Decizia civilă nr. 16/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. UNIC _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ nr. 16/2013
Sedinta publică din data de 18 martie 2013 Instanta este constituită din: PREȘEDINTE: M. C. B.
JUDECĂTOR: D. H. GREFIER: N. N.
Pe rol fiind solutionarea apelului declarat de către apelanta S.C. K.
S.R.L. împotriva Sentintei Civile nr. 14276/_, pronuntate de către Judecătoria C. - N., privind si pe intimatul C. E. "I. P. ";, cauza având ca obiect în primă instantă, pretentii.
La apelul nominal se prezintă în apărarea intereselor apelantei, d-na avocat Dairatani M. Sanda si reprezentantul intimatului, d-l avocat M. I. Floare, ambii cu împuterniciri avocatiale existente la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanta, raportat la existenta pe rol a dosarului nr._, pune în discutia părtilor exceptia de conexitate a dosarului nr._ la prezentul dosar.
Reprezentanta apelantei solicită respingerea exceptiei, dat fiind faptul că nu au fost depuse motive de apel în prezenta cauză.
Reprezentantul intimatului solicită admiterea exceptiei, apreciind că este vorba despre un apel declarat împotriva unei hotărâri initiale si unul pentru lămurirea dispozitivului hotărârii initiale, care este parte integrantă din aceasta.
T. ul, deliberând, urmează a admite exceptia de conexitate a prezentului dosar la dosarul nr._, apreciind că este singurul mijloc procedural prin care se poate efectua reunirea celor două cauze, cauza ce face obiectul dosarului nr._ referindu-se la un apel exercitat împotriva sentinței civile nr. 14276/2012, pronunțate pronuntate în dosarul mentionat, iar cauza ce face obiectul dosarului ulterior înregistrat sub nr._ referindu-se la un apel exercitat împotriva încheierii de lămurire a dispozitivului sentintei initial apelate; mai mult, în opinia instantei, aspectul invocat de către reprezentanta apelantei nu poate conduce la o concluzie în sens contrar întrucât, desi nemotivat, apelul este exercitat împotriva încheierii civile prin care s-a dispus lămurirea dispozitivului iar instanta de apel ar urma să se pronunte, nefiind invocate motive noi, în baza motivelor si a probelor administrate în fata primei instante.
Nemaifiind cereri de formulat, exceptii de invocat, tribunalul acordă reprezentantilor părtilor cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta apelantei solicită instantei admiterea apelului si, rejudecând cauza, solicită, în principal, respingerea cererii de chemare în
judecată iar, în subsidiar, respingerea cererii de chemare în judecată raportat la penalitătile acordate.
În sustinerea pozitiei sale, reprezentanta apelantei apreciază că în prezenta spetă nu operează tacita relocatiune. În ceea ce priveste solicitarea intimatului de acordare de penalităti, raportat la faptul că chiria nu a fost achitată la termen, arată că partea ce o reprezintă, în 11 martie 2009, a virat în contul bancar al intimatului chiria aferentă lunii martie, însă intimatul a refuzat primirea sumei pe motiv că suma respectivă constituie "sumă necuvenită";. De asemenea, arată că, ulterior, intimatul a sustinut că partea ce o reprezintă a fost notificată si chemată la conciliere, dar fără a se face dovada că această societate a primit invitatia la conciliere. Apreciază că atâta timp cât pe o perioadă de doi ani, din 2009 când apelanta a achitat contravaloarea chiriei si până 2011, când a fost introdusă cererea de chemare în judecată, intimatul a avut o atitudine pasivă, din acest punct de vedere, aceste penalităti vor putea fi acordate doar de la data introducerii cererii de chemare în judecată si, nicidecum, din perioada din care s-a solicitat, respectiv din martie 2009 întrucât, nu poate fi retinută o culpă a societătii apelante, ci culpa intimatului.
Pentru cele arătate, solicită admiterea apelului, cu cheltuieli de judecată, conform chitantei ce o depune la dosar.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea apelului, ca nefondat, apreciază că în prezenta cauză operează tacita relocatiune, apelanta, la expirarea contractului a rămas să utilizeze spatiul si, pentru o perioadă de 7 luni, s-a solicitat contravaloarea chiriei la nivelul fostei chirii contractuale. În fata primei instante, reprezentantul intimatului arată că apelanta nu a arătat care ar fi fost un alt temei pentru care ar fi utilizat spatiul, în afară de tacita relocatiune, nu a existat un alt contract, nu a părăsit spatiul, îl utilizează si în prezent.
De asemenea, reprezentantul intimatului arată că s-a încercat în fața primei instanțe invocarea unei remiteri de datorie ori, remiterea de datorie este liberalitate și nu poate fi invocată o intenție a instituției publice de a face o liberalitate unei societăți comerciale de drept privat. În ceea ce privește plata sumelor și punerea în întârziere, reprezentantul intimatului arată că la acea dată raporturile dintre părți aveau natură comercială și, deci, punerea în întârziere opera de drept, conform art. 43 din Codul Comercial. Mai mult, arată că s-a efectuat o punere în întârziere suplimentară prin convocare la conciliere directă, în data de 2 noiembrie 2011, la sediul societății, iar penalitățile de întârziere, ca și cuantum, nu depășesc debitul principal și reprezintă întârzierea a 200 de zile.
Pentru cele expuse, solicită respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată în apel, constatând în onorariu avocațial.
În replică, reprezentanta apelantei arată că nu a contestat suma, ci doar termenul de la care aceste penalități se datorează, intimatul recunoscând că abia în anul 2011 s-a făcut convocarea la conciliere.
T. ul reține cauza în pronunțare.
T. UL,
Prin sentinta civila nr.14276/2012 pronuntata la data de 2 iulie 2012 in dosarul nr._ al J. i C. -N., a fost admisa cererea formulata de reclamantul C. E. "I. P. ";, in contradictoriu cu parata SC K. si in consecinta a fost obligata parata la plata catre reclamanta a contravalorii sumei de 18619,35 de Euro lei la cursul BNR din ziua platii,
reprezentand contravaloarea folosintei spatiului de 79,43 mp din C. -N., str.Memorandumului nr.22 de la data de 1 martie 2009 si pana la 5 octombrie 2009 inclusiv si penalitatilor aferente acestei sume, in contravaloarea sumei de 18619,35 Euro pe fiecare zi de intarziere incepand cu data scadentei fiecarei chirii, precum si la plata sumei de 7348,66 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut ca raportul juridic dintre parti are caracter comercial, si avand in vedere data incheierii contractului de inchiriere, respectiv_, coroborat cu art. 3 din Legea 71/2011, dispozitiile legale incidente in cauza sunt cele din C. Civ. si C. com.
In fapt, din coroborarea inscrisurilor depuse la dosar, rezulta ca intre reclamantul C. E. "I. P. "; in calitate de locator si parata SC K.
S., in calitate de locatar s-a incheiat, la data de_, contractul de inchiriere nr.94/_, avand ca obiect inchirierea spatiului in suprafata de 79,43 mp situat in mun.C. -N., str.Memorandumului nr.22 (art.2.1 din contract). In conformitate cu art. 3.1 din contract, termenul de inchiriere era de 4 ani, respectiv de la data de_ pana la data de_ . De asemenea, in conformitate cu art.4.1 din contract pretul chiriei era in suma de 2170 euro pe luna, care urma a se plati anticipat, chiria pentru luna urmatoare trebuind sa fie platita pana la data de 30-31 a lunii in curs. In caz de neplata a chiriei si a utilitatilor in termenele si in modalitatile prevazute in contract, se datora, potrivit art.4.6 din contract, penalitati de intarziere de 0,06 % din suma datorata pe fiecare zi de intarziere
La data de_, intre parti s-a incheiat inscrisul intitulat proces- verbal prin care s-a modificat cuantumul chiriei de la suma de 2170 euro/luna la suma de 2600 euro pe luna, respectiv cuantumul penalitatilor de intarziere, de la 0,06% prevazut in contractul initial la 0,5%.
La data de 6 octombrie 2009, prin Hotararea Consiliului local al Municipiului C. -N., s-a dispus retragerea dreptului de administrare a C.
E. "I. P. "; asupra celor doua spatii comerciale in suprafata de 79,43 mp, respectiv 61,11 mp din imobilul situat in mun.C. -N., str.Memorandumului nr.22, inscris in CF 2005 C., cu nr. topo 357, in suprafata de 321 stjb.
In conformitate cu art. 1436 alin.1 din C civ. si art. 1437 C civ, instanta a mai retinut si faptul ca anterior datei de_, data expirarii contractului de inchiriere, reclamantul C. E. "I. P. "; nu si-a manifestat in vreun fel intentia de a nu reinnoi contractul, iar parata SC K.
S. a continuat, si dupa aceasta data, sa foloseasca imobilul in suprafata de 79,43 mp situat in mun.C. -N., str.Memorandumului nr.22, astfel ca intre parti a intervenit tacita relocatiune. In acest sens, sta dovada si faptul ca, dupa cum insasi parata a aratat in cuprinsul intampinarii formulate, la data de _
, aceasta a virat in contul reclamantei contravaloarea chiriei aferente lunii martie 2009, de unde se poate deduce indirect ca si aceasta a inteles sa ramana in continuare in spatiul inchiriat. Avand in vedere aspectele mentionate anterior, instanta apreciaza ca restituirea de catre reclamanta la data de_ a contravalorii chiriei aferente lunii martie 2009, nu semnifica faptul ca aceasta a inteles sa incheie raporturile contractuale cu parata, sau sa permita paratei folosirea spatiului in cauza cu titlu gratuit, intrucat a intervenit ulterior datei de_ ( data expirarii contractului de inchiriere), data la care asa cum s-a aratat mai sus a intervenit tacita relocatiune (si prin urmare, contractul de inchiriere fiind considerat incheiat fara termen, nu i se
putea pune capat, decat cu respectarea dispozitiilor legale, respectiv a art.1436 alin.2 din C civ, si anume prin denuntare unilaterala de catre una dintre parti, cu conditia respectarii unui termen de preaviz). In ceea ce priveste sustinerile paratei ca prin cererea introductiva nu s-a solicitat plata chiriei pentru perioada_ -_, si ca prin urmare a intervenit iertarea de datorie care a operat la data de_, cand reclamanta a restituit suma de 11.100 lei (fara a se putea intelege daca aceasta iertare de datorie vizeaza contravaloarea chiriei aferente perioadei_ -_, sau chiriei aferente lunii martie 2009), instanta a retinut pe de-o parte ca in cererea de chemare in judecata nu exista nici o mentiune cu privire la faptul achitarii sau nu a contravalorii chiriei pentru perioada_ -_ (contrar celor sustinute de catre parata), iar pe de alta parte remiterea de datorie implica intentia creditorului de a face o liberalitate debitorului sau, aspect care nu rezulta din probele administrate in cauza.
Prin urmare, instanta a retinut ca in cauza a intervenit tacita relocatiune in conditiile stabilite in primul contract astfel cum acesta a fost modificat prin procesul verbal incheiat intre parti la data de_, respectiv cu un cuantum al chiriei in suma de 2600 euro pe luna.
Instanta, analizand temeinicia pretentiilor reclamantei a retinut ca, suma de 18.619, 35 Euro solicitata cu titlu de debit principal, reprezinta o creanta certa, lichida si exigibila, conform clauzelor stipulate in contractului de inchiriere nr.94 din_, modificat prin procesul verbal incheiat la data de_ si avand in vedere faptul ca, dupa cum rezulta din raspunsurile la interogatoriu, parata a recunoscut ca in perioada_ -_ a continuat sa foloseasca imobilul in suprafata de 79,43 mp din mun.C. -N., str.Memorandumului nr.22, aflat in administrarea reclamantei (f.33, raspuns intrebarea 1), fara insa a achita chiria aferenta.
Instanta a aratat ca in materia raspunderii civile contractuale debitorului ii incumba sarcina dovedirii indeplinirii propriilor obligatii - iar parata in speta nu a facut nicio proba in acest sens, astfel cum prevad disp. art. 129 alin.1 teza finala C. proc. civ. - instanta a retinut ca aceasta, desi a beneficiat de folosinta imobilului din mun.C. -N., str.Memorandumului nr.22 pana la data de 05 octombrie 2009, nu a achitat contravaloarea chiriei. Mai mult, din probele administrate in cauza, nu rezulta ca reclamanta si-ar fi manifestat in vreun fel vointa ca parata sa foloseasca cu titlu gratuit spatiul din mun.C. -N., str.Memorandumului nr.22. Fata de considerentele mai sus expuse instanta a apreciat ca pretentiile reclamantei referitoare la suma reprezentand contravaloarea chiriei aferente perioadei 1 martie 2009 si pana la data de 5 octombrie 2009 sunt intemeiate.
Instanta a mai retinut ca penalitatile de intarziere prevazute initial la art.4.6 din contract si modificate in privinta cuantumului prin procesul verbal incheiat intre parti la data de_, au natura unei clauze penale raportat la prevederile art. 1069 alin. 1 si 2 C.civ. clauza penala pe care parata si-a insusit-o prin semnarea contractului si ulterior a procesului verbal din data de_, astfel fiind intrunit acordului de vointa al partilor, potrivit dispozitiilor art. 969 si art. 970 C.civ. Clauza penala are menirea sa acopere prejudiciul incercat de reclamanta ca urmare a executarii cu intarziere a obligatiei de plata. Avand in vedere ca tacita relocatiune care a operat in cauza a avut loc in conditiile stipulate de catre parti in contractul initial astfel cum acesta a fost modificat prin procesul verbal incheiat la data de_, rezulta
ca penalitatile sunt in cuantum procentual de 0,5% pe zi de intarziere din suma datorata.
Prin incheierea civila pronuntata la data de_ in dosarul nr._ al J. i C. -N. a fost admisa cererea de lamurire a dispozitivului sentintei civile nr.14274 din 02 iulie 2012 pronuntata de Judecatoria C. -N. in dosarul nr._, formulata de catre reclamantul C. E. "I. P. ";, in sensul ca valoarea totala a penalitatilor datorate de catre parata SC K. S. reclamantei C. E. "I. P. "; este de 18.619, 35 lei, fiind mentinute celelalte dispozitii ale sentintei.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut ca, verificand continutul dispozitivului sentintei civile nr.14276 din 02 iulie 2012 pronuntata in dosarul nr._, a constatat ca partea din acesta referitoare la obligarea paratei la plata "penalitatilor aferente acestei sume, in contravaloarea sumei de 18619,35 Euro pe fiecare zi de intarziere incepand cu data scadentei fiecarei chirii"; nu este suficient de clara, putand crea dificultatii in eventualitatea declansarii executarii silite. Pentru aceste considerente, instanta a admis cererea reclamantei in sensul ca cuantumul total al penalitatilor datorate de catre parata SC K. S. reclamantei C. E. "I.
P. "; este de 18.619, 35 lei.
Impotriva sentintei civile mentionate a declarat apel, in termen legal, apelanta SC K. S., solicitand admiterea apelului si modificarea hotararii atacate in sensul respingerii cererii de chemare in judecata.
In motivarea apelului, apelanta a aratat ca nu datoreaza intimatei suma de 18.619,35 euro reprezentand contravaloarea folosintei spatiului de 79,43 mp din C. -N., str.Memorandumului nr.32 de la data de 1 martie 2009 pana la data de 5 octombrie 2009, intrucat nu a existat vreun raport contractual intre parti.
In cazul in care instanta va considera ca apelanta datoreaza aceasta suma, s-a aratat ca aceasta nu poate fi obligata la plata penalitatilor de intarziere. Aceasta deoarece in luna martie a dorit in mai multe randuri sa achite chiria aferenta lunii martie 2009. Astfel, la data de_ s-a virat prin virament bancar suma de 11.100 lei, insa la data de_ intimata a restituit aceasta suma cu mentiunea "suma necuvenita";. Ulterior, intre parti au existat convorbiri telefonice, reprezentantii intimatei comunicand faptul ca nu pot incasa chiria din lipsa titlului. Din aceste considerente apelanta nu a fost niciodata notificata in vederea achitarii sumei.
Instanta de fond considera ca apelanta a fost convocata la conciliere pentru data de_ prin notificarea nr.1025/2011 comunicata prin intermediul executorului judecatoresc, insa la dosarul de fond este depusa dovada comunicarii prin afisare, deci fara a se face dovada ca apelanta a luat la cunostinta de aceasta. Intimata cunostea ca punctul de lucru al apelantei este pe str.Memorandumului unde practic societatea isi desfasoara activitatea, insa nu a considerat necesar ca aceasta sa fie citata de la aceasta adresa.
Referitor la suma datorata cu titlu de penalitati de intarziere, apelanta a aratat ca la data de_ i s-a comunicat incheierea civila nr.20402 prin care penalitatile in suma de 18.619,35 euro au fost modificate la suma de 18.619,35 lei.
Prin intampinare, intimatul C. E. "I. P. "; a solicitat, in principal, recalificarea caii de atac ca fiind recurs nu apel, cu consecinta admiterii exceptiei tardivitatii motivarii recursului si a exceptiei nulitatii
recursului ca nemotivat, iar in subsidiar respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecata.
In sustinerea pozitiei procesuale intimatul a aratat ca valoarea obiectului cererii deduse judecatii este mai mica de 100.000 lei, iar capatul de cerere privind obligarea la plata penalitatilor de intarziere are un caracter accesoriu, astfel ca potrivit art.2821coroborat cu art.17 C.pr.civ., calea de atac prevazuta de lege impotriva hotararii pronuntate de instanta de fond este recursul.
Consecutiv recalificarii caii de atac a fost ridicata exceptia tardivitatii motivelor de recurs depuse abia la termenul din_, la mai mult de 15 zile de la comunicarea hotararii recurate, termenul de motivare a recursului prevazut de art.301 coroborat cu art.303 alin.1 si 2 C.pr.civ. fiind unul imperativ. In situatia admiterii exceptiei tardivitatii motivarii recursului, intimatul arata ca ridica exceptia nulitatii recursului ca nemotivat, conform art.306 alin.1 C.pr.civ., simpla declarare de catre parte a caii de atac neputand fi considerata si motivare a acesteia.
Pe fondul cauzei, intimatul a aratat ca critica apelantei privind lipsa de fundament a obligarii sale la plata echivalentului chiriei pe perioada ocuparii spatiului in baza tacitei relocatiuni sunt nefondate, intrucat aceasta a continuat sa utilizeze spatiul si dupa expirarea contractului de inchiriere, conform prev. art.1437 si 1452 C.civ. contractul de inchiriere fiind considerat prelungit tacit in aceleasi conditii pana la data de 6 octombrie 2009 cand intimatului i-a fost retras dreptul de administrare al spatiului. De asemenea, apelanta nu a indicat instantei de control judiciar care ar fi, in opinia sa, temeiul ocuparii spatiului comercial dupa expirarea contractului de inchiriere initial fara plata vreunei sume de bani.
Avand in vedere ca in contractul de inchiriere erau stipulate penalitati de intarziere al caror cuantum a fost majorat la 0,5% pe zi prin procesul-verbal semnat de ambele parti la_, apelanta a fost obligata la plata acestora calculate aferent a 200 zile de intarziere. Apelanta nu a facut nici o oferta reala de plata a chiriei restante, urmata de consemnarea sumei, astfel ca nu s-a eliberat niciodata de aceasta obligatie, fiind responsabila pentru plata penalitatilor de intarziere.
S-a aratat ca apelanta a fost convocata la conciliere, convocarea fiindu-i comunicata la sediul social al acesteia, adresa cu care societatea figureaza inscrisa la ORC C., insa aceasta nu a raspuns notificarii. Oricum, apelanta nu a achitat sumele solicitate, astfel ca penalitatile totale acordate de prima instanta ar fi fost datorate si daca s-ar fi calculate numai de la data comunicarii convocarii la conciliere directa (_ ) si pana la data pronuntarii hotararii (_ ).
La data de_, apelanta SC K. S. a formulat apel si impotriva incheierii civile nr.20402 pronuntata in sedinta camerei de consiliu din data de_ in dosarul nr._ . Acest apel nu a fost motivat.
Intimata nu a formulat intampinare, insa prezenta prin reprezentant in fata instantei, a solicitat respingerea apelului.
Dosarul nr._ in care a fost inregistrat pe rolul T. ului Specializat C. apelul declarat impotriva incheierii civile nr.20402 /_ pronuntata de Judecatoria C. N. in dosarul nr._ a fost conexat la dosarul nr._ al T. ului Specializat C., in care a fost inregistrat
apelul declarat impotriva sentintei civile nr.14276/2012 pronuntata la data de 2 iulie 2012 in dosarul nr._ .
Analizand hotararea atacata, precum si incheierea de lamurire a dispozitivului din data de_ care face parte integranta din sentinta apelata, prin prisma sustinerilor apelantei SC K. S., si a prevederilor art.295 si 296 Cod procedura civila, tribunalul retine urmatoarele.
La data de_, intre apelanta SC K. S. in calitate de locatar si intimatul C. E. "I. P. "; in calitate de locator s-a incheiat un contract de inchiriere avand ca obiect spatiul in suprafata de 79, 43 mp situat in municipiul C. -N., str.Memorandumului nr.22. In conformitate cu art. 3.1 din contract, termenul de inchiriere era de 4 ani, incepand cu data de_ si pana la data de_ . De asemenea, partile au stabilit o chirie in suma de 2170 euro pe luna, care urma sa se plateasca anticipat, chiria pentru luna urmatoare trebuind sa fie platita pana la data de 30-31 a lunii in curs. Potrivit art.4.6 din contract, in caz de neplata a chiriei si a utilitatilor in termenele si in modalitatile prevazute in contract, chiriasul se obliga sa achite penalitati de intarziere de 0,06 % din suma datorata pe fiecare zi de intarziere.
Prin actul sub semnatura privata intitulat "Proces verbal";, semnat de partile in litigiu la data de_, partile au modificat cuantumul chiriei datorate conform contractului de inchiriere nr.94/_ de la suma de 2170 euro lunar la suma de 2600 euro lunar si au majorat totodata cuantumul penalitatilor de intarziere de la un cuantum procentual de 0,06% pe zi de intarziere la 0,5% pe zi de intarziere.
La data de_, apelanta SC K. S. a achitat intimatului C.
E. "I. P. "; suma de 11.100 lei cu titlu de "chirie martie 2009";, dupa cum rezulta din extrasul de cont depus la dosarul de fond. La data de_, intimatul a restituit apelantei aceasta suma, cu titlu de "suma necuvenita";.
Prin HCL nr.466/_ emisa de Consiliul Local al municipiului C.
N., s-a dispus retragerea dreptului de administrare a C. E. "I. P. "; asupra celor doua spatii comerciale in suprafata de 79,43 mp, respectiv 61,11 mp din imobilul situat in mun.C. -N., str.Memorandumului nr.22, inscris in CF 2005 C., cu nr. topo 357, in suprafata de 321 stjp..
Primul motiv de apel invocat de apelanta s-a referit la faptul ca in mod gresit prima instanta a obligat-o la plata chiriei solicitate de intimat, intrucat intre parti nu a existat un raport contractual.
In raport de starea de fapt anterior prezentata, tribunalul constata ca in mod corect prima instanta a retinut incidenta in cauza a dispozitiilor art. 1436 alin.1 din cod civil coroborat cu art. 1437 Cod civil. Cu privire la acest aspect, tribunalul subscrie in intregime considerentelor primei instante cu privire la imprejurarea ca ulterior expirarii termenului contractual, convenit prin art. 3.1 din contractul de inchiriere nr.94/2005, a operat tacita relocatiune, prin lasarea chiriasului sa foloseasca spatiul ce a format obiectul contractului de inchiriere.
Potrivit dispozitiilor art. 1437 si art.1452 Cod civil 1864, in vigoare la data nasterii raportului juridic intre partile in litigiu si care raman sa guverneze raporturile dintre parti in conformitate cu art.3 din Legea nr.71/2011, daca locatarul ramane in folosinta lucrului si dupa expirarea termenului contractual si fara ca locatorul sa-l impiedice (deci cu permisiunea lui), locatiunea se considera reinnoita prin tacita relocatiune (reconductiune). Tacita relocatiune opereaza un nou contract de locatiune, iar dovada
relocatiunii se poate face cu orice mijloc de proba, inclusiv martori sau prezumtii, prin proba ramanerii si lasarii locatarului in folosinta lucrului. Tacita relocatiune poate fi impiedicata numai prin anuntarea concediului, respectiv prin manifestarea de vointa a locatorului de a nu reinnoi contractul de inchiriere desfacut prin efectul expirarii termenului contractual, concediul trebuind sa fie anuntat inainte de expirarea termenului inchirierii stipulat in contract.
Tacita relocatiune va avea loc in conditiile primului contract, dar contractul se va considera incheiat fara termen, prezumandu-se ca partile nu au modificat nimic fata de contractul initial.
Prin prisma acestor considerente, se constata ca ulterior expirarii termenului prevazut in contractul de inchiriere nr.94/2005 la data de_, apelanta SC K. S. a ramas in folosinta spatiului ce a format obiectul acestui contract, fara a intampina vreo opozitie din partea locatorului, aspect necontestat de catre apelanta. Mai mult, astfel cum in mod corect a observat instanta de fond, apelanta a inteles sa plateasca chiria aferenta spatiului inchiriat pentru luna martie 2009, fapt probat cu extrasul de cont depus la dosar, aceasta imprejurare stand la baza unei prezumtii simple, judecatoresti, in sensul ca a inteles sa ramana in spatiul inchiriat si dupa expirarea termenului contractual, iar temeiul ramanerii in spatiu l-a reprezentat inchirierea acestuia, apelanta intelegand asadar sa achite chiria datorata, in cuantumul stabilit initial de parti prin contractul de inchiriere nr.94/2005.
Este real ca intimata a restituit chiria achitata, aferenta lunii martie 2009, insa singur acest aspect nu poate conduce la concluzia ca intre parti nu s-ar fi stabilit un raport contractual ulterior expirarii termenului prevazut in contractul nr.94/2005, intrucat pe de o parte intimata nu a anuntat concediul inainte de expirarea termenului stipulat in contract, iar pe de alta parte, nici ulterior momentului respectiv nu si-a manifestat in vreun fel vointa de a nu permite chiriasului sa foloseasca spatiul respectiv.
In acelasi timp, tribunalul apreciaza ca desi apelanta a sustinut prin intampinarea depusa in dosarul de fond ca intre parti nu au mai existat raporturi contractuale ulterior datei de_, aceasta nu a indicat si nu a probat un alt temei juridic in baza caruia a folosit spatiul in perioada_ -_ . De asemenea, actele dezinteresate, ca si liberalitatile, se impun a fi probate, partii care invoca un asemenea act revenindu-i sarcina probei, or apelanta nu a probat ca partile ar fi convenit utilizarea de catre fostul chirias a respectivului spatiu cu titlu gratuit. Apelanta a mai sustinut ca prin restituirea chiriei achitate ar fi operat o iertare de datorie, insa remiterea de datorie este conventia partilor prin care acestea inteleg sa stinga raportul obligational existent, prin renuntarea de catre creditor la dreptul de valorificare a creantei pe care o are asupra debitorului, renuntare acceptata de debitor, or in cauza nu s-a facut dovada unei asemenea conventii. Totodata, insasi teza propusa de apelanta, potrivit careia ar fi operat o iertare de datorie, ceea ce presupune ca situatie premisa existenta unui raport obligational, conduce la concluzia ca intre parti existau la acel moment asemenea raporturi contractuale, desi apelanta le contesta in prezent in mod neintemeiat.
In raport de toate aceste considerente, instanta constata ca ulterior expirarii termenului stipulat in contractul de inchiriere nr.94/2005 a operat tacita relocatiune, care a nascut in sarcina apelantei obligatia de plata a chiriei in cuantum de 2600 euro lunar, iar apelanta nu a facut dovada stingerii
acestei obligatii, desi ii revenea sarcina probei in conformitate cu prevederile art.1169 Cod civil 1864, in vigoare la data introducerii actiunii potrivit art.230 al.1 lit.a din Legea nr.71/2011, si art.129 al.1 Cod procedura civila. Ca urmare, in mod judicios a apreciat prima instanta ca reclamanta si-a probat pe deplin pretentiile cu privire la chiria solicitata, aferenta perioadei_ - _
.
In ce priveste penalitatile de intarziere pretinse de reclamanta, prin apelul declarat apelanta a sustinut ca nu ar datora aceste penalitati intrucat a incercat sa achite chiria aferenta lunii martie 2009, insa intimata a restituit suma achitata, iar ulterior apelanta nu a fost notificata sa plateasca vreo chirie, cu exceptia convocarii la conciliere din data de_, cu privire la care intelege sa invoce unele vicii de regularitate.
Contrar celor sustinute de apelanta, tribunalul constata ca potrivit dispozitiilor art.43 Cod comercial, in vigoare la data de_, cand a operat tacita relocatiune, raportat la prevederile art.56 Cod comercial, debitorul unei obligatii comerciale avand ca obiect o suma de bani este de drept in intarziere pentru neachitarea sumei datorate la scadenta. In temeiul acestor dispozitii legale, apelanta era de drept in intarziere in caz de neachitare a chiriei datorate la scadenta, fara sa fie necesara vreo punere in intarziere in conformitate cu prevederile art.1079 Cod civil. Ca urmare, argumentul apelantei in sensul ca nu datoreaza penalitati de intarziere intrucat nu a fost notificata sa plateasca debitul principal ce i-a fost pretins, este cu totul neintemeiat.
In al doilea rand, s-a retinut in considerentele anterioare ca intre parti s-a incheiat un nou contract de inchiriere in temeiul tacitei relocatiuni, iar in temeiul acestui contract apelanta avea obligatia de a achita chiria lunara, in acelasi cuantum si in aceleasi conditii cu cele anterior convenite cu locatorul, prin contractul de inchiriere nr.94/2005. Apelanta nu a facut dovada stingerii obligatiei de plata in vreunul din modurile permise de lege, desi era tinuta de obligatia de plata in temeiul art. 1437 si art.1429 Cod civil 1864, iar imprejurarea restituirii chiriei aferente lunii martie 2009 nu este de natura de a o exonera de aceasta obligatie, atata timp cat nu s-a facut dovada unei remiteri de datorie. In realitate, asa cum in mod corect a observat intimata, apelanta avea posibilitatea de a obtine obligarea creditorului la incasarea creantei, prin procedura ofertei reale de plata urmata de consemnatiune, pentru a obtine liberarea de obligatia de plata a chiriei ce ii incumba, in contextul in care creditorul ar fi refuzat in mod neintemeiat sa primeasca plata.
Ca urmare, nu pot fi retinute motivele de apel invocate de apelanta cu privire la penalitatile de intarziere stabilite in sarcina sa prin dispozitivul sentintei apelate, iar verificarea modului in care prima instanta a stabilit situatia de fapt si a aplicat dispozitiile legale se impune a fi facuta cu respectarea stricta a principiului tantum devolutum quantum apellatum, ca limita a efectului devolutiv al apelului. Nu in ultimul rand, se observa si faptul ca apelanta nu a formulat critici cu privire la incheierea de lamurire a dispozitivului sentintei civile nr.14276/_, iar examenul acestei incheieri, pe baza argumentelor invocate in cererea de lamurire si probele administrate, inclusiv a incheierii de indreptare a erorii materiale pronuntate in sedinta camerei de consiliu din data de_, nu a relevat vreo cauza de nelegalitate sau netemeinicie a incheierii apelate.
Pentru toate considerentele expuse, constatand ca nu pot fi primite criticile apelantei, tribunalul constata ca apelul declarat de apelanta SC SC K.
S. impotriva sentintei civile nr.14276/_ pronuntata de Judecatoria C. N. in dosarul nr._ si a incheierii civile nr.20402 pronuntate la data de_ in dosarul nr._ nu este intemeiat si, in temeiul dispozitiilor art.296 Cod procedura civila, acesta va fi respins ca atare.
In baza prevederilor art.274 Cod procedura civila, intrucat apelanta a cazut in pretentii, va fi obligata la plata in favoarea intimatului a sumei de 2480 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu avocatial.
PENTRU ACESTE M. IVE IN NUMELE LEGII DISPUNE:
Respinge apelul declarat de apelanta SC K. S., cu sediul in C. -
N., str.C. nr.3, ap.8, jud.C., in contradictoriu cu intimatul C. E.
"I. P. ";, cu sediul in C. -N., str.E. I. nr.19, jud.C., impotriva sentintei civile nr.14276/_ pronuntata de Judecatoria C. N. in dosarul nr._ si a incheierii civile pronuntate la data de_ in dosarul nr._, pe care le mentine in intregime.
Obliga apelanta sa plateasca intimatului suma de 2480 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare. Pronuntata in sedinta publica din data de 18 martie 2013.
PRESEDINTE: | JUDECATOR: | GREFIER: | |
M. C. B. | D. H. N. | N. |
Red./Dact./MCB/MM/4ex./_ Judecator fond: M. L. Judecatoria C. N.
| ← Decizia civilă nr. 1391/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 757/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
