Decizia civilă nr. 535/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M A N I A
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator de date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR.535/2013
Ședința publică din data de 21 octombrie 2013 Instanța este compusă din: PREȘEDINTE - D. M. D.
JUDECATOR - F. -IANCU M. JUDECĂTOR - M. C. B. GREFIER - A. VLAIC
Pe rol fiind recursul declarat de recurenta I. ANA M. împotriva sentinței civile nr. 24113/_, pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata SC F. DE F. A E. E. "E. F. "; SA, având ca obiect în primă instanță pretenții.
La apelul nominal efectuat în cauză se prezintă în reprezentarea intereselor recurentei, d-na avocat C. P. a, lipsind reprezentantul intimatei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentanta recurentei depune la dosar situația facturilor neplătite și arată că susține recursul formulat și nu are alte cereri în probațiune.
T. ul, după deliberare, apreciind cauza în stare de judecată, acordă cuvântul părții prezente, în susținerea recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, sentința fiind dată cu încălcarea prevederilor art.129 pct.5 din C.pr.civ., pentru motivele arătate în cererea de recurs. Nu solicită cheltuieli de judecată.
T. ul reține cauza în pronunțare, în baza actelor și a probelor existente la dosar.
T R I B U N A L U L,
Prin Sentința civilă nr. 24113/_ pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N. a fost admisă în parte cererea de chemare în judecata formulată de reclamanta S.C. F. De F. a E.
"E. F. S.A.";, în contradictoriu cu pârâta I. Ana M. ; a fost respinsă ca neîntemeiata cererea reconvenționala formulata de pârâta, reclamanta reconvențională; a fost obligată pârâta la plata către reclamanta a sumei de 1746,08 lei, reprezentând contravaloarea energie electrica consumata și neachitata, abonament, datorie radio, penalizare energie electrica, penalizare radio, taxa deconectare, accize, aferente perioadei _
_ ; au fost respinse ca ramase fără obiect pretențiile în suma de 319,44 lei, reprezentând valoare facturata și neachitata și ca neîntemeiate pretențiile în suma de 510,30 lei și cheltuielile de judecata corespunzătoare; a fost obligată pârâta la plata către reclamanta a sumei de 179,25 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele. În baza Contractului de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici nr. 10222572 din_ încheiat de parți, reclamanta a furnizat paratei, în perioada_ -_, energie electrica pe baza de
abonament și a prestat servicii de încasare a contravalorii serviciilor publice de radiodifuziune, pentru care a emis facturile fiscale corespunzătoare, depuse în copie la filele 7-12 și 14 din dosarul cauzei.
Din suma facturata, pârâta nu a achitat suma de 1819,53 lei reprezentând contravaloare energie electrica, abonament - 18,98 lei, datorie radio - 15 lei, penalizare energie electrica - 115,53 lei, penalizare radio - 1,25 lei, accize - 25,98 lei, aferente perioadei_ -_ .
În același timp, cu chitanța din data de_, pârâta a achitat reclamantei cu titlu de garanție, suma de 360 lei - f. 34 dos., care a fost imputata de reclamanta în limita sumei de 197,38 lei asupra facturii nr.2113018408/_ și pentru diferența de 162,62 lei asupra facturii nr. 2113422939/_, facturi din care reclamanta mai pretinde paratei plata diferențelor de 2,76 lei și respectiv 252,27 lei, conform centralizatorului de la filele 5, 6 dos., fapt necontestat de pârâta prin depunerea la dosar a dovezilor care sa ateste alte plați pentru aceste facturi.
Pentru neîndeplinirea obligației de plata integrala a facturilor la scadenta, convenita contractual la 15 zile de la data emiterii facturii, sub sancțiunea penalităților de întârziere la plata - art. 11, spațiul paratei a fost debranșat de la rețeaua de furnizare a energiei electrice, taxa pentru aceasta operațiune fiind în suma de 69,25 lei, conform facturii fiscale din data de 23003.2011, depusa la fila 13 dos.
Cum valoarea facturata nu a fost recuperata, în considerarea prevederilor art. 720 ind.1 și urm. C. proc. civ., reclamanta a avizat pe pârâta și a inițiat concilierea directa a litigiului depunând la dosar dovada convocării la conciliere cu confirmarea de primire aferenta f. 25-27 dos., însă pârâta nu și-a ridicat corespondenta, fără nici o justificare.
Pentru furnizarea energiei electrice la locuința paratei, aceasta a promovat o cerere de ordonanța președințiala care a format obiectul dos. nr._, cerere admisa prin Ordonanța președințiala nr. 5155/_, pârâta, reclamanta în cauza de față, fiind obligata și la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de acel proces, în suma de 510,30 lei, pe care le pretinde în prezent paratei.
Ulterior, în timpul prezentului proces, pârâta a mai achitat suma de 319,44 lei, conform chitanței din data de_ de la fila 96 dos.
Așa fiind, față de starea de fapt reținuta și conținutul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, instanța constata ca cererea de chemare în judecata formulata de reclamanta este în parte întemeiata, iar cererea reconvenționala formulata de pârâta, reclamanta reconvenționala este neîntemeiata, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.
Potrivit clauzei contractuale înscrisa la pct. 11, pentru neplata facturii la scadenta, respectiv în termen de 15 zile de la emiterea facturii, furnizorul este indreptatit la penalitati de întârziere la plata egale cu nivelul dobânzii pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, stabilite conform reglementarilor legale în vigoare, după care la întreruperea furnizării energiei electrice, rezilierea contractului și desființarea instalației de racordare. Conform dispozițiilor art. 200 alin. 5 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice aprobat prin H.G. nr. 1007/2004, cheltuielile furnizorului de rețea pentru deconectarea de la rețea a consumatorului vor fi suportate de consumator. Apoi, taxa radio și penalitățile de întârziere corespunzătoare acesteia sunt datorate de pârâta în baza HG nr. 977/2003.
Apărarea paratei conform căreia reclamanta a facturat de doua ori același consum nu poate fi primita de instanța întrucât este infirmata de insasi conținutul facturii de regularizare nr. 2115525142/_, din care
rezulta fără putința de tăgada ca ceea ce s-a facturat anterior în perioada de referința, respectiv consumul de 1629 kWh, a fost scăzut din consumul realizat intre citirile contorului de la locuința paratei, de 3994 kWh, și numai diferența rezultata de 2365 kWh a fost facturata, cum este corect.
De asemenea, maniera proprie în care pârâta înțelege sa interpreteze contractul parților relativ la preturile și tarifele pe baza cărora s- a realizat facturarea este în contradicție cu conținutul facturilor și clauzele contractuale. Astfel, deși real ca intre parți s-a încheiat la data de_ convenția de consum potrivit căreia consumul contractat lunar de pârâta s-a stabilit la 500 kWh lunar, afirmația paratei potrivit căreia pentru consumul ce a depășit 150 kWh contractat prin prima convenție de consum din data de_, prin factura de regularizare consumul a fost facturat cu preț dublu nu se verifica, din facturi rezultând în mod cert ca prețul de facturare a fost același pentru întreaga perioada, atât pentru consumul estimat cat și pentru cel stabilit urmare regularizării, prețul de 0,15620 fiind de fapt corespunzător rezervării consumului, respectiv abonamentului, iar nu consumului propriu- zis. În același sens sunt și prevederile convenției de consum, unde, la aliniatul "preturi și tarife"; s-a stipulat ca atât facturile emise în baza datelor convenției de consum, cat și cele de regularizare, vor fi calculate la tariful din contractul de furnizare a energiei electrice, cu diferența ca pentru consumul estimat vor fi avute în vedere preturile în vigoare la data facturării, iar pentru consumul rezultat urmare regularizării, vor fi avute în vedere preturile în vigoare la momentul realizării consumurilor de energie electrica, care, în cazul de față, au fost identice.
Nici apărarea vizând compensarea sumei pretinse de reclamanta cu garanția în suma de 360 lei achitata de pârâta nu poate fi primita de instanța câta vreme din actele dosarului rezulta în mod cert ca aceasta a fost imputata de reclamanta asupra primelor doua facturi în discuție, în caz contrar neexistând nici un motiv pentru care reclamanta pretinde paratei o suma mai mica decât cea facturata, în condițiile în care pârâta nu a susținut cu dovezi nici o alta plata efectuata după emiterea respectivelor facturi, pana la data de_, cu mult mai târziu de data introducerii acțiunii -_ .
Pentru aceste considerente, instanța constata ca din suma pretinsa de reclamanta se impune a fi dedusa suma de 319,44 lei, achitata de pârâta ulterior intentării acțiunii, ramanand de plata suma de suma de 1746,08 lei.
Pe cale de consecința, pretențiile paratei din cererea reconvenționala se dovedesc a fi în întregime neîntemeiate, în condițiile în care anularea facturilor nu este justificata sub nici un aspect, de fapt sau de drept, compensarea pretinsa a operat chiar anterior promovării procesului de către reclamanta, iar reluarea furnizării energiei electrice la locuința paratei nu poate fi pretinsa fără îndeplinirea propriei sale obligații, aceea de plata a serviciului furnizat, debranșarea imobilului de la rețeaua de furnizare a energiei electrice nefiind decât consecința culpei paratei.
În același timp, în condițiile date, răspunderea civila delictuala a reclamantei pentru debranșarea imobilului paratei de la rețeaua de furnizare a energiei electrice nu poate fi reținuta de instanța, reclamanta fiind abilitata prin insasi convenția parților sa procedeze la întreruperea furnizării energiei electrice pentru neplata consumului.
Cat privește cererea reclamantei de plata a sumei de 510,30 lei, la care a fost obligata prin Ordonanța președințiala nr. 5155/2012 pronunțata în dos. nr._ al Judecătoriei C. -N., cu titlu de cheltuieli de judecata, instanța retine ca este neîntemeiata și se impune a fi respinsa ca
atare întrucât, pe de o parte, suma de bani în discuție nu reprezintă decât consecința culpei sale procesuale în cauza respectiva, la care a fost obligata de instanța printr-o hotărâre judecătoreasca executorie, iar pe de alta parte, pretenția reclamantei este lipsita de temei legal.
Pârâta I. Ana M. a formulat recurs, solicitand admiterea acestuia, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, sentința fiind dată cu încălcarea prevederilor art. 129, pct.5 c.pr.civ.
În motivare, recurenta a arătat că hotărârea data în primă instanță s-a dat fără administrarea probelor necesare aflării adevărului și soluționării fără greșeală a cererilor deduse judecății. Cererea în probațiune, depusă în fața instanței la termenul din data_, prin care a solicitat efectuarea unei expertize judiciare prin care să se stabilească sumele datorate de subsemnata raportat la plățile efectuate, a fost respinsă fără nicio justificare.
Obiectul acțiunii îl formează pretențiile reclamantei rezultate din facturile indicate în acțiune, poziția constantă a pârâtei, exprimată în întâmpinare și cererea reconvențională, fiind că aceste facturi nu sunt
corecte, pentru motivele arătate în scriptele depuse, printre altele, întrucât cuprind sume care au fost achitate. O asemenea cauză nu putea fi soluționată corect, temeinic și legal de către judecător, decât în condițiile în care hotărârea avea la bază, analiza pertinentă a unui expert judiciar.
Prima instanță nu poate răspunde cum e posibil ca pe de o parte factura nr. 2113018408/_ să fie achitată integral (mai puțin suma de 2,76 lei), iar luna următoare a fost emisă factură cu sold anterior de 850,03 lei.
În aceste împrejurări, s-a redactat cererea reconvențională, în care recurenta a solicitat anularea în parte a facturilor, tocmai pentru a pune în corelație sumele achitate în valoare de peste 2.221,21 lei la_, cu facturile emise ulterior acestei date, care erau emise în mod nejustificat, cu solduri anterioare. Urmare plăților făcute in_, în ziua următoare, _
, se redeschide curentul si se renegociaza convenția de consum, la nivelul de
500 kwh și nu 125 kwh cum pretinde reclamanta, care a depus la dosar vechea convenție de consum. Potrivit acestei convenții numai consumul ce depășește 500 kwh se va calcula la preturi de "regularizare", adică la prețul dublu, suma finala pretinsă, fiind diminuata la jumătate. Reclamanta nu a luat in considerare aceasta convenție semnata si insusita de parti. Prima instanță afirmă total eronat că această convenție de consum nu are nicio semnificație. In cele 3 articole ale Convenției de consum este menționata foarte clar taxarea diferită a consumului, la prețul in vigoare la data emiterii facturii sau la prețul in vigoare la momentul realizării consumului de energie electrica. Pe facturi, se poate citi liber că sunt două tarife de calcul, după cum ai depășit consumul prevăzut in convenția de consum sau te-ai încadrat in consumul contractat. Diferența de preț (aproape dublu) era cert în favoarea recurentei și acest lucru trebuia să-l calculeze expertul.
Reclamanta a depus la dosar 7 facturi din care 2 de regularizare, 3 estimative, una pentru alte servicii și 1, ultima, din nou de regularizare: prima factură, de regularizare, perioada de facturare a fost pe 2 luni consumul total a fost de 1240 kWh; a doua factura, de regularizare, perioada de facturare pe 3 luni, consumul total a fost de 916 kwh; a treia factură de regularizare, perioada de regularizare pe 3 luni, consumul total a fost 3994 kWh, adică de 4 ori mai mare decit in celelalte luni, deși nu a avut nici măcar un bec în plus la consum.
Dacă în acțiunea introductivă se menționează ca restantă prima factură, respectiv factura 2113018408/_, în scriptul depus la_, factura apare integral achitată, afirmându-se că s-a compensat cu garanția de 360 lei plătită de recurentă. În același script, referitor la factura 2113422939/_, se afirmă că la data emiterii acestei facturi, factura anterioară (din data de_ ) nu a fost achitată, astfel încât la secțiunea sold curent figurează cu suma de 850,03 lei. Prima instanță nu a clarificat aceste aspecte și în afara unei expertize judiciare, nici nu erau posibil de clarificat.
Recurenta consideră că cererea sa în probațiune privind efectuarea unei expertize contabile depusă în fața instanței la termenul din_ este întemeiată și a fost respinsă în mod nejustificat, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrarea de probe.
Deși legal citată, intimata nu a depus întâmpinare și nici nu s-a prezentat la judecarea cauzei pentru formularea poziției procesuale.
Tribunalul Cluj prin decizia nr. 386/2013 pronunțată la data de 9 aprilie 2013 a dispus declinarea competenței de soluționare a recursului în favoarea T. ului Specializat C. .
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate precum și a dispozițiilor art. 304, 304 ind.1 si 312 C.pr.civ., tribunalul reține următoarele
:
Între reclamanta intimată SC F. DE F. A E. E. "E.
SA"; în calitate de furnizor și recurenta I. ANA M. în calitate de consumator s-a încheiat contractul de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici nr.10222572/_, prin care intimata s-a obligat să furnizeze recurentei energie electrică la locul de consum din C. N., str.T. nr.1 jud.C. . La aceeași dată, între aceleași părți s-a încheiat si o Convenție de consum, parte integrantă din contractul de furnizare a energiei electrice, prin care părțile stabileau un consum contractat de client de 150 kWh lunar.
În baza contractului menționat au fost emise facturile fiscale nr.2113018408/_, 2113422939 /_, 2113691687 /_ ,
2114037388 /_, 2114356502 /_, 2114411920 /_ și
2115525142 /_ .
Prin adresele de preaviz emise la datele de_ ,_ ,_ și_ se aducea la cunoștința recurentei de către furnizor faptul ca se va proceda la întreruperea furnizării de energie electrică la locul de consum specificat în contract.
La data de_, părțile au încheiat o noua convenție de consum, prin care stabileau un consum contractat de client în valoare de 500 kWh lunar.
La aceeași dată, recurenta a achitat intimatei suma de 360 lei reprezentând garanție, conform chitanței seria CJCHI nr.202975290/_ . Recurenta a mai achitat intimatei unele sume de bani potrivit chitanțelor depuse la filele 94-96 în dosarul de fond.
Conform înscrisurilor intitulate "Listă facturi neplătite";, pe care sunt înscrise facturi în litigiu, depuse în recurs, recurenta figura în evidențele furnizorului la niște date neprecizate cu suma de 1922,33 lei, respectiv 2065,52 lei.
Așadar, recurenta a făcut la date succesive plăți parțiale în contul datoriei sale către furnizorul de energie electrică, achitând în unele cazuri cu o singura chitanță mai multe sume ce reprezentau valoare parțială a sumelor înscrise în facturile emise pe numele său. De asemenea, recurenta a achitat o sumă cu titlu de "garanție";, fără a fi clar care este regimul acestei
garanții, dacă aceasta sumă putea sau nu face obiectul unei compensări cu sumele datorate de recurentă în baza facturilor emise și modul concret în care s-a realizat această operațiune de compensare, respectiv care sunt creanțele stinse în urma acestei compensări și data la care a operat compensarea, în condițiile în care, pe de o parte conform susținerilor intimatei reclamante din scriptul depus la dosar la data de_, o sumă de 197,38 lei din contravaloarea facturii nr.2113018408/_ se achită prin compensarea sumei de 360 lei solicitată de furnizor cu titlu de garanție, sumă care a fost achitată intimatei la data de_, iar pe de altă parte pe factura nr. 2113422939 /_ apărea un sold anterior de 435,14 lei, respectiv contravaloarea facturii nr.2113018408/_ . Totodată, înscrisurile intitulate "Listă facturi neplătite";, emise de intimata la niște date la care nu sunt indicate și care cuprind facturile în litigiu, putând avea semnificația unor marturisiri extrajudiciare în ce priveste valoarea debitului pe care îl pretinde de la recurenta, cuprind informații contradictorii cu privire la sumele pretinse, neputându-se face corelări între valoarea indicată ca debit restant și modul de achitare parțială a facturilor de către recurentă, fie prin plată conform chitanțelor depuse la dosar fie prin compensarea invocată.
În raport de aspectele evidențiate anterior, tribunalul apreciază că se impune efectuarea unei expertize contabile care să lămurească modul de stingere parțială a obligației de plată de care era ținută recurenta în baza facturilor emise de furnizor și valoarea debitului rămas în sarcina recurentei din valoarea facturilor fiscale pe care intimata reclamantă și-a întemeiat pretențiile, din aceasta perspectivă recursul declarat în cauză fiind întemeiat.
Nu va fi însă validat argumentul recurentei potrivit căruia facturile au fost emise cu încălcarea Convenției de consum încheiate cu intimata ceea ce ar fi condus la majorarea nejustificată a sumelor puse în sarcina recurentei prin facturile emise pe numele său întrucât se aplica un anumit tarif pentru consumul estimat și un alt tarif pentru facturile de regularizare. Astfel, din Convențiile de consum încheiate la data de_, respectiv_ rezultă că facturile emise vor fi calculate la tariful stabilit în contractul de furnizare a energiei electrice, ținând cont de prețurile în vigoare la data emiterii facturilor, iar facturile de regularizare vor fi calculate la tariful din contractul de furnizare a energiei electrice, ținând cont de prețurile în vigoare la momentul realizării consumurilor de energie electrică.
T. ful aplicabil, în vigoare atât la momentul emiterii facturilor de estimare în litigiu, cât și la momentul realizării consumurilor de energie electrică ulterior facturate prin facturile de regularizare indicate de intimată, era reglementat de Ordinul ANRE nr.102/2009 privind aprobarea tarifelor reglementate la energia electrică livrată de furnizorii impliciți și furnizorii de ultimă opțiune consumatorilor casnici și asimilați consumatorilor casnici. Acest tarif, aplicat în relația contractuală cu recurenta, a fost un tarif de tip monom cu rezervare, compus dintr-un preț rezervare (lei/zi) de 0,15620 și un preț energie (lei/kWh) de 0,3247, indicat in Anexa 1 la Ordinul menționat.
T. ful menționat nu a fost unul diferit în funcție de consumul contractat de client (estimat) sau de consumul efectiv realizat, contrar susținerilor recurentei, ci se aplica un tarif unic conform Ordinului ANRE nr.102/2009, iar în facturile estimative cât și facturile de regularizare emise în perioada _
_ pe seama recurentei s-a aplicat acest tarif unic. Din acest punct de vedere în mod corect s-a reținut de către prima instanță că afirmația paratei potrivit căreia pentru consumul ce a depășit 150 kWh contractat prin prima convenție de consum din data de_, prin factura de regularizare consumul a fost facturat cu preț dublu nu se verifica, din facturi rezultând în
mod cert ca prețul de facturare a fost același pentru întreaga perioadă, atât pentru consumul estimat cat și pentru cel stabilit urmare regularizării, prețul de 0,15620 fiind de fapt corespunzător rezervării consumului, respectiv abonamentului, iar nu consumului propriu-zis.
Pentru toate considerentele expuse anterior, reținând ca proba cu expertiza contabilă este esențială pentru o justă soluționare a cauzei, tribunalul constată că recursul declarat de recurenta I. ANA M. este
întemeiat și va fi admis, urmand a se dispune în temeiul prevederilor art.312 Cod procedură civilă casarea sentinței civile nr. 24113/_ pronunțată de Judecătoria C. N. si trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
În rejudecare, va fi administrată proba cu expertiza contabilă solicitată de către recurenta pârâtă, pentru a se stabili valoarea debitului rămas în sarcina recurentei din valoarea facturilor fiscale anexate cererii de chemare în judecată, pe care intimata reclamantă și-a întemeiat pretențiile, prin raportare la plățile parțiale făcute de recurentă si eventuala compensare cu suma de 360 lei, achitată de aceasta cu titlu de garanție.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul formulat de recurenta I. ANA M. împotriva sentinței civile nr. 24113/_, pronunțată de Judecătoria C. N. în dosarul nr._, pe care o casează în totalitate și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, | GREFIER, | ||
D. M. D. | F. | Iancu M. M. | C. | B. A. Vlaic |
Red./dact./MCB/LU/2ex./_ Judecător fond: F. M. Judecătoria C. N.
| ← Încheierea civilă nr. 6157/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 239/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
