Decizia civilă nr. 457/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. UNIC _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ nr. 457/2013
Ședința publică din data de 09 septembrie 2013 Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: D. H. JUDECĂTOR: M. C. B. JUDECĂTOR: C. C. GREFIER: N. N.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către recurenta S.C.
C. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1903/_, pronunțate de către Judecătoria C. - N., în dosarul nr._, privind și pe intimata S.C. C.
P. N. S.R.L., prin lichidator judiciar SP G. C. IPURL, cauza având ca obiect în primă instanță, pretenții.
La apelul nominal se prezintă în apărarea intereselor recurentei, d-l avocat Traian C., cu împuternicire avocațială existentă la dosar, f. 5, lipsind reprezentantul intimatei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că a fost respinsă cererea de recuzare a d-nei judecător D. H., formulată de către reprezentantul recurentei.
Nemaifiind cereri de formulat, tribunalul acordă reprezentantului recurentei cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul recurentei solicită, în principal, admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare iar, în subsidiar, respingerea dobânzii solicitate.
În susținerea recursului, reprezentantul recurentei arată că cererea de chemare în judecată viza un aspect principal și unul secundar. Aspectul principal, în aprecierea reprezentantul recurentei, consta în debitul reprezentând contravaloarea mărfii livrate și neachitate de către societatea recurentă. Prin poziția procesuală, partea ce o reprezintă a arătat că debitul reprezentând contravaloarea mărfii livrate și neachitate a fost, de fapt, achitat încă din anul 2010, aspect consolidat și de expertiza contabilă efectuată în cauză. Mai mult, reprezentantul recurentei apreciază că prima instanță, dispunând, din oficiu, efectuarea expertizei, a repus reclamanta în termenul prevăzut de art. 132 C.proc.civ., aceasta din urmă prevalându-se, în mod abuziv, de prevederile textului de lege indicat.
Pentru cele expuse, reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată, constand in taxă judiciară de timbru.
T. ul reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Prin sentința civilă nr. 1903/2013 pronunțată la data de 31 ianuarie 2013 Judecătoria C. N. a admis in parte cererea precizata formulată de reclamanta SC C. P. N. S., în faliment prin lichidator judiciar SP G.
C. I. . in contradictoriu cu parata SC C. S., fiind obligată parata sa plateasca reclamantei suma de 21338,84 ron cu titlu de dobanda si suma de 1500 ron cheltuieli partiale de judecata.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut că potrivit sentintei comerciale nr 911/2011 a T. ULUI COMERCIAL C. s-a respins cererea formulata de reclamanta impotriva paratei prin care s-a solicitat deschiderea procedurii insolventei impotriva acesteia din urma.
In considerente sentintei se arata ca pirita a recunoscut ca are o datorie fata de reclamanta in suma pe care s-a obligat sa o restituie pina in decembrie 2010 de 96963,49 ron iar reclamanta a aratat in motivarea cererii sale ca pirita are un debit restant de 86882,42 ron si suma de 9361,38 ron dobanda legala. De asemenea se arata in considerentele sentintei ca pe parcursul procesului creditorul a achitat suma de 81185,45 ron.
In cauza instanta de fond a efectuat o expertiza contabila intocmita de inginer expert D. STEFAN din care reiese ca pirita in prezent nu mai figureaza cu vreun debit principal, acesta in suma de 81185,45 ron fiind achitat integral. De asemenea pentru neplata la termen a facturilor expertul a calculat suma datorata cu titlu de dobanda legala aceea de 21.338,84 ron.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs recurenta SC C. S., solicitând admiterea prezentului recurs, casarea hotărârii instanței de fond și reținând cauza spre rejudecare respingerea acțiunii formulate de către reclamanta SC C. P. N. S. și obligarea reclamantei intimată la plata cheltuielilor de judecată conform înscrisurilor justificative.
În motivare, recurenta a arătat că instanța de fond a fost investită prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de_ prin care a solicitat obligarea subscrisei la plata sumei de 15058, 35 din care 5696,97 ron contravaloare marfă recepționată și facturată în intervalul cuprins între_ -_ ; precum și plata sumei 9361,38 lei reprezentând dobânda legală calculată conform art.43 C.comercial și OG nr. 9/2000. Apoi prin precizarea de la fila 169 reclamanta a solicitat actualizarea calculului dobânzii până la data plății efective, iar prin precizarea de la fila 226 reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii în sumă de 21338, 84 ron.
Recurenta a precizat ca este adevărat faptul că între parti s-au derulat relații comerciale în baza cărora recurenta a preluat marfa livrată de către reclamantă însă a achitat în totalitate contravaloarea facturilor emise și recepționate.
De asemenea, recurenta arată că de mai multe ori a solicitat reclamantei efectuarea unei confruntări a fișelor analitice privind facturile emise- recepționate, însă reprezentantul legal al reclamantei nu a dat curs acestor solicitari. Potrivit fișei analitice cuprinsă între intervalul ianuarie 2008- decembrie 2008 se regăsesc facturi de minus care au stat la baza minusurilor la data recepționării mărfurilor livrate conform proceselor verbale încheiate. Cumulate facturile de storno cuprinse în intervalul_ -_ reprezintă suma de 4016.26 lei.
Recurenta mai susține că a achitat soldul datorat la data de_ și anume 81.185, 56 lei conform scandențarului anexat. In urma expertizei contabile dispuse din oficiu, s-a confirmat că nu datorează nici un leu, reprezentând contravaloare marfă livrată și neachitată.
În aceste condiții în temeiul art. 132 alin. 1 C.pr. civ. recurenta arată că înțelege să invoce excepția tardivității privind precizarea sau extinderea acțiunii, astfel că solicitarea privind obligarea sa la plata dobânzii în cuantum de 21.338,84 lei este inadmisibilă. Momentul procesual în care se află respectiv administrarea probatoriului împiedică precizarea sau extinderea cererii de chemare în judecată.
Prin precizarea depusă în_ reclamant recunoaște tacit faptul că cererea principală privind obligarea sa la plata sumei de 15.058,35 lei este nefondată și neîntemeiată, însă solicita obligarea sa la plata dobânzii legale în
cuantum de 23.338,84 lei conform raportului de expertiză, care a fost dispus de instanță, iar reclamanta nu a fost de acord cu efectuarea acesteia. O astfel de precizare este contrară și lipsită de etică litigioasă pentru aspecte care privesc fondul cauzei, astfel că un litigiu precum speța de față ar fi fost inexistent dacă reclamanta ar fi respectat normele de colaborare comercială, respectiv promovarea unei concilierii directe potrivit art. 7201C.pr.civ., în locul unei acțiunii pentru deschiderea procedurii insolventei sau speța de față.
Concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în prezenta cauză relevă în mod evident faptul că un astfel de litigiu nu ar fi existat dacă reclamanta ar fi dat curs solicitărilor recurentei privind efectuarea punctajelor anuale (sfârșit de an) pentru confirmări reciproce a soldului prin extrase de cont și stabilirea după caz a unor diferențe de solduri și clarificarea acestora. Drept urmare la data notificării sale pentru neplata unor facturi - 5696,97 ron contravaloare marfă, soldurile din evidențele contabile nu erau egale. Evidența contabilă analitică la recurentă prezenta un sold la finele lunii septembrie 2008 de 81.185,45 lei, iar în evidențele contabile analitice la reclamantă de 87.545,49 lei.
Expertiza contabilă stabilește faptul că facturile emise pe anul 2008 de furnizor au fost înregistrate în evidența contabilă a furnizorului cât și a clientului, lucru care este eronat. Confruntând fisa depusă de reclamantă cu fișa analitică a recurentei se poate observa cu ușurință că reclamanta a menționat și luat în calcul facturi care nu se regăsesc sub nici o formă ca fiind înregistrate sau recepționate de către recurentă.
Intimata SC C. P. N. S. IN F. prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului, arătând că instanța de fond a reținut in mod legal faptul ca intimata SC C. P. N. S., a livrat marfa, marfa care a fost recepționată fara obiectiuni si neachitata la timp de către recurenta.
Pentru prezentarea faptelor, instanța a dispus expertiza contabila, expertiza acceptata si achitata de intimata. Expertiza a stabilit ca recurenta
S.C. C. S.RX, datorează suma de 21.338,84 ron, cu titlu de dobânda.
Sustinerile recurentei conform carora majorarea cuantumului dobânzilor legale ar fi tardiv formulata de intimata sunt netemeinice intrucat in cauza se aplica prevederile art 132 alin 2 cpc, potrivit căruia cererea nu se considera modificata daca se cere majorarea obiectului pretenției. Afirmația recurentei privind faptul ca intimata nu a dat curs confruntarii cu fișele analitice privind facturile emise si recepționate nu este întemeiata întrucât intimata SC C. P. N. S. a procedat la conciliere directa, actele fiind depuse la dosarul cauzei.
Intimata mai arată că instanța de fond in mod legal a reținut ca recurenta a recunoscut prin administratorul sau ca datorează suma de 96.963,49 ron dar din care a plătit doar un debit parțial in suma de 81.185,45 ron. Prin motivele de recurs recurenta nu demonstrează ca nu ar datora suma de 21.338,84 ron stabilita de expertiza efectuata in cauza.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, instanța reține următoarele
:
Primul motiv de recurs invocat de recurenta se refera la incalcarea de catre prima instanta a dispozitiilor art.132 Cod procedura civila, motiv de recurs care se circumscrie dispozitiilor art.304 pct.5 din acelasi act normativ, prin faptul ca a solutionat o actiune precizata, desi fusese depasit termenul in care se putea depune o modificare de actiune.
Analizand acest motiv, se constata ca prin cererea de chemare in judecata ce a facut obiectul dosarului nr._, s-a solicitat de catre intimata reclamanta SC C. P. N. S. obligarea paratei recurente SC C.
S. la plata sumei de 15.058,35 lei, din care suma de 5.696.97 lei reprezinta
contravaloare marfa receptionata, iar suma de 9361,38 lei reprezinta dobanda legala.
Prin precizarea de actiune depusa la data de_, reclamanta a solicitat actualizarea calculului dobânzii până la data plății efective, iar prin precizarea de actiune depusa la data de_ reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii în sumă de 21338, 84 lei.
Prin intampinarea depusa la data de_, parata SC C. S. a invocat exceptia tardivitatii privind precizarea sau extinderea actiunii. Prin sentinta recurata, prima instanta a constatat ca nu se vor retine apararile paratei in sensul ca majorarea dobanzii legale ar fi tardiv formulata, intrucat se aplica dispozitiile art.132 al.2 Cod procedura civila, potrivit caruia cererea nu se va socoti modificata daca se cere majorarea obiectului pretentiei.
Examinand incidenta in cauza a dispozitiilor art.132 al.2 Cod procedura civila, se constata ca intr-adevar precizarea de actiune din data de_ a fost depusa ulterior primei zile de infatisare, insa dat fiind obiectul cererii modificatoare (majorarea cuantumului pretentiilor privitoare la dobanda legala), aceasta s-a circumscris prevederilor art.132 al.2 pct.2 Cod procedura civila, actiunea nefiind considerata modificata. Din acest punct de vedere, in mod corect prima instanta a apreciat ca cererea de majorare a pretentiilor nu a fost depusa tardiv, ulterior primei zile de infatisare, aceasta cerere putand fi formulata si ulterior acestui moment, intrucat nu era considerata o modificare de actiune propriu-zisa.
In ce priveste cel de-al doilea motiv de recurs, privind refuzul intimatei de confruntare a fiselor analitice privind facturile emise, acest refuz este lipsit de relevanta in contextul factual al spetei de fata, intrucat reclamanta intimata si-a probat pretentiile privitoare la dobanda legala cu facturile fiscale si expertiza contabila dispusa in cauza, probe legal administrate si care au evidentiat faptul ca, datorita efectuarii platilor cu intarziere, parata SC C. S. datora reclamantei o dobanda legala in cuantum de 21.338,84 lei.
Se impune si precizarea ca aceste concluzii ale expertizei nu au fost contestate de catre parti, astfel ca invocarea in calea de atac a recursului a diverselor aspecte referitoare la datele inscrise in fisele analitice ale partilor in litigiu este inadmisibila, intrucat recurenta ar fi putut formula obiectiuni la raportul de expertiza si ar fi putut solicita expertului sa reanalizeze si aceste fise analitice daca ar fi apreciat necesar.
De asemenea, invocarea acestor aspecte nu este de natura a fundamenta concluzia temeiniciei recursului de fata, intrucat recurenta incearca sa supuna atentiei instantei fise intocmite unilateral de catre partile in litigiu, desi proba stingerii obligatiei de plata ce ii incumba se impunea a fi facuta cu alte inscrisuri (extrase de cont, chitante etc.), eventual expertiza contabila, insa recurenta nu a reusit sa probeze (si de altfel nici macar nu a sustinut) ca si-ar fi achitat in termen obligatiile de plata a contravalorii marfii ce i-a fost livrata, astfel ca nu ar datora paratei si dobanda legala aferenta debitului principal.
In sfarsit, faptul ca reclamanta s-ar fi opus administrarii probei cu expertiza nu are vreo relevanta, intrucat in conditiile art.129 al.5 Cod procedura civila, instanta poate ordona orice probe pe care le apreciaza ca necesare pentru justa lamurire a cauzei, chiar daca partile se impotrivesc, iar probele administrate chiar in asemenea conditii pot fundamenta solutia pronuntata de instanta, daca aceste probe sunt relevante si utile pentru solutionarea pricinii, independent de pozitia procesuala a partilor. Intr-o asemenea ipoteza, chiar daca pozitia procesuala a partii a fost in sensul de a nu se incuviinta proba pusa in discutie din oficiu de catre instanta, nu exista nici
un impediment legal pentru ca partea respectiva sa nu isi precizeze cuantumul pretentiilor in functie de concluziile probei astfel administrate.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul constata ca recursul declarat in cauza de catre recurenta nu este intemeiat, astfel ca in temeiul dispozitiilor art.312 al.1 Cod procedura civila, va respinge acest recurs ca atare, cu consecinta mentinerii in intregime a sentinței civile nr.1903/2013 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr._ .
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta SC C. S. în contradictoriu cu intimata S.C. C. P. N. S., în faliment reprezentată prin lichidator judiciar SC G. C. IPURL împotriva sentinței civile nr.1903/2013 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr._ pe care o menține în întregime.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, | GREFIER, | |
D. H. | M. | B. C. C. | N. N. |
Red.MCB/LU/2 ex./_ Judecator fond: V. I., Judecatoria C. N. .
| ← Decizia civilă nr. 610/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 191/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
