Decizia civilă nr. 161/2013. Excludere asociat

Decizii comerciale (litigii cu profesioniști) - CA Cluj (2013)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. _

DECIZIE CIVILĂ Nr. 161/2013

Ședința publică de la 22 Octombrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE A. -I. A.

Judecător DP Grefier M. N. Țâr

Pe rol, judecarea apelului declarat de pârâtul G. G. O. împotriva sentinței civile nr. 150 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. în contradictoriu cu intimații SC R. S., H. D. G., R. M. C.

, G. G. O., R. M. C., având ca obiect excludere asociat.

La data de_ se înregistrează din partea intimaților - concluzii scrise.

Se constată că mersul dezbaterilor au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 15 octombrie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.

C U R T E A :

Prin sentința civilă nr. 150 din 18 ianuarie 2013, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C., s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta- pârâtă reconvențională S.C. R. S.R.L. C. -N., în contradictoriu cu pârâții- reclamanți reconvenționali G. G. O. și H. D. G. și s-a dispus excluderea pârâților G. G. O. și H. D. G. din calitate de asociați ai reclamantei S.C. R.

S.R.L. și retragerea calității acestora de administratori ai reclamantei și continuarea reclamantei S.C. R. S.R.L. cu asociat unic pârât reconvențional R. M. C. deținând toate părțile sociale ale reclamantei.

S-a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de pârâții- reclamanți reconvenționali G. G. O. și H. D. G., în contradictoriu cu pârâtul reconvențional R. M. C. și cu reclamanta-pârâtă reconvențională S.C.

R. S.R.L. Au fost obligați pârâții-reclamanți reconvenționali G. G. O. și H.

D. G. la plata către reclamanta-pârâtă reconvențională S.C. R. S.R.L. a sumei de 10162,9 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanta

S.C. R. S.R.L. este o societate cu răspundere limitată, având ca asociați pe pârâții- reclamanți reconvenționali G. G. O. și H. D. G., având câte 6 părți sociale fiecare, și pe pârâtul reconvențional R. M. C. având 8 părți sociale. Prin actul adițional la statutul societății din_, s-a stabilit că atribuțiile privind administrarea societății vor fi exercitate de către cei trei asociați menționați, menționându-se că limita puterii administratorilor este cea stabilită de către adunarea generală a asociaților (f.16-18, vol. I). Potrivit prevederilor art. 11 din actul constitutiv al reclamantei-pârâtă reconvențională S.C. R. S.R.L., hotărârile asociaților se iau în adunarea generală, în condițiile prevăzute de art. 187-189 din Legea nr. 31/1990 (f.7-15, vol. I).

Reclamanta-pârâtă reconvențională S.C. R. S.R.L. a făcut dovada încercării de a convoca adunarea generală extraordinară a asociaților săi pentru data de_, prin convocatorul nr. 20/_ emis de pârâtul reconvențional R. M. C., având ca ordine de zi, printre altele, modificarea actului constitutiv al societății în sensul schimbării sediului social și a structurii acționariatului, și acordarea unei împuterniciri

pârâtului reconvențional R. M. C. pentru ca în numele și pentru societate să semneze contractul de finanțare nerambursabilă cu Autoritatea Națională de Cercetare Științifică (f.19). Or, deși acest convocator a fost expediat la_, fiecăruia dintre cei doi pârâți-reclamanți reconvenționali G. G. O. și H. D. G., pe adresele de domiciliu ale acestora, scrisorile recomandate cu confirmare de primire nu au fost ridicate de către acestea fiind returnate expeditorului (f.20-23, vol. I).

Un nou convocator cu nr. 24/_ și cu aceeași ordine de zi, pentru HAGEA din_ a fost emis de către pârâtul reconvențional R. M. C. (fila 45, vol. I) și expediat pârâților-reclamanți reconvenționali cu scrisori recomandate cu confirmare de primire, nici acestea nefiind ridicate de către destinatari (f.31-32, vol. II). În consecință, prin procesul verbal nr. 25/_, s-a constatat neprezentarea asociaților pârâți reclamanți reconvenționali G. G. O. și H. D. G., pentru a doua oară convocați, și aprobarea ordinii de zi în temeiul art. 193 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 (f.44, vol. I).

În cauză a fost administrată proba cu interogatoriul pârâtilor, în cadrul căreia pârâtul G. G. O. a arătat că nu a primit convocările la adunările generale ale reclamantei, întrucât locuieste la altă adresă decât cea din cartea de identitate, iar pârâtul reconventional R. M. cunoaste adresa la care locuieste (f.204-205, vol.I). Cu privire la acest din urmă aspect, tribunalul retine că prin răspunsurile la interogatoriu se pot formula recunoasteri în sprijinul pozitiei părtii adverse, tocmai obtinerea unor astfel de recunoasteri fiind scopul acestei probe, însă dacă partea formulează răspunsuri în sprijinul propriei pozitii procesuale, acestea au aceeasi valoare ca si afirmatiile făcute prin întâmpinare, neputând fi opuse părtii adverse fără a fi dovedite, sarcina probei apărărilor părtii revenind acesteia. Or, în spetă, sustinerea pârâtului reclamant reconventional G. G. O. în sensul că pârâtul reconventional cunostea adresa la care locuia în fapt si împrejurarea că aceasta nu era cea trecută în cartea de identitate, nu a fost probată. În cadrul interogatoriului, pârâtul H. D. G. a arătat că începând cu anul 2009 contributia sa în societate este în sensul că încearcă să se informeze pentru a vedea ce se întâmplă (f.206-207, vol.I).

Din declaratia martorului Vasiu I. -R. audiat în cauză, a rezultat că în vederea semnării unui contract pentru obtinerea unor finantări din fonduri europene dintre reclamantă si ANCS Bucuresti, a fost nevoie de un contract de parteneriat dintre societatea reclamantă si Tehnomag CUG SA, al cărei director este martorul, iar semnătura tuturor asociatilor reclamantei era necesară pentru scrisoarea de garantie bancară în vederea obtinerii prefinantării. Martorul a mai învederat că pozitia pârâtilor

G. G. O. și H. D. G. a fost în sensul că nu semnează scrisoarea de garantie bancară, după care contractul dintre reclamantă si ANCS nu s-a mai derulat întrucât nu s-a făcut plata de către reclamantă către Tehnomag CUG SA (f.2,vol.II). Totodată, martorul a arătat că la una din întâlnirile cu pârâtii, unul dintre acestia si-a manifestat interesul de a cunoaste continutul contractului, astfel că a înmânat acestuia o copie de pe contract, iar la întâlnirile ulterioare nu s-a mai discutat despre continutul contractului.

În cauză a fost administrată proba cu expertiza judiciară contabilă, fiind întocmit raport de expertiză judiciară contabilă de către expert contabil Prof. Univ. Dr. Bătrâncea I. (f.18-54, vol II), care a depus în două rânduri si răspuns la obiectiuni (f.208-209 si 271-273, vol.II), din acestea rezultând faptul că pârâtul reconventional R.

M. nu datorează sume de bani societătii reclamante, ci dimpotrivă, are de recuperat de la aceasta suma de 52.309,78 lei (f. 209, vol. II). Totodată, expertul contabil a fost si audiat în conditiile art. 211 Cod proc.civ. (f.280, vol.II), acesta învederând că contabilitatea trebuie să fie privită din punct de vedere al miscărilor patrimoniului, presupunând consemnarea operatiunilor în momentul în care acestea au loc pe bază de documente justificative, iar din acest punct de vedere modul de conducere a contabilitătii societătii reclamante a fost corect, totodată societatea reclamantă având

achitate toate obligatiile la bugetul de stat conform certificatului fiscal. Totodată, d-l expert a arătat că erorile de evidentiere în anumite conturi pe care le-a constatat, nu au influentat raportarea financiară finală.

Fată de această din urmă probă, si având în vedere ansamblul probelor administrate în cauză, tribunalul retine că pârâții-reclamanți reconvenționali G. G.

O. și H. D. G. nu au făcut dovada împrejurării de fapt invocate de către acestia în sustinerea cererii reconventionale, respectiv a faptului că pârâtul reconventional R. M. si-ar fi însusit diferite sume de bani din casieria societătii sau din contul bancar al acesteia si pe care le-ar fi folosit în interes personal, sarcina probei sub acest aspect revenind pârâtilor - reclamanti reconventionali față de prevederile art. 1169 Cod civ. Astfel, din proba cu expertiza judiciară contabilă prin care au fost analizate evidentele contabile ale societătii reclamante din anul 2004 si până în anul 2011, a rezultat că societatea reclamantă îi datorează pârâtului reconventional R. M. o sumă considerabilă, respectiv 52.309,78 lei, si nu faptul că acesta si-ar fi însusit sume din casieria sau conturile societătii. Totodată, proba cu expertiza a pus în evidentă corectitudinea evidentei contabile sub aspectul miscărilor patrimoniului, cu consemnarea operatiunilor în momentul în care acestea au avut loc pe bază de documente justificative, faptul că din acest punct de vedere modul de conducere a contabilitătii societătii reclamante a fost corect, societatea reclamantă având achitate toate obligatiile la bugetul de stat conform certificatului fiscal, iar erorile de evidentiere a unor operatiuni în anumite conturi, în locul evidentierii în alte conturi, constatate de către expert, nu au fost de natură să influenteze raportarea financiară finală.

Pentru aceste motive, s-a retinut că în ceea ce îl priveste pe pârâtul reconventional R. M. nu sunt întrunite în cauză conditiile art. 222 alin. 1 lit. d din Legea nr. 31/1990, invocate de către pârâții-reclamanți reconvenționali G. G. O. și H. D. G., astfel că s-a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți reconvenționali G. G. O. și H. D. G., în contradictoriu cu pârâtul reconvențional R. M. C. și cu reclamanta-pârâtă reconvențională S.C. R. S.R.L.

Pe de altă parte, s-a retinut însă că reclamanta a făcut dovada faptului că a încercat să acceseze fonduri europene în parteneriat cu SC Tehnomag CUG SA, prin încheierea unui contract cu ANCS Bucuresti, această operatiune fiind însă zădărnicită de lipsa de colaborare a pârâtilor-reclamanți reconvenționali G. G. O. și H. D.

G., acestia nedând curs convocării repetate pentru a participa la adunarea generală a asociatilor reclamantei anterior introducerii actiunii. În urma introducerii cererii de chemare în judecată, acestia au participat la adunări generale ale asociatilor societătii reclamante, ale căror procese verbale au fost depuse la dosar, în_ si_ (f.69-74 si 75-81, vol.I), din pozitia celor trei asociati în cadrul acestora confirmându-se faptul că neîntelegerile dintre acestia împietează asupra functionării societătii. Relevantă în acest sens a fost declaratia martorului Vasiu I. -R., din care a rezultat si faptul că pârâtii au primit acces la studierea contractului ce se dorea a fi încheiat de către reclamantă.

Potrivit dispozițiilor art. 222 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 a societăților comerciale, "poate fi exclus din societatea în nume colectiv, în comandită simplă sau cu răspundere limitată: a) asociatul care, pus în întârziere, nu aduce aportul la care s-a obligat; b) asociatul cu răspundere nelimitată în stare de faliment sau care a devenit legalmente incapabil; c) asociatul cu răspundere nelimitată care se amestecă fără drept în administrație ori contravine dispozițiilor art. 80 și 82; d) asociatul administrator care comite fraudă în dauna societății sau se servește de semnătura socială sau de capitalul social în folosul lui sau al altora";.

Cu privire la enumerarea cuprinsă în acest text de lege, tribunalul a reținut că aceasta nu este limitativă, excluderea unui asociat dintr-o societate comercială dintre

cele enumerate, respectiv societăți de persoane și societăți mixte, în această din urmă categorie intrând societatea cu răspundere limitată, putând fi dispusă și în alte situații care se subsumează neîndeplinirii obligației de affectio societatis de către asociatul a cărui excludere se solicită, și care ar fi putea fi justificate ca măsuri pentru asigurarea interesului general, acela ca societatea să continue, dat fiind faptul că existența neînțelegerilor grave dintre asociați, care împiedică funcționarea societății, este reglementate ca și cauză de dizolvare a societății comerciale, potrivit art. 227 alin. 1 lit. e din Legea nr. 31/1990. În acest sens pot fi primite susținerile reclamantei-pârâte reconvenționale în sensul că art. 1 din Legea societăților comerciale consacrî excluderea asociaților ca remediu, iar excluderea unui asociat ar putea fi interpretată ca o reziliere parțială a contractului de societate, în baza art. 1020 Cod civ., ca soluție pronunțată împotriva asociatului care nu și-a respectat obligațiile față de societate.

Astfel, tribunalul a reținut că affectio societatis, reprezentând caracterul special al consimțământului cerut pentru încheierea contractului de societate, trebuie păstrat pe întreaga durată de existență a societății, ca intenție de a colabora la derularea obiectivelor societare, asigurând astfel funcționarea acesteia. Această concluzie este corolarul firesc al dispozițiilor art. 1 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, potrivit cărora "în vederea desfășurării de activități cu scop lucrativ, persoanele fizice și persoanele juridice se pot asocia și pot constitui societăți cu personalitate juridică, cu respectarea dispozițiilor prezentei legi";. Affectio societatis este așadar un element, o condiție de fond a contractului de societate, astfel că dispariția acestuia în ceea ce îi privește pe unii dintre asociați nu trebuie să conducă automat la dizolvarea societății, ci mai degrabă la excluderea asociaților în cauză. Dacă societatea are posibilitatea din punct de vedere financiar și practic de a-și realiza obiectul de activitate, asociatul nemulțumit sau care nu dorește să conlucreze la realizarea obiectului activității societății, se poate retrage sau trebuie să poată fi exclus din societate, permițând astfel funcționarea în continuare a acesteia și asigurarea astfel a interesului general.

Lipsa lui ,,affectio societatis,, se poate manifesta și prin săvârșirea unor fapte de tipul celor prevăzute la art. 222 alin. 1 lit. a, c si d din Legea nr. 31/1990, dar poate exista și în alte condiții care pun în evidență încălcarea de către asociat a obligației de fidelitate față de societate sau dezinteresul acestuia în funcționarea societății, atunci când acestea sunt de natură să împiedice funcționarea societății. În astfel de situații, singura măsură care să permită asigurarea interesului general în funcționarea în continuare a societății, este excludere asociatului a cărui conduită blochează activitatea societății, întrucât încrederea reciprocă este premisa conlucrării pentru îndeplinirea obiectivelor societății. Astfel, dacă societatea poate funcționa după excluderea unuia dintre asociați ca urmare a existenței unor conflicte între asociați care făceau imposibilă funcționarea societății, o dizolvare a societății pentru neînțelegeri grave între asociați nu reprezintă o măsură rezonabilă și proporțională cu gravitatea situației ivite. În acest sens, s-au conturat soluții și la nivelul practicii judiciare, un exemplu fiind și Decizia nr. 768/_ a Înaltei Curți de C. și Justiție, prin care a fost menținută soluția instanței de fond de excludere a unuia dintre asociați pentru motivul existenței unor neînțelegeri grave între asociați și de respingere a cererii de dizolvare a societății.

Față de cele arătate, tribunalul a apreciat că în cazul acțiunilor de excludere a unui asociat dintr-o societate comercială, se impune analizarea de la caz la caz a situației concrete de fapt și a împrejurării dacă în concret conduita asociatului a cărui excludere se solicită, este de natură să împiedice funcționarea în continuare a societății și realizarea obiectului de activitate al acesteia, cazurile prevăzute de art. 222 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 fiind doar exemple de situații în care condițiile menționate sunt întrunite. În speță, reclamanta a probat lipsa elementului affectio societatis în ceea ce îi priveste pe pârâții-reclamanți reconvenționali G. G. O. și H. D. G. si faptul că aceasta împietează asupra posibilitătii societătii de a se implica în raporturi

juridice complexe, respectiv pentru finantarea de fonduri europene, motiv pentru care, fată de cele mai sus arătate, în baza art. 223 alin. 1 si 3 din Legea nr. 31/1990, s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta-pârâtă reconvențională S.C. R. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții-reclamanți reconvenționali G. G. O. și H. D.

G., si s-a dispus excluderea pârâților G. G. O. și H. D. G. din calitate de asociați ai reclamantei S.C. R. S.R.L., și retragerea calității acestora de administratori ai reclamantei, si continuarea reclamantei S.C. R. S.R.L. cu asociat unic pârât reconvențional R. M. C. deținând toate părțile sociale ale reclamantei. Actiunea a fost admisă doar în parte, întrucât retragerea dreptului de semnătură al pârâtilor pentru operatiuni în conturile bancare ale societătii reclamante nu se dispune de către instantă ca urmare a excluderii asociatilor, conform prevederilor de art. 223 din Legea nr. 31/1990.

Față de prevederile art. 274 alin. 1 Cod proc.civ., potrivit cărora "partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată";, întrucât reclamanta-pârâtă reconvențională S.C. R. S.R.L. a avut câștig de cauză, pârâții- reclamanți reconvenționali G. G. O. și H. D. G. fiind în culpă procesuală, tribunalul i-a obligat pe aceștia la plata către reclamanta-pârâtă reconvențională S.C.

R. S.R.L. a sumei de 10162,9 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, pârâtul G. G. O. a declarat apel,

precizând că motivele acestuia vor fi depuse până la prima zi de înfățișare conform art. 287 alin. 2 teza a II-a C.pr.civ.

Intimații SC R. S. și R. M. C. au depus concluzii scrise

prin care au solicitat respingerea apelului formulat de pârât deoarece acesta nu este motivat, fapt pentru care solicită ca în baza art. 292 alin. 2 C.pr.civ., solicita ca instanța să se pronunțe în fond numai în baza celor invocate la prima instanță.

Analizând apelul formulat din perspectiva motivelor invocate, C. ea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente

Cu titlu preliminar, pentru a justifica respectarea tuturor drepturilor procesuale ale părților și a preveni orice critică legată de acest aspect din partea apelantului G.

G. O., trebuie reanalizată din punctul de vedere al instanței de apel maniera în care a fost soluționată de către instanța de apel cererea de amânare formulată de către apelant pentru singurul termen de judecată acordat în dosar de către instanța de apel la data de_ . Astfel, la acest termen apelantul a formulat o cerere de amânare a judecății deoarece din motive medicale nu a reușit să realizeze un studiu aprofundat al dosarului care să-i permite motivarea corespunzătoare a apelului. În probațiune a depus o serie de înscrisuri medicale care justifică faptul că apelantul s-a aflat în concediu medical pentru diverse perioade în intervalul iulie - octombrie. Cererea a fost respinsă de către instanță ca absolut neîntemeiată la termenul din data de_, cu motivarea esențială că nu este temeinic motivată și are ca unic scop tergiversarea soluționării cauzei deși domeniul litigiilor dintre profesioniști trebuie guvernat de celeritate.

Trebuie precizat în primul rând faptul că dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Specializat C. încă de la data de_ iar probatoriul complex presupus de soluționarea cererii de chemare în judecată și a cererii reconvenționale a determinat ca dosarul să rămână pe rolul primei instanțe pentru un interval de aproximativ 3 ani. În acest interval apelantul a fost în permanent contact cu soluționarea dosarului, a fost citat atât la interogatoriu cât și la administrarea expertizei, prima instanță a respectat pe deplin principiul contradictorialității și al respectării dreptului la apărare.

În consecință, apelantul nu poate susține întemeiat că timp de trei ani de zile nu a știut ce probe au fost administrate și care au fost argumentele invocate de partea adversă și reținute ca fiind pertinente de către instanță pentru admiterea cererii de chemare în judecată. Sentința pronunțată de către prima instanță a fost comunicată

apelantului la data de_ (f. 287 volumul 3 fond), iar apelul fost declarat de către acesta la data de_, fără motive de fapt și de drept în susținere.

Dosarul de apel a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel C. la data de_ și a primit termen pentru soluționare la data de_ . Apelantul a fost citat la data de_, cu mai mult de 15 zile înainte de termenul de judecată fixat, cu mențiunea de a depune taxă de timbru și timbru judiciar, obligație căreia i s-a conformat.

În consecință, în opinia instanței de apel, de la comunicarea sentinței apelate (_ ) și până la termenul acordat la_, apelantul a beneficiat de un interval de timp mai mult decât suficient de peste 70 de zile pentru motivarea căii de atac cu toate argumentele de fapt și de drept considerate utile. Pretinsa stare de boală nu poate fi reținută ca un impediment în acest sens. Astfel, apelantul a probat că a fost în concediu medical 17 zile în luna iulie 2013 (interval irelevant pentru analiza noastră deoarece este anterior comunicării sentinței apelate), 6 zile în luna septembrie, din_ până la data de_, respectiv 10 zile în luna octombrie, din_ până la data de_ . În rezumat, din cele 70 de zile calculate de la data comunicării sentinței apelate până la primul termen stabilit de către instanța de apel, apelantul a fost în concediu medical 16 zile, situație în care instanța nu poate reține că apelantul s-a aflat într-o imposibilitate obiectivă de a motiva calea de atac. Dimpotrivă, a avut la dispoziție un interval de timp mai mult decât rezonabil.

Pe de altă parte, pentru a garanta dreptul la apărare al apelantului instanța a acordat și un termen de amânare a pronunțării pentru data de_, însă apelantul nu a folosit dreptul de a depune la dosar concluzii scrise. Mai mult, apelantul nu a fost prezent nici în ședința publică din data de_ deși pentru această dată nu a dovedit că se află în concediu medical.

În concluzie, instanța a respectat pe deplin dreptul la apărare al apelantului, însă s-a văzut nevoită să aibă în vedere și necesitatea soluționării cauzei într-un termen rezonabil, deoarece așa cum am enunțat anterior, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată încă din luna iunie 2010, iar domeniul de drept în care ne situăm este unul caracterizat printr-o maximă celeritate.

Fiind investită cu o cale devolutivă de atac și în lipsa unor motive nici măcar formale de apel, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 292 alin. 2 din vechiul C.p.c. aplicabil prin raportare la data introducerii cererii de chemare în judecată și a analizat calea de atac doar prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate în fața primei instanțe. Iar analiza modului în care prima instanță a soluționat cererea de chemare în judecată relevă faptul că a făcut o analiză amplă și corectă a argumentelor invocate de către părți, a analizat probatoriul complex în mod temeinic și a făcut o aplicare profesionistă a textelor legale incidente. Motivarea sentinței este amplă, temeinică și urmărește un fir logic cu respectarea tuturor criteriilor dreptului la un proces echitabil. Instanța de apel din oficiu nu poate reține din actele și lucrările dosarului primei instanțe vreun argument care ar conduce la o altă soluție decât cea pronunțată de către prima instanță. Dimpotrivă, toate argumentele prezentate pe larg în sentința apelată care sunt ancorate puternic în probatoriul administrat justifică pe deplin menținerea soluției.

Doar ca o scurtă analiză reținem faptul că reclamanta-pârâtă reconvențională

S.C. R. S.R.L. a făcut dovada încercării de a convoca adunarea generală extraordinară a asociaților săi pentru data de_, prin convocatorul nr. 20/_ emis de pârâtul reconvențional R. M. C., având ca ordine de zi, printre altele, modificarea actului constitutiv al societății în sensul schimbării sediului social și a structurii acționariatului, și acordarea unei împuterniciri pârâtului reconvențional R. M.

C. pentru ca în numele și pentru societate să semneze contractul de finanțare nerambursabilă cu Autoritatea Națională de Cercetare Științifică (f.19 dosar fond). Deși acest convocator a fost expediat la_, fiecăruia dintre cei doi pârâți-reclamanți reconvenționali G. G. O. și H. D. G., pe adresele de domiciliu ale

acestora, scrisorile recomandate cu confirmare de primire nu au fost ridicate de către acestea fiind returnate expeditorului (f.20-23, vol. I). Un nou convocator cu nr. 24/_ și cu aceeași ordine de zi din_ a fost emis de către pârâtul reconvențional R. M.

C. (fila 45, vol. I) și expediat pârâților-reclamanți reconvenționali cu scrisori recomandate cu confirmare de primire, nici acestea nefiind ridicate de către destinatari (f.31-32, vol. II). În consecință, prin procesul verbal nr. 25/_, s-a constatat neprezentarea asociaților pârâți reclamanți reconvenționali G. G. O. și H. D.

G., pentru a doua oară convocați, și aprobarea ordinii de zi în temeiul art. 193 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 (f.44, vol. I).

Din declaratia martorului Vasiu I. -R. a rezultat că în vederea semnării unui contract pentru obtinerea unor finantări din fonduri europene dintre reclamantă si ANCS Bucuresti, a fost nevoie de un contract de parteneriat dintre societatea reclamantă si Tehnomag CUG SA, al cărei director este martorul, iar semnătura tuturor asociatilor reclamantei era necesară pentru scrisoarea de garantie bancară în vederea obtinerii prefinantării. Martorul a mai învederat că pozitia pârâtilor G. G. O. și H.

D. G. a fost în sensul că nu semnează scrisoarea de garantie bancară, după care contractul dintre reclamantă si ANCS nu s-a mai derulat întrucât nu s-a făcut plata de către reclamantă către Tehnomag CUG SA (f.2,vol.II).

În cauză a fost administrată și proba cu expertiza judiciară contabilă, probă complexă însoțită de două seturi de răspunsuri la obiecțiuni. Din această probă rezultă faptul că pârâtul reconventional R. M. nu datorează sume de bani societătii reclamante, ci dimpotrivă, are de recuperat de la aceasta suma de 52.309,78 lei (f. 209, vol. II). Expertul contabil a fost si audiat în conditiile art. 211 Cod proc.civ. (f. 280, vol.II), acesta învederând că modul de conducere a contabilitătii societătii reclamante a fost corect, totodată societatea reclamantă având achitate toate obligatiile la bugetul de stat conform certificatului fiscal. Fată de această din urmă probă, tribunalul a retinut pe deplin justificat că pârâții-reclamanți reconvenționali G. G. O. și H. D. G. nu au făcut dovada împrejurării că pârâtul reconventional R. M. si-ar fi însusit diferite sume de bani din casieria societătii sau din contul bancar al acesteia si pe care le-ar fi folosit în interes personal. Dimpotrivă, din proba cu expertiza judiciară contabilă prin care au fost analizate evidentele contabile ale societătii reclamante din anul 2004 si până în anul 2011, a rezultat că societatea reclamantă îi datorează intimatului R.

M. o sumă considerabilă, respectiv 52.309,78 lei. Totodată, proba cu expertiza a pus în evidentă corectitudinea evidentei contabile sub aspectul miscărilor patrimoniului, cu consemnarea operatiunilor în momentul în care acestea au avut loc pe bază de documente justificative, iar erorile de evidentiere a unor operatiuni în anumite conturi, în locul altor conturi, constatate de către expert, nu au fost de natură să influenteze raportarea financiară finală.

Pentru aceste motive, s-a retinut întemeiat că în ceea ce îl priveste pe pârâtul reconventional R. M. nu sunt întrunite conditiile art. 222 alin. 1 lit. d din Legea nr. 31/1990, astfel că s-a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională.

Pe de altă parte, prima instanță de fond a reținut motivat că reclamanta a făcut dovada faptului că a încercat să acceseze fonduri europene în parteneriat cu SC Tehnomag CUG SA iar această operatiune a fost zădărnicită de lipsa de colaborare a

pârâtilor - reclamanți reconvenționali G. G. O. și H. D. G., acestia nedând curs convocării repetate pentru a participa la adunarea generală a asociatilor reclamantei anterior introducerii cererii de chemare în judecată. Subsecvent introducerii cererii de chemare în judecată și numai din acest motiv, acestia au participat la adunări generale ale asociatilor societătii reclamante, ale căror procese verbale au fost depuse la dosar, în_ si_ (f.69-74 si 75-81, vol.I), confirmându-se cu acest prilej faptul că neîntelegerile dintre aceștia împietează asupra functionării societătii. Relevantă în acest sens a fost declaratia martorului Vasiu I. -R.

, din care a rezultat si faptul că pârâtii au primit acces la studierea contractului ce se dorea a fi încheiat de către reclamantă.

Cu privire la enumerarea cuprinsă textul art. 222 alin. 1 din Legea 31/1990, tribunalul a reținut cu argumente consistente că nu este o enumerare limitativă, ci excluderea poate fi dispusă și în alte situații care se subsumează neîndeplinirii obligației de ,,affectio societatis,, de către asociatul a cărui excludere se solicită.

Art. 1 din Legea societăților comerciale consacră excluderea asociaților ca remediu, iar excluderea unui asociat ar putea fi interpretată ca o reziliere parțială a contractului de societate, în baza art. 1020 Cod civ., ca soluție pronunțată împotriva asociatului care nu și-a respectat obligațiile față de societate. Affectio societatis este un element, o condiție de fond a contractului de societate, astfel că dispariția acestuia în ceea ce îi privește pe unii dintre asociați nu trebuie să conducă automat la dizolvarea societății, ci mai degrabă la excluderea asociaților în cauză. Dacă societatea are posibilitatea din punct de vedere financiar și practic de a-și realiza obiectul de activitate, asociatul nemulțumit sau care nu dorește să conlucreze la realizarea obiectului activității societății, se poate retrage sau trebuie să poată fi exclus din societate. Lipsa lui ,,affectio societatis,, se poate manifesta și prin săvârșirea unor fapte de tipul celor prevăzute la art. 222 alin. 1 lit. a, c si d din Legea nr. 31/1990, dar poate exista și în alte condiții care pun în evidență încălcarea de către asociat a obligației de fidelitate față de societate sau dezinteresul acestuia în funcționarea societății. În astfel de situații, singura măsură care să permită asigurarea interesului general în funcționarea în continuare a societății, este excludere asociatului a cărui conduită blochează activitatea societății, întrucât încrederea reciprocă este premisa conlucrării pentru îndeplinirea obiectivelor societății.

Față de cele arătate, tribunalul a reținut întemeiat că în cazul acțiunilor de excludere a unui asociat, se impune analizarea de la caz la caz a situației concrete de fapt și a împrejurării dacă în concret conduita asociatului a cărui excludere se solicită, este de natură să împiedice funcționarea în continuare a societății și realizarea obiectului de activitate al acesteia, cazurile prevăzute de art. 222 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 fiind doar exemple de situații în care condițiile menționate sunt întrunite. În speță, instanța a reținut întemeiat lipsa elementului affectio societatis în ceea ce îi priveste pe pârâții-reclamanți reconvenționali G. G. O. și H. D. G. si faptul că aceasta împietează asupra posibilitătii societătii de a se implica în raporturi juridice complexe, respectiv pentru finantarea de fonduri europene, motiv pentru care, în baza art. 223 alin. 1 si 3 din Legea nr. 31/1990, a admis în parte cererea formulată de reclamanta - pârâtă reconvențională S.C. R. S.R.L. și a dispus excluderea pârâților

G. G. O. și H. D. G. din calitate de asociați ai reclamantei S.C. R. S.R.L., și retragerea calității acestora de administratori ai reclamantei, si continuarea reclamantei S.C. R. S.R.L. cu asociat unic pârât reconvențional R. M. C. .

Instanța de apel nu poate concluziona într-o manieră diferită după analiza tuturor argumentelor expuse ale primei instanțe, situație în care în baza dispozițiilor art. 296 alin. 1 C.p.c., instanța va respinge apelul declarat de pârâtul G. G. O. împotriva sentinței civile nr. 150 din 18 ianuarie 2013, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C., pe care o va menține în întregime.

Fiind în culpă procesuală apelantul va fi obligat să plătească intimatei S.C. R.

S.R.L. suma de 1.500 lei, cheltuieli de judecată în apel cu titlul de onorariu avocat. Deși întâmpinarea a fost depusă de către doi intimați, doar SC R. S. a făcut dovada avansării acestei sume, conform chitanței depuse în probațiune (a se vedea anexa concluziilor scrise).

PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge apelul declarat de pârâtul G. G. O. împotriva sentinței civile nr. 150 din 18 ianuarie 2013, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C., pe care o menține în întregime.

Obligă apelantul să plătească intimatei S.C. R. S.R.L. suma de 1.500 lei, cheltuieli de judecată în apel.

Decizia este definitivă și executorie.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 22 octombrie 2013.

	PREȘEDINTE,		JUDECĂTOR,	GREFIER,
A.	A. I. D.	P.	M. N. ȚAR

Red.A.A.I./_ .

Dact.H.C./5 ex.

Jud.fond: V. L. Oros.

#Excludere Asociat din Societate. Jurisprudenta

← Sentința civilă nr. 150/2013. Excludere asociat		Sentința civilă nr. 512/2013. Excludere asociat →

Decizia civilă nr. 161/2013. Excludere asociat

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 161/2013. Excludere asociat