Decizia civilă nr. 38/2013. Excludere asociat
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 38/2013
Ședința publică de la 07 Martie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE L. U. JUDECĂTOR M. D.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare apelul formulat de reclamantul L. V. împotriva sentinței civile nr. 2249/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C., în contradictoriu cu pârâții L. A. și SC M. V. I. S., având ca obiect excludere asociat.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
C. ea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., raportat la art. 7208, corelat cu art. 282 alin. 1, teza a II-a C. Pr. Civ. constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că apelul este insuficient timbrat, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
C. ea, după deliberare, având în vedere faptul că apelantul datora pentru apelul promovat o diferență la taxa judiciară de timbru în sumă de 14,5 lei, obligație față de care acesta nu s-a achitat, din oficiu, invocă excepția insuficientei timbrări a apelului și rămâne în pronunțare asupra excepției invocată.
După terminarea dezbaterilor în cauză se prezintă apelantul personal, asistat de către avocat O. I., iar ca urmare a cererii formulată, C. ea dispune redeschiderea dezbaterilor în cauză.
Reprezentantul apelantului depune la dosar diferența la taxa judiciară de timbru, motiv pentru care C. ea revine asupra excepției insuficientei timbrări.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, C. ea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentantul apelantului solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, casarea hotărârii atacate și rejudecând, admiterea cererii introductive de instanță, cu cheltuieli de judecată la fond.
C. ea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2249 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C., a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul L. V. în contradictoriu cu pârâții L. A. și SC M. V. I.
S., având ca obiect excluderea asociatului pârât L. A. din cadrul societății comerciale M. V. I. S. .
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
În conformitate cu art. 222 alin. 1 lit. d din Legea nr. 31/1990, poate fi exclus din societatea în nume colectiv, în comandită simplă sau cu răspundere limitată asociatul administrator care comite fraudă în dauna societății sau se servește de semnătura socială sau de capitalul social în folosul lui sau al altora.
În speță nu au fost întrunită însă această ipoteză. Astfel cum rezultă din contractul nr. 104/26 martie 2007 (f.8-9) și contractul de subînchiriere încheiat de
pârâtă cu SC ZIMMERLIN TECC (f.15-17), coroborat cu notificarea nr. 510/5 septembrie 2007, expediată pârâtei de SC ZIMMERLIN TECC prin intermediul BEJ STOLNEAN M. și cu dovada de comunicare, aceste acte juridice au fost încheiate de pârâta SC M. V. I. S., fiind reprezentată de unul dintre cei doi administratori cu puteri depline, pârâtul L. A., conform art. 7 din contractul de societate și pct. IV, art. 7 și 8, respectiv pct. VI, art. 11 din statutul pârâtei.
Reclamantul nu a făcut însă nici dovada încasării de către pârâtul L. A. a sumelor cuvenite pârâtei SC M. V. I. S. în temeiul acestor contracte, nici dovada că aceste sume ar face parte din capitalul social al pârâtei SC M. V.
S. și nici dovada faptului că sumele respective ar fi fost folosite de pârâtul L. A. în folosul său propriu sau al unei alte persoane decât societatea pârâtă.
Cât privește pretinsa fraudă a pârâtului, tribunalul are în vedere faptul că această noțiune presupune încheierea de către pârâtul L. A. a unor act juridice sau săvârșirea unor fapte juridice cu intenția de a prejudicia societatea comercială pârâtă. Reclamantul nu a făcut însă dovada vreunor acte sau fapte în acest sens și nici a intenției frauduloase a pârâtului L. A. .
Notificarea din 11 decembrie 2007 adresată de reclamant pârâtului (f.10-11), respectiv notificarea nr. 15/22 ianuarie 2008 adresată de reclamant pârâtului și comunicată prin intermediul SCPEJ ADAM și OSZOCZKI (f.19), precum și notificarea nr. 510/5 septembrie 2007 expediată pârâtei de SC ZIMMERLIN TECC prin intermediul BEJ STOLNEAN M. (f.16) reprezintă acte unilaterale, lipsite de valoare probatorie în ceea ce privește pretinsa fraudă a pârâtului L. A., deoarece ele nu conțin recunoașteri ale pârâtului în ceea ce privește pretențiile reclamantului.
Cât privește fișa sintetică totală a pârâtei, aflată la f. 18 a dosarului, tribunalul a reținut că debitele arătate în cuprinsul acestui document emis de AFP a mun. C. -N. reprezintă obligații fiscale ale pârâtei, însă acest document nu face dovada faptului că pârâta SC M. V. S. a avut disponibilul necesar pentru a le plăti și nici dovada faptului că pârâtul a folosit sumele de bani respective în alt scop.
Mai mult, în condițiile în care reclamantul avea și el calitatea de administrator cu puteri depline al debitoarei SC M. V. S., reclamantul avea aceleași drepturi și îndatoriri cu pârâtul în ceea ce privește administrarea pârâtei SC M. V. S., având și el acces la disponibilul pârâtei și la conturile pârâtei. Din coroborarea înscrisurilor aflate la dosar, tribunalul a reținut că între reclamant și pârât au apărut neînțelegeri în ceea ce privește administrarea societății comerciale pârâte încă din anul 2008, însă analiza acestui aspect excede limitelor
învestirii tribunalului.
Pentru toate considerentele mai sus expuse, reținând faptul că reclamantul nu a făcut dovada comiterii de către pârât a vreunei fraude în dauna societății și nici dovada faptului că pârâtul s-ar fi servit de semnătura socială sau de capitalul social în folosul lui sau al altora, tribunalul, în temeiul art. 1169 din Codul civil de la 1864 și al art. 129 alin. 1, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul L. V., în contradictoriu cu pârâții L. A. și SC M. V. I.
, având ca obiect excluderea asociatului pârât L. A. din cadrul societății comerciale M. V. I. S. .
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul L. V.
, solicitând casarea sentinței civile atacate și rejudecând cauza, admiterea solicitării privind excluderea din societate a pârâtului intimat L. A., cu cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
În motivarea apelului reclamantul a arătat că la data de_, a formulat o acțiune, având ca obiect excluderea pârâtului L. A. din calitatea de asociat al SC M. V. I. S., pe care instanța a respins-o, considerând ca acțiunea nu întrunește condițiile prevăzute de art. 80 și 81 din Legea nr. 31/1990.
Arată că a depus la dosarul cauzei o serie de înscrisuri care sa justifice acțiunea, considerând prin aceasta că solicitările acestuia sunt justificate, însă instanța de fond, practic, prin hotărârea atacata, a nesocotit acestea, motiv pentru care va motiva și prezentul recurs prin aspecte relevante în admiterea acestuia.
Astfel, SC M. V. I. S. a luat ființă la_, având la baza actul constitutiv - contractul de societate și statutul, având sediul social stabilit în C. -N.
, str. D. nr. 97, ap. 3, jud. C. și un capital social de 200 lei.
Societatea este constituita printr-un capital cu un aport egal al asociaților L.
V. și L. A., administrarea și reprezentarea fiind atribuita de asemenea ambilor asociați.
Conform art. 11 din Statut, hotărârile asociaților se iau în Adunarea generala în condițiile art. 191-194 din Legea nr. 31/1990 (rep.), iar în art. 15 din statut se prevăd modalitățile de soluționare a litigiilor.
Menționează că, încă de la începutul activității societății, pârâtul a încercat sa eludeze principiile de funcționare și statutul firmei printr-o atitudine de superficialitate în relațiile cu apelantul și cu terții, urmărind obținerea de foloase personale în detrimentul dezvoltării afacerilor și obținerea unui profit în beneficiul societății.
Astfel, la data de_, pârâtul a semnat fără cunoștința acestuia Contractul comercial nr. 104/2007 încheiat cu SC Matex S. C. -N., având ca obiect vânzarea unor utilaje și accesorii, bunuri proprietatea societății pentru suma de 40.000 euro plus TVA, plata acestora urmând a se face în 12 luni de zile, suma fiind însușita în folos propriu.
De asemenea, paratul a continuat succesiv înstrăinarea altor utilaje și accesorii prin facturi emise în afara contractului aceluiași beneficiar, în valoare de 64.817,9 lei, aspect pe care instanța de fond le-a tratat cu superficialitate, afirmând ca nu facem dovada acestei sume, la dosarul cauzei fiind depuse documente justificative.
Din sumele încasate, pe care pârâtul și le-a însușit în totalitate în interes propriu, acesta nu a plătit nici TVA și nici impozitul pe profit, fapte deosebit de grave asupra rezultatelor financiar contabile care au dus pur și simplu la blocarea activității societății.
La acestea se adaugă și neplata unor spatii închiriate și mai mult a subînchiriat aceste spatii în mod ilegal, cu repercursiuni nefaste asupra veniturilor firmei.
Așa se explica înregistrarea unor datorii acumulate fata de bugetul de stat, furnizori și angajați, care au fost suportate de subsemnatul pentru evitarea intrării în faliment a societății.
La_, L. A. a abandonat tacit societatea, nemailuand parte la activitatea de producție și implicit la încercarea de redresare a societății, cu toate ca în nenumărate rânduri a încercat prin notificări contactarea lui și reluarea conlucrării cu acesta.
Dispariția acestuia din activitatea societății a dus la imposibilitatea tinerii unor adunări generale, neîntrunindu-se cvorumul necesar stabilit de Legea nr. 31/1990 și astfel, a fost refuzat sistematic de toate băncile comerciale contactate pentru acordarea unor credite, afectarea relațiilor cu partenerii de afaceri, angajarea și menținerea personalului, etc.
Este evident ca motivele excluderii pârâtului din societate sunt mai numeroase, dar și numai cele expuse duc la concluzia ca paratului i se pot imputa exclusiv cauzele esențiale pentru situația de insolventa în care s-a ajuns, consecința ilegalităților comise în "fraudă în dauna societății și asociatului", culpa sancționata de art. 217 (d) din Legea nr. 31/1990.
Nici aceste argumente nu au convins instanța de fond sa constate ca L. A. a înstrăinat bunuri ale societății prin frauda (furt), element esențial în dezlegarea
acestei pricini, înfrângând prin aceasta spiritul Legii nr. 31/1990, care reglementează funcționarea legala a societăților comerciale.
A demonstrat și faptul ca sumele încasate prin aceste mijloace frauduloase au fost folosite în interes personal, iar faptul ca fiecare dintre noi putea lua o serie de decizii în mod egal, având un aport la capital de 50%, nu îndreptățește pe nici unul să lucram în frauda societății sau a asociatului.
Consideră ca sunt îndeplinite cele trei componente ale fraudei prevăzute de art. 217 (d), respectiv un comportament abuziv prin acțiunile sale (latura obiectiva), cu intenția clara de a folosi patrimoniul comun în scop personal, prin înstrăinarea acestuia și obținerea unor foloase personale necuvenite (latura subiectiva) și a conștiinței, incorectitudinii și reprezentării rezultatului acestor fraude materializat în prejudiciu moral și material al societății și al asociaților săi.
Pârâtul a încălcat și art. 80 și 81 din Legea nr. 31/1990, întrucât nu a solicitat și nu a avut consimțământul scris al asociatului, înstrăinând capitalul și bunurile societății numai în folos personal.
Neplata datoriilor acumulate le pun exclusiv pe seama conduitei pârâtului, întrucât prin aceasta a dus firma în stare de faliment.
Menționează în concluzie ca apelul este temeinic și legal, învederând instanței că neadmiterea acestuia ne-ar aduce în continuare mari prejudicii materiale și morale, în condițiile în care continuarea unei activități comune cu paratul este imposibila, fiind elocvent și modul în care a reușit la prima instanța sa îndeplinească procedura de citare, sustrăgându-se atât în ceea ce privește răspunderea în societate cât și atitudinea față de instanțele judecătorești române.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel și a apărărilor formulate, C. ea reține următoarele:
Așa cum a reținut corect prima instanță asociatul administrator poate fi exclus din societatea cu răspundere limitată în temeiul art. 222 alin. 1 lit. d) din Legea societăților nr. 31/1990 dacă comite fraudă în dauna societății sau se servește de semnătura socială sau de capitalul social în folosul lui sau al altora.
Astfel, această ipoteză de excludere legală a fost corect analizată de prima instanță cu trimitere la probatoriul cauzei care a fost corect, temeinic și legal analizat și interpretat, așa încât concluzia că din înscrisurile semnate de pârât în calitate de administrator asociat nu se deduce că acesta a folosit semnătura socială în folos propriu așa cum afirmă apelantul.
Mai apoi, cât privește alegația privind frauda în dauna societății, prima instanță a reținut corect că această faptă presupune în latura sa obiectivă încheierea unor acte juridice ori comiterea unor fapte juridice de către pârât cu intenția de a prejudicia societatea. Or, în speță, corect s-a reținut că reclamantul nu a dovedit săvârșirea de către pârât a unor atari acte sau fapte juridice și nici intenția frauduloasă a păgubirii societății. În acest context, corect au fost calificate și analizate cele două notificări, care în sine nu reprezintă decât acte juridice unilaterale fără ca acestea să conțină recunoașteri a pârâtului în ceea ce privește pretențiile reclamantului cu privire la cauzele excluderii și starea de fapt dedusă judecății.
Trebuie notat că în doctrină s-a afirmat că frauda în dauna societății presupune orice acțiune sau omisiune săvârșită cu intenție de către asociatul administrator, indiferent dacă acesta are sau nu atribuții de reprezentare și independent de faptul dacă prejudiciul se produce în sfera gestiunii interne sau în raporturile cu terții.
Or, așa cum s-a învederat mai sus o atare ipoteză nu a fost probată în speță.
Așa cum a reținut corect și prima instanță din probatoriul administrat în cauză rezultă că speța are în vedere deopotrivă neînțelegerile intervenite între asociați începând cu anul 2008 în legătură cu modul de administrare și gestionare
a societății or, așa cum s-a învederat corect în sentință aceste aspecte nu au, însă, relevanță, în absența altor probe, în contextul dat de art. 227 din lege.
În acest context, Secția a II-a civilă a Înaltei Curți de C. și Justiție a decis că enumerarea realizată de legiuitor în art. 222 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 este limitativă iar asimilarea altor condiții care să atragă excluderea asociatului din societate, celor prevăzute de lege, nu este posibilă întrucât neînțelegerile dintre asociați, având un caracter grav și care împiedică funcționarea societății, reprezintă un caz de dizolvare a acesteia. (ÎCCJ - Secția a II-a civilă, decizia nr. 2392 din 9 mai 2012.
Așa fiind, analizând motivele de apel, întreg materialul probator din dosarul de fond atașat, C. ea constată ca apelul este nefondat. In motivarea acestei soluții instanța de apel a reținut ca din înscrisurile administrate în faza de judecare în prima instanță, nu sunt dovedite susținerile apelantului ca si motive de apel pentru schimbarea sentinței apelate.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 296 C.pr.civ. se va respinge apelul ca nefondat cu consecința păstrării în întregime a sentinței apelate.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge apelul declarat de reclamantul L. V. împotriva sentinței civile nr. 2249 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C.
, pe care o menține în întregime.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 07 martie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
U. M. D.
GREFIER,
T.
Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./_
Jud.fond. F. -Iancu Moțu
| ← Sentința civilă nr. 2013/2013. Evacuare | Sentința civilă nr. 150/2013. Excludere asociat → |
|---|
