Decizia civilă nr. 389/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
Dosar nr. _
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 389/R
Ședința publică din 05 Aprilie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE A. C. O.
J. ecător S. O.
J. ecător V. I.
G. ier A. H.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta-reclamantă S.
SS C., cu sediul în C., nr. 1A, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 2242 din_ a Judecătoriei S. M., în contradictoriu cu intimata-pârâtă S. R. & ANA SS M., având ca obiect pretenții.
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc la data de_, pronunțarea în cauză s-a amânat pentru data de_, iar în urma deliberării s-a pronunțat decizia de mai jos.
T.
Deliberând asupra recursului declarat, a constatat următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2242 din_ a Judecătoriei S. M. s-a respins excepția lipsei calității procesual pasive invocate de pârâtă. J. ecătoria a admis excepția prescripției dreptului la acțiune formulată de pârâta SC R. & Ana SRL și a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta SC S. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC R. & Ana SRL.
În considerentele sentinței s-a reținut: "Calitatea de parte în proces trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului și respectiv al obligației ce formează conținutul raportului juridic de drept material asupra judecății.
În privința reclamantului, trebuie să constate că este titularul dreptului în raportul juridic dedus judecății ori se poate prevala de interesul ce poate fi realizat pe calea justiției.
În privința pârâtului trebuie verificat, pornind de la același raport juridic suspus cercetării instanței, dacă el este obligat în cadrul acelui raport.
Referitor la excepția lipsei calității procesual pasive, căteva precizări privind situația de fapt își dovedesc utilitatea.
Prin înscrisul intitulat comandă-contract nr. 11 din_, părțile convin executarea unei lucrări constând în montarea a 29 geamuri termopan, stabilind prețul. În cuprinsul acestui înscris, figurează ștampila societății pârâte (în calitate de executant) și o semnătură, fără a se menționa persoana de la care aceasta emană.
În data de_ părțile încheie un act adițional la contractul inițial încheiat, în cadrul căruia se stipulează că lucrările de montaj vor fi executate de SC R. și Ana SRl iar în ipoteza constatării lipsei calității lucrărilor cu prilejul recepției efectuate, antrenându-se obligația societății pârâte de a restitui sume de bani în favoarea reclamantei.
Actul adițional poartă ștampila societății pârâte și mențiunea calității de administrator în persoana numitului Sofariu R., persoana ce își însușește conținutul actului adițional prin semnătură.
În cadrul procesului verbal de conciliere încheiat la data de 14 aprilie 2009 (fila 5), se procedează din partea societății pârâte la recunoașterea pretențiilor reclamantei în sumă de 15.000 lei, fiind asumată obligația restituirii acestei sume la data de 22 aprilie 2009.
În finalul acestui proces verbal de conciliere se face referire la refuzul doamnei Sofariu Ana M., (administrator al societății)de a semna, actul fiind însușit prin semnătură de numitul Sofariu R., lipsind ștampila societății pârâte.
Prin sentința civilă nr. 1450 din 1 iunie 2011 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației se dispune desfacerea căsătoriei încheiate între Sofariu Ana
M. și Sofariu R., fosta soție urmând să revină la numele avut anterior căsătoriei, acela de Bălin.
Conform actului constitutiv al societății pârâte nr. 793 din 01 septembrie 2006 (fila 21), în baza art. 8, conducerea societății este încredințată asociatului unic, căruia îi revine și calitatea de administrator, respectiv numitei Sofariu Ana-M. .
Două aspecte se impun a se clarifica în cauza dedusă judecății, calitatea societății pârâte de titular al obligației în cadrul rajortului juridic litigios și respectiv calitatea de a reprezenta legal societatea pârâtă de către persoanele semnatare a înscrisurilor încheiate cu reclamanta.
Elucidarea primului aspect stă la baza aprecierii temeiniciei excepției lipsei calității procesual pasive.
Neîndoielnic, înscrisurile de care reclamanta se prevalează sunt încheiate în numele societății pârâte, astfel încât se poate conchide calitatea pârâtei de titular al obligațiilor asumate în cadrul raportului juridic dedus judecății.
Pe cale de consecință, societății pârâte îi revine calitate procesuală pasivă, astfel încât instanța va respinge excepția lipsei calității procesual pasive și va supune analizei calitatea persoanelor semnatare a înscrisurilor de a reprezenta în mod legal societatea pârâtă, concluziile acestei chestiuni având înrâurire asupra aprecierii temeiniciei excepției prescripției dreptului la acțiune.
Cât privește excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța constată că prescripția este de ordine publică, efectul împlinirii termenului de prescripție fiind acela al stingerii iremediabile a dreptului la acțiune.
Din momentul împlinirii termenului de prescripție, dreptul de crență nu se stinge, însă el devine un drept imperfect, executarea sa resprezentând un fapt lăsat la aprecierea debitorului.
Art. 16 litera a din Decretul nr. 167-1958, stipulează că precripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel
în folosul căruia curge prescripția
.
Sunt cunoscute efectele întreruperii prescripției, reprezentate de curgerea unui nou termen de prescripție.
Așa cum s-a evidențiat mai sus, actul constitutiv al societății pârâte atribuie conducerea și dreptul de administrare al societății, asociatului unic, respectiv numitei Sofariu Ana-M., în timp ce actul adițional la contractul inițial încheiat și procesul verbal de conciliere încheiat la data de 14 aprilie 2009 (prin care se procedează la recunoașterea datoriei) sunt însușite, prin semnătură din partea societății pârâte de către numitul Sofariu R. .
Instanța reține că art. 71 alin. 1 din Legea nr. 31-1990, cu modificările ulterioare, stipulează, cu claritate, faptul că, administratorii care au dreptul de a reprezenta societatea nu îl pot transmite decât dacă această facultate li s-a acordat în mod expres.
Interpretând aceste dispozițiile legale, reiese fără putință de tăgadă, că administratorii pot transmite această calitate, numai dacă le-a fost acordată această facultate. În legătură cu acest aspect, este de menționat că actul constitutiv al societății pârâte nu recunoaște administratorului această posibilitate.
Relevanța acestor dispoziții legale rezidă în furnizarea unui criteriu de apreciere privind posibilitatea de a atribui procesului verbal de conciliere încheiat la data de 14 aprilie 2009 (în cadrul căruia s-a făcut mențiunea refuzului administratorului societății de a administra) însușit prin semnătură de numitul Sofariu R., semnificația juridică a recunoașterii datoriei de 15.000 lei și pe cale de consecință a întreruperii cursului prescripției.
Răspunsul referitor la această chestiune, nu poate fi, în opinia instanței, decât unul negativ.
Se observă că art. 16 litera a din Decretul nr. 167-1958, are în vedere recunoașterea datoriei ce emană de la persoana în favoarea căreia curge prescripția.
În condițiile în care, administratorului legal al societății, nu i-a fost recunoscut, prin actul constitutiv al societății, posibilitatea de a transmite dreptul de administrare (fără a mai supune discuției forma ce trebuie să o îmbrace transmiterea acestui drept), neîndoilnic, semnarea procesului verbal de conciliere de către numitul Sofariu R., care nu deține nicio calitate în cadrul societății pârâte nu poate conduce la teza recunoașterii, în mod valabil și legal a obligațiilor asumate prin înscrisurile exhibate de reclamantă și a fortiori, a datoriei de 15.000 lei, căci dacă nu s-a născut valabil o datorie cu atât mai mult nu se poate proceda la însușirea acesteia (în lipsa unui mandat expres în acest sens,ținând cont mai ales de manifestarea de voință a administratorului de negare a debitului prin refuzul de a semna).
Pentru considerentele în precedent expuse, instanța va respinge excepția lipsei calității procesual pasive și va admite exepția prescripției dreptului la acțiune, fiind fără relevanță că reclamantă a chemat atât pe Sofariu Ana M., cât și pe Sofariu R. în reprezentarea societății pârâte.";
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta SS S., solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe pentru cercetarea fondului.
În motivare, s-a arătat că din procesul verbal de conciliere semnat de numitul Sofariu R., fostul soț al administratoarei societății pârâte, rezultă fără nici un echivoc că reprezentanții pârâtei S. R. & ANA S., adică
administratoarea Sofariu Ana-M. și Sofariu R., nu contestă datoria față de
SS S., dar sunt de acord cu restituirea întregii sume în rate lunare, într- o perioadă de un an de zile.
Faptul că Sofariu Ana-M. nu a semnat procesul verbal de conciliere se datorează refuzului său de a accepta restituirea sumei în termen de un an și de a insista ca aceasta să fie achitată în termen de 7 zile, respectiv până în data de_ .
În consecință, sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 16 lit. a din Decretul nr. 167/1958 privind întreruperea cursului prescripției, întrucât recunoașterea dreptului a fost făcută de cel în folosul căruia curge prescripția, administratoarea societății pârâte.
Pârâta-intimată S. R. & ANA S. a depus întâmpinare, apreciind că prima instanță a soluționat în mod temeinic și legal litigiul.
Analizând recursul formulat, tribunalul îl va respinge ca nefondat, pentru următoarele:
Potrivit contractului-comandă nr. 11 din_, modificat prin actul adițional din_, în sarcina pârâtei S. R. & ANA S. revenea obligația de a executa, în favoarea societății reclamante SS S., un număr de 29 de geamuri termopan la imobilul situat în comuna C. nr. 1A, jud. M. .
În baza acestor raporturi contractuale, reclamanta a achitat, prin ordinul de plată nr. 75 din_, suma de 10.119,20 lei, reprezentând avans pentru efectuarea lucrării.
Prin încheierea actului adițional din_, s-a convenit finalizalizarea lucrărilor până la data de_ .
S-a afirmat că pârâta a nesocotit obligațiile contractuale, în condițiile în care nu a efectuat nici măcar parțial lucrările menționate în cadrul convenției.
La data de_ s-a încheiat un proces verbal de conciliere (f.5) între reprezentantul SS S. și numiții Sofariu Ana-M. și Sofariu R., în cuprinsul căruia se stipula că pretențiile SS S. sunt de 15.000 lei, care urmează a fi achitați în termen de 7 zile, respectiv până în_ . De asemenea, se arăta că "reprezentanții"; S. R. & ANA S. nu contestă datoria față de SS S., dar sunt de acord cu restituirea întregii sume în rate lunare, într-o perioadă de un an de zile, propunere cu care administratorul
SS S. nu este de acord.
Procesul verbal de conciliere a fost semnat doar de către numitul Sofariu R. .
Sofariu Ana-M., în calitate de reprezentant al S. R. & ANA S. - administrator și asociat unic (f.21-33)- a refuzat semnarea procesului verbal, pe care nu a fost aplicată nici ștampila societății.
Prin rezoluția din data de_ a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației s-a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale față de numitul Sofariu R., pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 al. 1 și 3 C.p., plângerea penală fiind formulată de administratorul S.
SS
Prin sentința civilă nr. 1450/_ a Judecătoriei S. M. a fost desfăcută căsătoria dintre numiții Sofariu Ana-M. și Sofariu R. .
Potrivit art. 3 din Decretul nr. 167/1958, termenul prescripției este de 3 ani, iar art. 16 din același Decret prevede că prescripția se întrerupe: a) prin
recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția ; b) prin introducerea unei cereri de chemare în judecată ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanță judecătorească, ori la un organ de arbitraj, necompetent ; c) printr-un act începător de executare.
Având în vedere aceste aspecte, tribunalul va reține că în mod corect prima instanță a apreciat că acțiunea în pretenții introdusă pe rolul Judecătoriei
S. M. la data de_, după trei ani de la încheierea ultimului act însușit prin ștampilă de S. R. & ANA S. (_ ), este prescrisă.
Fiind în culpă procesuală, recurenta-reclamantă va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariul avocațial achitat (art. 274 Cpc).
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SS S., cu sediul în sat C., nr. 1A, com. Bocicoiu Mare, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 2242 din_ a Judecătoriei S. M., jud. M. .
Obligă pe recurenta SS S. să plătească intimatei S. R. & ANA
S. suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs. IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
Președinte, | J. ecător, | J. ecător, | ||||
A. | C. O. | S. | O. | V. | I. |
Red. / Tred. O.C._ / ex.2
J. ECĂTOR LA FOND P. M.
G. ier,
A. H.
| ← Decizia civilă nr. 150/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Sentința civilă nr. 1315/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
