Decizia civilă nr. 64/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ nr. 64/2013
Ședința publică din data de 4 februarie 2013 Completul este compus din:
PREȘEDINTE: N. K. JUDECĂTOR F. M. JUDECĂTOR D. D. GREFIER A. B.
Pe rol fiind recursul declarat de către recurenta SC O. V. I. G. SA (fosta SC B. A. V. I. G. SA) împotriva sentinței civile nr. 1954/19 aprilie 2012, pronunțată de Judecătoria Turda în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata SC V. SRL, cauza având ca obiect în primă instanță pretenții.
La apelul nominal se prezintă în reprezentarea intereselor recurentei d-na avocat Anastasia Opriș, lipsind reprezentantul intimatei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recurenta a depus la dosar copiile certificate cu originalul ale condițiilor de asigurare și contractului de asigurare, în data de 29 ianuarie 2013.
Reprezentanta recurentei depune la dosar condițiile generale ale convenției încheiate între părți și arată că este mandatată doar pentru a depune înscrisurile în probațiune nu și pentru susținerea recursului.
T. ul rămâne în pronunțare asupra recursului, având în vedere solicitarea de judecare a recursului și în lipsa reprezentantului recurentei la dezbateri.
T R I B U N A L U L :
Deliberând asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr.1954 /19 aprilie 2012 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria Turda a admis acțiunea comercială formulată de către reclamanta SC V. SRL în contradictoriu cu pârâta SC B. A. V. I. G. SA (fosta SC B. A. SA), obligând-o pe pârâta SC B. A. V. I. G. SA să achite reclamantei V. SRL suma de 5688,62 lei, reprezentand suma asigurată în baza poliței de asigurare RTR nr. CJ0058, încheiată la data de 27 aprilie 2009, precum și dobânda legală aferentă de la data 28 aprilie 2010 și până la achitarea integrală a debitului și suma de 457,32 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut că între pârâtă, în calitate de asigurător, și reclamantă, în calitate de asigurat, s-a încheiat un contract de asigurare având ca obiect asigurarea de răspundere a transportatorului rutier în calitate de cărăuș pentru bunurile/mărfurile transportate cu vehicule pe teritoriul României. Existența contractului de asigurare încheiat între părți a fost dovedită cu ajutorul poliței RTR nr. CJ0058 din data de 27 aprilie 2009. Din cuprinsul acestei polițe de asigurare, rezultă faptul că s-au asigurat mărfurile transportate cu semiremorca Rolfo, cu numărul de înmatriculare_, valoarea asigurată fiind 10.000 euro. Prima de asigurare stabilită la încheierea contractului a fost de 150 euro, ce urma să fie
achitată în două rate, de 75 euro fiecare. Prima rată, în valoare de 317,85 lei a fost achitată în momentul emiterii poliței de asigurare, rata a doua urmând să fie achitată la data de 27 octombrie 2009.
A mai reținut că la data de 22 aprilie 2010, societatea reclamantă a efectuat un transport de mărfuri, respectiv 6 paleți vopsea lavabilă și 11 paleți adeziv, de la SC HASIT SRL din Turda către SC COM BETON SA din Iași, așa cum rezultă din CMR depusă la fila 13, iar cu ocazia acestui transport a avut loc un incident în urma căruia s-a deteriorat o parte din marfă. Reclamanta a fost nevoită să achite contravaloarea mărfii deteriorate, în sumă de 5688,62 lei. Apreciind că s-a produs riscul asigurat, reclamanta a solicitat pârâtei acordarea despăgubirii pentru prejudiciul suferit. Prin adresa nr. 3390/_, pârâta i-a comunicat reclamantei că a fost respins dosarul de daună, întrucât din declarația reprezentantului societății rezultă că dauna produsă nu constituie un risc asigurat, încadrându-se la cap. excluderi din condițiile generale ale asigurării de răspundere a transportatorului rutier în calitate de cărăuș pentru bunurile/mărfurile transportate cu vehicule pe teritoriul României, respectiv cap. 5, art. 5.1 alin. 2, care prevede că asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru prejudiciile produse exclusiv ca urmare a unor riscuri particulare, cum ar fi lipsa sau defecțiunea ambalajului pentru mărfurile expuse prin natura lor la stricăciuni sau avarieri atunci când nu sunt ambalate sau ambalate necorespunzător.
A mai reținut că din depoziția martorului M. Dan, care a asistat atât la pregătirea cât și la efectuarea transportului, rezultă faptul că marfa a fost ambalată corespunzător, iar pe parcursul transportului a fost deteriorată în proporție de peste 50% datorită efectuării unei manevre bruște de către șofer din cauza unei gropi. De asemenea, din adresa emisă de SC HASIT ROMANIA SRL, societatea care a livrat marfa, a reținut că produsele au fost ambalate corespunzător, nefiind semnalată nici o deficiență în ambalajul produselor în momentul preluării mărfii.
În consecință, instanța de fond a apreciat că dauna suferită de reclamantă a fost cauzată prin producerea riscului asigurat prin polița de asigurare RTR nr. CJ0058, nefiind incident cazul de excludere a răspunderii invocat de pârâtă, neputându-se reține că marfa a fost ambalată corespunzător.
Având în vedere că s-a produs riscul asigurat, iar reclamantei nu i se poate imputa nerespectarea vreunei obligații contractuale, a reținut că pârâta este obligată în temeiul poliței de asigurare RTR nr. CJ0058 să o despăgubească pe reclamantă pentru pierderea suferită.
Prin urmare, în temeiul art. 969 și art. 1073 C.civ., instanța a admis acțiunea comercială formulată de reclamantă și a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 5688,62 lei, reprezentand suma asigurată în baza poliței de asigurare RTR nr. CJ0058, încheiată la data de_ .
Totodată, în temeiul art. 43 C.com. coroborat cu OG nr. 9/2000, instanța de fond a obligat-o pe pârâtă la plata în favoarea reclamantei a dobânzii legale aferente debitului principal, de la data de_ și până la achitarea integrală a debitului, reținând totodată că în materie comercială debitorul este de drept în întârziere.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurenta SC O. V. I.
G. SA (cu fosta denumire SC B. A. V. I. G. SA), solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată în recurs.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că la data de_ intimata- reclamantă a efectuat un transport de marfă în favoarea SC CARGO TRANS SRL, în timpul căruia a survenit un incident soldat cu distrugerea parțială a mărfii
transportate. Având în vedere faptul că, la acea dată, între părți exista încheiată asigurarea de răspundere a transportatorului rutier pentru bunurile/mărfurile transportate, în data de_ aceasta a avizat dauna, solicitând suma de 5.688,62 lei cu titlu de despăgubiri ce au fost achitate destinatarului bunurilor transportate. Ținând cont de toate documentele depuse la dosarul de daună de către intimata-reclamanta SC V. SRL în data de_, prin adresa nr. 3390 recurenta a arătat că a respins la plată dosarul de daună, în temeiul art.
5.1 din condițiile generale ale asigurării, conform căruia "asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru prejudiciile produse exclusiv ca urmare a unor circumstanțe/riscuri particulare pentru care asiguratul nu este răspunzător, ca de exemplu, lipsa sau defecțiunea ambalajului pentru mărfurile expuse prin natura lor la stricăciuni sau avarieri atunci când nu sunt ambalate sau sunt ambalate necorespunzător";.
A mai arătat că la baza respingerii la plata a acestui dosar a stat declarația dată de către reprezentantul intimatei-reclamante în fața inspectorului de daune, conform căreia: "cei 4 paleți de vopsea decorativă s-au răsturnat datoritaă faptului că nu au fost bine înfoliați";. Având în vedere ambalarea necorespunzătoare a mărfii transportate, recurenta a susținut că a
fost îndreptățită să refuze plata despăgubirilor solicitate.
A mai arătat că prima instanță a pronunțat hotărârea ținând cont doar de probele depuse de către intimata-reclamantă, fără a lua în considerare înscrisurile depuse în apărarea sa de către recurenta-pârâtă. A apreciat că sentința recurată este criticabilă sub aspectul motivelor reținute de către instanța de fond în pronunțarea acesteia, motive ce au condus la obligarea recurentei-pârâte la plata unor sume nedatorate.
Astfel, recurenta a mai arătat că instanța de fond a reținut faptul că, potrivit adresei emise de către SC HASIT ROMÂNIA SRL, societatea care a livrat marfa, rezultă că produsele au fost ambalate corespunzător, nefiind semnalată nicio deficiență în ambalarea produselor în momentul preluării mărfii. Totodată, recurenta a mai arătat că SC HASIT ROMÂNIA SRl, în calitate de societate care a livrat marfa, avea toate motivele de a susține faptul că produsele au fost ambalate în mod corespunzător, în caz contrar prejudiciul cauzat în timpul transportului putând fi imputat acesteia.
A apreciat și că obligarea sa la plata dobânzii legale aferente sumei de 5.688,62 lei de la data de_ și până la achitarea integrala a debitului principal este nelegală. În conformitate cu dispozițiile art. 7.10 din condițiile generale, despăgubirea se achită în termen de 15 zile de la data la care se depune ultimul document solicitat. Având în vedere faptul că societatea intimată
- reclamanta nu a comunicat adresa SC HASIT ROMÂNIA SRL, ci doar declarația din care rezultă că marfa transportată nu a fost ambalată corespunzător, dosarul de daune nu a putut fi soluționat în mod favorabil din culpa intimatei- reclamante. În consecință, ținând cont și de dispozițiile art. 969 C.civ., conform cărora convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, obligarea sa la plata dobânzii legale este abuzivă.
A solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului său la dezbateri. În drept, a invocat art. 312 alin. 5, art. 3041, art. 242 alin. 2 C.proc.civ. Recursul a fost legal timbrat.
Prin întâmpinarea depusă la 29 noiembrie 2012, intimata SC V. SRL a solicitat respingerea ca nefondat a recursului formulat de SC O. V.
I. G. SA împotriva sentinței civile nr. 1954/19 aprilie 2012 și menținerea întrutotul a acesteia ca fiind temeinică și legată.
În motivare, intimata arată că prin sentința civilă nr,1954/2012, Judecătoria Turda a soluționat în mod echitabil acțiunea dedusă judecății, iar
motivele de recurs invocate de recurenta-pârâtă sunt vădit nefondate, înțelegând să reitereze argumentele invocate în fața primei instanțe.
Astfel, a apreciat că din documentele depuse la dosarul de daună de către ea în data de_, prin adresa nr. 3390, documente care dovedesc temeinicia pretențiilor sale de acordare a despăgubirilor, rezultă că recurenta-pârâtă a respins în mod neîntemeiat plata despăgubirilor produse prin prejudiciile cauzate în urma incidentului rutier. Prin urmare, în temeiul art. 969 și art. 1073 din vechiul C.civ., instanța în mod întemeiat a admis acțiunea.
În ceea ce privește susținerea recurentei-pârâte legată de faptul că până la achitarea integrală a sumei dobânda este nelegală, a arătat că aceasta este nefondată, întrucât în materie comercială debitorul este pus de drept în întârziere. Mai mult decât atât, a arătat că anterior promovării acțiunii în justiție, în scopul soluționării pe cale amiabilă a litigiului, a expediat recurentei- pârâte o notificare la conciliere, pe care aceasta a primit-o la data de_, însă pârâta recurentă nu a înțeles să se prezinte la data convocată,_ . Mai mult decât atât, a arătat că legea consideră că lipsa de folosință a sumei de bani datorată de debitor provoacă creditorului un prejudiciu, care este egal cu dobânda legală, astfel încât în sarcina debitorului operează o prezumție de vină, deoarece debitorul va fi obligat la plata despăgubirilor - în speță dobânda legală - cât timp nu justifică existența unei cauze străine neimputabile. A apreciat că
invocarea de către recurenta-pârâtă a faptului că intimata reclamantă nu a comunicat sediul SC HASIT ROMÂNIA SRL este neîntemeiată în condițiile în care sediul acestei societăți era evidențiat în antetul declarației din care rezulta că marfa transportată a fost ambalată în mod corespunzător, în concluzie nu a existat nici un motiv pentru nesoluționarea dosarului de daune, care a fost în mod greșit pusă în culpa intimatei-reclamante. A mai arătat că potrivit dispozițiilor art. 969 din vechiul C.civ., convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar obligarea recurentei reclamante la plata dobânzii legale nu poate fi în contextul speței abuzivă.
A mai arătat că, fiind în prezența unei evaluări legale, nu este obligată să facă dovada că prin întârzierea la executare i s-a cauzat un prejudiciu. Legea pornește de la prezumția că lipsa de folosință a unei sume de bani provoacă creditorului un prejudiciu constând în cuantumul dobânzii legale datorate pe perioada întârzierii la executare.
A solicitat judecarea recursului și în lipsa reprezentantului său la dezbateri.
Întâmpinarea nu a fost motivată separat în drept.
Intimata nu a depus înscrisuri noi în recurs în sensul art. 305 C.proc.civ.
La solicitarea instanței, reclamanta a depus la dosar condițiile generale și cele speciale ale contractului de asigurare, precum și polița de asigurare RTR nr. CJ0058 (f.23-35 dosar recurs).
Analizând recursul prin prisma motivelor de recurs, a apărărilor intimatei, precum și a dispozițiilor art. 304, art. 3041și art. 312 C.proc.civ., tribunalul reține următoarele:
Cu titlu preliminar, tribunalul are în vedere faptul că cererea introductivă de instanță a fost înregistrată la data de 18 martie 2011 și are ca obiect pretenții derivate din raporturi juridice născute în 21 aprilie 2010.
Prin raportare la data nașterii raporturilor juridice dintre părți și la prevederile art. 6, alin. 2 și alin. 6 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, respectiv prin raportare la prevederile art. 3 și art. 5 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, tribunalul reține că raporturile juridice dintre părți s-au născut înainte de intrarea în vigoare a Noului Cod civil, iar efectele lor în curs de desfășurare nu se
încadrează în excepțiile prevăzute de art. 6 alin. 6 din Legea nr. 287/2009 și de art. 5 din Legea nr. 71/2011, pentru a le fi aplicabile dispozițiile Noului Cod civil. În consecință, legislația aplicabilă raporturilor juridice dintre părți este reprezentată de Legea nr. 136/1995 ca normă specială și de Codul civil din 1864, ca lege generală.
În conformitate cu dispozițiile art. 1.1 din condițiile generale ale poliței de asigurare RTR nr. CJ0058 (f.23-35 dosar recurs), asiguratorul recurent acoperă, în baza contractului de asigurare și în schimbul primei de asigurare plătite de contractanta asigurată intimată, răspunderea civilă a asiguratului (în calitate de cărăuș pentru mărfurile/bunurile transportate cu vehiculele rutiere menționate expres în contractul de asigurare) angajată ca urmare a producerii evenimentelor asigurate.
În conformitate cu definițiile din preambulul condițiilor generale, prin
"eveniment asigurat"; părțile au înțeles prejudiciul (rezultat din dauna - pierdere/avariere/deteriorare a bunurilor transportate) înregistrat de persoana păgubită ca urmare a unor fapte/acte culpabile săvârșite de către asigurat în perioada transportului acoperit prin asigurare și/sau orice persoane la care asiguratul recurge pentru executarea transportului (acționând în exercițiul funcțiilor lor), precum și a defecțiunii vehiculului folosit pentru efectuarea transportului.
Potrivit art. 2, pct. 2.1.1, 2.1.2, 2.1.3, 2.1.4, 2.2, asiguratorul recurent s-a obligat să acorde despăgubiri, în limitele răspunderii menționate în polița de asigurare, pentru sumele compensatorii pe care asiguratul este obligat să le plătească persoanelor păgubite, ca urmare a producerii evenimentelor asigurate acoperite, cheltuielile de judecată făcute de persoana păgubită, dacă asiguratul a fost obligat la plata despăgubirilor, cheltuielile de judecată efectuate de asigurat în procesul civil, dacă asiguratul a fost obligat la plata despăgubirilor prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, cheltuieli efectuate de asigurat, cu acordul prealabil al asiguratorului, în scopul apărării/contestării oricărei cereri de despăgubire lansate împotriva asiguratului, pentru serviciile prestate în acest scop de terțe persoane și dovedite cu documente justificative; în plus, în aceeași limită, asiguratorul acordă despăgubiri și pentru cheltuielile justificate efectuate în conexiune cu evenimentele asigurate acoperite prin asigurare, constând în cheltuieli pentru limitarea daunelor/evitarea celor ulterioare, respectiv cheltuieli pentru curățarea/eliberarea carosabilului de resturi.
Părțile au mai convenit asupra unor excluderi de răspundere a asiguratorului recurent; potrivit art. 5.1 din condițiile generale ale contractului de asigurare, asiguratorul nu acordă despăgubiri pentru prejudiciile produse exclusiv ca urmare a unor circumstanțe/riscuri particulare pentru care asiguratul nu este răspunzător, ca de exemplu: lipsa sau defecțiunea ambalajului pentru mărfurile expuse prin natura lor la stricăciuni sau avarieri atunci când nu sunt ambalate sau sunt ambalate necorespunzător.
Din perspectiva stării de fapt, tribunalul reține că singurul element asupra cărora părțile au poziții divergente îl constituie ambalarea corespunzătoare / necorespunzătoare a celor 4 paleți pe care se aflau cutiile (gălețile) de vopsea decorativă care s-a scurs în interiorul semiremorcii atașate la autotractorul cu nr. de înmatriculare_ .
Din ansamblul materialului probator aflat la dosar, tribunalul reține, în acord cu cele avute în vedere de prima instanță, că avarierea mărfii transportate de intimată s-a produs ca urmare a răsturnării unor paleți încărcați cu cutii/găleți de vopsea decorativă, înfoliați, la o manevră bruscă efectuată de
șoferul Vescan A., în scopul de a evita o groapă aflată în zona carosabilă a drumului.
Cu toate acestea, tribunalul nu poate acorda acestei stări de fapt aceeași semnificație juridică cu cea reținută de prima instanță.
La ambalarea mărfii, SC HASIT ROMÂNIA SRL avea reprezentarea faptului că mărfurile expediate urmau a fi transportate rutier, în interiorul unei semiremorci atașate la un cap autotractor. Ca atare, în condițiile în care sarcina ambalării mărfii îi revenea, SC HASIT ROMÂNIA SRL trebuia să asigure o ambalare corespunzătoare acestui tip de transport, ambalare care să asigure integritatea mărfii în condiții normale de transport. Această obligație nu este una de diligență, ci una de rezultat, iar răsturnarea celor 4 paleți pe durata transportului, cu consecința vărsării / pierderii vopselei marchează neîndeplinirea de către SC HASIT ROMÂNIA SRL a îndeplinirii necorespunzătoare a acestei obligații. Manevra efectuată de șoferul Vescan A. se încadrează în categoria celor admise de lege, neputându-se reține culpa acestuia în efectuarea transportului.
În acest context, tribunalul are în vedere că intimata și SC HASIT ROMÂNIA SRL au înțeles să se servească de o scrisoare de transport (trăsură) de tip CMR, pentru un transport național, supunând contractul de transport rutier încheiat între ele regulilor acestei convenții. În conformitate cu dispozițiile art. 17 alin. 4 și 18 din Convenția CMR din 19 mai 1956, ținând cont de art. 18, paragrafele 2 până la 5, transportatorul este exonerat de răspundere dacă pierderea sau avaria [mărfurilor transportate] rezultă din riscurile particulare inerente uneia sau mai multora dintre urmatoarele fapte: … b) lipsa sau defectuozitatea ambalajului pentru mărfurile expuse prin felul lor la stricăciuni sau avarie, când aceste mărfuri nu sunt ambalate sau sunt rău ambalate; c) manipularea, încărcarea, stivuirea sau descărcarea mărfii de către expeditor sau destinatar sau de către persoane care acționează în contul expeditorului sau al destinatarului; potrivit art. 18, sarcina probei că pierderea, avaria sau întârzierea eliberării a avut drept cauza unul dintre factorii prevăzuți în art. 17 paragraful 2 incumbă transportatorului.
Coroborând aceste dispoziții legale cu cele ale art. 5.1 din condițiile generale ale contractului de asigurare încheiat între recurentă și intimată, recurenta este îndreptățită să invoce, în contradictoriu cu intimata, amabalarea defectuoasă a mărfii cu titlu de motiv de refuz al plății indemnizației de asigurare, chiar dacă intimata, în relația sa contractuală cu SC HASIT ROMÂNIA SRL, nu le-a invocat, deoarece convenția dintre intimată și SC HASIT ROMÂNIA SRL asupra daunelor, fiind res inter alios acta, nu este opozabilă recurentei și nu produce efecte juridice față de recurentă.
În consecință, tribunalul reține că recurenta a fost îndreptățită să refuze plata sumei de 5688,62 lei, solicitată de intimată, fiind incident cazul de excludere convenit contractual de recurentă și intimată prin art. 5.1 pct. al doilea din condițiile generale ale contractului de asigurare RTR nr. CJ0058 din data de 27 aprilie 2009, obligatoriu pentru părți în temeiul art. 969 alin. 1 C.civ. din 1864.
Pentru considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 312 alin. 1 teza I și alin. 3 C.proc.civ., coroborat cu art. 3041C.proc.civ., tribunalul va admite recursul declarat de recurenta SC O. V. I. G. SA în contradictoriu cu intimata SC V. SRL, împotriva sentinței civile nr. 1954/2011, pronunțată de către Judecătoria Turda, la data de 19 aprilie 2012 în dosarul nr._, pe care o va modifica în întregime în sensul că respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC VESA. TANS SRL împotriva pârâtei SC O. V. I. G. SA, având ca obiect obligarea pârâtei la plata
către reclamantă a sumei de 5688,62 lei cu titlu de indemnizație de asigurare pentru suma echivalentă achitată de reclamantă cu titlu de despăgubire SC HASIT ROMÂNIA SRL.
Având în vedere dispozițiile art. 274 alin. 1 C.proc.civ. și culpa procesuală a intimatei, care a determinat-o pe recurentă să demareze prezentul control judiciar, o va obliga pe intimata SC V. SRL să plătească recurentei SC O.
V. I. G. SA, suma de 260,12 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de recurenta SC O. V. I. G. SA în contradictoriu cu intimata SC V. SRL, împotriva sentinței civile nr.1954/2011, pronunțată de către Judecătoria Turda, la data de 19 aprilie 2012, în dosarul nr._, pe care o modifică în întregime în sensul că respinge cererea de chemare în judecată.
Obligă intimata SC V. SRL să-i plătească recurentei SC O. V.
I. G. SA, suma de 260,12 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4 februarie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | ||
N. K. | F. M. | D. D. A. | B. |
În CO, semnează președintele instanței
Red.2.ex. FIM/LU/_
Judecător fond: d-na A. L. P. Judecătoria Turda
| ← Decizia civilă nr. 714/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 24/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
