Decizia civilă nr. 655/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR. 655/2013
Ședința publică din data de_ Instanța este constituită din: PREȘEDINTE: E. B. JUDECĂTOR: I. P. JUDECĂTOR: S. I. GREFIER: A. E. A.
Pe rol fiind examinarea recursului declarat de recurenta SC O. V. I.
G. SA (fosta SC B. A. V. I. G. SA), împotriva sentinței civile nr. 1760/2013 pronunțată la data de_ de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._ privind și pe intimata SC D. C. A. B. SA, având ca obiect, în primă instanță, acțiune în regres.
La ambele apeluri nominale se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezentul recurs, prin raportare la dispozițiile art.1591 alin.4 coroborat cu art. 2 pct.3 Cod.proc.civ.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că, recurenta a achitat taxele judiciare stabilite de către instanță în sarcina sa, precum și faptul că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
De asemenea, se constată că intimata, la data de 9 decembrie 2013, a depus întâmpinare prin care s-a invocat excepția nulității recursului, T. ul reținând cauza în pronunțare pe această excepție.
T. UL,
Prin sentința civilă nr. 1760/2013, pronunțată în ședința publică din data de_ în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., sa fost admisă excepția prematurității acțiunii civilăe precizată de către reclamanta SC O. V. I. G. (fosta SC B. A. V. I. G. SA) împotriva pârâtei SC D. C. Adjuster´s
B. SA și a intervenientului forțat S. P. și respinsă, ca atare, acțiunea. Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma excepției invocate,
instanța a cercetat dacă în privința persoanei cu care reclamantul a înțeles să se judece în calitate de pârât a fost încercată rezolvarea amiabilă și nejurisdicțională a litigiului și mai apoi a ana,izat dacă a existat identitate între persoana pârâtului și persoana obligată în raportul juridic litigios. Astfel, potrivit art. 109, al. 2 Cod de procedură civilă, în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei
proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată. Procedura concilierii prealabile, reglementată de dispozițiile art. 7201Cod de procedură civilă, este incidentă în cauzele având caracter comercial evaluabile în bani, desfășurându-se potrivit dispozițiilor alin. 2-5 ale acestui text de lege. În scopul arătat la al. 1, reclamantul trebuie să o convoace pe partea adversă, comunicându-i în scris pretențiile sale și temeiul lor legal, precum și toate actele doveditoare pe care se sprijină acestea. Convocarea se face prin scrisoare
recomandată cu dovadă de primire, prin telegramă, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare care asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia. Convocarea se poate face și prin înmânarea înscrisurilor sub semnătură de primire. Data convocării pentru conciliere nu se va fixa mai devreme de 15 zile de la data primirii actelor comunicate potrivit al. 2. Rezultatul concilierii se consemnează într-un înscris, cu arătarea pretențiilor reciproce referitoare la obiectul litigiului și a punctului de vedere al fiecărei părți. Înscrisul despre rezultatul concilierii ori în cazul în care pârâtul nu a dat curs convocării prevăzute la al. 2, dovada că de la data primirii acestei convocări au trecut 30 de zile se anexează la cererea de chemare în judecată. Așadar, în litigiile în materie comercială evaluabile în bani, reclamantul nu poate să sesizeze instanța decât dacă face dovada concilierii cu pârâtul sau dovada că de la data convocării pârâtului în vederea concilierii au trecut 30 de zile, fără ca acesta să dea curs convocării. Dacă la cererea de chemare în judecată nu se anexează, așa cum impune alineatul final al textului, înscrisul despre rezultatul concilierii ori dovada că de la data primirii convocării de către pârât au trecut 30 de zile, iar acesta nu a răspuns convocării, cererea va fi respinsă ca inadmisibilă. Astfel, din materialul probator administrat, instanța a reținut că în cauză nu s-a făcut dovada
respectării cerințelor impuse de dispozițiile art. 7201și urm. Cod de procedură civilă, în condițiile incidenței art. 56 Cod comercial, care conferă caracter comercial litigiului și față de obiectul cererii introductive care vizează pretenții
evaluabile în bani. Astfel, instanța a reținut că în cauză nu s-a dat eficiență procedurii instituite de legiuitor în scopul soluționării cu prioritate a litigiilor pe cale amiabilă, consecința fiind aceea a unei fine de neprimire. Față de considerentele arătate, instanța, văzând că nu au fost respectate cerințele procedurale instituite de lege pentru sesizarea acesteia, a apreciat întemeiată excepția neîndeplinirii procedurii concilierii directe cu pârâta, admițând-o și a respins cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul ca inadmisibilă, reclamanta având posibilitatea de a recurge la această procedură și, ulterior, în cazul nerezolvării litigiului pe cale amiabilă, să formuleze o nouă cerere de chemare în judecată.
Împotriva acestei hotărâri, S.C. O. V. I. G. S.A. (fosta S.C. B. A.
V. I. G. S.A.), în calitate de reclamantă în cauza ce a format obiectul dosarului nr._, în contradictoriu cu pârâta SC D. C. A. B. SA și intervenientul forțat
S. P., a formulat recurs, solicitând casarea sentinței recurate, trimiterea cauzei spre rejudecare având în vedere ca instanța de fond nu a intrat în cercetarea fondului, precum și acordarea cheltuielilor de judecată efectuate în fond și recurs.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că soluția pronunțată de către instanța de
fond este nelegală și netemeinică față de dispozițiile art. 304, pct. 9 C.pr.civ., hotărârea pronunțată fiind dată cu încălcarea legii, respectiv cu încălcarea dispozițiilor art. 7201C.pr.civ. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că în cauză, nu s-a dat eficiență procedurii instituite de legiuitor în scopul soluționării cu prioritate a litigiilor pe cale amiabilă. Instanța a admis excepția prematurității fără a face o interpretare a art. 7201C.pr.civ. în spiritul legii, ci strict în litera ei, interpretând eronat dispoziția legală. Așadar, prevederile art. 720/1 nu au fost interpretate în sensul intenției legiuitorului de a evita ajungerea în instanță a litigiilor ce se pot rezolva pe cale amiabilă. La dosarul instanței de fond a fost depusă adresa societății recurente nr. 3161/_, cât și primirea acesteia de către pârâtă la data de_ . Trimiterea corespondenței a fost făcută la sediul intimatei din C. -N., Strada P., nr. 2, ap. 1, sediu declarat de către aceasta prin întâmpinarea și cererea precizatoare depuse la dosar. Pârâta a luat cunoștință de convocarea la conciliere din dosar, aceasta fiind depusă odată cu cererea de chemare în judecată și comunicată de instanță odată cu aceasta și împreună cu celelalte înscrisuri atașate acesteia. Cu toate acestea pârâta nu a manifestat disponibilitate de soluționare a
litigiului pe cale amiabilă, înțelegând să depună întâmpinare și să invoce excepții. Privitor la admisibilitatea excepției de prematuritate, recurenta a învederat faptul că, Secția Comerciala a Î.C.C.J. prin decizia nr. 348/2005 a statuat că "… nerespectarea unora dintre prevederile art. 7201C.pr.civ. nu atrage automat nulitatea concilierii, ci numai dacă partea dovedește o vătămare". În acest sens, recurenta a arătat că în speță, pârâta nu a făcut dovada vreunei vătămări, condiție esențială a fi dovedită pentru a conduce la nulitatea concilierii sau la a considera procedura prealabilă neîndeplinită. Totodată, recurenta a menționat că o explicație detaliată asupra acestui aspect oferă tot Î.C.C.J. prin decizia nr. 3184/_, astfel: "Rațiunea concilierii prealabile prevăzute de art. 7201C.pr.civ. este aceea de a simplifica și degreva judecățile având ca obiect pretenții de natură bănească, pretenții ce pot fi soluționate pe cale amiabilă și într-un termen scurt. Aceasta rațiune este practic realizată și atunci când încercarea de conciliere a reclamantei cu cealaltă parte a avut loc în cadrul unei alte proceduri, cum este cea a somației de plată sau când procedura concilierii a fost îndeplinită după introducerea cererii de chemare în judecată, deoarece esențial este ca părțile, prin voința lor, exprimată neechivoc, să stăruie pentru a rezolva
litigiul". Astfel, cererea de chemare în judecată formulată de către recurentă a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. -N. în data de_, la data înregistrării acțiunii fiind aplicabile dispozițiile Codului de procedură civilă astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil în vigoare de la data de_ . Conform dispozițiilor art. 7201C.pr.civ. astfel cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 71/2011 "în procesele și cererile dintre profesioniști evaluabile în bani și derivate din raporturi contractuale înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluționarea litigiului fie prin mediere fie prin conciliere directă cu cealaltă parte..." Prin urmare, recurenta a arătat că art. 7201C.pr.civ. astfel cum a fost redat de către instanța de fond, cu referire la cauzele având caracter comercial evaluabile în bani, nu mai era în vigoare la data introducerii prezentei cereri, astfel încât în mod greșit instanța de fond și-a întemeiat motivarea pe baza acestor dispoziții.
În susținerea poziției sale procesuale, SC D. C. A. B. SRL, în calitate de intimată, a formulat întâmpinare față de recursul declarat de către recurenta SC O.
V. I. G. SA, solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței civile nr.
1760/2013 pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca, în data de_, ca fiind legală și temeinică.
În motivare, intimata a arătat că soluția instanței de fond este una legală și temeinică, reținând instanța, în mod corect, faptul că nu s-a putut face dovada respectării cerințelor impuse de dispozițiile art. 7201C.pr.civ. în condițiile incidenței art. 56 Cod comercial, care conferea caracter comercial litigiului și față de obiectul cererii introductive care viza pretenții evaluabile în bani. Procedura concilierii directe este o procedură legală obligatorie înainte de demararea unui proces pentru recuperarea unor sume de bani de la debitori, concilierea directă nu este altceva decât un mecanism juridic creat pentru a-i îndruma pe cei care urmează a avea anumite litigii, pe calea realizării unui acord cu debitorii lor. Această procedură se adresează exclusiv domeniului comercial, profesional, și privește obligațiile bănești. Concilierea se adresează, deci, comercianților, respectiv profesioniștilor si este incidentă în procesele privind pretenții bănești. Procedura concilierii directe reglementată de dispozițiile art. 7201C.pr.civ. cuprinde termene exprese dar care nu sunt însă absolute. Prin urmare, motivele invocate de către recurentă nu reprezintă altceva decât proprii interpretări ale legii și de altfel a considerentelor sentinței recurate, instanța de fond reținând în mod corect ca nefiind exercitate procedurile legale instituite de către legiuitor în scopul soluționării cu prioritate a litigiilor pe cale amiabilă. Recurenta a
stăruit să afirme faptul că o convocare la conciliere curge de la data la care aceasta, în cazul de față, a avizat producerea accidentului rutier și a transmis o parte din documentele aferente acestui dosar. Totodată, recurenta deținea la momentul producerii accidentului rutier, calitatea de corespondent al societății de asigurare emitentă a poliței Carte Verde pentru autovehiculul vinovat de producerea accidentului rutier. În acest sens, conform art. 22 din Legea nr. 136/1995: "în limitele indemnizației plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepția asigurărilor de persoane, iar în cazul în care în vigoare era o asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule, și împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, conform art. 54";. Prin urmare, intimata a arătat că aceste prevederi legale reglementează posibilitatea asigurătorului de a exercita un drept de regres împotriva persoanei responsabile de producerea accidentului sau împotriva asigurătorului de răspundere civilă al acestuia, pentru a recupera despăgubirile pe care le-a plătit asiguratului său. Întrucât aceste dispoziții au caracterul unor norme speciale și deci de strictă interpretare, nicio altă persoană decât persoana răspunzătoare de producerea pagubei sau decât asigurătorul de răspundere civilă nu poate avea calitatea de subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății în acest gen de litigii. Pentru a facilita o bună gestionare a activității de asigurare a autovehiculelor și a asigura plata despăgubirilor ca urmare a producerii unor evenimente rutiere, în care au fost implicate autovehicule asigurate într-un alt stat membru, a fost adoptat Regulamentul General al Consiliului Birourilor Asigurătorilor care a stabilit un set de norme care reglementează, printre altele, activitatea corespondenților. Pornind de la definiția corespondentului: "orice asigurător sau altă persoană numită de unul sau mai mulți asigurători, cu aprobarea Biroului țării în care persoana era stabilită, pentru a gestiona și lichida cererile de despăgubire făcute în urma accidentelor care s-au produs în acea țară și care implica vehicule pentru care asigurătorul sau asigurătorii în cauză au eliberat o polița de asigurare"; (art. 2.4), intimata a tras concluzia că un corespondent are calitatea de reprezentant (mandatar) care în condițiile speciale ale Regulamentului, este
împuternicit să gestioneze cererile de despăgubire. Calitate de corespondent al unui gestionar de daună produce efecte abia de la momentul la care societatea emitentă a poliței de asigurare confirmă valabilitatea poliței pentru data accidentului, fapt cunoscut de către recurentă, dat fiind faptul că aceasta gestiona daune în S. ul Carte Verde. Termenul de confirmare, potrivit dispozițiilor Regulamentului General al S. ului Carte Verde este cuprins între 4-8 săptămâni. Ca atare, nu s-a putut pune în discuție că formularul trimis de recurentă, care înglobează atât o avizare de daună, cerere de despăgubire și convocare la conciliere, ar fi putut fi considerat ca fiind o respectare a dispozițiilor art. 7201C.pr.civ.
Recurenta și-a fundamentat recursul invocând lipsa dovezii vreunei vătămări, condiție esențială pentru a conduce la nulitatea concilierii sau la a considera procedura prealabilă neîndeplinită. În speță, vătămarea a fost cât se poate de evidentă, intimata nu deținea calitatea de asigurător, ea fiind doar corespondentă a unei societății de asigurare, în cazul său devenind incidente, pe lângă legislația națională și Directivele Europene CE care reglementează domeniul asigurărilor. În schimb, intimata nu a putut spune că recurenta a suferit o vătămare prin faptul că a fost achitată indemnizația de despăgubire cu întârziere. Deoarece recurenta a achitat despăgubirea în baza contractului de asigurare facultativă, din primele de asigurare achitate de către propriul asigurat și mai mult, după avizarea accidentului rutier și folosirea poliței CASCO, se aplică și în cazul lor sistemul bonus- malus. Din chiar cuprinsul motivelor de recurs a rezultat că avizarea daunei a fost transmisă societății recurente, în data de_, iar cerere de chemare în judecată a fost înregistrată de către recurentă la Judecătoria Cluj-Napoca în data de_, iar la data de_ a achitata despăgubirea asiguratului propriu. Ca atare, cererea de chemare în judecată a fost formulată foarte aproape de momentul prescrierii dosarului, fapt intenționat, urmărit cu scopul de a solicita penalități de întârziere de la data avizării daunei. Or, dacă recurenta ar fi interpretat dispozițiile legale în spiritul legii și nu în litera ei, ar fi înțeles faptul că o convocare la conciliere făcută în urmă cu trei ani, nu avea cum să asigure scopul urmărit de însuși legiuitor, și anume acela de a simplifica și degreva judecățile având ca obiect pretenții de natură bănească, ce pot fi soluționate pe cale amiabilă și într-un termen scurt. Recursul este de asemenea nefondat, dat fiind faptul că despăgubirea a fost achitată integral către SC B. A. SA, prin ordinul de plată nr. 96/_, fapt reținut și prin sentința civilă atacată.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, cu luarea în considerare a susținerilor din cuprinsul întâmpinării și a prevederilor art. 304, 3041și 312, al. 3 C.pr.civ., tribunalul va admite recursul, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare instanței de fond.
Este adevărat, așa cum a arătat instanța de fond că prevederile art. 720/1 C.pr.civ. prevăd că în materie comercială, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul, în litigiile evaluabile în bani, trebuie să încerece mai întâi, soluționarea pe cale amiabilă a litigiului. Însă, tot în fața instanței de fond, la fila 8 din dosar a fost depusă dovada concilierii prealabile adresată pârâtei și la filele 6, 7, dovada comunicării acestui act cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, în data de 3 august. 2010, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată. În motivarea instanței de fond, în ceea ce priveește admiterea excepției, nu se face nicio referire la aceste dovezi ale realizării procedurii concilierii prealabile. De altfel, în astfel de litigii dintre două societăți de asigurare sau dintre o societate de asigurare și SC D. C. Adjuster’s B. SA, întotdeauna se poartă o corespondență cu privire la despăgubirile pretinse pentru
repararea prejudiciilor din accidente auto, fără o cerere trimisă expres, asiguratorul autoturismului condus de către persoana vinovată neavând de unde să știe că are de plătit vreo daună.
Astfel, în mod greșit acțiunea a fost respinsă, în primă instanță, pe cale de excepție, hotărârea intanței de fond urmând să fie casată iar cauza trimisă spre rejudecare, Judecătoriei C. -N. .
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite recursul declarat de către recurenta SC O. V. I. G.
S.A. (fosta SC B. A. V. I. G. S.A.) în contradictoriu cu intimata SC
D. C. ADJUSTER’S B. S.A. împotriva sentinței civile nr. 1760/2013 pronunțată la data de_, în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 9 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | ||
E. B. I. P. | S. | I. | A. -E. A. |
Judecător fond: E. -E. P., Judecătoria Cluj-Napoca
Red. IP/AA 2 ex./_
| ← Decizia civilă nr. 162/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Sentința civilă nr. 667/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
