Decizia civilă nr. 714/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
Dosar nr. _
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 714/R
Ședința publică din 27 Iunie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. H.
J. ecător C. G.
J. ecător M. P.
G. ier A. H.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta-chemată în garanție SC I. SA, cu sediul în B. M., str. V., nr. 7E, jud. M., împotriva sentinței civile 12075 din_ a Judecătoriei B. M., jud. M., în contradictoriu cu și pe intimata-reclamantă SA Ț. A. S. - S.
B. M. și intimatul-pârât M. B. M. R. PRIN P., având ca obiect pretenții.
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc la data de_, pronunțarea în cauză s-a amânat pentru data de_ ,_ ,_, în urma deliberării s-a pronunțat decizia de mai jos.
T.
Deliberând asupra recursului de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 12075/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare, în dosarul cu nr. de mai sus s-a admis acțiunea formulată de reclamanta SC A. T. A. SA prin S. B. M., în contradictoriu cu pârâtul M.
B. M. PRIN P., s-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul M. B. M. PRIN P. în contradictoriu cu chemata în garanție SC
I. SA și a fost obligată chemata în garanție SC I. SA să plătească reclamatei SC A. Ț. A. SA suma de 2681,26 lei reprezentând despăgubiri, precum și dobânda legală aferentă, calculată începând cu data de_ până la data plății și 1228,5 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță reține următoarele:
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de probatoriul administrat și dispozițiile legale mai sus amintite - prima instanță a apreciat ca fiind întemeiată atât acțiunea cât și cererea de chemare în garanție, formulate.
Potrivit martorului audiat la fila 146, autoturismul SKODA înmatriculat B 84555, condus fiind pe strada Victor Babeș din localitatea B. M., la data de_ a intrat în gropile care se aflau pe partea carosabilă, nesemnalizate, suferind distrugerea a două anvelope, două jante și îndoirea barei din față.
Locul unde s-a produs incidentul a fost indicat de către martorul audiat (care conducea autoturismul SKODA înmatriculat B 84555) și expert cu prilejul deplasării în teren.
Pentru repararea autoturismului avariat proprietarul Porche Leasing SRL s-a adresat cu o cerere de despăgubiri asiguratorului CASCO (reclamantei) care a avizat plata despăgubirii în cuantum de 2681,26 lei, în dosarul de daună întocmit, ținând seama de facturile emise de trei societăți comerciale la care s-au efectuat reparațiile.
În altă ordine de idei, la momentul producerii incidentului, strada Victor Babeș se afla în reabilitare potrivit contractului de executare lucrări nr. 10595/19.04.06 încheiat între pârâtul M. B. mare și chemata în garanție SC I. SA.
Expertiza auto efectuată în cauză (de ing. Rajta Rudolf) a confirmat valoarea reperelor înlocuite (reparate), (manoperă și materiale) ca fiind cea indicată în acțiune.
Același expert conchide că avariile puteau fi produse urmare a intrării autoturismului într-o groapă din carosabil.
Apărarea chematei în garanție în sensul că avariile s-au putut produce în orice alt loc din oraș, nu poate avea consecințe juridice, nefiind produsă la dosar o contraprobă declarației martorului audiat.
Și cererea vizând dobânda legală este întemeiată pentru întregirea efectivă a prejudiciului-suferit, dobânda urmând a fi calculată începând cu data eliberării despăgubirii în dosarul de daună, până la plata efectivă.
Cu aplicarea art. 274 Cod Procedură Civilă față de chemata în garanție căzută în pretenții vizând cheltuielile avansate în dosar de către reclamantă cu titlu de onorariu expert și taxă judiciară.
Chemata în garanție SC I. SA a formulat recurs
prin care a solicitat în principal casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea sentinței, respingerea atât a cererii principale, cât și a cererii de chemare în garanție, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele de recurs sunt structurate pe cele două categorii de soluții prevăzute de art. 304 și 312 Cod procedură civilă.
Casarea cu trimitere este întemeiată pe nelegalitatea sentinței sub următoarele aspecte:
În primul rând, se susține că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra acțiunii principale formulata de către reclamanta A. T. SA în contradictoriu cu pârâtul M. B. M., acțiune având ca obiect obligarea pârâtului M. B. M. la plata sumei de 2681,26 lei, cu titlu de despăgubiri,
precum și dobânda legală calculată până la data plății. Cu toate că instanța de fond avea obligația de a se pronunța mai întâi asupra cererii principale și numai în subsidiar și în funcție de soluția dată asupra cererii de chemare în garanție, în mod greșit, a admis cererea de chemare în garanție a SC I. SA și a obligat-o să plătească despăgubirile, în mod direct, reclamantei SC A. T. SA cu toate că, între cererea principală și chemarea în garanție există o legătură de dependență și subordonare necesară.
În al doilea rând instanța de fond a admis în mod greșit cererea de chemare în garanție, formulată de către pârâtul M. B. M., cu toate că, este inadmisibil, ca terțul chemat în garanție să fie obligat direct față de reclamanta SC A. T. SA, deoarece între ei nu există nici un raport juridic, cu atât mai mult cu cât, autorul cererii de chemare în garanție era pârâtul M.
B. M. prin P. . În condițiile în care, instanța este obligată ca, prin hotărârea pronunțată, să rezolve concret toate cererile formulate de către părți cu privire la obiectul cererii, dar, în speța dedusă judecații instanța nu s-a pronunțat asupra celor solicitate de reclamanta SC A. T. SA și anume obligarea M. ui B. M. la plata sumei de 2861.26 lei cu titlu de despăgubiri, iar pe de alta parte, instanța de fond a acordat ceea ce nu s-a solicitat de către reclamanta SC
T. SA și nici de către pârâtul M. B. M., prin P. și anume obligarea în mod direct a chematei în garanție SC I. SA la plata despăgubirilor către reclamanta SC A. T. SA, consecința este casarea hotărârii și trimiterea cauzei aceleiași instanțe în vederea rejudecării cauzei.
Motivele de modificare invocate prin recurs sunt următoarele:
Acțiunea principală se impune a fi respinsă întrucât singura probă din dosarul de daună o constituie simple declarații a conducătorului autoturismului avariat. Recurenta critică soluția primei instanțe apreciind că din probațiunea administrată nu reiese în mod clar care au fost împrejurările producerii accidentului rutier și cauza producerii avariilor la autoturismul marca Skoda Octavia cu numărul de înmatriculare B-84555 implicat în incidentul rutier.
Este relevant faptul că, această împrejurare este confirmată și de concluziile raportului de expertiză a d-l expert Drule Petre care arată la pct. 7 ultimul aliniat din raportul de expertiză (fila 121-126) faptul că: "nu se pot stabili legături de determinare a avariilor de pe autoturism cu locul indicat și cu modul declarat de conducătorul auto P. escu".
Și tot același expert, concluzionează la Cap. 8 - Concluzii - faptul că: "pretențiile reclamantei SC A. T. A. SA puteau fi satisfăcute, prin expertiză, dacă cercetarea faptelor s-ar fi făcut la timpul potrivit, cu documente, probe certe și complete pentru dovedirea condițiilor de drum și a avariilor rezultate la autoturism în urma evenimentului".
În altă ordine de idei, se impune a se respinge acțiunea principala, având în vedere că, reclamanta nu a făcut dovada raportului de cauzalitate dintre prejudiciul suferit de asiguratul său și fapta ilicita a M. B. M. care nu a luat măsuri pentru menținerea străzilor.
Soluția primei instanțe este greșită și în ceea ce privește cererea de chemare în garanție, concluzionând că recurenta este vinovată de săvârșirea faptei ilicite prin simplul fapt că are încheiat un contract de execuție lucrări 10595/_ cu pârâtul M. B. M. . Conform dispozițiilor contractuale (art. 3.1, 12.7, 14.7) activitatea recurentei este condiționată de un ordin de începere a lucrării și trebuie să se desfășoare conform unui grafic de execuție dat de către pârâtă. În programul de reparații din anul 2006 nu există un grafic de execuție pentru str. Victor Babeș, împrejurare confirmată chiar prin lipsa acelui grafic de lucrări care nu a fost depus de către M. B. M., ceea ce înseamnă că răspunderea chematei în garanție SC lntracom SA nu poate fii angajată și obligată la plata unor despăgubiri.
Pe de altă parte reclamanta nu a făcut dovada locului unde s-a produs accidentul rutier, mai exact a străzii, în acest sens fiind și concluziile celor două rapoarte de exepertiză.
Recurenta mai critică sentința și pentru că nu se poate susține săvârșirea vreunei fapte ilicite constând în omisiunea de a nu semnaliza corespunzător, orice obstacol aflat pe partea carosabilă care stânjenește circulația, în condițiile în care pe aceea stradă existau montate semne de circulație care indicau drum cu denivelări tocmai pentru a preîntâmpina unele evenimente rutiere posibil de produs înainte de repararea străzilor, ceea ce înseamnă că SC I. SA și-a îndeplinit obligațiile contractuale.
Raportat la declarația conducătorului auto implicat în accident care nu a observat nici un semn de circulație montat pe acel sector de drum, concluzia care decurge este aceea că accidentul și avariile s-au produs din culpa conducătorului auto care trebuia să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță (art. 48 din OUG nr. 195/2002).
Un ultim motiv de recurs privește nelegalitatea sentinței cu privire la dobânda legală motivat de faptul că prima instanță a apreciat că dobândă legala este întemeiată pentru întregirea efectivă a prejudiciului suferit, urmând a fii calculată începând cu data eliberării despăgubirii în dosarul de daună și până la plata efectivă, în condițiile în care dobânda legală în raport de OG nr. 9/2000 abrogată de OG nr. 13/2011 se impunea a fi achitată de la data la care creanța a devenit certă, respectiv de la data pronunțării hotărârii.
Prin întâmpinarea depusă la filele 16-18 intimata-reclamantă SC A. Ț. A. SA a solicitat respingerea recursului ca nefondat
cu privire la petitul subsidiar de modificare fără a-și exprima poziția cu privire la motivele pe care se întemeiază casarea cu trimitere.
Intimata-pârâtă M. B. M. și-a exprimat poziția de respingere a recursului prin întâmpinarea depusă la filele 19-20 sub aspectul ambelor categorii de motive.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
Analizând recursul potrivit motivelor pe care se întemeiază, T. constată următoarele:
S-au examinat cu precădere motivele de casare invocate de către recurenta-chemată în garanție.
T. constată că este fondat recursul și urmează a fi admis potrivit art. 312 alin. 5 coroborat cu art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă.
Prima instanță a modificat obiectul și cauza cererii de chemare în judecată, pronunțându-se în dispozitiv prin obligarea recurentei-chemate în garanție la plata despăgubirilor solicitate pe temeiul răspunderii civile delictuale, direct față de intimata-reclamantă A. Ț. A. SA care nu a formulat nicio pretenție împotriva recurentei, ci exclusiv față de pârâtul M.
M. .
Analiza pe care prima instanță o face celor două cereri pe care a fost învestită să le soluționeze este pe de o parte neclară, iar pe de altă parte superficială.
Prima instanță analizează global starea de fapt, iar nu distinct sub aspectul celor două raporturi juridice distincte deduse judecății prin cererea principală și cea de chemare în garanție. Pe de altă parte, prima instanță reține împrejurările de fapt ale cauzei fără a combate poziția celor trei părți, contradictorie și amplu argumentată în fața sa și fără a justifica pe baza cărui raționament s-a concluzionat că raportul de expertiză auto încheiat de către d-l expert Rajta Rudolf este mai relevant față de primul raport de expertiză încheiat de către d-l expert Drule P., în condițiile în care concluziile celor două rapoarte se contrazic.
Conținutul hotărârii primei instanțe nu respectă nici exigențele art. 261 Cod procedură civilă întrucât față de probațiunea complexă administrată în cauză nu asigură o analiză pertinentă și logică a argumentelor părților prin prisma probelor administrate și nu permit exercitarea controlului judiciar, ceea ce face ca părțile să nu poată formula critici concrete cu privire la motivarea primei instanțe și echivalează cu necercetarea fondului cauzei.
În concluzie, T. constată că prima instanță pe de o parte a pronunțat hotărârea cu încălcarea principiului disponibilității și în afara limitelor în care a fost învestită, iar pe de altă parte nici considerentele sentinței nu reflectă soluționarea fondului cauzei.
Pentru aceste considerente în temeiul art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, T. va admite recursul și va casa sentința trimițând cauza spre rejudecare aceleiași instanțe cu respectarea îndrumarului stabilit în paragrafele anterioare ale deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
În baza art.304 ind. 1 Cod procedură civilă,
Admite recursul declarat de către recurenta-chemată în garanție SC I. SA, cu sediul în B. M., str. V., nr. 7E, jud. M., împotriva sentinței civile 12075 din_ a Judecătoriei B. M., jud. M., pe care o casează în sensul că:
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi,_ .
Președinte,
J. ecător,
J. ecător,
M. H.
C. G.
M.
P.
concediu de odihnă semnează președintele instanței
G. ier,
H.
concediu de odihnă semnează grefier șef secție
Red. M.H./_
Tehnored. E.A.I.C./_ - 2 ex
J. ECĂTOR LA FOND D. D.
| ← Decizia civilă nr. 470/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 64/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
