Sentința civilă nr. 1315/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator de date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR.1315/2013
Ședința publică din data de 30 aprilie 2013 Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE - S. I. GREFIER - DP
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra acțiunii formulate de reclamanta SC A. S. C. -N. împotriva pârâților SC U. G. SA B. și SC U. S. SA B., având ca obiect pretenții.
Se constată că la data de_ s-au înregistrat "Concluzii scrise"; atât din partea reclamantei cât și din partea pârâtei.
Mersul dezbaterilor și concluziile pe fond ale părților s-au consemnat în încheierea de ședință din data de_, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L,
Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC A.
S. în contradictoriu cu pârâta SC U. G. SA, s-a solicitat instanței să se dispună obligarea pârâtei să plătească în favoarea reclamantei suma de
5.100.000 euro sau echivalentul în lei la data plății, reprezentând penalități de întârziere de 50.000 euro pe zi calculate conform art. 20 din contractul de închiriere nr._, pentru perioada cuprinsă între_ -_, obligarea pârâtei la plata sumei de 4.758,35 lei reprezentând chirie datorată pentru perioada 1-15 ianuarie 2010, precum și obligarea pârâtei la plata sumei de 1.104,26 lei reprezentând costul utilităților consumate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii de chemare în judecată reclamanta a arătat că a închiriat pârâtei o parte din imobilul situat în C. -N., str. Traian Vuia nr. 151, respectiv hangar în suprafață de 964,19 mp, termenul de închiriere fiind stabilit la 6 luni, respectiv pentru perioada_ -_ . La momentul încheierii contractului s-a încheiat procesul-verbal de predare-primire din care rezultă că predarea s-a făcut conform schiței anexă a contractului, fără obiecțiuni. Deoarece lucrările la Aeroportul Internațional C. -N. nu s-au finalizat în perioada de 6 luni, durata contractului a fost modificată prin 4 acte adiționale până la data de_ .
Reclamanta a arătat că inițial contractul a fost încheiat cu SC U. INTERNATIONAL ITALIA FILIALA B. SA, iar ulterior, ca urmare a operațiunilor de absorbție, ultimul act adițional a fost încheiat cu SC U. INSTAL CONSTRUCT SA.
Reclamanta a arătat că spațiul care a format obiectul contractului de închiriere a fost ocupat de către pârâtă și după expirarea duratei locațiunii, respectiv până la data de_, însă pretențiile reclamantei vizează numai despăgubirile datorate până la data de_ .
Reclamanta a invocat faptul că își întemeiază acțiunea pe răspunderea civilă contractuală, deoarece pârâta nu și-a îndeplinit obligați de a elibera și
preda spațiul închiriat la data încetării contractului. Contractul de închiriere a încetat să-și producă efectele la data de_, prin expirarea duratei, astfel încât s-a activat clauza stipulată la art. 20 alin. 2 din contract, care prevedea că în situația în care chiriașul nu evacuează spațiul în termen de 15 zile de la data încetării acestuia, indiferent de cauza încetării, proprietarul este în drept să solicite instanței evacuarea chiriașului și plata unei despăgubiri de 50.000 euro pe zi de întârziere.
Reclamanta a arătat că a convocat pârâta la conciliere în conformitate cu disp. art. 7201C.pr.civ., iar pârâta s-a apărat susținând că a notificat reclamantei în repetate rânduri că spațiul a fost evacuat. Conform contractului, comunicările trebuiau să se facă pe numele reprezentanților legali ai celor două părți, iar până la data de_ reclamanta a arătat că nu a fost
înștiințată cu privire la intenția pârâtei de a-și îndeplini obligația de predare a spațiului. De altfel, pârâta și-a manifestat intenția de a evacua spațiul doar după promovarea ordonanței de plată înregistrată la Tribunalul Comercial Cluj sub nr._ . deși cererea reclamantei a fost respinsă, la data de_ pârâta a achitat de bună voie o parte din sumele datorate, respectiv suma de 23.018,37 lei, recunoscând practic că nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale.
Reclamanta a arătat că la data de_ pârâta a emis o notificare care conține intenția sa de evacuare a predare a spațiului, însă aceasta a refuzat să- și desemneze un reprezentant care să participe la evacuare. Cererea reclamantei din data de_ de evacuare a spațiului a fost urmată de încheierea procesului-verbal din data de_, fiind prezenți și reprezentanții aeroportului, iar din cuprinsul acestui act rezultă că reprezentantul pârâtei nu s-a prezentat în vederea predării spațiului, acesta fiind închis.
Reclamanta a arătat că suma de 5.100.00 euro reprezintă penalități de întârziere datorate potrivit art. 20 alineat ultim din contractul de închiriere, suma de 4.758,35 lei reprezintă chirie datorată pentru perioada 01-14 ianuarie 2010, datorată în temeiul art. 6 din actul adițional nr. 4, iar suma de 1.104,26 lei reprezintă costul utilităților consumate de pârâtă și datorate în temeiul art. 11 lit. h și 13 din contractul de închiriere.
Analizând condițiile răspunderii civile contractuale, reclamanta a apreciat că fapta ilicită constă în executarea cu întârziere de către pârâtă a obligației de evacuare și predare a spațiilor închiriate, existența prejudiciului în patrimoniul reclamantei constă în imposibilitatea acesteia de a folosi spațiile, există un raport de cauzalitate între fapta pârâtei și prejudiciul creat, iar vinovăția pârâtei constă în folosirea cu rea credință de către aceasta a spațiilor și refuzul predării acestora.
În drept, au fost invocate disp. art. 969 și art.1429 C.civ.
Prin înscrisul înregistrat la data de 3 ianuarie 2013 reclamanta a înțeles să o cheme în judecată și pe pârâta SC U. S. SA, arătându-se că în urma operațiunilor de fuziune și modificare a actelor constitutive ale societăților din grupul U. G. ROMÂNIA, denumirea societății pârâte este SC U. S. SA (f. 72-75).
La termenul de judecată din data de 26 februarie 2013
, în urma verificării actelor de fuziune și de modificare a actelor constitutive a societății pârâte cu denumirea inițială de SC U. INTERNATIONAL ITALIA FILIALA B. S. ,
instanța a constatat faptul că pârâta din cererea de chemare în judecată, SC U.
G. SA este una și aceeași cu pârâta SC U. S. SA din extinderea de acțiune înregistrată de reclamantă la data de_, ca urmarea a fuziunilor prin absorbție succesivă care au avut loc, respectiv SC U. INTERNATIONAL ITALIA
FILIALA B. S. fost absorbită în cursul anului 2009 de către SC U. INSTAL CONSTRUCTII SA, aceasta a fost absorbită ulterior de către SC U. CONSTRUCTION FACILITY M. AGEMENT SA, iar în cursul anului 2011 SC U.
S. SA a fuzionat prin absorbție cu un număr de 7 societăți comerciale, una dintre acestea fiind SC U. CONSTRUCTION S., iar alta SC U. G. SA, iar din hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Asociaților a SC U. S. SA, cu nr.24/_, rezultă că în urma fuziunii s-a aprobat ca societatea absorbantă SC U. S. SA să-și schimbe denumirea în SC U. G. SA, începând cu data fuzionării, respectiv_ (f. 1-108 vol. II).
Prin întâmpinarea formulată în cauză pârâta SC U. G. SA a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Comercial C., în susținerea excepției fiind invocate disp. art. 5 și 12 C.pr.civ., însă la termenul de judecată din data de_ reprezentantul pârâtei a arătat că nu înțelege să mai susțină această excepție.
Cu privire la fondul cauzei, pârâta a arătat că și-a respectat obligațiile contractuale, achitând la timp chiria și facturile de utilități, însă la încetarea contractului de închiriere reclamanta a refuzat să preia spațiul, fără a furniza vreo motivație în acest sens. Pârâta a arătat că a evacuat spațiul închiriat la data de_, iar prin tăcerea și refuzul reclamantei de a semna un proces- verbal de predare-primire a spațiului aceasta a urmărit să provoace o tacită relocațiune a contractului, contrar clauzelor inserate la art. 4 din actul adițional nr. 4/_ . Lipsa unui proces-verbal de predare-primire a spațiului la încetarea contractului nu naște automat prezumția că pârâta a ocupat hangarul și după data de_ . Nesemnarea acestui proces-verbal nu face aplicabilă în cauză dispoziția art. 20 alin. 2 din contract, care instituie sancțiuni pentru chiriaș numai în cazul în care refuză evacuarea spațiului în termen de 15 zile de la încetarea contractului și nu pentru nesemnarea procesului-verbal de predare-primire la încetarea închirierii.
Pârâta a arătat că reclamanta se contrazice prin propriile afirmații deoarece în cererea introductivă arată că pârâta a continuat să ocupe spațiul închiriat până la data de_, însă prin notificarea nr. 395/_ a susținut că spațiul nu a fost evacuat anterior datei de_ . S-a susținut că dovada evacuării spațiului închiriat se face prin adresa nr. 72/_ prin care pârâta a informat aeroportul despre situația creată. De asemenea, pârâta a arătat că a notificat reclamantei evacuarea efectivă a spațiului prin mai multe documente, respectiv adresa nr. 1964/_, întâmpinarea depusă în dosarul nr._, notificarea nr. 3114/_, adresele nr. 3540/_ și nr. 5000/_, precum și răspunsul la concilierea prealabilă trimisă de reclamantă. Astfel, reclamanta a avut cunoștință de intenția pârâtei de a nu
prelungi închirierea și de a părăsi spațiul închiriat, astfel încât în lipsa demersurilor în vederea prelungirii contractului, afirmațiile reclamantei că nu a avut cunoștință de intenția pârâtei de încetare a contractului și de evacuare a imobilului, nu pot fi susținute.
În legătură cu susținerea reclamantei conform căreia pârâta nu a comunicat actele la adresa indicată în contract, s-a arătat că acest fapt nu prezintă nici o relevanță deoarece reclamanta are sediul la aceeași adresă la care se află și imobilul închiriat, astfel încât aceasta a avut cunoștință de ceea ce se întâmplă cu spațiul în perioada_ -_ . Prin notificarea nr. 3114/_ transmisă reclamantei s-a adus acesteia la cunoștință faptul că spațiul a fost evacuat încă din data de_ și prin acest act nu a fost exprimată vreo intenție de evacuare, astfel cum în mod greșit susține reclamanta.
Pârâta a arătat că pretențiile reclamantei sunt vădit nefondate deoarece din nici un document depus de către reclamantă nu rezultă faptul că pârâta a continuat să ocupe spațiul ulterior datei de încetare a contractului. Reclamanta își motivează acțiunea pe faptul că nu s-a încheiat un document de predare-primire a spațiului, însă lipsa acestui document nu duce la concluzia că pârâta a folosit spațiul și după data de_ .
În ceea ce privește suma de 4.758,35 lei solicitată cu titlu de chirie pentru perioada 01-_, pârâta a arătat că această sumă este nedatorată, deoarece nu a beneficiat de spațiu în această perioadă. Sumele solicitate cu titlu de contravaloare a utilităților sunt, de asemenea, nefondate, deoarece pârâta nu a beneficiat de aceste utilități.
Cu privire la îndeplinirea în cauză a condițiilor răspunderii civile contractuale pârâta a susținut că reclamanta a dorit să provoace o aparență de culpă deoarece pe toată durata contractului de închiriere între părți nu au existat probleme legate de plata facturilor, însă la momentul la care pârâta a informat pe reprezentanții reclamantei că urmează să-și restrângă activitatea pe aeroport și că nu se mai dorește prelungirea contractului, au început reclamațiile din partea acesteia. de altfel, s-a arătat că o dovadă a faptului că imobilul a fost eliberat este chiar acțiunea reclamantei, care în loc să promoveze pe rolul instanțelor de judecată o cerere de evacuare, a înțeles să formuleze o cerere de emitere a ordonanței de plată (f. 173-180 vol. I).
Analizând cererea de chemare în judecată, tribunalul va reține următoarele:
Prin contractul de închiriere încheiat la data de_, reclamanta SC A.
S., în calitate de proprietar, a închiriat în favoarea SC U. INTERNATIONAL ITALIA FILIALA B. S., în prezent pârâta SC U. G. SA, o parte din imobilul situat în C. -N., str. Traian Vuia nr. 151, înscris în CF nr. 2892 Someșeni, compus din C1-hangar (97), cu suprafața construită de 864,19 mp, compus din construcție cu fundație de beton, pereți din cărămidă, acoperiș cu planșeu beton, având în componență: un hangar, un hol, 2 grupuri sanitare, o nișă și 11 încăperi, numerotate în schița anexă la contract cu nr.1-16, 19-20 (f. 9-11 vol. I). Aceste încăperi erau poziționate lateral față de hangar și aveau perete comun cu acesta.
Termenul de închiriere a fost stabilit până la data de_, iar prețul chiriei a fost stabilit la suma de 1.500 euro + TVA lunar.
Din prevederile art. 6 și 11 lit. h din contract rezultă că pârâta avea și obligația de a plăti utilitățile aferente spațiului închiriat. De asemenea, prin clauza inserată la art. 6 din contract părțile au prevăzut că la expirarea contractului de închiriere sau la încetarea de drept a acestuia, chiriașul trebuie să evacueze spațiul în cel mult 15 zile, cu obligația de a plăti și utilitățile. Pentru perioada de 15 zile în care chiriașul trebuie să evacueze spațiul, acesta are obligația de a plăti și chiria aferentă.
Prin actele adiționale nr. 1/_, nr. 2/_, nr. 3/_ și nr. 4/_ părțile au înțeles să modifice succesiv termenul de închiriere a spațiului până la data de_, precum și cuantumul chiriei la 1.200 euro pentru perioada de închiriere derulată până la_, iar ulterior acesteia date la 2.000 euro + TVA (f. 12-17 vol. I).
Conform art. 20 alin. 1 lit. a din contract, părțile au prevăzut că locațiunea încetează la expirarea duratei pentru care a fost încheiată, iar la alineatul 2 al aceleiași clauze părțile au prevăzut că în situația în care chiriașul nu evacuează spațiul în termen de 15 zile de la data încetării acestuia, indiferent de cauza încetării, proprietarul este în drept să solicite instanței
evacuarea chiriașului și plata unei despăgubiri de 50.000 euro pe zi de întârziere până la data evacuării.
La termenul de judecată din data de_, pârâta a înțeles să invoce, ca mijloc de apărare, nulitatea clauzei penale inserate în art. 20 alin. 2 din contract, susținându-se că această clauză încalcă dispozițiile art. 5 c. civ., fiind o clauză abuzivă întemeiată pe o cauză ilicită. Instanța va analiza această apărare a pârâtei pornind de la calitatea părților care au încheiat contractul, respectiv comercianți. Această calitate justifică urmărirea realizării unui profit de către părțile contractante din activitatea comercială desfășurată, precum și asigurarea reparării eventualelor prejudicii cauzate prin neexecutarea culpabilă a contractului de către cealaltă parte contractantă. Clauza inserată în art. 20 alin. 2 din contractul părților corespunde cerințelor impuse de art. 966 c.civ., scopul urmărit de părți, respectiv asigurarea executării întocmai a contractului și stabilirea unei modalități de evaluare a prejudiciului cauzat prin încălcarea prevederilor contractuale, nefiind ilicit și contrar bunelor moravuri. De altfel, aprecierea că această clauză este excesivă și prejudiciabilă pentru pârâtă, ar avea drept consecință încălcarea forței obligatorii a contractelor. Pârâta a semnat în cunoștință de cauză contractul în forma dedusă judecății și a fost de acord cu modalitatea de evaluare a prejudiciului, apreciind la momentul încheierii că actul corespunde scopului comercial al acesteia, astfel încât este neîntemeiată susținerea caracterului ilicit al clauzei penale.
Prin procesul-verbal de predare-primire încheiat la data de_ imobilul care a făcut obiectul contractului de închiriere a fost predat de către reclamantă pârâtei (f.52 vol. I).
Prin notificarea înregistrată sub nr. 3114/_ și transmisă de către pârâtă reclamantei prin intermediul executorului judecătoresc M. Ovidiu Ioan la data de_ (f. 197-198 vol. I), pârâta a comunicat reclamantei că a evacuat spațiul închiriat încă din data de_ . Reclamanta a răspuns acestei notificări prin răspunsul aflat în copie la fila 58 din volumul I al dosarului, susținând că până la data de_ spațiul nu a fost evacuat și nu au fost predate bunurile închiriate. Între părți s-a mai purtat corespondență cu privire la predarea spațiului închiriat și plata despăgubirilor pretinse de reclamantă (f. 201-207 vol. I).
La data de_ reclamanta a demarat procedura concilierii prealabile, trimițând o convocare pârâtei prin care a solicitat acesteia să-și desemneze reprezentant legal care să se prezinte la data de_ la sediul indicat în convocare pentru a se soluționa amiabil problemele care decurg din executarea contractului de închiriere, iar pârâta a răspuns acestei convocări prin înscrisul comunicat la data de_ (f. 37-42 vol. I). Astfel, anterior formulării cererii de chemare în judecată reclamanta a îndeplinit formalitățile impuse de disp. art. 2701C.pr.civ.
Din răspunsul la interogatoriul administrat reclamantei SC A. S. tribunalul reține că reclamanta a solicitat pârâtei predarea spațiului și semnarea procesului-verbal de predare-primire prin notificările comunicate la data de_ prin intermediul SCPEJ ADAM SI OSZOCZKI și primite de pârâtă la data de_ . De asemenea, reclamanta a arătat că nu a formulat nici o cerere de chemare în judecată prin care să solicite evacuarea pârâtei din spațiu (f. 128-129 vol. II).
La interogatoriul administrat pârâtei aceasta a recunoscut faptul că nu și-a delegat un reprezentant care să predea spațiul închiriat la data de_, conform notificării transmise de reclamantă, justificând acest refuz prin faptul că aceasta a părăsit imobilul la data de_ . De asemenea, pârâta a
recunoscut faptul că nu a fost încheiat un proces-verbal de predare-primire a spațiului (f.122-126 vol. II).
Din declarațiile martorilor C. V., C. N. și B. D., instanța reține că angajații pârâtei au continuat să folosească birourile din anexele laterale ale hangarului, birouri care, după cum rezultă din anexa contractului, au făcut obiectul închirierii, și în cursul lunii ianuarie 2010. De asemenea, aceeași martori au declarat că și la începutul lunii aprilie 2010 anexele erau folosite de personalul pârâtei, iar în hangar se aflau bunuri aparținând pârâtei. Martorul C. V. a arătat că a fost delegat de către conducerea societății reclamante să se prezinte la data de_ la aeroport pentru a prelua spațiul, însă în acea dată nu s-a întâlnit cu nici un reprezentant al pârâtei. În data de_ același martor s-a prezentat la spațiul închiriat și a văzut că angajații pârâtei scoteau din hangar piese de dimensiuni mari pe care le încărcau cu o macara pe un autotren. De asemenea, a constatat că o parte din anexele hangarului au fost eliberate și se putea intra în ele. Martorul a arătat că la data menționată a sigilat toate încăperile și a dublat încuietoarea hangarului. Martorul a constatat că în hangar mai erau unele piese care aparțineau pârâtei. În data de_ același martor a constatat că o parte din sigilii, inclusiv sigiliul de la hangar, au fost rupte, iar ulterior, la data de_ a constatat că toate piesele din hangar care aparțineau pârâtei au fost ridicate, iar după această dată reclamanta a intrat în posesia efectivă a hangarului. Declarația martorului C. V. se coroborează și cu declarația martorului B.
D. care a declarat în fața instanței faptul că în data de 19 mai 2010 a văzut că din partea dreaptă a hangarului ieșeau persoane îmbrăcate cu salopete având sigla "U. ";.
Instanța reține și din declarația martorului C. N. că în cursul lunii aprilie 2010 acesta a văzut că dintr-o anexă care are perete comun cu hangarul ieșeau muncitori având uniforme cu inscripțiile "U. ";.
Faptul că bunul închiriat a fost folosit de către pârâtă și după data de_ rezultă și din declarațiile martorilor propuși de aceasta. Astfel, martorul
F. I. a declarat că la începutul anului 2010 mai erau angajați ai U. care își desfășurau activitatea în incinta aeroportului și că un ultim transport al bunurilor aflate în zona închiriată a avut loc la începutul lunii ianuarie 2010 (f. 139 vol. II).
De asemenea, din declarația martorului S. I. D. instanța reține că acesta a avut calitatea de angajat al pârâtei și a lucrat în incinta aeroportului până la mijlocul lunii februarie 2010 și că până la plecare și-a desfășurat activitatea într-un birou de lângă hangar, care avea perete comun cu acesta (f. 141 vol. II). Astfel, anexele hangarului, astfel cum acestea au fost menționate în schița încheiată odată cu contractul de închiriere, au continuat să fie folosite de angajații pârâtei și în cursul lunii februarie 2010. Martorul I.
V. a arătat că birourile din anexele hangarului au fost folosite până la jumătatea lunii ianuarie 2010, însă acest martor nu a putut furniza informații
și cu privire la intervalul scurs după această dată deoarece nu și-a mai desfășurat activitatea în acea zonă, ci într-un spațiu de la subsolul aeroportului (f. 143 vol. II).
Coroborând toate probele testimoniale administrate în cauză, instanța reține că acestea fac dovada faptului că spațiul care a format obiectul contractului de închiriere, respectiv hangarul și anexele acestuia, nu au fost eliberate de către pârâtă la data stipulată în contract, respectiv_ . Eliberarea spațiului s-a făcut în mod treptat până la data de_, dată la care reprezentanții reclamantei au putut intra în posesia efectivă a acestuia.
Instanța reține că înscrisul invocat de către pârâtă, respectiv adresa nr. 72/_ (f.181 din vol. I), precum și notificările trimise reclamantei prin care pârâta i-a adus la cunoștință că a evacuat spațiul nu fac dovada faptului că SC
U. G. SA a evacuat imobilul în litigiu la momentul la care a expirat perioada închirierii. Adresa nr. 72/_ emană de la pârâtă și din conținutul acesteia rezultă că pârâta a adus la cunoștința conducerii Aeroportului Internațional C.
-N. că a părăsit imobilul situat în str. Traian Vuia nr. 151. Însă, deoarece înscrisurile invocate în apărare de către pârâtă nu au fost însușite de către reclamantă, acestea nu pot face proba împotriva acesteia. De altfel, părăsirea imobilului închiriat este o stare de fapt care poate fi dovedită prin orice mijloace de probă, în prezentul litigiu prin declarațiile martorilor audiați făcându-se dovada momentului la care pârâta a eliberat spațiul închiriat. Este adevărat că lipsa unui proces verbal de predare a spațiului la momentul încetării locațiunii nu face dovada faptului că pârâta a folosit spațiul până la data de_, însă cum s-a reținut anterior, starea de fapt pretinsă de către reclamantă putea fi dovedită prin orice mijloace de probă.
Instanța reține că între părți a operat tacita relocațiune în condițiile reglementate de art. 1437 c. civ. Deși, inițial părțile au convenit ca evacuarea să se finalizeze în luna ianuarie 2010, folosirea spațiului de către pârâtă, fără ca reclamanta să împiedice această folosință prin acte materiale sau acte juridice duce la concluzia că închirierea a fost reînnoită pentru o perioadă nedeterminată. Încetarea locațiunii continuată ca efect al tacitei relocațiuni se putea face prin denunțarea unilaterală de către oricare dintre părți. O astfel de denunțare a venit din partea reclamantei care, prin notificarea trimisă pârâtei prin intermediul executorului judecătoresc la data de_ (f.55-57 din vol. I), a somat pârâta să predea spațiul la data de_ . După această dată au încetat raporturile juridice de locațiune între cele două părți. Instanța reține că tacita relocațiune nu a fost interzisă prin contractul încheiat între părți, iar anterior expirării perioadei de închiriere reclamanta nu a anunțat concediul, respectiv denunțarea contractului. Afirmația martorului C. V. conform căreia, în cursul lunii decembrie 2010, a discutat cu reprezentanții pârâtei despre predarea spațiului nu face dovada faptului că reclamanta a solicitat pârâtei evacuarea din spațiul închiriat. Martorul audiat avea calitatea de director tehnic al reclamantei, iar la dosar nu există probe din care să rezulte că acesta a fost mandatat de reprezentanții legali ai reclamantei să anunțe concediul cu consecința împiedicării tacitei relocațiuni.
În conformitate cu dispozițiile art. 969-970 c.civ, în forma aflată în vigoare la momentul nașterii raportului juridic dedus judecății, părțile trebuie să-și execute întocmai și cu bună credință obligațiile contractuale asumate, în caz contrar, conform art. 1073 c.civ., acestea urmând a răspunde civil pentru prejudiciile cauzate celorlalte părți. Debitorul trebuie să plătească daune interese pentru neexecutarea sau executarea cu întârziere a obligațiilor contractuale asumate, astfel cum prevăd dispozițiile art. 1082 c.civ. Conform dispozițiilor contractuale, precum și în conformitate cu dispozițiile art. 1420 pct. 1 c.civ., pârâta avea obligația de a preda locatorului bunul închiriat, obligație pe care nu a îndeplinit-o la momentul punerii în întârziere, respectiv_, ci ulterior la data de_ .
Instanța reține că pentru a putea pretinde de la pârâtă daune interese pentru executarea cu întârziere a obligației de a preda bunul închiriat, era necesară punerea în întârziere a acesteia, cerință impusă de art. 1079 c.civ.
Însă reclamanta a înțeles să solicite prin prezenta cerere de chemare în
judecată daune interese evaluate conform clauzei penale inserate la art. 20 din
contract pentru perioada_ -_ . Însă punerea în întârziere a pârâtei s- a realizat numai la data de_, dată la care pârâta a fost notificată pentru predarea bunului, realizându-se astfel manifestarea de voință a reclamantei de a pretinde pârâtei executarea obligației de a preda bunul. În lipsa punerii în
întârziere, se presupune că reclamanta nu a suferit nici un prejudiciu. Instanța reține că, pârâta nu a fost de drept pusă în întârziere, nefiind incident niciunul din cazurile prevăzute la art. 1079 alin. 2 c.civ. Fiind vorba de executarea unei obligații de a face, pârâta nu era de drept pusă în întârziere nici prin raportare la dispozițiile art. 43 c.com, care au în vedere numai obligațiile de a da o sumă de bani. De altfel, și din interpretarea clauzei inserate la art. 20 alin. 2 din contractul părților rezultă că reclamanta era îndreptățită ca, în situația în care chiriașul nu evacuează spațiul, să solicite evacuarea și plata unei despăgubiri. Astfel, plata despăgubirilor trebuia solicitată odată cu evacuarea din spațiul închiriat, evacuare pe care reclamanta nu a înțeles să o solicite, nici pe cale amiabilă, nici pe cale judiciară, anterior datei de_, pentru a justifica despăgubirile pretinse.
În condițiile în care de la data punerii în întârziere pârâta datorează daune interese moratorii care au fost evaluate convențional de către părți la nivelul a 50.000 euro pe zi de întârziere până la momentul evacuării, iar daunele calculate de reclamantă vizează o perioadă anterioară punerii în întârziere, instanța reține că cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata daunelor interese în cuantum de 5.100.000 euro este neîntemeiată, urmând a fi respinsă.
Reținând că între părți au continuat raporturile specifice locațiunii până la data de_ când reclamanta a anunțat pârâtei concediul, solicitându-i să-i predea bunul închiriat, obligațiile părților s-au menținut la fel ca în contractul încheiat la data de_, cu excepția duratei contractului. Astfel, pârâta a continuat să folosească bunul închiriat și avea obligația corelativă de a plăti chiria, precum și utilitățile aferente, în temeiul art. 969 c.civ. Reclamanta a solicitat contravaloarea chiriei numai pentru perioada _
-_, respectiv 4.758,35 lei datorată în temeiul art. 4 din contract, precum și valoarea utilităților consumate de pârâtă până la momentul evacuării efective a spațiului, dovedite prin facturile fiscale de la filele nr. 19-35 din vol.
I. Astfel, instanța va admite, în parte, cererea de chemare în judecată și va obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 4.758,35 lei cu titlu de chirie aferentă perioadei_ -_ și suma de 1.104,26 lei cu titlu de utilități aferente perioadei ianuarie-mai 2010.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată efectuate de părți, instanța reține că reprezentantul reclamantei a arătat la termenul de judecată din data de_ că va solicita pe cale separată cheltuielile de judecată. Pârâta a justificat cheltuieli de judecată în cuantum de 35.325,37 lei, reprezentând onorariu avocat justificat prin factura fiscală și extrasul de cont de la filele 395-396 din vol. II. Deoarece pretențiile reclamantei au fost admite în parte, în proporție de aproximativ 3,88% (valoarea totală a pretențiilor reclamantei a fost de 22.790.112,61 lei, din care au fost admise numai 5.862,61 lei) și reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată în prezentul litigiu, în temeiul art. 276 c.pr.civ., se va dispune obligarea reclamantei să plătească în favoarea pârâtei suma de 33.955,37 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Valoarea cheltuielilor de judecată pretinse de pârâtă au fost 35.325,37 lei, însă onorariul avocațial pretins a fost redus cu 1.370 lei, sumă care reprezintă 3,88% din cheltuielile solicitate, procent care corespunde procentului în care pretențiile reclamantei au fost admise.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Admite, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC A. S., cu sediul procesual ales în C. -N., C. D. nr. 25, ap. 13, jud. C. la av. Luca M. în contradictoriu cu pârâta SC U. G. SA, cu sediul procesual ales în B., str. V. L. nr. 31, at. 9, sector 2 la
"Bulboacă & Asociații"; S.C.A.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 4.758,35 lei cu titlu de chirie aferentă perioadei_ -_ și suma de 1.104,26 lei cu titlu de utilități aferente perioadei ianuarie-mai 2010.
Respinge cererea formulată de reclamantă având ca obiect plata despăgubirilor în cuantum de 5.100.000 euro.
Obligă reclamanta să plătească în favoarea pârâtei suma de 33.955,37 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 30 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
S. I. DP
Plecat în concediu de odihnă, semnează prim grefierul instanței
Red.SI/MM 4 ex./_
| ← Decizia civilă nr. 389/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 172/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
