Decizia civilă nr. 162/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. UNIC _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR.162/R/2013
Ședința publică din data de_ Instanța este constituită din: PREȘEDINTE - M. C. B. JUDECĂTOR - C. C. JUDECĂTOR - D. H. GREFIER - T. G.
Pe rol fiind soluționarea recursului promovat de către recurentele SC U. A. SA B., SC U. A. SA - S. C. și SC U. A.
SA - A. D. împotriva sentinței civile nr. 1704/2012 pronunțată la data de_ de către Judecătoria Dej în dosar nr._, intimat fiind SC A.
C. A. DE A. S. D., având ca obiect în primă instanță, pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta recurentelor, d-na avocat CHIRILĂ L. I. cu împuternicire depusă la dosar și reprezentanta intimatei d-nul avocat CRISTIAN - IOAN DUMITRU, cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei la fila 11.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că s-a depus la data de_, întâmpinare la care este anexată dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 194 lei și 4,70 lei timbru judiciar pentru fond.
Se comunică un exemplar din întâmpinarea depusă de către intimat reprezentantei recurentelor.
În temeiul art. 1591Cod procedură civilă, tribunalul constată că este competent general, material și teritorial să soluționeze prezentul recurs.
Reprezentanta recurentelor face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 956,80 lei și 5 lei timbru judiciar. În ce privește ordinul de plată arată că a depus doar o copie și nu a observat ca originalul să fi ajuns la dosarul cauzei. Arată că nu a intrat în posesia originalului și nici nu a reușit să lămurească acest aspect în această dimineață cu părțile pe care le reprezintă. La solicitarea tribunalului reprezentanta recurentelor certifică pentru conformitate ordinul de plată care atestă plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 956,80 lei.
T. ul constată că s-a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, pe copia ordinului de plată depus la dosar fiind menționat inclusiv numărul dosarului pentru care se achită această taxă judiciară de timbru.
Întrebată fiind, reprezentanta recurentei arată că nu mai susține capătul de cerere privind suspendarea executării hotărârii până la soluționarea recursului, având în vedere că s-au achitat datoriile ca urmare a executării silite.
Reprezentantul intimatului solicită în probațiune încuviințarea probei cu înscrisurile și în acest sens depune la dosarul cauzei un extras de
cont din care rezultă că s-au achitat sumele acordate prin hotărârea judecătorească pronunțată de instanța de fond. În ceea ce privește cererea de suspendare formulată de către recurente este lipsită de obiect, dar având în vedere cele relatate de reprezentanta recurentelor solicită a se lua act de renunțarea la cererea de suspendare a hotărârii.
De asemenea, față de împrejurarea că reprezentanta recurentelor a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru arată că nu mai înțelege să susțină excepția netimbrării recursului.
Reprezentanta recurentelor și reprezentantul intimatului arată că nu mai au cereri de formulat și probe de administrat împrejurare față de care instanța, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri judiciare.
Reprezentanta recurentelor față de întâmpinarea depusă de către intimat solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise având în vedere că s-ar impune față de anumite aspecte arătate în întâmpinare să facă anumite precizări.
Având în vedere data la care a fost depusă întâmpinarea de către intimat, tribunalul va respinge cererea de amânare a pronunțării și pune în discuție posibilitatea lăsării la a doua strigare, pentru ca reprezentanta recurentei sa ia cunostinta de aspectele prezentate prin intampinare.
Reprezentanta recurentelor arată că este de acord cu lăsarea cauzei la a doua strigare.
Reprezentantul intimatului de asemenea arată că nu se opune lăsării cauzei la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei se prezintă reprezentanta recurentelor, d-na avocat CHIRILĂ L. I. cu împuternicire depusă la dosar și reprezentanta intimatei d-na avocat CRISTIAN - IOAN DUMITRU, cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei la fila 11.
Reprezentantul intimatei în ceea ce privește excepția tardivității recursului în cauză, arată faptul că raportat la filele 170, 173 și 174 din dosarul Judecătoriei C. -N., reprezentând dovezile de comunicare a sentinței atacate rezultă că hotărârea a fost comunicată cu recurentele la data de data de_ ,_, iar recursul a fost înregistrat la data de _
. Mai arată că atașat motivelor de recurs nu a regăsit împuternicire avocațială a reprezentantelor recurentelor.
T. ul pune în discuție excepția tardivității invocată de către reprezentantul intimatei.
Reprezentanta recurentelor arată că nu ar putea răspunde susținerilor reprezentantului intimatului, referitor la împuternicirea avocațială, fără să verifice dosarul instanței.
T. ul aduce la cunoștința reprezentantului intimatei că împuternicirea avocațială a reprezentantei recurentelor este atașată motivelor de recurs.
Reprezentanta recurentelor cu privire la data formulării recursului solicită a i se comunica data de pe plicul în care a fost expediat recursul.
T. ul aduce la cunoștința reprezentantei recurentelor că data de pe plic este_ .
Reprezentantul intimatului solicită a i se comunica care este data împuternicirii avocațiale a reprezentantei recurentelor.
T. ul aduce la cunoștința reprezentantului intimatului că data de pe împuternicirea avocațială a reprezentantei recurentei este data de _
.
Reprezentanta recurentelor arată că hotărârea i-a fost comunicată la data de_, la sediul din B., iar la sucursală la data de_ . Față de data comunicării recursului apreciază că recursul a fost formulat în termen, iar data de_ ar fi ultima zi în care s-a putut formula recursul, motiv pentru care solicită respingerea excepției tardivității formulării recursului.
T. ul respinge excepția tardivității recursului invocată de către intimată, constatând faptul că recursul a fost exercitat cu respectarea termenului de 15 zile, raportat la data comunicării hotărârii_, cu recurenta SC U. A. SA B. și având în vedere data la care a fost expediată cererea de recurs respectiv_ și dispozițiile art. 104 Cod Procedură Civilă.
Reprezentanta recurentei și reprezentantul intimatei arată că nu mai au cereri de formulat și probe de administrat împrejurare față de care instanța, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri judiciare.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului formulat împotriva sentinței civile nr. 1704/2012 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei D., să se admită excepția lipsei capacității procesuale față de U. A. SA - S. C., U. A. SA- A. D. și să se modifice sentința atacată în sensul respingerii cererii față de acestea ca urmare a admiterii excepției invocate. În raport cu SC U. A. SA B., solicită casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrarea probelor în vederea unei juste soluționări a cauzei. În subsidiar, în situația în care se va aprecia că probele administrate sunt de natură să ducă la pronunțarea unei soluții corecte, solicită respingerea acțiunii față de aceasta întrucât nu a fost dovedită procedura riscului asigurat și întinderea prejudiciului, în condițiile contractului de asigurare. Arată că în considerentele hotărârii s-a reținut că excepția invocată este respinsă raportat la prevederile art. 41 aliniatul 2 Cod procedură Civilă care ar justifica capacitatea procesuală pentru sucursale și agenții. De asemenea instanța a reținut că autovehiculul în cauză a fost reparat de către service Fărcaș, dar despăgubirea trebuie stabilită în exclusiv în baza raportului de expertiză. De asemenea a arătat instanța în ceea ce privește expertiza tehnică, nu sunt justificate obiecțiunile, raportat la faptul că la data constatării daunelor de către reprezentanții recurentelor nu s-a făcut nicio obiecție cu privire la acestea și prin urmare din lipsa acestor obiecțiuni rezultă că accidentul rutier a avut loc în condițiile date și cu recurentele datorează despăgubirii în cuantumul stabilit de către expert.
Criticile pe care la aduce hotărârii instanței de fond vizează greșita respingere a excepției lipsei capacității procesuale a recurentelor, greșita interpretare a probelor și greșita aplicare a normelor legale indicate în cauză. Instanța de fond a reținut în mod greșit, însusindu-și opinia expertului, că inspectorul de daună putea și era obligat să consemneze în
procesul de constatare a avariilor orice element avariat care nu are legătură cu accidentul și asupra căruia planează îndoieli, iar în condițiile în care acesta a trecut piesele și ansamblele avariate în procesul-verbal se presupune că aceasta le-a văzut și ele nu i-au trezit nici un fel de suspiciuni. Înscrisul care cuprinde avariile autovehicului trebuie corelate cu celelalte probe, iar recurentele au arătat în mod corect că în ceea ce privește autovehiculul în cauză, au existat piese care au fost demontate, înlocuite după producerea accidentului rutier, probabil scopul de a mări dauna și de a încasa despăgubiri mai mari. Instanța de fond a respins în mod nejustificat obiecțiunile părților pe care le reprezintă cu privire la raportul de expertiză tehnică care este lacunar, și care nu lămurește aspecte importate ce țin de producerea riscului asigurat și de întinderea prejudiciului. Expertul și instanța de fond au trecut cu vederea un aspect de necontestat și anume există urme evidente ale faptului că unele repere au fost demontate de autovehicul întrucât elementele de îmbinare nu prezintă urme de praf, noroi, rugină ci indică faptul că au fost demontate și mai apoi remontate pe autovehicul.
Mai arată că stabilirea costului reparațiilor este un alt aspect peste care instanța a trecut cu ușurință dar nejustificat și cu implicații majore asupra corectei dezlegării a cauzei. Arată că reclamanta este societate comercială și că a achitat costul reparațiilor care trebuie să se regăsească în înregistrările sale contabile. Pentru ca reclamanta să depună documentele privind costul reparațiilor și pentru ca expertul să stabilească în baza acestora atât realitatea avariilor efectiv suferite de autovehicul și să stabilească și costul reparațiilor, consideră că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. Suma acordată cu titlu de despăgubiri nu este stabilită de către instanță în baza contractului de asigurare ci în baza concluziilor raportului de expertiză, concluzii care sunt străine de obligațiile pe care recurentele și le-a asumat prin contract.
Mai arată că reclamanta, prin declarațiile date de reprezentant a indicat locul și modul de producere a accidentului rutier. Cu toate acestea, la locul producerii accidentului rutier nu au fost găsite urme care să confirme că autovehiculul s-a lovit de parapetul din dreapta. Nu a fost identificat nici un obstacol care să aibă dimensiunile și mărimea necesară pentru ca să justifice avariile semnificative din partea frontală a autovehicului. Bolovanul indicat de către expert ca fiind cel care a determinat avaria autovehicului, ar fi fost cu siguranță dislocat ca urmare a impactului cu autovehiculul, iar autovehiculul ar fi intrat în șanț. Nu există nici o justificare pentru declanșarea atât a airbag-ului șoferului cât și al pasagerului, raportat la zona de impact și la faptul că scaunul pasagerului nu era ocupat.
Față de cele arătate și detaliate în recursul formulat solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat si obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata constând în taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului promovat de recurente și să se mențină hotărârea atacată ca fiind temeinică și legală, cu consecința obligării recurentelor la plata cheltuielilor de judecată în recurs. Arată că instanța de fond a respins ca neîntemeiată excepția lipsei
capacității procesuale a SC U. A. SA - S. C. și SC U. A. SA - A. D., deoarece acestea au fost împrocesuate în baza dispozițiilor art. 41 aliniatul 2 Cod Procedură Civilă, conform cărora " Asociațiile sau societățile care nu au personalitate juridică pot sta în judecată ca parte, dacă au organe proprii de conducere";. Calitatea procesuală pasivă a sucursalei și agenției a fost justificată prin aceea că polița privind asigurarea facultativă a autovehiculului s-a încheiat și a fost emisă de către aceasta, ambele entități fiind menționate în cuprinsul poliței. Susținerea părții pe care o reprezintă este în acord și cu dispozițiile art. 43 ale Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, care stipulează doar faptul că sucursalele și agențiile sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăților comerciale, fără însă a instituii restricții în privința asumării rolului pasiv al acestora în cazul proceselor cu caracter civil sau comercial.
Sub aspectul criticilor de nelegalitate, observă că recurentele fac afirmații vădit false în cuprinsul cererii de recurs, precizând în mod tendențios, în finalul pag. 1 al acesteia, că instanța ar fi reținut că despăgubirile trebuie stabilite exclusiv în baza raportului de expertiză, sau că instanța de fond ar fi respins anumite obiecțiuni ale recurentelor, pe motiv că reprezentanții acestora nu au avut obiecții la constatarea daunelor. Chiar dacă, prin absurd, prima instanță și-ar fi argumentat hotărârea prin faptul că reprezentanții recurentelor nu au avut obiecții privind avariile constatate, întocmind ele însele nota de constatare a avariilor prin inspectoratul de daune desemnat în acest scop, o asemenea motivare ar fi fost logică și întemeiată, deoarece contrazicerea de către asigurator a propriilor constatări denotă o apărare conjuncturală și lipsită de credibilitate. Apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența motivelor de casare ori modificare a hotărârii, întrucât recursul este o cale extraordinară de atac, în principiu nedevolutivă, putând fi exercitat numai pentru motive limitativ și expres prevăzute de lege, nemaifiind posibilă rejudecarea stării de fapt și statuarea asupra fondului. Sunt nefondate motivele de recurs constând în aceea că la locul producerii accidentului rutier nu au fost găsite urme care să confirme că autovehiculul s-ar fi lovit de parapetul din dreapta. Nu a fost identificat nici un obstacol care să aibă dimensiunile și mărimea necesară pentru ca să justifice avariile semnificative din partea frontală a autovehicului. O astfel de susținere a recurentelor denotă fie neconcordanța raportului de expertiză efectuat în cauză, fie intenția de a induce în eroare instanța de recurs, deoarece prin raportul de expertiză s-au stabilit în mod foarte clar avariile. Raportul de expertiză efectuat în cauză a fost corect întocmit, iar părțile nu au înțeles să formuleze obiecțiuni în termenul legal, recurentele fiind decăzute din dreptul de a mai readministra probele din faza judecății de fond în etapa procesuală a recursului.
Este nefondat și absurd motivul de recurs constând în aceea că dacă reclamanta nu a achitat costul reparațiilor, nu a făcut nicio cheltuială pentru aducerea acestuia în starea anterioară avarierii, atunci nu este titulara dreptului la despăgubire întrucât autovehiculul sau este reparat și prin urmare nu a suferit nici un prejudiciu. Prejudiciul încercat de intimată este unul cert, determinat și actual, iar sub aspectul dovedirii acestuia arată că a fost stabilit și este probat prin raportul de expertiză, precum și
prin celelalte dovezi administrate în faza de cercetare judecătorească. Emiterea facturii fiscale nu constituie condiție pentru angajarea răspunderii asiguratorului, întrucât temeiul acestei răspunderi se regăsește în lege și în contractul de asigurare încheiat de părți, factură fiscală fiind doar un act fiscal contabil al sumei de plată și nu izvor al obligațiilor ce trebuie executate în speță de către asigurator.
Față de cele arătate și detaliate în întâmpinarea formulată solicită respingerea recursului.
Reprezentanta recurentelor în replică arată că referitor la costurile efectuate sau la facturile fiscale reclamanta trebuia să dovedească cât a achitat pentru acest caz, susținând că ar exista o factură pe care nu a achitat-o. Reclamantul ar fi putut să facă dovada reparației până la acest termen, ori această dovadă nu s-a făcut.
Reprezentantul intimatului în contrareplică arată că lecturând sentința atacată, se poate constata că nicăieri în cuprinsul acesteia nu pot fi găsite asemenea motive, susținerile recurentelor fiind profund neadevărate.
ul reține cauza în pronunțare în baza actelor și probelor existente la dosarul cauzei.
T R I B U N A L U L,
Prin sentinta civila nr.1704/2012 pronuntata la data de_ in dosarul nr._ al Judecatoriei D., a fost respinsa exceptia lipsei capacitatii procesuale a paratelor S.C. U. A. - S.A. - S. C., S.C.
A. - S.A. - A. D., formulata de catre parata S.C. U. A. -
S.A. B. si a fost admisa actiunea civila formulata de reclamanta S.C. A.
C. A. DE A. - S.R.L. impotriva paratelor S.C. U. A. - S.A. B.
, S.C. U. A. - S.A. - S. C., S.C. U. A. - S.A. - A. D. si
in consecinta au fost obligate paratele in solidar sa plateasca in favoarea reclamantei echivalentul in lei al sumei de 7.220,77 Euro reprezentand despagubiri datorate pentru reparatia prejudiciului adus patrimoniului reclamantei, urmare a producerii evenimentului asigurat din data de_ constand in avarierea autoturismului proprietatea reclamantei, marca FORD FOCUS cu numar de inmatriculare_ pentru care s-a incheiat Polita privind asigurarea facultativa a autovehiculelor seria AV nr. 0640758 din_ ; au fost obligate paratele in solidar, la plata dobanzii legale aferente sumei de 7.220,77 Euro incepand cu data ramanerii definitive a hotararii si pana la achitarea integrala a sumei, precum si sa plateasca reclamantei suma de 5.926 lei cheltuieli de judecata (taxa timbru, onorariu expert, onorariu avocatial).
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut ca in urma evenimentului rutier din data de 31 ianuarie 2011 autoturismul marca Ford Focus cu nr. de inmatriculare_ proprietatea reclamantei a fost grav avariat datorita faptului ca in timp ce era condus de asociatul unic
C. L. pe drumul DJ 109 F intre localitatile Poiana Blenchii si Baba a derapat context in care dupa ce a lovit parapetii din metal situati pe sensul de mers a intrat ulterior intr-un sant de pe partea stanga a drumului. Imprejurarile au fost constatate de organele de politie fiind consemnate in procesul verbal seria PCA nr.3501249 din_ incheiat de IPJ Maramures
- PP Coroieni la aceeasi data eliberandu-se si autorizatia de reparatii seria CR nr.2369354. Dinamica si modul de producere a accidentului rutier au fost stabilite prin raportul de expertiza efectuat in cauza. Reclamanta a avut polita de asigurare facultativa seria AV nr.0640758 incheiat la_ precum si plata la zi a primelor de asigurare stipulate in cuprinsul acesteia dar asiguratorul a refuzat plata despagubirii.
In cauza s-a efectuat o expertiza tehnica judiciara din care rezulta ca s-au stabilit despagubiri in suma de 7.220,77 euro si au fost audiati martori din declaratiile carora rezulta ca masina a fost dusa si reparata in cadrul unui service Farcas, masina a fost avariata pe ambele parti, inainte de a venit de la asigurari nu au facut nici o reparatie la masina si nici interventii in service, iar dupa constatarea daunelor s-a reparat masina. Se mai arata ca accidentul a avut loc intre Poiana Blenchii si Baba pe drumul judetean 109 F, masina era in sant, au fost numai pagube materiale, pe partea dreapta masina prezenta avarii, nu stie cat de grave erau avariile, masina a lovit prima data parapetii dupa care a ajuns in sant si se vedeau urme de vopsea pe parapeti.
In temeiul art.2, 9, 20 alin.2, 24 din Legea nr.136/1995, vazand clauzele contractuale cuprinse la punctul 1.4 din conditiile de asigurare privind asigurarea facultativa a autovehiculelor, se constata ca reclamanta a achitat primele de asigurare la zi pana la data producerii riscului asigurat astfel ca se angajeaza raspunderea asiguratorului precum si obligatia de despagubire care revine acestuia.
De asemenea, expertul a putut sa stabileasca ca toate avariile consemnate in procesul verbal se puteau produce in conditiile desfasurarii accidentului si a apreciat ca prima persoana indreptatita si care dispunea de conditiile necesare unei constatari asupra autovehiculului avariat era inspectorul de daune care prin expertiza proprie functiei putea si era obligat sa consemneze in procesul verbal de constatare a avariilor orice element avariat care nu are legatura cu accidentul sau asupra caruia planeaza indoieli, iar in conditiile in care acesta a trecut piesele si subansamblele avariate in procesul verbal se poate presupune ca acesta le-a vazut si ele nu i-au trezit nici un fel de suspiciune. Prin urmare, este neintemeiata cererea de repunere pe rol deoarece dinamica si modul de producere al accidentului de circulatie, despagubirile respectiv cuantumul acestora, declaratiile martorilor, raportul de expertiza efectuat, precum si celelalte inscrisuri depuse la dosar arata starea de fapt.
In ceea ce priveste exceptia invocata privind lipsa capacitatii procesuale a paratelor SC "U. A. "; SA S. C., SC "U. A. "; SA
A. D. nu este intemeiata deoarece sucursalele si agentiile pot sta in calitate de parate in proces in baza dispozitiilor art.41 alin.2 cod de procedura civila, imposibilitatea sucursalei ori agentiei de a-si asuma obligatii in nume propriu inteleasa in sensul ca acestea nu pot figura intr- un eventual litigiu cu calitate procesuala activa in mod independent de sine statatoare fara a avea delegate puteri de reprezentare nu inlatura posibilitatea acestora de a fi parate intr-un proces, de asemenea asociatiile sau societatile care nu au personalitate juridica pot sta in judecata ca parate daca au organe proprii de conducere iar calitatea procesuala pasiva a
S.C. "U. A. "; SA S. C. si SC "U. A. "; SA A. D. este
justificata prin aceea ca polita privind asigurarea facultativa a autovehiculelor seria AV nr.0640758 s-a incheiat si a fost emisa de catre acestea ambele parate fiind mentionate in cuprinsul politei.
Impotriva acestei hotarari au declarat recurs, in termen legal, recurentele U. A. SA B., U. A. SA B. S. C. si U.
A. SA B. A. D., solicitand admiterea recursului si modificarea hotararii atacate in sensul admiterii exceptiei lipsei capacitatii procesuale fata de recurentele U. A. SA SUCURSDALA C. si U. A. SA A.
D. si, in raport cu recurenta SC U. A. SA B., casarea hotararii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante pentru administrarea probelor in vederea unei juste solutionari a cauzei. In subsidiar, in situatia in care instanta va aprecia ca probele administrate sunt de natura sa duca la pronuntarea unei solutii corecte, se solicita respingerea actiunii formulate impotriva recurentei SC U. A. SA B.
. Totodata, in baza prev. art.30 alin.2 C.pr.civ. s-a solicitat suspendarea executarii hotararii pana la solutionarea recursului.
In motivarea recursului recurentele au aratat ca in mod gresit instanta de fond a respins exceptia lipsei capacitatii procesuale a recurentelor U. A. SA B. S. C. si U. A. SA B. S.
, raportat la dispozitiile art. 43 din Legea 31/1990. Instanta de fond, in mod gresit, a considerat ca sunt incidente prevederile art. 41 alin 2 Cod pr. civ.. Fiind un text de exceptie art. 41 alin. 2 din Cod.proc.civ este de stricta interpretare si aplicare, ceea ce inseamna ca aria sa de aplicare trebuie restransa exclusiv la subiectele prevazute expres in continutul sau si nu poate fi nicidecum extinsa la sucursalele societatilor comerciale, a caror situatie juridica e reglementata de Legea 31/1990, act normativ cu caracter special.
Cu privire la fondul cauzei, recurentele considera ca nu au fost lamurite toate aspectele puse in discutie si nu au fost administrate toate probele de natura sa duca la justa solutionare a cauzei. S-a aratat ca la constatarea avariilor autovehiculelor inspectorul de daune doar ia act de avariile autovehiculelor, efectueaza fotografii, urmand ca cercetarea efectiva asupra dinamicii producerii accidentului rutier, locului accidentului, asupra corelarii dintre avarii, evaluarea daunelor, etc sa fie efectuate in timp. Inscrisul care cuprinde avariile autovehiculului (proces verbal de constatare a daunelor) trebuie corelat cu celelalte probe, iar recurenta a aratat in mod concret ca in ceea ce priveste autovehiculul in cauza, au existat piese care au fost demontate/inlocuite dupa producerea accidentului rutier, probabil in scopul de a mari dauna si de a incasa despagubiri mai mari.
Instanta de fond a respins in mod nejustificat obiectiunile recurentei cu privire la raportul de expertiza tehnica care este lacunar si care nu lamureste aspecte importante ce tin producerea riscului asigurat si de intinderea prejudiciului. Reclamanta, prin declaratiile date de reprezentant a indicat locul si modul de producere a accidentului rutier. Cu toate acestea, la locul producerii accidentului rutier nu au fost gasite urme care sa confirme ca autovehiculul s-a lovit de parapetul din dreapta. Nu a fost identificat nici un obstacol care sa aiba dimensiunile si marimea necesara pentru ca sa justifice avariile semnificative din partea frontala a
autovehiculului. Nu exista nici o justificare pentru declansarea atat a airbag-ului soferului cat si al pasagerului, raportat la zona de impact si la faptul ca scaunul pasagerului nu era ocupat. Expertul si instanta de fond au trecut cu vederea un aspect de necontestat, respectiv ca exista urme evidente ale faptului ca unele repere au fost demontate de pe autovehicul intrucat elementele de imbinare nu prezinta urme de praf/noroi/rugina ci indica faptul ca au fost demontate si mai apoi remontate pe autovehicul.
Toate aceste aspecte ce tin de dinamica accidentului rutier si de corelarea avariilor se cereau lamurite de catre expert, astfel ca obiectiunile trebuiau admise sau efectuata o noua expertiza in situatia in care expertul nu ar fi putut sa raspunda sau ar fi refuzat sa aduca lamuririle necesare.
Stabilirea costului reparatiilor este un alt aspect peste care instanta a trecut cu usurinta dar nejustificat. Instanta era tinuta sa solicite reclamantei sa prezinte documentele fiscale (facturi, devize) privind reparatia autovehiculului, intrucat intimata-reclamanta este societate comerciala si ca a achitat costul reparatiilor care trebuie sa se regaseasca in inregistrarile sale contabile.Daca reclamanta nu a achitat costul reparatiilor, nu a facut nici o cheltuiala pentru aducerea acestuia in starea anterioara avarierii, atunci nu este titulara dreptului la despagubire intrucat autovehiculul sau este reparat si prin urmare nu a suferit nici un prejudiciu. Tinand cont de faptul ca costul reparatiei efectuate este doar unul estimativ (asa cum a apreciat expertul) recurenta conchide ca se impune determinarea costului real al reparatiei, acesta putand fi realizat in conditiile in care reclamanta ar depune documentele de reparatie efective.
Recurenta a mai sustinut ca suma acordata cu titlu de despagubiri nu este stabilita de catre instanta in baza contractului de asigurare ci in baza concluziilor raportului de expertiza, concluzii care sunt straine de obligatiile pe care recurenta si le-a asumat prin contract. Valoarea maxima a despagubirilor este de 4157,09 euro, ca diferenta dintre valoarea autovehiculului la data producerii evenimentului asigurat si valoarea ramasa (epava), prin raportare la art.9.9 din Conditiile de asigurare.
Cu privire la dobanda legala, recurenta a aratat ca aceasta a fost gresit acordata, intrucat OG 13/2011 nu prevede dobanda legala la moneda euro, cu exceptia rapoartelor juridice cu element extraneitate. In lipsa unui temei legal care sa justifice acordarea dobanzii legale la suma de 7220,77 euro, aceasta obligatie stabilita in sarcina subscrisei se impune a fi inlaturata.
In drept au fost invocate prevederile art. 299, 3041, 312 alin 3 Cod pr. civ..
Prin intampinare, intimata SC A. C. A. DE A. S. a invocat exceptia netimbrarii recursului, iar pe fond a solicitat respingerea recursului si mentinerea hotararii atacata ca fiind temeinica si legala, cu consecinta obligarii recurentelor la plata cheltuielilor de judecata in recurs.
In sustinerea pozitiei procesuale intimata a aratat ca in mod corect, instanta de fond a respins ca neintemeiata exceptia lipsei capacitatii procesuale a S.C. U. A. S.A. - S. C. si SC U. A. S.A. -A.
, deoarece acestea au fost improcesuate in baza dispozitiilor art. 41 alin. 2 din Codul de procedura civila, iar acestea instituie intr-adevar o exceptie,
fiind de stricta interpretare si aplicare, insa trebuie intelese in sensul ca aceste asociatii sau societati pot avea doar calitatea de parate, nefiindu-le permis sa actioneze in calitate de reclamante, iar nu in sensul precizat de societatile recurente. Sustinerea intimatei este in acord si cu dispozitiile art.43 ale Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale, care nu instituie restrictii in privinta asumarii rolului pasiv al acestora in cadrul proceselor cu caracter civil sau comercial.
Sub aspectul criticilor de nelegalitate, intimata a aratat ca este curios ca asiguratorul nu face vorbire despre faptul ca, desi i s-a comunicat raportul de expertiza in mod legal si s-a acordat termen in vederea studierii acestuia, nu a inteles sa formuleze obiectiuni decat dupa retinerea cauzei in pronuntare, manifestand cu vadita rea-credinta o atitudine de tergiversare a solutionarii procesului.
Desi recursul promovat este motivat in drept pe dispozitiile art. 3041 din Codul de procedura civila, acesta este nefondat raportat la motivele invocate, deoarece instanta de fond, in mod cert, a corelat inscrisurile depuse la dosarul cauzei cu declaratiile martorilor si cu raportul de expertiza, din care a rezultat, fara echivoc, ca subscrisa este indreptatita a obtine despagubirea solicitata si ca asiguratorul are obligatia de a face plata despagubirii cuvenite, in conditiile producerii riscului asigurat. Astfel, pe de o parte nu se poate retine gresita interpretare a probelor, iar pe de alta parte interpretarea data probelor este o chestiune de fapt, neputand constitui motiv fondat de recurs. De asemenea, intimata considera ca recursul formulat nu poate fi fundamentat pe intocmirea defectuoasa sau incompleta de catre inspectorul de dauna a notei de constatare a avariilor. Daca aceasta sustinere ar fi intr-adevar conforma realitatii, cum se explica faptul ca recurentele nu au formulat o cerere de chemare in garantie cu acest obiect, care ar fi fost calea fireasca de urmat intr-o asemenea situatie.
Cat priveste dinamica producerii accidentului si avariile cauzate, prin plansele foto care urmeaza in structura raportului de expertiza sunt evidentiate urmele accidentului, nefiind vizibile presupusele piulite sau repere in privinta carora asiguratorul sustine ca ar fi fost montate pe autovehicul. Prin raportul de expertiza s-a stabilit cu acuratete dinamica si modul de producere a accidentului rutier, acesta fiind cel declarat de reprezentanta intimatei, concluzionandu-se totodata in sensul ca: -pct. 3.6. alin.2: "Materialele existente la dosar sau cele furnizate de catre parata nu indica avarii care s-ar fi putut produce in alte conditii. Reprezentantul paratei la convocarea partilor nu a putut indica vreo avarie asupra careia sa planeze dubii si nici inspectorul de daune care a intocmit procesul-verbal de constatare a avariilor nu a specificat nimic in acesta."; -pct.37. alin.2 si 3: "
... Expertul a putut sa stabileasca ca toate avariile consemnate in procesul- verbal se puteau produce in conditiile de desfasurare a accidentului.
Contrar opiniei exprimate de recurente, procesul-verbal de contraventie intocmit de organele de politie constituie mijloc de proba, se bucura de prezumtia de legalitate si temeinicie, fiind opozabil asiguratorului care, desi a avut cunostinta despre acest proces-verbal, nu a inteles sa-i conteste valabilitatea in instanta.
Intimata a mai sustinut ca prejudiciul incercat este unul cert, determinat si actual, iar sub aspectul dovedirii acestuia s-a aratat ca a fost
stabilit si este probat prin raportul de expertiza, precum si prin celelalte dovezi administrate in faza de cercetare judecatoreasca. Documentul emis cu prilejul repararii autovehiculului este devizul de reparatie (f. 17-20 dos. fond) si nu exista piese care sa nu fie regasite in acest deviz, insa care sa fie incluse in raportul de expertiza. Emiterea facturii fiscale nu constituie conditie pentru angajarea raspunderii asiguratorului, intrucat temeiul acestei raspunderi se regaseste in lege si contractul de asigurare incheiat de parti, factura fiscala fiind doar un act fiscal constatator al sumei de plata si nu izvor al obligatiilor ce trebuie executate in speta de catre asigurator. Daca recurentele sustin un alt cost al reparatiilor decat cel stabilit de expert, aveau posibilitatea administrarii probatoriului contrar, insa nici macar nu au propus sau invederat existenta vreunei dovezi ori a unui mijloc de proba in acest sens.
Sub aspectul evaluarii prejudiciului, intimata considera ca expertul judiciar este singura persoana abilitata sa se pronunte asupra chestiunilor care se includ in sfera de cuprindere a activitatii de expertiza judiciara. Raportul de expertiza efectuat in cauza a fost corect intocmit, iar partile nu au inteles sa formuleze obiectiuni in termen legal, recurentele fiind decazute din dreptul de a mai readministra probele din faza judecatii de fond in etapa procesuala a recursului.
S-a mai sustinut ca dobanda legala a fost corect acordata prin sentinta recurata, iar criticile recurentelor sunt nefondate sub aspectul dobanzii acordate prin hotararea atacata, deoarece obligarea acestora s-a dispus la plata echivalentului in lei al sumei de 7.220,77 euro, cu dobanda legala aferenta.
Analizand recursul prin prisma motivelor invocate precum si a dispozitiilor art. 304, 304 ind.1 si 312 Cod procedura civila., tribunalul retine urmatoarele
:
Prima critica adusa sentintei pronuntate de prima instanta vizeaza gresita respingere a exceptiei lipsei capacitatii procesuale a recurentelor SC U. A. SA - S. C. si SC U. ASUGURARI SA - A.
D., in raport de dispozitiile art.43 din Legea nr.31/1990.
Examinand acest motiv de recurs, tribunalul constata ca potrivit dispozitiilor legale anterior mentionate, invocate de recurente, sucursalele sunt dezmembraminte fara personalitate juridica ale societatilor comerciale. In acelasi timp, potrivit prevederilor art.8 lit.l din Legea nr.31/1990, actul constitutiv al societatii comerciale pe actiuni va cuprinde, printre altele, mentiuni cu privire la sediile secundare - sucursale, agentii, reprezentante sau alte asemenea unitati fara personalitate juridica -, atunci cand se infiinteaza o data cu societatea, sau conditiile pentru infiintarea lor ulterioara, daca se are in vedere o atare infiintare. Din cuprinsul acestor dispozitii rezulta ca agentiile reprezinta la randul lor dezmembraminte ale societatii comerciale, fara personalitate juridica, prin intermediul carora societatea mama isi desfasoara activitatea in teritoriu.
Dispozitiile art.41 al.1 Cod procedura civila stabilesc regula ca poate sta in judecata orice persoana care are folosinta drepturilor civile. In cazul entitatilor juridice, doar cele care au personalitate juridica si reprezinta asadar persoane in sensul legii procesual civil pot avea drepturi si obligatii pe plan procesual civil. Dispozitiile art.41 al.2 din acelasi act
normativ instituie o exceptie, stabilind ca asociatiile sau societatile care nu au personalitate juridica pot sta in judecata ca parate, daca au organe proprii de conducere. Ca si dispozitii de exceptie, derogatorii de la dreptul comun, aceste norme legale sunt de stricta interpretare si aplicare, incidenta lor fiind limitata la categoriile de subiecte de drept la care se refera si neputand fi extinsa la alte categorii de entitati care ar putea fi la un moment dat chemate in judecata.
Intrucat sucursalele societatilor comerciale, respectiv agentiile infiintate de catre acestea nu au personalitate juridica dar nici nu se incadreaza in dispozitiile de exceptie prevazute de art.41 al.2 Cod procedura civila, acestea sunt lipsite de capacitate procesuala de folosinta si deci exceptia invocata de catre recurente in fata primei instante se impunea a fi admisa. Ca urmare, constatand ca solutia cu privire la aceasta exceptie este rezultatul unei gresite interpretari si aplicarii a prevederilor anterior mentionate, tribunalul apreciaza ca se impune admiterea recursului si modificarea hotararii pronuntate de prima instanta, in sensul admiterii exceptiei lipsei capacitatii procesuale de folosinta a paratelor SC U. A. SA - S. C. si SC U. ASUGURARI SA - A. D., cu consecinta anularii actiunii formulate de reclamanta SC A. C. A. DE A. S. in contradictoriu cu cele doua parate.
Cu privire la fondul cauzei, se critica de catre recurenta SC U.
A. SA omisiunea primei instante de a administra toate probele care ar fi putut conduce la o solutionare justa a cauzei, precum si gresita interpretare data de instanta probelor administrate. Aceste argumente pot face obiectul analizei instantei de control judiciar, contrar sustinerilor intimatei, in conditiile in care recursul a fost exercitat in temeiul dispozitiilor art.304 ind.1 Cod procedura civila, nefiind asadar limitat la motivele de casare prevazute de art.304 din acelasi act normativ, cauza putand fi examinata in recurs sub toate aspectele.
Astfel, recurenta apreciaza ca prima instanta si-a insusit in mod gresit opinia expertului in sensul ca inspectorul de daune putea si era obligat sa consemneze in procesul verbal de constatare a avariilor orice element avariat care nu are legatura cu accidentul si asupra caruia planeaza indoieli, intrucat la constatarea avariilor, inspectorul de daune doar ia act de avarii, efectueaza fotografii, urmand ca cercetarea efectiva asupra dinamicii producerii evenimentului rutier si asupra corelarii dintre avarii sa fie efectuata in timp.
Cu privire la acest aspect, tribunalul constata, in primul rand, ca recurenta nu a formulat in termen obiectiuni fata de concluziile raportului de expertiza intocmit in primul ciclu procesual, fiind astfel decazuta din dreptul de a formula critici cu privire la aceasta proba administrata in cauza, in raport de dispozitiile art.212 al.2 Cod procedura civila. Astfel, raportul de expertiza i-a fost comunicat la data de_, insa pana la termenul de judecata urmator, fixat pentru data de_, recurenta nu au formulat obiectiuni cu privire la acest raport de expertiza, desi a avut timp suficient in acest sens.
In al doilea rand, intrucat aspectul pus in discutie vizeaza si o problema de interpretare a clauzelor contractuale, tribunalul retine ca intr- adevar dispozitiile art.9.1 si 9.2 din Conditiile de asigurare aferente
contractului incheiat de partile in litigiu prevad ca stabilirea si plata despagubirilor se va face de catre asigurator in baza documentatiei complete privind cauzele si imprejurarile in care s-a produs riscul asigurat precum si pagubele produse, iar daca nu s-au intocmit acte in acest sens de catre organele in drept, aceste aspecte pot fi dovedite prin declaratii ale asiguratului sau ale prepusilor acestuia, precum si prin orice mijloace legale de proba, inclusiv cu expertize autorizate si/sau declaratii ale martorilor. Cu toate acestea, aprecierea primei instante in sensul ca inspectorul de dauna ar fi fost cel mai in masura sa consemneze in procesul verbal de constatare a avariilor orice element avariat care nu are legatura cu accidentul sau asupra caruia planeaza indoieli, nu contravine clauzelor contractuale insusite de parti, intrucat instanta nu a contestat dreptul asiguratorului de a pretinde probe cu privire la imprejurarile si cauzele care au condus la producerea riscului asigurat si cu privire la avariile produse, probe care de altfel au si fost administrate in fata primei instante la solicitarea ambelor parti (probe cu inscrisuri, proba testimoniala, proba cu expertiza). Apreciind ca inspectorul de daune, datorita expertizei proprie functiei, ar fi putut si ar fi trebuit sa semnaleze prin procesul verbal avariile care nu au legatura cu accidentul sau cele care i-au trezit suspiciuni, prima instanta nu a facut decat sa aplice, de altfel intr-o maniera corecta, pornind de la inscrisurile depuse in probatiune, o prezumtie simpla in sensul ca, devreme ce inspectorul de daune care a vizualizat avariile cu ocazia constatarii lor nu a sesizat necorelari intre acestea sau intre modul de producere a accidentului descris de conducatorul auto si aceste avarii, inseamna ca avariile s-au produs in evenimentul rutier semnalat de catre asigurat. Se impune si precizarea ca instanta nu si-a intemeiat solutia numai pe procesul verbal de constatare a daunelor, ci a corelat acest inscris, contrar celor sustinute de catre recurenta, cu celelalte probe administrate in cauza: inscrisuri, martori si mai ales expertiza tehnica administrata in cauza, ale carei concluzii nu au fost contestate de recurenta in termenul legal, expertul concluzionand ca avariile constatate la autovehiculul marca Ford s-au putut produce in conditiile descrise in procesul verbal seria PCA nr.3501249/_ .
Argumentul recurentei cu privire la caracterul lacunar al raportului de expertiza, care nu a lamurit aspecte esentiale in opinia sa, privind dinamica accidentului rutier si corelarea avariilor, inclusiv prin observarea fotografiilor relevante comunicate expertului, se impune a fi inlaturat, in conditiile in care recurenta nu a formulat obiectiuni si nu a solicitat motivat o noua expertiza in termenul prevazut de lege, respectiv la urmatorul termen dupa depunerea raportului de expertiza, fiind decazuta din dreptul de a solicita o noua expertiza, in conformitate cu dispozitiile art.212 al.2 Cod procedura civila.
Si argumentul recurentei in sensul ca nu a fost instiintata in termen util despre producerea riscului asigurat se impune a fi inlaturat. Potrivit art.8.6 lit.d din Conditiile de asigurare, in cazul producerii evenimentului asigurat, asiguratul este obligat sa instiinteze asiguratorul despre producerea evenimentului asigurat, in scris, in termen de 2 zile lucratoare de la producerea acestuia, nerespectarea acestui termen atragand posibilitatea asiguratorului de a refuza plata despagubirii, daca
din cauza nerespectarii termenului mentionat nu s-a putut stabili cauza si intinderea pagubei. Este de necontestat ca evenimentul rutier in care a fost avariat autovehiculul s-a produs la data de_, data mentionata in Raportul intocmit de IPJ Maramures - Politia Orasului Targu Lapus (fila 53 dosar fond), iar asiguratul a avizat asiguratorul despre producerea evenimentului rutier la data de_, data la care au fost constatate avariile si conducatorul autovehiculului a dat o declaratie la solicitarea asiguratorului (filele 67, 68), fiind astfel respectat termenul de 2 zile lucratoare in care asiguratorul era obligat sa sesizeze asiguratorul cu privire la producerea unui risc asigurat.
S-a mai sustinut de catre recurenta ca in mod gresit prima instanta a stabilit costul reparatiilor in baza unui deviz estimativ intocmit de expert, instanta fiind obligata sa solicite reclamantei sa prezinte documentele fiscale (facturi, devize) privind reparatia autovehicului, pentru a stabili costul real al reparatiei, iar nu unul estimativ. Cu privire la acest aspect, tribunalul retine ca potrivit art.9.5.1 din Conditiile de asigurare, cuantumul pagubei este egal cu costul reparatiei partilor componente ori a pieselor avariate sau costul de inlocuire a acestora, ca urmare a pagubelor produse din riscuri asigurate. Din cuantumul despagubirii datorate de asigurator, costurile cu piesele de schimb si manopera nu vor putea depasi valorile maximale calculate in conformitate cu normativele de timp si costul pieselor de producator sau, daca este aplicabile, in conformitate cu constatarile tehnice judiciare. De asemenea, in conformitate cu art.9.5.5, in cazul in care reparatia autovehiculului asigurat se efectueaza in regie proprie sau se solicita plata despagubirii inainte de efectuarea reparatiei, valoarea acesteia se stabileste pe baza evaluarii asiguratorului, in conformitate cu normativele de timp de producator si a costului pieselor de schimb, determinate cu ajutorul sistemelor de evaluare. In lipsa acestora evaluarea se va face pe baza preturilor practicate de unitatile reparatoare autorizate sa efectueze reparatii pentru tipul respectiv de autovehicul. In acord cu aceste clauze contractuale, tribunalul constata ca pentru ipoteza repararii autovehiculului in regie proprie, cuantumul despagubirilor datorate asiguratului poate fi determinat in functie de valoarea estimata a costului pieselor si a manoperei necesare pentru repararea autovehiculului. De asemenea, aceasta valoare poate fi stabilita, in functie de imprejurari, in conformitate cu constatarile tehnice judiciare. Or, in cauza, expertul tehnic judiciar a stabilit valoarea despagubirilor in baza unui deviz estimativ, valoare care nu a fost contestata in mod procedural de catre recurenta, sub aspectul costului pieselor sau a manoperei avute in vedere de catre expert. In conditiile in care insasi clauzele contractuale practicate de catre recurenta nu interzic acordarea despagubilor in baza unei valori de reparatie estimata, instanta constata ca in mod neintemeiat recurenta a sustinut ca nu se putea determina valoarea despagubirilor decat pe baza unor inscrisuri (facturi fiscale, devize de reparatii) care sa probeze costul real al reparatiilor. Pe de alta parte, nu se impunea cu necesitate ca reclamanta, intimata in prezentul recurs, sa fi probat plata efectiva a costului reparatiilor, pentru a putea beneficia de despagubiri de la asigurator. Potrivit Conditiilor de asigurare, asiguratorul avea obligatia de a plati despagubiri pentru a acoperi pagubele suferite de asigurat ca urmare a
producerii unui risc asigurat, iar obligatia sa de plata nu era subordonata sau conditionata de plata prealabila a costului reparatiilor de catre asigurat catre unitatea service sau persoana care a efectuat aceste reparatii. Argumentul recurentei ca reclamanta nu ar fi achitat costul reparatiilor nu prezinta asadar relevanta, asiguratorul fiind obligat la despagubiri si intr-o atare situatie, iar sustinerea recurentei in sensul ca acest cost efectiv ar fi fost inferior celui solicitat si acordat de instanta nu a fost in nicio maniera probata, desi recurentei ii revenea sarcina probei in acest sens, reclamanta intimata reusind sa probeze, cu raportul de expertiza intocmit in cauza, valoarea despagubirilor pe care o putea pretinde de la asigurator, in conformitate cu clauzele contractuale agreate de parti.
In mod just insa a observat recurenta ca prima instanta a stabilit valoarea despagubirilor in conformitate cu concluziile raportului de expertiza, dar cu neobservarea clauzelor contractuale. Astfel, potrivit art.9.9 din Conditiile de asigurare, in caz de dauna totala, daca valoarea pagubei este mai mare sau egala cu suma asigurata, valoarea despagubirilor este diferenta dintre valoarea autovehiculului la data producerii evenimentului asigurat si valoarea ramasa (epava). Din raportul de expertiza intocmit in cauza rezulta ca valoarea autovehiculului la data producerii evenimentului rutier a fost in cuantum de 5543,65 euro, in timp ce valoarea ramasa (a epavei) a fost de 1385,91 euro. Aplicand dispozitiile art.9.9 din Conditiile de asigurare, rezulta ca valoarea despagubirilor era in cuantum de 4157,74 euro, ca diferenta intre valoarea autovehiculului la data producerii evenimentului asigurat si valoarea epavei. Din aceasta valoare se mai puteau deduce fransiza prevazuta in polita de asigurare si primele de asigurare datorate pana la sfarsitul duratei asigurarii in conformitate cu art.9.10 din aceleasi Conditii de asigurare, insa se impune a se da prevalenta principiului disponibilitatii, or prin recursul declarat recurenta a aratat ca valoarea corecta, maxima a despagubirilor ce se impun a fi acordate este de 4157,74 euro. In aceste conditii, tribunalul apreciaza ca se impune si din aceasta perspectiva admiterea recursului si modificarea sentintei atacate, in temeiul dispozitiilor art.312 Cod procedura civila, in sensul obligarii paratei la plata despaguburilor in suma de 4157,74 euro in echivalent in lei la data platii, iar nu in suma de 7220,77 euro cat s-a stabilit de catre prima instanta.
Modificarea hotararii se impune a fi realizata si in ce priveste cuantumul dobanzilor datorate de asigurator, si acest motiv de recurs invocat de catre recurenta fiind intemeiat. Astfel, in baza prevederilor art.1088 cod civil 1864 si art.43 Cod comercial, in vigoare la data nasterii obligatiei de plata in sarcina recurentei, tribunalul constata ca aceasta datoreaza si dobanzile aferente sumei de 4157,74 euro in echivalent in lei, baza de calcul a dobanzii fiind reprezentata de o suma stabilita in moneda nationala, iar nu in moneda euro. Parata va fi obligata la plata de despagubiri de la data ramanerii definitive a sentintei pronuntate de prima instanta, respectiv de la data de_ (cand prima instanta a pronuntat o sentinta definitiva), momentul de la care a inceput sa curga dobanda legala astfel cum a fost stabilit de prima instanta nefiind contestat de niciuna dintre parti.
In baza prevederilor art.274 Cod procedura civila, retinandu-se culpa procesuala a paratei SC U. A. SA, aceasta va fi obligata la plata catre reclamanta a sumei de 5441,06 lei cu titlu de cheltuieli de judecata la fond, din care suma de 1236,06 lei reprezinta taxa judiciara de timbru aferenta pretentiilor admise, suma de 5 lei reprezinta timbru judiciar, 2800 lei reprezinta onorariu expert iar suma de 1400 lei reprezinta onorariu avocatial.
In baza acelorasi dispozitii legale, intrucat intimata a cazut in pretentii, recursul fiind admis, tribunalul va obliga intimata sa plateasca recurentelor suma de 961,80 lei reprezentand cheltuieli de judecata ocazionate de recurs, constand in taxa judiciara de timbru si timbru judiciar. Cererea intimatei de obligare a recurentelor la plata cheltuielilor de judecata in recurs va fi respinsa, intrucat acestea nu au cazut in pretentii.
In temeiul dispozitiilor art.300 al.2 Cod procedura civila, se constata ca recurentele au formulat si o cerere de suspendare a executarii sentintei civile nr.1704/_ pronuntata de Judecatoria D. . Conform dispozitiilor legale mentionate, la cerere, instanta sesizata cu judecarea recursului poate dispune, motivat, suspendarea executarii hotararii recurate si in alte cazuri decat cele la care se refera alineatul 1. Din economia acestor prevederi legale rezulta ca suspendarea executarii sentintei impotriva careia s-a exercitat calea de atac a recursului se poate dispune oricand in cursul solutionarii acestuia, insa numai in timp ce recursul se afla in curs de judecata, si numai pana la pronuntarea unei decizii de catre instanta de recurs. Intrucat recursul declarat de recurentele SC U. A. SA, SC U. A. SA - S. C., SC U. ASUGURARI
SA - A. D. impotriva sentintei civile nr.1704/_ pronuntata de Judecatoria D. a fost solutionat la prezentul termen de judecata, tribunalul constata ca cererea de suspendare a executarii aceleiasi sentinte a ramas fara obiect si va fi respinsa ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII DISPUNE:
Admite recursul declarat de recurentele SC U. A. SA, SC U.
A. SA - S. C., SC U. ASUGURARI SA - A. D., toate cu sediul procesual ales in B., B-dul D. nr.30 sector 1, in contradictoriu cu intimata SC A. C. A. DE A. S. cu sediul in D. str.P. nr.4 jud.C., impotriva sentintei civile nr.1704/_ pronuntata de Judecatoria D. in dosarul nr._ pe care o modifica, in sensul ca:
Admite exceptia lipsei capacitatii procesuale de folosinta a paratelor SC U. A. SA - S. C. si SC U. ASUGURARI SA - A.
D. .
Anuleaza actiunea formulata de reclamanta SC A. C. A. DE A. S. impotriva paratelor SC U. A. SA - S. C. si SC U. ASUGURARI SA - A. D., ca fiind introdusa impotriva unor persoane lipsite de capacitate procesuala de folosinta.
Admite in parte actiunea civila formulata de reclamanta SC A.
C. A. DE A. S. impotriva paratei SC U. A. SA si obliga parata sa plateasca reclamantei suma de 4157,74 euro in echivalent in lei la data platii reprezentand despagubiri si dobanda legala aferenta sumei de 4157,74 euro in echivalent in lei, incepand cu data de_ si pana la achitarea integrala a sumei.
Obliga parata sa plateasca reclamantei suma de 5441,06 lei reprezentand cheltuieli de judecata la fond.
Obliga intimata sa plateasca recurentelor suma de 961,80 lei reprezentand cheltuieli de judecata ocazionate de recurs.
Respinge cererea intimatei de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecata in recurs.
Respinge ca ramasa fara obiect cererea de suspendare a executarii sentintei recurate.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica din data de 11 martie 2013.
PRESEDINTE: | JUDECATOR: | JUDECATOR: | GREFIER: | |
M. C. B. | C. | C. D. | H. T. G. |
Red./dact./MCB/MM/2ex./_ Judecator fond: C. L. C., Judecatoria D., judetul C. .
| ← Decizia civilă nr. 191/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 655/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
