Decizia civilă nr. 405/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ N r. 405/2013
Ședința publică din data de 20 Iunie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: D. E. L. JUDECĂTOR: L. T. B. JUDECĂTOR: A. P. M. GREFIER: M. DP
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul B. A. împotriva Sentinței civile nr.1140/_, pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații SC U. A. SA, SC P. S. și SC C. C. S. , având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recurentul nu s-a conformat dispozițiilor instanței, în sensul de a achita taxa de timbru în cuantum de 515,5 lei și timbru judiciar de 5 lei.
Tribunalul, invocă din oficiu, excepția netimbrării recursului față de nedepunerea la dosar a taxei de timbru în cuantum de 515,5 lei și timbru judiciar de 5 lei și reține cauza în pronunțare.
Deliberând constată;
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr.1140/_, pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta SC U. A. SA, împotriva pârâtului B. A., a fost obligat pârâtul B. A. la plata către reclamantă a sumei de 35.494 lei cu titlu de daune cauzate prin accident auto, precum și a dobânzii legale ce urmează a fi calculată potrivit art. 3 și 5 din OG 9/2000, de la data introducerii acțiunii până la plata efectivă a debitului. A fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamantei față de pârâta SC P. S., a fost respinsă acțiunea reclamantei împotriva pârâtei SC CT C. C. S. ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și a fost obligat pârâtul B. A. la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată de 1.036 lei reprezentând 1.031 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că contractul depus la dosar de pârâta SC P. S. odată cu întâmpinarea, la termenul din_ (f. 42) potrivit căruia autovehiculul_ și remorca_ au fost închiriate de pârâta menționată către SC CT C. C.
S. a fost defăimat de către aceasta din urmă prin întâmpinare (f. 78-79) drept pentru care instanța a formulat adresă către pârâta SC P. S. (f. 91) prin care, în condițiile art. 182 alin. 1 C. pr. civ., i-a solicitat să arate dacă înțelege să se folosească de acest înscris. Întrucât pârâta SC P. S. nu a răspuns acestei adrese în condițiile art. 182 alin. 2 C. pr. civ. înscrisul a fost înlăturat. Ca atare nu poate fi vorba de nici un raport de prepușenie între SC CT C. C. S. și B. A., astfel încât excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de această pârâtă urmează a fi admisă.
Cu privire la pârâtul B. A., înscrisurile aflate la dosar atestă faptul că el este autorul accidentului în care a fost avariat autovehiculul_, iar faptul invocat de acesta că nu era la acea dată angajatul SC P. S., deci nu era prepus al acestei firme, nu influențează în nici un fel calitatea sa procesuală în cauză, drept pentru va respinge excepția invocată de acest pârât.
Conform art. 998 C. civ., în vigoare la data comiterii faptei ilicite prejudiciabile, orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara. Conform art. 999 C. civ., omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa. Conform art. 1000 C. civ., în vigoare la data comiterii faptei ilicite prejudiciabile, suntem asemenea responsabili de prejudiciul cauzat prin fapta persoanelor pentru care suntem obligați a răspunde sau de lucrurile ce
sunt sub paza noastră. Stăpânii și comitenții, de prejudiciul cauzat de servitorii și prepușii lor în funcțiile ce li s-au încredințat.
Conform art. 1003 C. civ., de asemenea în vigoare la data comiterii faptei ilicite prejudiciabile, când delictul sau cvasi-delictul este imputabil mai multor persoane, aceste persoane sunt ținute solidar pentru despăgubire.
Conform art. 274 C. pr. civ., partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Conform art. 275 C. pr. civ., pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată.
Potrivit art. 22 din L 136/1995, în vigoare la data comiterii faptei ilicite prejudiciabile, în limitele indemnizației plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei.
Prin procesul-verbal de constatare a contravențiilor seria CC nr. 2929088 încheiat de reprezentanți Postului de poliție al comunei Petru Rareș pe data de_ (f. 7) s-a reținut că B.
A., pârâtul din prezenta cauză, în timp ce conducea autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ care tracta remorca cu numărul de înmatriculare_, înmatriculate pe SC P. S., pe raza localității Reteag, comuna Petru Rareș, județul Bistrița-Năsăud, nu a adaptat viteza la condițiile de drum și a intrat în coliziune cu autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ care circula regulamentar din sens opus, în același proces-verbal fiind menționate și avariile suferite de acest din urmă autovehicul.
Reprezentantul SC BRY EURO TRANS S., proprietarul autovehiculul cu numărul de înmatriculare_, a emis către reclamantă o înștiințare cu privire la producerea accidentului (f. 14-16), precum și o cerere de plată a despăgubirii (f. 12), în baza poliței de asigurare facultativă pentru autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ seria AV nr. 5. (f. 11).
Autovehiculul avariat a fost reparat de către SC Auto Best Service S. (f. 26-31), costul total facturat al reparațiilor fiind de 39.415 lei, mai mare decât suma pretinsă de reclamantă (f. 24). Reclamanta a achitat pe date de_ către SC Auto Best Service S., prin Raiffeisen Bank SA, suma de 35.944,63, sumă de asemenea mai mare decât cea pretinsă de reclamantă (f. 33).
Potrivit listării de pe saitul CSA - Centrul de informare CEDAM (f. 10) autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ nu avea asigurare de răspundere civilă obligatorie RCA la data producerii accidentului,_ .
Toate aceste aspecte arătate mai sus respectiv existența prejudiciului, faptul că pârâtul B.
A. este autorul acestuia, precum și valoarea reparațiilor nu au fost contestate de acesta. Susținerea pârâtului B. A. formulată în apărarea sa se rezumă la aceea că el nu era la data producerii accidentului angajatul SC P. S., aspect confirmat de aceasta din urmă prin înscris depus la dosarul cauzei (f. 83).
În ce o privește pe reclamantă care invocă un raport de prepușenie dintre B. A. și SC P.
S., aceasta nu și-a dovedit această susținere deși avea obligația să o facă în temeiul art. 1169 din vechiul C. civ., iar, atât B. A., cât și SC P. S., au negat existența unui asemenea raport, așa cum s-a arătat.
În condițiile arătate mai sus instanța nu poate reține existența raportului de prepușenie dintre SC P. S. și B. A. la data producerii accidentului din data de_ în care a fost avariat autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ . În ce-l privește pe pârâtul B. A., sunt întrunite toate condițiile răspunderii civile delictuale a acestuia, respectiv existența prejudiciului, fapta ilicită, raportul de cauzalitate dintre acestea două, precum și vinovăția sa.
Faptul că pârâtul B. A. nu era la data producerii faptului prejudiciabil, prepusul SC P.
S., nu poate înlătura vinovăția acestuia. Nu poate fi primită nici susținerea lui acestuia în sensul că vinovăția sa este înlăturată și aparține SC P. S. întrucât aceasta nu avea încheiată la acea dată asigurare de răspundere civilă obligatorie RCA pentru autovehiculul în cauză. B. A. avea obligația de a verifica dacă autovehiculul cu care urma să facă deplasarea avea încheiată o asemenea asigurare, acest lucru fiind de altfel în interesul său, menit să-l pună la adăpost de eventualele daune produse prin accident din vina sa.
Cu privire la cheltuielile de judecată efectuate de reclamantă, acestea constau în taxa judiciară de timbru de 1.031 lei și timbru judiciar de 5 lei și au fost puse în sarcina pârâtului B. A.
, partea căzută în pretenții.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, recurentul B. A. , solicitând admiterea recursului, în principal, casarea sentinței recurate și reținând cauza spre rejudecare să se dispună respingerea acțiunii față de recurent, iar în subsidiar a solicitat casarea sentinței recurate și reținând cauza spre rejudecare să se dispună obligarea recurentului în solidar cu pârâta SC P. S. .
În motivare s-a arătat sentința instanței de fond este nelegală deoarece în considerentele sentinței atacate instanța de fond apreciază faptul că nu poate exista un raport de prepușenie între SC P. S. și recurent deoarece reclamanta SC U. A. SA nu ar fi dovedit acest lucru în contextul în care ar fi fost obligată să o facă în contextul art. 1169 din vechiul Cod civil.
Prin cererea introductivă promovată de S.C. U. A. S.R.L. având ca obiect acțiune în regres au fost chemați în judecată numitul B. A. și S.C. P. S.R.L., solicitându-se obligarea acestora în solidar la plata sumei de 35495 lei reprezentând despăgubiri, precum și a dobânzii legale.
Instanța în mod greșit a apreciat că între numitul B. A. și S.C. P. S.R.L. nu există raport de prepușenie. Potrivit art. 16 alin. 1 din Legea 53/2003 în vigoare la data producerii accidentului: "Contractul individual de munca se încheie în baza consimțământului părților, în forma scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în forma scrisă revine angajatorului. Angajatorul persoană juridică, persoana fizică autorizată să desfășoare o activitate independentă, precum și asociația familială au obligația de a încheia, în forma scrisă, contractul individual de muncă anterior începerii raporturilor de muncă". Astfel, având în vedere faptul că pârâtul B. A. a desfășurat activități în interesul firmei S.C. P. S.R.L., precum și faptul că obligația de a încheia contractul de muncă revenea angajatorului, rezultă fără niciun dubiu faptul că acesta era angajatul firmei, între aceștia existând în mod cert un raport de prepușenie, prin urmare angajatorul era cel care trebuia obligat la plata despăgubirilor.
Poziția exprimată în fața instanței de fond și anume aceea că între pârât și S.C. P. S.R.L. nu exista un raport de muncă și pe cale de consecință nu exista vreun raport de prepușenie între aceștia, nu este cea asumată personal de către pârâtul B. A. . Mai mult instanța de fond, neexercitându-și rolul activ, nu a verificat care este opinia personală a acestuia vis-â-vis de cele solicitate prin cererea de chemare în judecată.
În ceea ce privește obligația de verificare a valabilității poliței RCA, aceasta nu îi revenea nicidecum pârâtului B. A. întrucât acesta efectua în mod sporadic curse pe autoturismul înmatriculat sub nr._, această obligație revenind în mod exclusiv S.C. P. S.R.L.
Analizând actele și lucrările dosarului,
se constată că pentru primul termen din_ tribunalul a stabilit că recurentul datorează taxă judiciară de timbru în cuantum de 515,50 lei și timbru judiciar de 5 lei, dispunând citarea acesteia cu mențiunea achitării acestor sume, sub sancțiunea anulării recursului ca netimbrat.
Anterior acestui termen, la data de_, recurentul a formulat cerere de ajutor public judiciar - fila 12, dar prin încheierea din data de_ s-a dispus respingerea acesteia ca neîntemeiată, acordându-se un nou termen de judecată pentru când i s-a pus în vedere acestuia prin citația aflată la fila 21 dosar, necesitatea de a plăti taxa judiciară de timbru în cuantum de 515,50 lei și timbru judiciar de 5 lei.
Cu toate acestea, recurentul nu s-a conformat dispozițiilor instanței astfel încât, față de disp.art.20 alin.1, 2 și 3 din Legea nr.146/1997 combinat cu art.3 alin.2 din OG nr.32/1995, cunoscut fiind principiul plății anticipate a taxelor judiciare de timbru, tribunalul va admite excepția netimbrării recursului invocată din oficiu cu consecința anulării acestuia ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite excepția netimbrării recursului și, în consecință:
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de recurentul B. | A. | împotriva sentinței civile |
nr. 1140/2012 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosar nr._ | . |
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi,_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||||
D. | E. L. | L. | T. | B. | A. P. M. |
GREFIER,
M. DP
Red/dact DEL/HAV
_ /2 ex
Jud. fond. D.Z.
| ← Decizia civilă nr. 8/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 123/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
