, în care, contrar susținerilor reclamantei, s-a stipulat si contraprestația la care s-a obligat pârâta în schimbul celei la care a renunțat reclamanta, sub condiția că aceasta din urmă să formuleze o simplă cerere, au condus la concluzia că în speța de față nu s-a verificat reaua-credință a pârâtei si intenția acesteia de a încheia acordul din_ în frauda intereselor creditorilor reclamantei. Așadar, față de dispozițiile art. 969, 970 C. civ., reținând că actul încheiat de părți îndeplinește toate cerințele art. 948 din același Cod, instanța a apreciat că cererea de anulare a acordului nr. 960/_ încheiat de părți este neîntemeiată si, pe cale de consecință, neîntemeiată fiind si cererea de obligare a pârâtei la plata sumei de 30.000 euro. Pentru aceste considerente, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, a fost respinsă în tot, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel apelanta SC F. C. B. M. SA prin lichidator judiciar COM TELESONIC IPURL, prin care a solicitat modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii formulate și anularea acordului nr. 960/_ intervenit între cele două părți, cu consecința obligării pârâtei S. F. CIR

1. C. S.A. la plata sumei de 30.000 euro sau echivalentul în lei a acestei sume rămasă neachitată cu titlu de diferență, respectiv cotă parte pentru jucătorul Batin Ș.

P., cu cheltuieli de judecată.

În probatiune, apelanta-reclamantă a solicitat, în temeiul dispozițiilor art.295 alin. 2 din C.proc.civ., încuviințarea administrării și completarea probațiunii prin încuviințarea probei cu înscrisuri atașate prezentului apel, din care rezultă dovada sesizării F.R.F. despre nevalabilitatea oricăror înscrisuri în lipsa vizei administratorului judiciar desemnat în cauză și a perioadei efective de concediu medical a numitului Vasc C., audierea în calitate de martor a numiților Bala Liviu, Vlașin V. și Stângaciu A., consilier juridic al F.R.F. pentru a face dovada celor expuse prin acțiune referitor la condițiile în care s-a ajuns la semnarea primului acord de către numitul Vasc C. singurul înregistrat cu drept de semnătură și acceptat de F.R.F., a semna acordul inițial pentru a-i recunoaște valabilitatea, la evoluția jucătorului transferat, clauzele stipulate referitor la acesta, precum și discuțiile purtate între cele două părți vizând plata diferenței neîncasată până în prezent dar și împrejurările legate de evoluția celuilalt jucător, Hotico Vlad la care se face trimitere că ar fi fost transferat definitiv și în locul lui Batiu Ș. în contul sumei de bani rămasa neachitată, emiterea unei adrese către Federația Română de F., în sensul de a comunica și face astfel dovada înștiințării de către administratorul judiciar al reclamantei, prin adresa nr. 1161/_ despre nevalabilitatea oricăror înscrisuri în lipsa vizei administratorului judiciar desemnat în cauză la F. B. M., de a comunica date și informații referitor la activitatea desfășurată de jucătorul Batin Ș.

, respectiv evoluția sa la clubul FC B. M., dar și pentru Hotico VIad, precum și efectuarea unei expertize grafoscopice de verificare a caracterelor semnăturii aplicate pe cel de-al doilea acord a cărui anulare se solicită, presupus semnat de numitul Vasc

C., dacă semnătura aparține acestuia, cerere ce ar fi urmat a fi formulată în probațiune după comunicarea și studierea interogatoriului (solicitare respinsa de ins/an (a de fond) respectiv audierea martorilor mai sus indicați.

În motivarea apelului, apelanta a arătat că, raportat exclusiv la dovada cu înscrisuri, respinse fiind toate celelalte probe solicitate înaintea instanței de judecată, instanța de judecată a reținut că, actul a cărui anulare s-a solicitat de către apelanta- reclamantă, îndeplinește toate cerințele prevederilor art.948 C.civ. raportat la art.969 și 970 din același act normativ.

Apelanta a arătat că hotărârea pronunțată de instanța de fond este nelegală și netemeinică, întrucât în mod nelegal și numai cu încălcarea dreptului său la apărare s-a respins cererea în probațiune formulată, fără a i se da posibilitatea ca, în raport și de răspunsul comunicat la termenul de judecată, când s-a și dispus soluționarea pe fond a cauzei, să se ridice problema verificării semnăturii aplicate pe acordul din litigiu. În acest sens, în cauză sunt incidente prevederile legale menționate, instanța putând proceda în această etapă la completarea probațiunii de altfel solicitate și la fondul cauzei.

Totodată, s-a arătat că, în cauză nu putea fi menținut acordul din litigiu, atâta timp cât, cum de altfel a rezultat din înscrisurile depuse la dosar de către apelanta- reclamantă și de care instanța fondului s-a prevalat în mod exclusiv, acest acord a fost indubitabil încheiat în dauna intereselor creditorilor și acționarilor acesteia, fără a avea la bază o hotărâre a creditorilor, ce evident nu a putut fi prezentată de pârâtă, iar judecătorul fondului nu a analizat, verificat și avut în vedere incidența referitor la această situație a prevederilor Legii speciale nr. 85/2006. Astfel, din hotărârile judecătorești depuse la dosarul cauzei de către apelanta-reclamantă chiar la cererea judecătorului fondului, a rezultat că în anul 2005 față de F. B. M. s-a dispus intrarea în procedura generală a insolvenței, în anul 2006, în procedura specială a reorganizării și doar în 2010, după anul încheierii celor două acorduri, intrarea în faliment. Așadar, instanța de fond, dacă într-adevăr proceda la verificarea corespunzătoare și nu superficială a acordul inițial de transfer din iulie 2009, putea reține, din ștampila aplicată pe acest acord că, exista efectuată deja mențiunea "în reorganizare judiciară";, conform art. 45 alin.2 din legea nr. 85/2006.Mai mult, instanța raportează o situație anterioară și anume a mențiunilor din acordul datat iulie 2000 la dispozițiile sentinței de intrare în faliment din anul 2010, deci la o situație ulterioară și care nu era incidență în speță.

Apelanta a mai arătat că și-a însușit actul semnat de angajatul său, Vasc C., director sportiv al acesteia și singurul cu drept de semnătură valabil înaintea F.R.F,, acord înregistrat și care încă din acel moment purta mențiunea, pe ștampila aplicată, că este "în reorganizare";. Referitor la această împrejurare, se impunea a fi clarificată și lămurită, prin probațiunea testimonială solicitată și respinsă de instanța de fond fără nici o motivare ori argument juridic de către cei doi martori inițiali propuși dar, și de către însuși consilierul juridic al F.R.F., A. Stângaciu care a impus aceste condiții de încheiere ale acordului inițial din iulie 2019.

S-a învederat faptul că instanța de fond nu trebuia să analizeze efectele unui mandat între angajator și prepus ca să considere mai apoi valabil acordul a cărui anulare s-a solicitat prin acțiune, ci prin prisma dispozițiilor Legii speciale nr. 85/2006 incidente efectiv în cauză se impunea a observa faptul că, raportat la dispozițiile legale menționate în acțiunea introductivă, cel de-al doilea acord din litigiu avea ca obiect o renunțare la drepturi bănești al unei persoane juridice aflate în reorganizare judiciară și care presupunea imperativ aducerea acestei împrejurări la cunoștința administratorului judiciar, convocarea adunării creditorilor și abia după aceea, exprimarea acordului de renunțare sau nu la orice sume de bani. Astfel, s-a menționat că judecătorul fondului nici nu a făcut această analiză a prevederilor legale ce se impuneau a fi respectate într-o atare procedură specială reținând eronat ca argumente în adoptarea soluției de respingere a acțiunii, împrejurări legale de împuternicirea și mandatul persoanei fizice Vasc C. .

De asemenea, s-a precizat faptul că Judecătoria trebuia să rețină și să aprecieze că se impunea existența unui mandat special din partea creditorilor în această procedură specială la încheierea acordului a cărui anulare s-a solicitat, că acesta nu putea fi dat sau exprimat de Vasc C. care nici nu și-a însușit clauzele acordului și

semnătura de pe acesta și nu să analizeze într-un exces de zel mandatul dintre angajator și angajat. La data semnării acordului din octombrie 2009, a cărui anulare s- a solicitat, pârâta C. C. avea cunoștință de procedura specială a reorganizării în care se afla apelanta-reclamantă, însăși RFF-ul fiind înștiințat a nu lua în considerare ca valabile, nici un înscris care nu ar purta viza administratorului judiciar desemnat în cauză. Referitor la ștampila de pe cel de-al doilea acord referitor la care apelanta-reclamanta a solicitat a fi anulat și aplicat câteva luni mai târziu, aceasta a arătat că este una nevalabilă întrucât nu purta mențiunea "în reorganizare";, mențiune care a apărut pe primul acord adus și la cunoștința F.R.F. Cu privire la mențiunea instanței referitor la perioada de concediu a numitului Vasc C., apelanta-reclamantă a menționat că este de asemenea eronată, acesta regăsindu-se în concediu de odihnă începând cu_ și până la data de_, dată după care și-a depus demisia. Prin urmare, pârâta nu a semnat cu bună credință acordul datat_ și a cărui anulare s-a solicitat a se constata prin acțiune.

Totodată, s-a menționat faptul că niciodată C. C. nu a transferat, cu titlu gratuit către apelanta-reclamantă pe durată determinată un alt jucător profesionist și anume, pe numitul Hotico Vlad. În acest sens, s-a învederat că acest presupus și mult discutat transfer nu s-a finalizat niciodată pentru că în acea perioadă la care s-a făcut referire, prin acordul de transfer 772/_, jucătorul Hotico Vlad era împrumutat chiar de C. C. C. ului de la Șimleul Silvaniei. Jucătorul a fost împrumutat F. B. M. doar în perioada 2008-2009 și cu titlu gratuit, iar salariul acestuia a fost achitat de către apelanta-reclamantă. Mai mult, niciodată nu s-a solicitat de FC B. M. transferul definitiv pentru acest jucător. În atare situație, nu a existat un transfer definitiv și plata prețului pentru jucătorul Hotico Vlad, situație în care nu a existat

"prestații echivalente";, ci doar tranzacții frauduloase și în detrimentul creditorilor.

Astfel, s-a învederat că prin încheierea acordului 960/_ s-a urmărit fraudarea intereselor apelantei-reclamante, acesta neîntrunind nici una din cerințele prevăzute de dispozițiile legale incidente, astfel că, cererea de anulare așa cum a fost formulată se impunea a fi admisă. De asemenea, s-a menționat faptul că nici măcar contraprestația la care a făcut referire instanța fondului și la care s-a reținut că s-ar fi obligat pârâta, nu a fost efectuată si deci, nu a fost îndeplinită condiția presupus prevăzută, aspecte pe care însă nici nu le-a putut verifica și apoi argumenta atâta timp cât a respins toate celelalte cereri în probațiune, cu excepția interogatoriului. În concluzie, apelanta a arătat că acordul din litigiu, a căruia anulare s-a solicitat, nu îndeplinește nici prevederile art. 948 din C.civ. raportat și la dispozițiile art.969 și 970 C.civ.

La data de 16 octombrie 2013, la dosar s-a înregistrat întâmpinarea formulată de intimata S. F. C. C. 1. C. SA, prin care aceasta a solicitat respingerea apelului ca fiind neîntemeiat, și în consecință, menținerea sentinței atacate ca fiind legală si temeinică, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că criticile referitoare la nerespectarea dreptului la apărare, respectiv respingerea unor cereri în probațiune, sunt nefondate. În acest sens, s-a menționat că, proba testimoniala, constând în audierea unor martori solicitata de apelanta-reclamanta, cât si de intimata-pârâtă, a fost considerată inutilă de către instanța de fond. În condițiile în care însăși apelanta- reclamantă nu a contestat valabilitatea acordul de transfer a jucătorului Batin

P., nr.660/_ semnat de către Vasc C., instanța de fond a înțeles să nu admită cererea în probațiune de audiere a martorului Vlasin V. (administrarea probei testimoniale peste un înscris fiind inadmisibilă). Astfel, Vlasin V. a semnat inițial în numele apelantei-reclamante acordul de transfer din data de_ (prezentând o împuternicire având 575/_ ), însă ulterior, în aceeași zi, Vasc C., în calitate de

director sportiv al clubului FC B. M. SA, cât si Vlasin V. ne-a comunicat că singurul în măsură sa semneze acest Acord în numele reclamantei este Vasc C. . S- a precizat faptul că apelanta-reclamantă si-a însușit aceasta convenție fără nici o obiecțiune, a recunoscut calitatea de unic reprezentant cu drept de semnătură a lui Vasc C. . De altfel, Liga Profesionistă de F. (LPF) i-a si recunoscut calitatea sa, drept dovadă acordul semnat în data de_ de părțile contractuale a si fost înregistrat si ratificat sub nr. 2458 de LPF. Aceeași procedură a fost urmată si cu acordul contestat de către apelanta-reclamantă, acord încheiat de părți la data de _

, înregistrat si ratificat de către LPF la data de_ sub nr. 2994. Astfel, s-a considerat ca instanța de fond a considerat în mod temeinic si legal că audierea martorilor propuși de apelanta-reclamantă, respectiv Bala Liviu si Vlasin V. este inutila justei soluționări a cauzei, învederându-se faptul că Bala Liviu nu a fost prezent nici la semnarea acordului din data de_, dar nici la semnarea acordului din data de_ .

Referitor la martorul Stângaciu A., intimata a arătat că acesta a fost propus pentru prima data în probațiune în apel, acest martor propus de apelanta- reclamantă, fiind consilier juridic al FRF care nu a participat la negocierile privind clauzele contractuale, neavând cunoștință de clauzele convențiilor, astfel încât intimata-pârâtă nu a putut decât să se opună audierii acestuia întrucât proba a fost inutilă soluționării cauzei. Intimata a arătat că dreptul de semnătură al directorului sportiv al apelantei-reclamante nu a fost contestat nici prin apel. Astfel, apelanta- reclamantă a vorbit de "numitul VASC C. singurul înregistrat cu drept de semnătură si acceptat de FRF a semna acordul inițial pentru ai recunoaște valabilitatea";.

Totodată, s-a precizat că în motivele de apel, apelanta-reclamantă a făcut referire la "evident reclamanta si-a însușit actul semnat de angajatul său Vasc C., director sportiv al acesteia si singurul cu drept de semnătură valabil înaintea FRF...";. Astfel, prin afirmațiile sale, apelanta-reclamantă a recunoscut convenția de transfer semnată de către prepusul său Vasc C. în calitate de director sportiv. Aceeași persoană a semnat si acordul din data de_ prin care apelanta-reclamantă renunța la art. 4 din acordul inițial de transfer din data de_ . Situația juridica a apelantei-reclamante era neschimbată, reprezentantul cu drept de semnătura era același. Astfel, s-a considerat că proba testimonială propusă atât în fața instanței de fond, cât si cea reiterată în calea de atac nu sunt utile si pertinente justei soluționări a cauzei, atâta timp cât nu s-a contestat valabilitatea acordului de transfer încheiat în data de_, acord semnat de Vasc C. în numele apelantei-reclamante. Oricum, martorii propuși de apelanta-reclamantă nefiind prezenți la negocieri nu au avut cunoștință de încheierea acordului din data de_, acord contestat de către apelanta-reclamantă în prezent, deși a fost semnat de același reprezentant al acesteia

- singurul cu drept de semnătură după cum afirma apelanta-reclamantă în motivele de apel.

Îîn calea de atac a apelului, instanța de control poate dispune completarea probatoriului administrat în fața instanței de fond în măsura în care consideră ca au rămas chestiuni nelămurite. Sub acest aspect, intimata a arătat că cererea confuză a apelantei în sensul de a trimite cauza spre rejudecare pentru ineficiența "cercetare a fondului";, trebuie respinsă, instanța de control având posibilitatea de a administra eventual un probatoriu suplimentar. Pe de alta parte, chiar apelanta, solicita judecarea apelului si modificarea hotărârii in sensul admiterii cererii introductive in urma completării probațiunii.

În ceea ce privește critica legată de imposibilitatea de menținere a acordului din data de_, înregistrat la LPF în data de_ sub nr. 2994, întrucât față de

apelanta-reclamantă s-a deschis procedura insolvenței, intimata a învederat că, apelanta creditoare nu a contestat prin motivele de apel dreptul de semnătură unică si reprezentare în calitate de director sportiv al lui Vasc C. .

Astfel, acesta avea drept de semnătură în cadrul clubului, drept recunoscut atât de apelanta-reclamantă, dar si confirmat de FRF. În fața intimatei, Vasc C. s-a prezentat, în final, ca fiind directorul sportiv al clubului SC F. C. B. M. SA. În data de_, din partea apelantei s-au prezentat, la sediul intimatei-pârâte, dl Vlasin V., în calitate de vicepreședinte CA al apelantei-reclamante si dl Vasc C., în calitate de director sportiv, în legătură cu eventualul transfer la jucătorului P. Batin. Vicepreședintele clubului, dl Vlasin V. a prezentat un act intitulat adeverința având nr. de înregistrare 575/_ la SC FC B. M. SA, prin care era împuternicit

"să reprezinte clubul în relația cu jucătorii cu FRF si cu terții";. n baza înscrisului si în considerarea că împuternicirea era valabilă, s-a redactat cele 4 exemplare originale ale acordului de transfer a jucătorului P. Batin, procedându-se inițial si la semnarea acordului de transfer de către Vlasin V. în numele apelantei-reclamante, act semnat inclusiv de către jucător, dându-se si nr. de înregistrare 660/_ . Prin semnarea documentului inițial mai sus menționat s-a făcut dovada, din nou, a bunei credințe din partea intimatei-pârâte, dar în urma insistentelor acesteia, verificându-se telefonic la FRF cine are drept de reprezentare si semnătură din partea SC FC B. AMRE SA, a rezultat că unica persoană abilitată este Vasc C., directorul sportiv al clubului apelantei-reclamante. În atare condiții, s-a procedat la redactarea din nou a acordului de transfer al jucătorului P. Batin, modificându-se doar persoana care reprezenta interesele clubului din B. M., respectiv fiind trecut dl Vasc C. . Acordul de transfer a jucătorului BATIN P. a fost prezentat spre înregistrare si ratificare către LPF în data de_, având nr. de înregistrare 2458/2009.

Intimata a mai arătat că nu i s-a adus la cunoștință, de către reprezentanții apelantei-reclamante, că ar exista vreun impediment în ceea ce privește transferul jucătorului P. Batin, respectiv semnarea acordului de transfer. Pe de alta parte, potrivit dispozițiilor art. 45 din Legea 85/2006, valabil la data semnării acordului de transfer -_, în urma pronunțării unei hotărâri de deschidere a procedurii insolvenței, s-a menționat că, "...toate actele si corespondenta emisă de debitor, administratorul judiciar sau lichidator vor cuprinde în mod obligatoriu si cu caractere vizibile în limbila română, engleză si franceză, mențiunea în insolvență, in insolvency, en procedure collective";. Alin. 2 al aceluiași articol, prevedea ca în cazul intrării în reorganizarea judiciară sau a falimentului debitoarei, obligativitatea de a se face mențiunile similare respective de specificare a faptului că societatea este în reorganizare judiciara sau în faliment.

De asemenea, s-a mai învederat că împotriva debitoarei SC FC B. M. SA s-a înregistrat, sub nr. nou_ (nr vechi 2024/2005) la Tribunalul Maramureș, un dosar având ca obiect faliment la cererea unor creditori. Prin hotărârea pronunțată în acest dosar la data de_, Tribunalul Maramureș a admis cererea dispunând deschiderea procedurii de faliment, iar ulterior la data de_ s-a dispus confirmarea planului suplimentar de reorganizare a debitoarei, precum si supravegherea activității debitoarei exercitată de reprezentanții săi legali. Astfel obligativitatea prevăzuta de art. 45 din Legea 85/2006 trebuia pusă în aplicare de către apelanta-reclamantă începând cu data de_ .

În acest sens, intimata a arătat că, în adeverința nr. 575/_ emisa de către SC FC B. M. SA conținând împuternicirea de reprezentare a d-lui Vlasin V., vicepreședintele CA al clubului din B. M., nu exista mențiunea obligatorie prevăzută de art. 45 alin 2 din Legea 85/2006 "reorganizare judiciară";, care să fi avertizat-o cu privire la situația juridică reală a apelantei-reclamante cedente. Astfel,

lipsa acestei mențiuni, cât si confirmarea de către FRF a faptului că directorul sportiv al clubului din B. M., dl Vasc C. este unicul reprezentant legal cu drept de semnătură recunoscut de FRF si C., a întărit convingerea intimatei-pârâte că putea încheia acordul de transfer al jucătorului P. Batin cu reprezentantul apelantei- reclamante, fiind îndeplinite toate cerințele legale pentru transferul jucătorului. Având aceeași convingere privind dreptul de reprezentare a clubului cedent de către dl Vasc C., la data de_, s-a prezentat în C. -N., la sediul clubului intimatei-pârâte, dl Vasc C., directorul sportiv al SC F. C. B. M. SA.

În urma discuțiilor si negocierilor purtate, s-a ajuns la încheierea unui act intitulat "Acord";, înregistrat la intimata-pârâtă sub nr. 2022/_, prin care se modifica parțial acordul inițial de transfer din_, acest Acord fiind de altfel înregistrat sub nr. 2994 în data de_ la Liga Profesionistă de F. (LPF), actul nefiind contestat de acest organism care, avea atribuții si competența de a sesiza eventualele nereguli procedurale inserate în act, respectiv de apelanta-reclamantă pe linie sportivă, nefiind înaintată vreo solicitare de contestare a Acordului la comisiile sportive abilitate. Stampila aplicată de către apelanta-reclamantă-cedentă nu conținea vreo mențiune privind eventuala stare de insolvență ori de reorganizare judiciară a debitoarei reclamante. Pentru valabilitatea unui act încheiat între două entități juridice private, aplicarea sau neaplicarea unei ștampile nu constituie o condiție esențială pentru validitatea unui act, important sub acest aspect fiind cine avea drept de a reprezenta si semna convenția.

Intimata a mai arătat că administratorul judiciar al debitoarei, nici înainte, nici după încheierea acordului de transfer la data de_, nu a adus la cunoștința acesteia situația clubului din B. M. că ar fi deschisă procedura insolvenței față de acesta ori că ar fi în reorganizare sau că dreptul de reprezentare si semnătură a d-lui Vasc C., în calitate de director sportiv ar fi fost suspendat sau retras. Prin urmare, este neîntemeiată, sub toate punctele de vedere, cererea de anulare a actului intitulat "Acord" din data de_ .

Totodată, s-a învederat că, odată cu motivele de apel, apelanta a atașat si un script emanat de la administratorul judiciar al acesteia având nr. 1161/_ adresată FRF prin care i se aducea la cunoștință apelantei-reclamante faptul că, aceasta se afla sub incidența Legii 85/2006, respectiv în procedura de reorganizare, solicitând ca orice document emis de/sau către apelanta-reclamantă să nu fie considerat valabil fără viza administratorului judiciar. Deși procedura insolvenței s-a deschis față de apelanta-reclamantă încă din_, iar la data de_ trecându-se în procedura reorganizării, după 4 ani de la deschiderea procedurii, respectiv 2 ani si jumătate de la intrarea în reorganizare, administratorul judiciar a expediat presupusa solicitare către FRF prin poștă atașând o dovadă de confirmare a unei expediții purtând ștampila poștei București_ . Confirmarea de primire atașată în copie nu conținea ștampila FRF, existând o semnătura indescifrabilă, iar la rubrica calitatea primitor era trecut cuvântul arhivar, nicidecum registrator. Astfel, nu există certitudinea că documentul mai sus menționat a fost cel trimis cu adevărat la FRF, nefiind expediat ca si scrisoare cu conținut declarat expres, aceasta, având serioase dubii cu privire remiterea acestei adrese si la conținutul său. O asemenea înștiințare către FRF trebuia trimisă de administratorul judiciar imediat după data de_ si nu după 2 ani si jumătate, document care lesne putea fi trimis urgent si pe fax. Totodată, în ipoteza în care această înștiințare ar fi fost înregistrată la FRF, nu s-a făcut nici un demers pentru eventuală anulare a actului numit Acord, contestat în prezent în instanța de apelanta-reclamantă.

În ceea ce privește raportul dintre angajator, respectiv SC FC B. M. SA si prepusul său, Vasc C., intimata a învederat că, dl Vasc C. a acționat cu aceasta

în vederea tranzacționării transferului jucătorului P. Batin, în calitate de director sportiv si unic reprezentant cu drept de semnătură. Dl. Vasc C. a semnat atât acordul de transfer din_, prin care s-a remis apelantei-reclamante suma de

40.000 euro + TVA în schimbul transferului jucătorului P. Batin, cât si actul intitulat "Acord" din data de_, prin care s-au adus modificări actului din_, intimata-pârâtă fiind de acord cu transferul definitiv al jucătorului Hotico Vlad la SC FC B. M. SA la solicitarea acestui club. Astfel, nu s-a putut vorbi de o eventuală prejudiciere a intereselor clubului din B. M. atâta timp cât prin acordurile semnate între părți, acestuia îi revenea atât suma de 40.000 euro +TVA, cât si opțiunea ca jucătorul Hotico Vlad să fie transferat la acel club. Prin urmare, transferul jucătorului

P. Batin nu a fost gratuit, ci oneros, intimata-pârâtă plătind atât o suma de bani semnificativă, cedând si drepturile federative ale unui alt jucător la simpla solicitare a clubului din B. M. .

Referitor la presupusa aducerea la cunoștința intimatei-pârâte, de către administratorul judiciar, a faptului că apelanta-reclamantă este "în insolvență";, s-a precizat faptul că aceasta nu a fost concretizată niciodată nici verbal, nici în scris aspect la care intimata-pârâtă a făcut referire si la pct. 2 din întâmpinare. În acest sens, s-a arătat că nu a existat nici o adresa înaintată de către administratorul judiciar către intimata-pârâtă, adresă din care să reiasă că SC FC B. M. SA este în insolvență ori că s-ar fi admis planul de reorganizare, etc. De asemenea, intimatei nu i s-a adus la cunoștință că Vasc C. nu are drept de semnătură, ori că actele încheiate de acesta ar trebui avizate de administratorul judiciar, nu i s-a adus la cunoștință că acordul de transfer din_ nu ar fi valabil încheiat cu dl Vasc C. . De altfel, intimatei nu i s-a adus la cunoștință faptul că, factura fiscală nr. 101/_ emisă de către SC FC B. M. SA, pentru plata în echivalent în lei a indemnizației de transfer a jucătorului P. Batin, în sumă de 200.463 lei, semnată de dl vicepreședinte Vlasin V.

, nu ar fi fost legal emisă.

Acest document fiscal nu purta mențiunea obligatorie instituită de art. 45 alin 2 din Legea 85/2006, la rubrica furnizor "societate în reorganizare judiciară";, deși în baza acesteia intimata-pârâtă a făcut plata sumei si a fost emisă de apelanta-reclamantă.

Totodată, s-a precizat faptul că apelanta nu a contestat încheierea acordului de transfer din_, din care i-au rezultat beneficii materiale substanțiale, dar a contestat în mod netemeinic acordul din data de_ . Prin urmare, intimata a acționat de bună-credință, neaducându-i-se la cunoștință, nici în scris, dar nici verbal, starea de insolvență sau reorganizare judiciară a apelantei-reclamante debitoare. Astfel, acordul de transfer din_, acordul din_, precum factura fiscală emisă de apelanta, nu conțin informații cu privire la starea de insolvență sau reorganizare judiciară a apelantei debitoare.

În ceea ce privește aspectele ridicate de perioada de concediu medical a reprezentantului apelantei care a semnat inclusiv acordul din data de_, respectiv Vasc C., intimata a arătat că, nu s-a contestat faptul că Vasc C. nu ar fi avut discernământ la data semnării acordului din_ . Chiar daca a fost în concediu medical, acesta s-a prezentat la semnarea acordului. Astfel, nu au fost dubii că reprezentantul apelantei nu ar fi apt medical sau psihic să semneze o convenție, pe perioada concediului medical nu au încetat sau suspendat atribuțiile directorului sportiv, Vasc C. . În cest sens, s-a menționat că, la data de_, Vasc C. încă era directorul sportiv al apelantei-reclamante, încă avea drept de semnătură, demisia înaintând-o doar în data de_ din "motive personale";.

În ceea ce privește transferul jucătorului Hotico Vlad de la societatea intimată către societatea apelantă, s-a învederat că acesta urma să se realizeze conform acordului din_ la "simpla cerere"; a apelantei-reclamante. Potrivit dispozițiilor

din art. 2 din acordul din_, intimata și-a dat acceptul pentru un transfer definitiv la C. ul din B. M., la simpla cerere a acestuia, C. care, necunoscând din ce motive nu și-a exercitat acest drept, preferând ca salariile lunare ale jucătorului să fie achitate în continuare de către intimata-pârâtă.

De asemenea, s-a arătat că decizia arbitrara a tribunalului pentru arbitraj sportiv de la Lausanne, pronunțata în dosar nr. 2011/A/2603, în fața căruia au fost audiați anterior si martorii M. n Salomir si Vasc C., prin care s-a decis că din punct de vedere al regulamentelor sportive în vigoare, acordul semnat între părți, în data de_, este valabil încheiat, că Vasc C. avea capacitate legală statutară sau contractuală de a semna convenția (Acordul).

Cu privire la probațiunea testimonială reiterată spre încuviințare de către apelanta, intimata a arătat că se opune administrării acestei probe, aceasta nefiind utilă soluționării cauzei. Astfel, s-a menționat că cei doi martori propuși, respectiv Bala Liviu si Vlasin V., nu au fost prezenți la negocierea si semnarea acordului din data de_, acord contestat de apelanta-reclamantă, în C. -N. la sediul intimatei. Intimata a solicitat respingerea si a cererii apelantei de încuviințare a efectuării unei expertize grafoscopice privind semnătura d-lui Vasc C. inserată pe acordul din_, arătând că numitul Vasc C., la data de_, probabil la presiunea administratorului judiciar COM TELESONIC IMPRL, a dat în fața acestora o declarație olografă referitoare la acordul din_ prin care arata că: "nu am cunoștință de existenta acestui document pe care nu mi-1 însușesc sub nici o formă";, acesta ulterior declarației olografe din_, nu-și mai contesta semnătura de pe acel Acord. Acest lucru a rezultat din motivarea deciziei arbitrara a tribunalului pentru arbitraj sportiv de la Lausanne pronunțata în dosar nr. 2011/A/2603 (instanța sportivă supremă, în fața căreia a fost supus spre arbitrare litigiul cu același obiect), bazată pe audierea în calitate de martor prin teleconferință a d-lui Vasc C. . În acest sens, intimata a considerat ca inoportună întocmirea unei adrese către FRF pentru a se face eventual dovada înregistrării adresei nr.1161/2009 emisă de administratorul judiciar si date privind jucătorul de fotbal Hotico Vlad privind evoluția acestuia la clubul FC B. M. . Astfel, s-a arătat că acordul din_ a fost voința părților, având putere de lege indiferent dacă acest act a fost înregistrat sau nu la FRF, fiind lipsită de relevanță si evoluția jucătorului Hotico D., atâta timp cât apelanta-reclamantă avea posibilitatea să solicite prezența la lot a jucătorului.

Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate și a prevederilor art. 294 si art. 295 Cod proc.civ., tribunalul reține următoarele:

În ședința publică din_, în acord cu dispozițiile art. 295 alin. 1 Cod proc.civ., tribunalul, din oficiu, a invocat motivul de apel de ordine publică privind necompetența materială a primei instanțe.

Se impune analizarea cu prioritate a acestui motiv de apel, invocat din oficiu în condițiile art. 295 alin. 1 Cod proc.civ., întrucât eventuala stabilire a necompetenței materiale a primei instanțe ar atrage desființarea hotărârii atacate, astfel că motivele de apel invocate de către apelantă nu ar mai putea fi analizate.

Astfel, tribunalul reține că obiectul dosarului de fond în care a fost pronunțată sentința atacată, este acela de anulare a acordului nr. 960/_ intervenit între apelanta-reclamantă SC F. C. B. M. SA si intimata-pârâtă S. F. C. C. 1. C. SA, si obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 30.000 euro sau a echivalentului acestei sume în lei, cu titlu de diferentă rămasă neachitată, respectiv cotă-parte din suma cuvenită pentru jucătorul Batin S. P. la nivelul total de 100.000 euro conform art. 4 din acordul încheiat la_ .

În motivarea cererii de chemare în judecată astfel formulate, care a fost initial înregistrată pe rolul T. ui M. la_, apelanta-reclamantă SC F. C. B. M.

SA a invocat atât faptul că acordul a cărui anulare s-a solicitat a fost încheiat de o persoană fără calitate si fără drept de reprezentare, întrucât la acea dată fusese deja numit administratorul special si administratorul judiciar, cât si faptul că acest act a fost încheiat în dauna intereselor creditorilor si actionarilor reclamantei si că prin încheierea acestuia s-a urmărit fraudarea intereselor sale. În drept, apelanta- reclamantă si-a întemeiat cererea atât pe dispozitii ale Codului civil, respectiv art. 969, art. 970, art. 1073 si urm. Cod civ., si pe dispozitiile art. 43 Cod com., cât si pe dispozitiile art. 6, art. 25 lit. g si art. 80 si urm. din Legea nr. 85/2006.

Prin sentinta civilă nr. 1378/_ pronuntată de T. M. în dosarul nr._, a fost admisă exceptia de necompetentă materială invocată din oficiu si a fost declinată competenta de solutionare a actiunii în favoarea Judecătoriei C. -N., retinându-se în motivare, în esentă, că actul a cărui anulare s-a solicitat a fost încheiat la data de_, nefiind astfel încheiat în perioada suspectă, motiv pentru care prin încheierea pronunțată la data de_, acțiunea a fost calificată ca fiind o acțiune de drept comun, nefiind o acțiune dată în competența judecătorului sindic potrivii dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 85/2006. S-a retinut, totodată, că litigiul este unul civil, acesta nu se încadrează în excepțiile prevăzute de art. 2 alin. 1 lit.b, iar valoarea obiectului dedus judecății este sub valoarea de 500.000 lei.

Dosarul a fost înaintat apoi Judecătoriei C. -N., care a pronuntat sentinta ce face obiectul apelului de fată.

Prin încheierea pronuntată la termenul de judecată din_ în dosarul de fată, Judecătoria Cluj-Napoca a respins exceptia necompetentei materiale a Judecătoriei C. -N., retinând în motivare că în ce o priveste pe reclamanta SC F.

C. B. M. SA, prin hotărârea pronuntată la_ în dosarul nr._ s-a dispus deschiderea procedurii falimentului si dizolvarea societătii reclamante, iar acordul atacat este ulterior deschiderii procedurii insolventei împotriva reclamantei prin sentinta civilă nr. 1000/2005 pronuntată în acelasi dosar.

Având în vedere faptul că necompetenta materială a Judecătoriei C. -N. a fost pusă în discutie în fata acelei instante, care si-a statuat competenta materială de solutionare a cauzei, prin respingerea exceptiei necompetentei sale materiale pentru motivele mai sus arătate, tribunalul retine că fată de dispozitiile art. 159 ind. 1 alin. 2 Cod proc.civ., competenta primei instante de solutionare a cauzei poate fi analizată în calea de atac.

Astfel, tribunalul retine că determinarea instantei competente să solutioneze cauza în primă instantă poate fi făcută doar raportat la obiectul si la cauza cererii de chemare în judecată, care au fost stabilite de către reclamanta-apelantă prin cererea de chemare în judecată, în baza principiului disponibilitătii. În acest sens, retine că intitularea de către reclamanta-apelantă a cererii de chemare în judecată ca fiind

"actiune în pretentii"; nu este de natură să determine competenta de solutionare a cererii în primă instantă, date fiind atât dispozitiile art. 84 Cod proc.civ., cât si împrejurarea că normele generale de competentă în materie procesual civilă instituie criterii legate de obiectul cererilor si de calitatea părtilor pentru stabilirea instantei competente, iar nu criterii legate de denumirea dată de parte unei cereri.

În plus, tribunalul retine că stabilirea instantei competente nu poate fi făcută prin analizarea conditiilor de temeinicie sau admisibilitate a cererii de chemare în judecată, întrucât asupra acestora din urmă poate statua numai instanta competentă să solutioneze actiunea si numai cu parcurgerea etapelor procesului civil.

În spetă, tribunalul retine că nu poate fi analizată chestiunea încheierii actului a cărui anulare a fost solicitată de către reclamantă în perioada de 3 ani anteriori deschiderii procedurii insolventei împotriva reclamantei prevăzută de art. 79 din Legea nr. 85/2006 pentru a se stabili instanta competentă să solutioneze cererea,

întrucât doar judecătorul sindic investit cu solutionarea unei actiuni în anulare a actelor frauduloase întemeiate pe art. 79 si 80 din Legea nr. 85/2006 poate analiza si stabili dacă sunt întrunite conditiile de admisibilitate si temeinicie a unei astfel de actiuni.

Pe de altă parte, tribunalul retine că, dat fiind principiul legalitătii ce guvernează procesul civil român, instanta nu este tinută de textul de lege indicat de parte, dar este tinută, în baza principiului disponibilitătii, de obiectu si de cauza cererii de chemare în judecată, respectiv de calificarea dată de parte raportului juridic, putând analiza doar prin prisma acesteia admisibilitatea si temeinicia cererii de chemare în judecată. Asadar, cu atât mai mult, va fi tinută instanta de obiectul si de cauza cererii de chemare în judecată, iar nu de textul de lege indicat de parte ca fiind aplicabil.

În spetă, apelanta-reclamantă SC F. C. B. M. SA a solicitat anularea unui act cu privire la care a invocat faptul că a fost încheiat de o persoană fără calitate si fără drept de reprezentare, întrucât la acea dată fusese deja numit administratorul special si administratorul judiciar, si faptul că a fost încheiat în dauna intereselor creditorilor si actionarilor reclamantei si că prin încheierea acestuia s-a urmărit fraudarea intereselor sale.

Trebuie asadar să fie avut în vedere faptul că pe de o parte apelanta- reclamantă a invocat caracterul fraudulos al actului, ca fiind încheiat în dauna intereselor creditorilor, ceea ce determină calificarea cererii ca fiind o actiune în anulare întemeiată pe dispozitiile art. 80 din Legea nr. 85/2006, dispozitii care au si fost invocate de către aceasta în drept, iar pe de altă parte aceasta a invocat nevalabilitatea actului ca fiind încheiat de către o persoană fără drept de reprezentare întrucât la acea dată era numit un administrator special si un administrator judiciar, ceea ce pune în discutie calificarea cererii ca fiind si o actiune de natură judiciară aferentă procedurii de insolventă implicând verificarea incidentei dispozitiilor art. 46 si 49 din Legea nr. 85/2006.

În consecintă, raportat la obiectul si cauza cererii de chemare în judecată mentionate, tribunalul retine că aceasta atrage competenta judecătorului sindic în conditiile art. 11 alin. 1 lit. h raportat la art. 79 si art. 80 din Legea nr. 85/2006 sau în conditiile art. 11 alin. 2 raportat la art. 46 din acelasi act normativ, doar judecătorul sindic putând stabili dacă sunt întrunite conditiile de admisibilitate si temeinicie ale actiunii, prin stabilirea textului legal incident si aplicarea acestuia.

Or, în spetă, judecătorul sindic este chiar cel investit cu solutionarea cauzei la înregistrarea acesteia în primă instantă pe rolul T. ui M., după cum rezultă din sentinta civilă nr. 1050/_ pronuntată de T. M. în dosarul nr. _

, prin care s-a dispus intrarea în faliment a debitoarei SC F. C. B. M. SA, apelanta din cauza de fată.

Pentru considerentele arătate, reținând că necompetența materială este de ordine publică față de art. 159 alin. 1 pct. 2 Cod proc.civ., în baza art. 297 alin. 2 raportat la art. 295 alin. 1 Cod proc.civ., tribunalul va admite apelul declarat de apelanta SC F. C. B. M. SA prin lichidator judiciar COM TELESONIC IPURL, în contradictoriu cu intimata S. F. C. C. 1. C. SA, împotriva sentinței civile nr. 7406/2013 pronunțată la_ în dosarul nr._ de către Judecătoria Cluj- Napoca, pe care o va anula în întregime, și va trimite cauza spre judecare T. ui Maramureș.

Prin urmare, motivele de apel invocate de către apelantă nu mai pot fi analizate, acestea privind soluția dată pe fond cererii, soluție care se desființează dată fiind necompetența materială a primei instanțe de soluționare a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de apelanta SC F. C. B. M. SA prin lichidator judiciar COM TELESONIC IPURL, în contradictoriu cu intimata S. F. C. C. 1. C. SA, împotriva sentinței civile nr. 7406/2013 pronunțată la_ în dosarul nr._ de către Judecătoria Cluj-Napoca, pe care o anulează în întregime, și trimite cauza spre judecare T. ui Maramureș.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică azi,_ .

	PREȘEDINTE			JUDECĂTOR	G.
V.	L. G.	I.	P.	A. A.

În ceea ce privește aspectul soluționat în complet de divergență, constată, cu majoritate de voturi, că nu este ivit conflictul negativ de competență.

În acest sens, tribunalul retine, în motivare, că au caracter special si se aplică cu prioritate, în conditiile art. 298 Cod proc.civ., dispozitiile art. 297 alin. 2 Cod proc.civ., potrivit cărora atuncit când stabileste că prima instantă, care s-a declarat competentă, a fost necompetentă să solutioneze cauza, instanta de apel, "anulând hotărârea atacată, va trimite cauza spre judecare instantei competente";.

În plus, retine că au caracter special si, prin urmare, sunt de strictă interpretare si aplicare, si dispozitiile art. 20 Cod proc.civ., care stabilesc că "există conflict de competentă: 1. când două sau mai multe instante se declară deopotrivă competente să judece aceeasi pricină; 2. când două sau mai multe instante s-au declarat necompetente a judeca aceeasi pricină";.

Or, în spetă nu sunt întrunite conditiile art. 20 pct. 2 Cod proc.civ., nefiind ivit conflictul negativ de competență, pentru că nu ne aflăm în situatia ca două sau mai multe instante să se fi declarat necompetente a judeca aceeasi pricină. Astfel, desi T.

M. s-a declarat, prin sentinta civilă nr. 1378/_ pronuntată de către acesta în dosarul nr._, necompetent să solutioneze cauza, totusi Judecătoria Cluj- Napoca nu s-a declarat la rândul său necompetentă să solutioneze cauza, ci dimpotrivă, aceasta si-a stabilit propria competentă, prin încheierea pronuntată de aceasta la termenul de judecată din_, în acelasi dosar, prin care a respins exceptia necompetentei materiale a Judecătoriei C. -N. de solutionare a cauzei. Procedând astfel, Judecătoria Cluj-Napoca a purces apoi la solutionarea fondului cauzei, pronuntând sentința civilă nr. 7406/_ în dosarul nr._, împotriva căreia a fost declarat apel.

Admitând apelului declarat de apelanta SC F. C. B. M. SA prin lichidator judiciar COM TELESONIC IPURL, în contradictoriu cu intimata S. F. C.

1. 1. C. SA, împotriva sentinței civile nr. 7406/2013 pronunțată la_ în dosarul nr._ de către Judecătoria Cluj-Napoca, pe care a anulat-o în întregime, tribunalul dispune, în baza art. 297 alin. 2 Cod proc.civ., trimiterea cauzei spre judecare T. ui Maramureș. Or, procedând astfel, tribunalul nu se declară necompetent să solutioneze apelul si nici să solutioneze cauza în primă instantă, ci

   doar stabileste că Judecătoria Cluj-Napoca nu era competentă să solutioneze cauza în primă instantă, si că, în schimb, Tribunalul Maramureș este competent să solutioneze cauza în primă instantă.

   Nu prezintă relevantă în această privintă nici faptul că Tribunalul Maramureș este o instantă egală în grad cu acest tribunal, dată fiind împrejurarea că stabilirea competentei acestuia, de solutionare în primă instantă a cauzei, se face de către instanta de apel, iar nu de către o instantă investită cu solutionarea cauzei în primă instantă. Totodată, prin pronuntarea deciziei de fată, instanta de apel nu se substituie Judecătoriei C. -N. în stabilirea necompetentei acesteia de solutionare a cauzei în primă instantă, întrucât nu modifică, ci anulează hotărârea acesteia, în acord cu dispozitiile art. 297 alin. 2 Cod proc.civ.

   	PREȘEDINTE		JUDECĂTOR	G.
   V.	L. G.	S. I.	A. A.

   Red./G.V.L./Dact./A.A.;G.V.L. 4ex./_

   Judecător fond: M. F. Judecătoria Cluj-Napoca

   Cu opinia separată, în ceea ce privește aspectul soluționat în complet de divergență, a domnului judecător I. P., în sensul constatării ivirii conflictului negativ de competență și a dispunerii transmiterii cauzei către Curtea de Apel C. - Secția a II-a civilă, în vederea emiterii regulatorului de competență.

   Consider că nu se poate face abstracție de faptul că instanța căreia îi va fi trimis litigiul pentru judecare, de către prezenta instanță de apel, Tribunalul Maramureș, și-a declinat competența materială de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei C. -N. . Or, cum hotărârea judecătoriei face obiectul prezentului recurs, decizia T. ui Specializat C. practic înlocuind sau conținând soluția pe care ar fi trebuit să o dea judecătoria, apare un conflict negativ de competențe. Acest conflict negativ de competențe nu poate fi soluționat decât de către o instanță superioară și comună celor două și anume Curtea de Apel C. . Decizia T. ui Specializat C. nu poate fi obligatorie, nici măcar din punctul de vedere al stabilirii competenței, T. ui Maramureș, instanță egală în grad, chiar dacă soluționarea litigiului s-a făcut în complet de apel. Un complet de apel sau de recurs nu poate impune o soluție unui complet ce judecă fondul într-o primă fază, dacă face parte dintr-o instanță egală în grad cu prima, nefiind pentru această ultimă instanță una de control judiciar. Soluția instanței de apel este obligatorie doar pentru instanțele inferioare în grad, ce trebuie să se supună dezlegărilor de drept date de către instanța de control judiciar, inclusiv asupra celor statuate cu privire la competență. Cu privire la sentința T. ui Maramureș, T. Specializat C. nu are nicio putere de analiză și control, ea nefăcând obiectul prezentului apel iar față de acea hotărâre nu se poate face abstracție, ca și cum ea nu ar fi fost dată niciodată.

   Nu există niciun text legal care să oblige o instanță egală în grad cu cea care a stabilit competența ca trebuind să revină primeia, să respecte acea hotărâre, art. 297, al. 2 C.pr.civ. nemenționând că instanța căreia îi va fi trimisă cauza spre competentă judecată nu poate analiza, la rândul ei, competența. Această renalizare a competenței va putea fi însă făcută, doar în situația în care instanța stabilită ca fiind competentă

   nu este una inferioară în grad și prin urmare, obligată să respecte decizia instanței superioare, conform art. 297, al. 1, terza ultimă C.pr.civ. Peste principiul ierarhizării instanțelor judecătorești și al modului cum pot fi controlate și cenzurate hotărârile pronunțate nu se poate trece, astfel că hotărârile pronunțate de către un tribunal nu au cum să fie cenzurate, direct sau indirect de către un alt tribunal, indiferent că acest ultim tribunal judecă în fond, apel sau recurs.

   Astfel, Tribunalul Maramureș declinându-și deja competența materială de soluționare a cuazei în favoarea Judecătoriei C. -N., hotărârea judecătoriei fiind casată de către o instanță ierarhic superioară, pe considerentul că nu era competentă să judece, în fond, litigiul, decizia tribunaluui înlocuind sentința, conflictul negativ de competență s-a ivit, fiind întrunite toate cerințele stabilite de art. 20, pct. 2 pentru ca problema să nu poată fi rezolvată decât de către Curtea de Apel C., instanță ierarhic superioară și comună celor două instanțe de fond. T. Specializat C. ,prin decizia dată nu a făcut altceva decât să îndrepte eroare săvârșită de către judecătorie în sensul că aceasta trebuia să-și decline competența materială și să constate ivit conflictul negativ de competență.

   Soluția se impune cu atât mai mult cu cât asupra hotărârii de declinare a competenței nu se poate exercita vreo cale de atac, singura instanță căreia legea îi permite să stabilească cine ar trebui să judece litigul în primă fază, fiind instanța de control judiciar superioară și comună celor două.

   JUDECĂTOR

   1. P.

← Decizia civilă nr. 24/2013. Acțiune în pretenții comerciale		Decizia civilă nr. 389/2013. Acțiune în pretenții comerciale →

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Decizia civilă nr. 470/2013. Acțiune în pretenții comerciale Decizia civilă nr. 714/2013. Acțiune în pretenții comerciale Decizia civilă nr. 64/2013. Acțiune în pretenții comerciale Decizia civilă nr. 24/2013. Acțiune în pretenții comerciale Decizia civilă nr. 389/2013. Acțiune în pretenții comerciale Sentința civilă nr. 1315/2013. Acțiune în pretenții comerciale Decizia civilă nr. 172/2013. Acțiune în pretenții comerciale Încheierea civilă nr. 6308/2013. Acțiune în pretenții comerciale