Decizia civilă nr. 534/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ nr. 534/2013
Ședința publică din data de 21 octombrie 2013 Instanța este compusă din :
PREȘEDINTE: D. D. JUDECATOR: F. M. JUDECĂTOR: M. B. GREFIER: A. VLAIC
Pe rol fiind recursul declarat de recurenta G. A. SA împotriva sentinței civile nr. 16746/3 septembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații SC O. V. I.
G. SA și G. A., având ca obiect în primă instanță pretenții.
La apelul nominal se prezintă reprezentata recurentei, d-na consilier juridic A. Moraru, lipsind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recurenta a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru aferente recursului, în cuantum de 45,46 lei și timbre judiciare în cuantum de 3 lei la data de 10 octombrie 2013.
T. ul constată că recursul este legal timbrat.
Reprezentanta recurentei arată că susține recursul formulat și că nu are alte cereri în probațiune.
T. ul constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente pentru susținerea recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
T. ul rămâne în pronunțare asupra recursului.
T R I B U N A L U L :
Deliberând asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 16746/3 septembrie 2012, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Cluj-Napoca a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta SC O. V. I. G. SA în contradictoriu cu pârâta SC G. A. SA și cu intervenientul forțat G.
A., avand ca obiect pretentii comerciale. A respins primul petit al cererii de chemare în judecată, privind obligarea pârâtei la plata sumei de 5.373,52 lei, cu titlu de despăgubiri, ca fiind rămas fără obiect. A obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 999,47 lei cu titlu de penalități de întârziere de 0,1% pe zi de întârziere aferente sumei de 5.373,52 lei, reprezentând despăgubiri, sumă achitată cu întârziere, penalități calculate pentru perioada 19 septembrie 2008 (data expirării termenului de 15 zile în care trebuia făcută plata) - 23 martie 2009 (data plății sumei de 5.373,52 lei reprezentând despăgubiri). A obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 92,46 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care suma de 90,96 lei reprezintă taxa
judiciară de timbru acordată proporțional cu pretențiile admise, iar suma de 1,5 lei reprezintă timbru judiciar acordat proporțional cu pretențiile admise.
Pentru a pronunța această hotărâre, a reținut că reclamanta a parcurs procedura prealabilă a concilierii directe prevăzută de art. 7201C.proc.civ., așa cum rezultă din înscrisul de la f. 8 din dosarul judecătoriei.
A mai reținut că la data de 15 februarie 2008 a avut loc un eveniment rutier în care au fost implicate autovehiculul marca Dacia Supernova cu nr. de înmatriculare_, asigurat CASCO la societatea reclamantă și autoutilitara cu nr. de înmatriculare_, condusă de către intervenientul forțat G. A., asigurata RCA la OTP GARANCIA A. SA.
A mai reținut că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției seria PCA nr. 3420231/15 februarie 2008 (f. 10 din dosarul judecătoriei) s-a stabilit culpa exclusivă a conducătorului autoutilitarei cu nr. de înmatriculare_, d-l G. A., care nu a păstrat o distanță corespunzătoare față de autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, astfel încât l-a avariat și l-a proiectat în autovehiculul din față, cu nr._, avariindu-l.
A mai reținut că în baza poliței de asigurare CASCO seria C nr. 4. (f. 14 din dosarul judecătoriei), reclamanta a plătit contravaloarea reparațiilor necesare la autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, în sumă de 5.373,52 lei, plata fiind făcuta prin op nr. 4623/6 iunie 2008 (f. 9 verso din dosarul judecătoriei).
A reiterat că autoutilitara cu nr. de înmatriculare_ era asigurată RCA la OTP GARANCIA A. SA, așa cum rezultă din procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției seria PCA nr. 3420231/15 februarie 2008 (f. 10 din dosarul judecătoriei).
A mai reținut că OTP GARANCIA A. SA a fost preluată de către pârâta SC G. A. SA.
A concluzionat că reclamanta, suportând costul reparațiilor, s-a subrogat în drepturile asiguratului său și, în data de 13 august 2008, a solicitat OTP GARANCIA A. SA plata sumei de 5.373,52 lei (f. 8 din dosarul judecătoriei) și a convocat-o la conciliere directă potrivit art. 7201C.proc.civ. pentru data de 3 septembrie 2008 (f. 8 din dosarul judecătoriei).
Prima instanță a observat că în data de 23 martie 2009 OTP GARANCIA A. SA a achitat reclamantei suma de 5.373,52 lei, reprezentând contravaloarea despăgubirilor solicitate, așa cum rezultă din op nr. 4544/23 martie 2009 (f. 58 din dosarul judecătoriei) și din extrasul de cont din data de 23 martie 2009 (f. 56 din dosarul judecătoriei).
A conclzionat în sensul că nu pot fi reținute susținerile reclamantei conform cărora debitul în sumă de 5.373,52 lei nu ar fi fost achitat, aceasta deoarece din înscrisurile de la f. 56-76 din dosarul judecătoriei rezultă cu puterea evidenței că suma de 5.373,52 lei a fost achitată în data de 23 martie 2009. Este adevărat că în cuprinsul ordinului de plată nr. 4544/23 martie 2009 nu s-a menționat numărul dosarului de daună al reclamantei (CA/B/08/E15/38215), însă s-a menționat numărul de înmatriculare al autoturismului asigurat CASCO la reclamantă (_ ) și numărul sub care a fost înregistrat dosarul de daună la OTP GARANCIA A. SA (RO81B0169) (f. 57, 58 din dosarul judecătoriei).
Prin urmare, prima instanță a concluzionat că debitul principal restant în sumă de 5.373,52 lei, reprezentând despăgubiri, a fost achitat încă din data de 23 martie 2009. Ca atare, primul petit al cererii de chemare în judecată, privind obligarea pârâtei la plata sumei de 5.373,52 lei cu titlu de despăgubiri, a rămas fără obiect.
În schimb, prima instanță a observat că pârâta datorează reclamantei penalități de întârziere de 0,1% pe zi de întârziere aferente sumei de 5.373,52 lei, reprezentând despăgubiri aferente sumei achitate cu întârziere.
Văzând prevederile art. 64 alin. 4 din Ordinul CSA nr. 11/2007, prima instanță a observat că pârâta datorează reclamantei penalități de întârziere de 0,1% pe zi de întârziere aferente sumei de 5.373,52 lei de la data de 19 septembrie 2008 (data expirării termenului de 15 zile în care trebuia făcută plata) și până la data de 23 martie 2009 (data plății sumei de 5.373,52 lei reprezentând despăgubiri). A reținut că penalitățile de întârziere aferente acestei perioade se ridică la suma de 999,47 lei, fiind datorate pentru 186 de zile de întârziere. A concluzionat că cel de-al doilea petit al cererii de chemare în judecată este întemeiat doar în parte, pentru suma de 999,47 lei.
În consecință, văzând prevederile art. 998-999 din vechiul Cod civil, prevederile art. 22 din Legea nr. 136/1995 și ale art. 64 alin. 4 din Ordinul CSA nr. 11/2007, prima instanță a pronunțat soluția mai sus arătată.
Prima instanță a mai observat că pârâta SC G. A. SA s-a aflat în culpă procesuală, iar reclamanta SC O. V. I. G. SA a solicitat obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată. Văzând dispozițiile art. 274 alin. 1 C.proc.civ. și cele ale art. 276 C.proc.civ., prima instanță a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 92,46 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care suma de 90,96 lei a reprezentat taxa judiciară de timbru acordată proporțional cu pretențiile admise, iar suma de 1,5 lei a reprezentat timbru judiciar acordat proporțional cu pretențiile admise.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta SC G. A. SA, solicitând modificarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii petitului privind penalitățile de întârziere.
În motivarea recursului, a arătat că sentința instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor Codului de procedură civilă aplicabile la data introducerii cererii de chemare în judecată și ale Ordinului CSA nr. 11/2007, în vigoare la data producerii evenimentului rutier.
A arătat că SC O. SA a formulat acțiunea în pretenții solicitând plata sumei de 5.373,52 lei cu titlu de despăgubiri și a sumei de 3.906,54 lei cu titlu de penalități de întârziere, iar instanța de fond a respins primul petit ca rămas fără obiect și a admis petitul privind obligarea sa la plata sumei de 999,47 lei cu titlu de penalități de întârziere fără a avea în vedere faptul că nu a fost îndeplinită procedura prealabilă privind soluționarea litigiilor prin conciliere directă, prevăzută de art. 7201C.proc.civ. raportat la penalitățile de întârziere. A arătat că reclamanta nu a respectat dispozițiile legale ale articolului indicat, deoarece a convocat-o la conciliere pentru suma de 5.373,52 lei, sumă care a și fost achitată de pârâtă în data de 23 martie 2009 prin op nr. 4544/23 martie 2009, iar nu pentru suma de 9.280,06 lei, solicitată prin cererea de chemare în judecată.
A arătat că penalitățile solicitate sunt o datorie distinctă, care nu era certă la data îndeplinirii concilierii directe pentru debitul principal și de care pârâta nu a putut lua cunoștință.
Având în vedere cele enunțate și luând în considerare faptul că potrivit dispozițiilor C.proc.civ. aplicabile la data introducerii acțiunii în justiție, în litigiile comerciale evaluabile în bani, procedura concilierii prealabile este o procedură obligatorie, iar nu facultativă, a solicitat admiterea recursului și respingerea în tot a acțiunii reclamantei.
A mai arătat că potrivit dispozițiilor art. 65 alin. 3 din Ordinul CSA nr. 11/2007, "în situația efectuării plății de către asigurătorul RCA direct în contul bancar al persoanei prejudiciate, aceasta se consideră a fi integral despăgubită dacă în termen de 30 de zile de la data intrării sumei în contul său bancar nu a notificat asigurătorului RCA eventualele obiecții referitoare la cuantumul despăgubirii, dacă plata efectuată conține elementele necesare identificării
acesteia de către creditor";. A arătat că din înscrisurile existente la dosar și în baza cărora a fost pronunțată hotărârea primei instanțe nu reiese faptul că reclamanta ar fi făcut obiecțiuni cu privire la cuantumul sumei încasate la data de 23 martie 2009. Sancțiunea pentru pasivitatea acesteia este tocmai decăderea din dreptul de a pretinde alte sume de bani, considerându-se a fi integral despăgubită.
A mai arătat că, așa cum a reținut și instanța de fond, plata efectuată conținea suficiente elemente pentru ca SC O. SA să o identifice și ca în termenul de 30 zile stipulat de dispozițiile legale invocate să își manifeste opoziția cu privire la cuantumul sumei încasate.
A solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului său la dezbateri, în temeiul art. 242 C.proc.civ.
În drept, a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 7021C.proc.civ., Ordinul CSA nr. 11/2007.
Recursul a fost legal timbrat.
Intimații, deși legal citați, nu au depus întâmpinări. Niciuna dintre părți nu a depus înscrisuri noi în recurs.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art. 304, art. 3041și art. 312 C.proc.civ., tribunalul reține următoarele:
Cu titlu preliminar, tribunalul are în vedere faptul că contestația la executare a fost introdusă la data de 24 septembrie 2010 și are ca obiect pretenții derivate din raporturi juridice desfășurate între părți în perioada 2008- 2009.
Prin raportare la data nașterii raporturilor juridice dintre părți și la prevederile art. 6, alin. 2 și alin. 6 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, respectiv prin raportare la prevederile art. 3 și art. 5 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, tribunalul reține că raporturile juridice dintre părți s-au născut înainte de intrarea în vigoare a Noului Cod civil, iar efectele lor în curs de desfășurare nu se încadrează în excepțiile prevăzute de art. 6 alin. 6 din Legea nr. 287/2009 și de art. 5 din Legea nr. 71/2011, pentru a le fi aplicabile dispozițiile Noului Cod civil. În consecință, legislația aplicabilă raporturilor juridice dintre părți este reprezentată de Legea nr. 136/1995, Ordinul CSA nr. 11/2007 și Codul comercial din 1887, ca norme speciale și de Codul civil din 1864, ca lege generală.
De asemenea, din punct de vedere procedural, legea aplicabilă litigiului este codul de procedură civilă din 1865, cu modificările ulterioare, în forma în vigoare la 24 septembrie 2010.
La data de 24 septembrie 2010, art. 109 alin. 2 C.proc.civ. prevedea că, "în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege; dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată.";.
La aceeași dată, dispozițiile art. 7201C.proc.civ. prevedeau că: "În procesele și cererile în materie comercială, evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluționarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte. În scopul arătat la alin. 1, reclamantul va convoca partea adversă, comunicându-i în scris pretențiile sale și temeiul lor legal, precum și toate actele doveditoare pe care se sprijină acestea. Convocarea se va face prin scrisoare recomandată cu dovadă de primire, prin telegramă, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare care asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia.
Convocarea se poate face și prin înmânarea înscrisurilor sub semnătura de primire.";
Dispozițiile art. 7201alin. 1 C.proc.civ. instituiau o procedură prealabilă obligatorie, a cărei absență totală constituia, în conformitate cu dispozițiile art.
109 alin. 2 C.proc.civ., un fine de neprimire a cererii, cererea urmând a fi respinsă în această situație ca prematur formulată, ca urmare a admiterii excepției prematurității cererii de chemare în judecată. Fiind norme care reglementează desfășurarea procedurii de judecată, dispozițiile art. 7201C.proc.civ. referitoare la încercarea reclamantului de a soluționa litigiul prin conciliere directă cu cealaltă parte înainte de introducerea cererii de chemare în
judecată erau imperative și de ordine publică, vizând activitatea jurisdicțională a
instanțelor. În consecință, pretinsa neîndeplinire de către reclamanta intimată a acestei proceduri, invocată de pârâta recurentă prin recurs, în măsura în care se referă la absența totală a încercării reclamantei de a soluționa litigiul prin conciliere directă anterior sesizării instanței cu privire la penalitățile de întârziere, are caracter de ordine publică, putând fi invocată oricând.
Verificând dacă reclamanta intimată a omis sau nu parcurgerea acestei proceduri prealabile cu privire la penalitățile de întârziere, tribunalul reține în primul rând faptul că înscrisul de la f. 8 din dosarul de fond conține o convocare a pârâtei recurente la conciliere directă pentru pretențiile reclamantei intimate reprezentând despăgubirile achitate persoanei prejudiciate de reclamanta intimată asigurator CASCO, în cuantum de 5373,52 lei.
În cuprinsul înscrisului de la f. 8 din dosarul de fond, comunicat de reclamanta intimată pârâtei recurente prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la data de 4 septembrie 2008, anterior introducerii cererii de chemare în judecată ce formează obiectul prezentului dosar, reclamanta intimată a menționat expres: "Neachitarea debitului menționat mai sus [5373,52 lei - debitul principal, sublinierea instanței], în termenul impus de lege, atrage răspunderea dvs. și ptr. plata eventualelor penalități.";
Concluzionând, tribunalul reține că, strict sub aspectul încercării de a soluționa prin conciliere directă litigiul având ca obiect plata de către pârâta recurentă asigurator RCA a despăgubirilor achitate persoanei prejudiciate de reclamanta intimată asigurator CASCO, plus penalități de întârziere, reclamanta și-a îndeplinit obligația de a o convoca pe pârâtă, astfel încât în speță nu se poate vorbi despre o absență totală a acestui act de procedură, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 1169 C.civ și art. 129 alin. 1 C.proc.civ. tribunalul reține că acest motiv de recurs de ordine publică invocat de pârâta recurentă este nefondat.
În ceea ce privește modalitatea concretă de formulare a propunerii de conciliere directă pentru penalitățile de întârziere, respectiv în ceea ce privește temeiurile de fapt și de drept indicate, caracterul actual sau eventual al pretențiilor reclamantei referitoare la penalitățile de întârziere și eventualele acte anexate propunerii de conciliere a litigiului, cu privire la penalitățile de întârziere, la care se referă art. 7201alin. 2 C.proc.civ., tribunalul reține că aceste aspecte procedurale vizează strict raportul juridic dintre părți, fiind astfel elemente de ordine privată ale litigiului, susceptibile să atragă doar o nulitate relativă a procedurii prealabile în condițiile art. 105 alin. 2 teza I C.proc.civ. Or, pârâta recurentă putea invoca o astfel de excepție relativă referitoare la o procedură prealabilă cel mai târziu la prima zi de înfățișare, conform art. 136 C.proc.civ. Pârâta nu a invocat o astfel de vătămare a drepturilor sale procesuale până la prima zi de înfățișare din litigiul purtat în fața primei instanțe, astfel încât invocarea acestor aspecte de ordine privată direct în recurs este afectată de tardivitate, conform art. 103 C.proc.civ.
Cât privește cel de al doilea motiv de recurs invocat de recurenta pârâtă, respectiv decăderea reclamantei din dreptul de a obține penalitățile de întârziere ca urmare a nenotificării de către reclamanta intimată către pârâta recurentă a eventualelor sale obiecții referitoare la cuantumul despăgubirii în termen de 30 de zile de la data intrării sumei în contul său bancar, tribunalul reține că dispozițiile art. 65 alin. 3 din Ordinul CSA nr. 11/2007se referă strict la despăgubire, nu și la accesoriile acesteia. Fiind dispoziții legale care instituie o sancțiune pentru persoana prejudiciată, ele au o aplicare limitată exclusiv la sumele de bani la care se referă, fiind de strictă interpretare.
În consecință, tribunalul reține că nenotificarea de către reclamanta intimată către pârâta recurentă a eventualelor sale obiecții referitoare la penalitățile de întârziere în termen de 30 de zile de la data intrării sumei corespunzătoare despăgubirii în contul său nu atrage decăderea reclamantei intimate din dreptul său de a le recupera pe cale judiciară, și acest motiv de recurs invocat de recurenta pârâtă fiind nefondat.
Pentru toate considerentele mai sus expuse, tribunalul, în temeiul art. 1169 C.civ., coroborat cu art. 129 alin. 1 C.proc.civ. și art. 312 alin. 1 teza a II-a C.proc.civ., va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta SC G.
A. SA, în contradictoriu cu intimații SC O. V. I. G. SA și G. A.
, împotriva sentinței civile nr. 16746/3 septembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta SC G. A. SA, în contradictoriu cu intimații SC O. V. I. G. SA și G. A. ,
împotriva sentinței civile nr. 16746/3 septembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, pe care o menține în întregime.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |||
D. D. | F. M. | M. B. | A. | VLAIC |
În CIC, semnează În CO, semnează
președintele instanței prim-grefier
Red./FIM/2 ex./_
Judecător fond: d-na R. C. R. Judecătoria Cluj-Napoca
| ← Decizia civilă nr. 359/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 610/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
