Decizia civilă nr. 174/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR._
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR.174/2013
Ședința publică din data de 9 decembrie 2013 Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: E. B. JUDECĂTOR: S. I. GREFIER: C. P.
Pe rol fiind apelul declarat de către apelanta SC T. G. SA în contradictoriu cu intimata SC I. SHIPING & SS, împotriva sentinței civile nr. 7665/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, cauza având ca obiect, în primă instanță, pretenții.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta apelantei, d-na avocat Sorana Mureșanu, în substituirea avocatului titular, d-l C. Brehar, cu delegația de substituire depusă la dosar, lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
s-a făcut referatul cauzei, constatându-se că în data de 21 noiembrie 2013 au fost înregistrate la dosar note de sinteză depuse de intimată, cu acte anexă, note de ședință care au fost comunicate apelantei
Instanța, față de notele de ședință depuse de intimată, în condițiile în care intimata, în primă instanță, a invocat contractul de mandat, contractul de agenție, contractul de expediție, contractul de intermediere, pune în vedere reprezentantei apelatei să precizeze, în opinia sa, care este calificarea juridică corectă a contractului luând în considerare și notele de ședință depuse la data de 21 noiembrie 2013.
Reprezentanta apelantei arată că în speță este vorba de un contract de intermediere fără mandat. În contractul de intermediere partea poate să dea mandat expres celui care pe care-l împuternicește să încheie în numele lui un anume contract. Și în contractul de agenție la care face trimitere intimata, partea poate sau poate să nu să dea mandat. Astfel, potrivit prevederilor contractului de agenție, comitetul împuternicește în mod statornic pe agent fie să negocieze, fie să negocieze sau să încheie contracte. Deci, din punctul său de vedere, calificarea juridică a contractului este aceea de contract de intermediere fără mandat. Oricum, consideră că, indiferent de calificarea pe care o va reține instanța - contract de intermediere sau contract de agenție - se va pune problema dacă a existat sau nu a existat un mandat dat de către apelantă în vederea încheierii contractului de transport sau doar un mandat pentru a se intermedia un contract de transport. Solicită instanței să observe că, din chiar doctrina depusă de către intimată la dosar, rezultă faptul că brokerii maritimi sau agenții maritimi sunt intermediari în încheierea contractelor de navlosire, de transport. Arată că face trimitere la pagina 116 din dosarul instanței de fond unde este depus un extras din doctrina în materie, extras în care apare menționată categoria brokerilor maritimi despre care se spune că reprezintă o categorie a agenților maritimi care constituie agenți direct implicați în intermedierea contractelor de navlosire. Totodată, face trimitere la pagina 117, paragraful 5 din josul pagini, unde, de asemenea, este menționată ideea că agentul de navlosire
acționează mai degrabă ca intermediar în desfășurarea unei activități independente și, practic, din tot cuprinsul doctrinei depuse la dosarul cauzei, inclusiv la pagina 101 unde apare menționată aceeași chestiune în sensul că brokerul sau agentul intermediar mijlocește încheierea unui contract de navlosire, rezultă că în speță este vorba de un contract de intermediere. Reiterează susținerea anterioară în sensul că, indiferent de calificarea pe care o va reține instanța, se va pune problema dacă în acel contract de intermediere - potrivit susținerii apelantei, de agenție - în opinia intimatei, a existat sau nu a existat un mandat dat de către apelantă în vederea încheierii contractului Solicită instanței să observe faptul că în notele de sinteză depuse la dosarul cauzei nu se face vorbire despre cele două booking note-uri care, până la urmă, reprezintă aspectul esențial în această cauză.
Instanța, în urma deliberării, în baza art.129 C.pr.civ., având în vedere susținerile reclamantei, pretențiile acesteia, luând în considerare întreaga corespondență purtată între părți precum și obiectul de activitate al intimatei-reclamante, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, atât în fața primei instanțe, cât și în instanța de apel, apreciază că sunt incidente a dispozițiile art.2072, 2095 din Noul Cod Civil, contractul invocat de către intimata-reclamantă fiind un contract de agenție maritimă.
Instanța pune în vedere reprezentantei apelantei să precizeze dacă mai susține excepția invocată în fața primei instanțe, respectiv excepția lipsei calității procesuale pasive.
Reprezentanta apelantei arată că susține excepția lipsei calității procesuale pasive ca și o apărare de fond. Astfel cum a arătat și anterior, se pune problema dacă apelanta a dat sau nu a dat mandat, precizând că apelanta nu a dat mandat, chestiune care rezultă cu claritate din cele două booking note-uri menționate. În primul dintre acestea, apare mențiunea în sensul că societatea I. Shiping ar reprezenta apelanta, booking note pe care apelanta nu l-a semnat, care i-a fost expediat apelantei în data de 9 decembrie 2011, dar este antedatat ca fiind redactat în 6 decembrie 2011. Solicită instanței să observe faptul că în intervalul între 6 și 9 decembrie 2011 în speță în 7 decembrie 2011, apelanta a primit un mail din partea societății I. Shiping în care se menționează că " sper că în această după-masă voi primi recapitulația condițiilor de angajare";. Cu alte cuvinte, în data de 7 decembrie 2011, deci ulterior datei în care se afirmă că s-ar fi încheiat acel booking note pe care apelanta nu l-a semnat, nu existau încă condițiile de angajare a navei HC Melina. În momentul la care apelanta a refuzat să semneze booking note-ul în care apărea mențiunea că societatea I. Shiping este mandatara apelantei, că o reprezintă și semnează în numele acesteia, a fost înțeles perfect faptul că nu a fost dat acest mandat pentru că i s-a trimis apelantei un nou booking note în care nu mai apare mențiunea că societatea I. Shiping este reprezentanta societății apelante, ci este reprezentanta cărăușului. Acest nou booking note este un alt contract, cu alte clauze, fapt din care rezultă cu claritate că primul booking note, din data de 6, nu a fost încheiat, a fost o propunere de contract și o propunere de a fi mandatată societatea I. Shiping pentru a o reprezenta pe apelantă. Precizează că cel de-al doilea contact, trimis în data de 15 decembrie 2011, cu mențiunea ca, după analizarea documentelor societatea apelantă să revină cu semnătura, nu a fost asumat de societatea apelantă, sens în care situația se prezintă în
felul următor: societatea apelantă nu a dat mandat să se încheie în numele său un contract, ci a dat mandat să se negocieze în numele său un contract. Trecându-se peste limitele acestui mandat, s-a solicitat societății Belfor Logistics care este un broker, să încheie un contract de navlosire, cum se susține, în contextul în care societatea apelantă a dat mandat să se negocieze un contract de transport.
Reprezentanta apelantei precizează că nu mai are alte înscrisuri de depus la dosar și nici alte cereri în probațiune de formulat.
Instanța acordă cuvântul pe fondul apelului.
Reprezentanta apelantei solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii. În ceea ce privește temeiul juridic precizat prin notele de ședință de către societatea intimată, menționează că intimata a arătat că solicită apelantei sumele de bani în temeiul art.214 și art.234 alin.3 din Codul civil, adică în temeiul unui presupus mandat. Susține poziția exprimată de apelantă cu privire la inexistența mandatului și face trimitere la dispozițiile art.214 cod civil în sensul că arată că acest articol se referă la o încheiere tacită a contractului de mandat, ori în nici un caz în speță nu este vorba de o situație de acceptare tacită a contractului de mandat în contextul în care apelanta nu doar că nu a acceptat tacit, ci a refuzat să mandateze societatea I. Shiping să încheie în numele societății apelante un contract. În contextul prezentat, apreciază că nu există nici un motiv pentru obligarea societății apelante la plata sumelor de bani.
T. ul reține apelul în pronunțare.
T. UL,
Deliberând, reține că prin sentința civilă nr. 7665/2013 pronunțată la data de 2 mai 2013 de către Judecătoria C. N. a fost admisă cererea formulată de reclamanta SC I. S. & SS in contradictoriu cu pârâta T. T. G. C. -N., fiind obligată pârâta sa plătească reclamantei suma de 271.150 lei reprezentând navlu mort si onorariu de reprezentare și suma de 6827 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanța a reținut faptul că la data de_, f 29 pârâta a solicitat reclamantei urgent oferta/cotație pentru efectuarea unui transport maritim a 13 locomotive FCA Amersfoort/Olanda-DAF Episcopia Bihor.
Reclamanta SC I. SS, în calitate de agent novlositor, a transmis pârâtei la data de_ următoarea ofertă fermă:
"- rotterdam/constanta
- 13 units automotives dmu - dh2=31.2.mo each and dim:
length double unit - 43.45 m
length of one body=21 m
width = 1.856 m
height = 3.658 m
freight eur 4. lum0psum full liner terms
all 13 units in one shipment
perod of shipment to be mutually agreed
tranzit time - abt 12 days";
În finalul mesajului, i-a solicitat pârâtei să comunice dacă "cele 2 unități ale automotoarelor pot fi ridicate odată cuplate";.
Prin răspunsul din data de_, pârâta a mulțumit pentru ofertă, a solicitat negocierea unei reduceri de 10% din preț, declarându-și interesul pentru aceasta, comunicând faptul că "cele 2 unități nu se pot ridica câte două vagoane cuplate împreună, doar vagon cu vagon, ele sunt cuplate prin intermediul unui burduf elastic";.
Totodată a învederat faptul că va accesa un credit bancar pentru achizitionarea vagoanelor, credit disponibil cam in doua saptămâni, iar termenul limita de expediere a automotoarelor din Olanda este_, astfel că are nevoie de sprijinul reclamantei pentru transportul in România.
S-a mai reținut că la data de_ reclamanta a confirmat angajarea unei nave pentru transportul celor 13 locomotive pe relația Rotterdam-Episcopia Bihor, cu poziție de încărcare 12-13 decembrie 2011. De asemenea, la solicitarea reclamantei de a comunica detaliile cu privire la persoana de contact din Olanda, pârâta i-a transmis că "persoana de contact din Olanda este Hand de Jong, tel. 00353868582502";, iar numele și adresa vânzătorului automotoarelor este "Marienta Limited, 12 Esperidon streeet, CY 1087, Nicosia, Cyprus.
La data de_ reclamanta a transmis angajarea fermă a navei HC MELINA, iar la data de_ a comunicat pârâtei detaliile de contact ale brokerului de marfă. Pârâta a refuzat însă semnarea contractului de navlosire (Booking Note/Conline Booking) pentru m/v HC Melina si la data de_ a comunicat reclamantei că, din motive financiare, nu poate accepta oferta. Cocontractorul reclamantei, brokerul Belfor Logistics Belgia a solicitat reclamantei contravaloarea navlului mort și onorariul de reprezentare, sume pe care reclamanta le-a achitat cu dispoziția de plată externă nr. 0. și dispoziția de transfer din data de_ (1.625 euro).
S-a reținut că, din interogatoriul luat pârâtei rezultă că aceasta a considerat că s-a aflat in faza de negociere cu reclamanta, că nu a fost vorba de o acceptare a ofertei reclamanta, având interesul sa găsească cea mai avantajoasa oferta de pe piața in acest sens.
Din corespondenta purtata de părti sub forma e-mail-urilor reiese faptul ca s-a formulat o oferta de a contracta urmata de acceptare in sensul art. 1188 C.civ., acceptare pe care pârâta a retras-o ulterior acceptării de către reclamantă, nesocotind dispozițiile art. 1999 C.civ. si art. 1182 C.civ. in temeiul căruia s-a încheiat contractul.
Astfel, instanta de fond a apreciat ca intre părți s-a încheiat un adevărat contract de mandat prin care pirita a mandatat reclamanta sa angajeze nava in vederea transportului, aplicabile fiind prevederile art._ C.civ., pârâta fiind obligată sa repare prejudiciul produs reclamantei in executare lui, prejudiciu pentru care reclamata este lipsită de culpa.
Prin urmare, s-a reținut că pârâta nu a acționat cu bună credință așa cum cere art 1183 alin 2 NCC, respectiv chiar daca s-ar considera că ceea ce s-a petrecut intre părți a rămas la stadiul de negocieri, aceasta era obligata sa nu continue negocierile fără intenția de a încheia contractul, deoarece in caz contrar plătește despăgubiri pentru de prejudiciul cauzat reclamantei. Pârâta nu a avut un comportament diligent, întreaga conduită a acesteia ducând la concluzia angajării ferme a serviciilor reclamantei. Faptul ca aceasta nu avea experiență în domeniu, respectiv că nu a lucrat in colaborare cu companii de shipping, nu o exonerează de răspundere, așa cum nu o exonerează nici faptul ca a contractat cu un alt agent intermediar, așa cum a recunoscut la interogator.
Au fost înlăturate apararile pârâtei din întimpinare în sensul că nu are calitate procesuala pasiva, această apărare fiind analizată ca o aparare de fond, fata de motivele care o sustin. S-a reținut că nu reiese din scriptele depuse cum ca pârâta a incunostiintat reclamanta despre faptul că este în tratative și cu alte societăți, pentru ca reclamanta sa nu angajeze nava, apreciindu-se din conduita pârâtei ca oferta a fost acceptata fără rezerve, detaliile cerute de reclamantă si comunicate de către pârâtă după ce reclamanta a înștiițat-o ca a angajat transportul confirmând acest fapt.
Instanța de fond nu a reținut nici apararile pârâtei raportat la sumele la care a fost obligata, aceasta fiind obligata sa despagubeasca reclamanta pentru intreg prejudiciul pe care aceasta l-a suportat. Ori, reclamanta a dovedit ca a platit sumele in discutie care s-au nascut ca urmare a daunelor pe care armatorii le-au cerut de la SC BELFOR LOGISTIC prin contractul incheiat pentru aisigurarea transportului cu nava HC MELINA. Consemnarile din factura de la fila 50 sunt indubitabile raportat la natura sumei de 60.000 de euro care reprezinta despagubirea pentru transportul neefectuat, aprecierile legate de serviciile avocatului neavând inrâurire asupra titlului cu care s-a platit suma, acestea referindu-se la lichiditatile de care societatea BELFOR are nevoie pentru plata avocatilor, fata de angajmentele luate de aceasta fata de terti in urma intelegerii facute cu reclamanta, intreaga culpa a nerespectarii incumbind, in cele din urma, pârâtei care va trebui sa repare integral prejudiciul.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel apelanta SC T. G. SA solicitând admiterea apelului, desființarea în totalitate a sentinței atacate, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Apelanta a arătat că sentința atacata este netemeinica pentru ca situația de fapt reținuta de către instantă nu rezulta si nu se întemeiază pe probele administrate. Astfel, intre parti a fost purtata o negociere in vederea incheierii unui contract de transport maritim prin care reclamata urma sa ii asigure subscrisei transportul a 13 vagoane din Olanda, pe mare, via Rotterdam -C., sens in care negociere a demarat prin solicitarea unei oferte referitoare la acest transport. In continuare părțile au purtat o corespondenta comerciala care a avut drept scop emiterea unei oferte cat mai complete si ajustata pretențiilor apelantei si care sa fie acceptata in mod expres in cazul in care se întrunea acordul de voințe asupra tuturor elementelor ofertei, cu consecința incheierii contractului de transport maritim dintre parti.
Conform normelor legale in domeniu, oferta fara termen de acceptare trebuia acceptata de indata fara rezerve, in caz contrar orice poziție fata de aceasta oferta, constituind o contraoferta, conform art. 1197 alin (2) NCC. Iar potrivit art. 1200 acceptarea produce efecte, respective încheierea contractului doar daca ajunge la destinatar, in cazul apelantei, contraoferta din data de_ ajungând la destinatar. Pe cale de consecința negocierea este in curs de derulare pana la acceptarea fara rezerve si expresa a ofertei sau pana la declinarea acesteia. La data de _
, apelanta si-a exprimat pentru prima data in mod expres pozitita in privința ofertei complete a reclamantei, fiind in măsura sa analizeze in mod global această oferta si sa o refuze din considerente financiare.Astfel, acest răspuns la oferta reclamantei a intervenit cu buna-credinta, dreptul
la contraoferta consituind un drept, nu o dovada de rea-credinta, contraoferta nefiind acceptata lasand libera calea refuzului justificat.
Acest refuz reprezintă un drept si nu o revocare intempestiva a ofertei care sa atragă răspunderea in condițiile art. 1193 NCC..Fata de aceasta stare concreta de fapt, in care părțile nu au negociat si nu s-a intrunit in mod unitar acordul de voințe asupra elementelor esențiale ale contractului dintre parti, de agenție conform prevederilor art. 2072-2095 NCC invocate de insasi reclamanta in cadrul ședinței de judecata in care i s-a solicitat sa isi precizeze temeiul juridic al pretențiilor, considerentele pentru care instanța de judecata apreciază ca un contract intre parti s-a incheiat in mod valabil, nu sunt justificate prin prisma probatoriului si nu rezulta din ansamblul probator.
Astfel, instanța de judecata a apreciat ca prin mesajul din data de_ reclamanta a confirmat angajarea la transport a celor 13 locomotive pe relația Rotterdam- constanta, cu poziția de incarcare 12-13 decembrie, fara a retine insa faptul ca la aceasta data intre parti nu au fost inca negociate si stabilite in mod ferm toate detaliile contractului de agenție invocat, dar nici a contractului de navlosire pentru care s-a solicitat cotatia. De asemenea prima instanța a retinut ca la data de 0_ reclamanta a transmis angajarea ferma a navei, HC Melina, iar la_ a comunicat paratei detaliile de contact ale brokerului de marfa, fara a retine nici faptul ca angajarea ferma a navei nu putea avea loc decât daca intre SC T. SA si SC I. S. &SS ar fi fost prestabilite toate condițiile esențiale ale contractului dintre aceste doua părti.
Apelanta a mai arătat că SC I. S. a confirmat si angajat in numele apelantei, fara insa sa fi fost angajata in mod ferm si să fi fost prestabilite următoarele: prețul navlosirii, condițiile de plata si termenele de plata ale navlului, dar si in mod chiar mai important si decisiv pentru intimata, prețul intermedierii, condițiile de plata ale acestuia si termenul de plata, intinderea obligațiilor agentului, conform art. 2079 NCC si mai important pretinsul contract de agenție nu este incheiat in forma scrisa asa cum prevede in mod expres art. 2078 NCC, prin urmare acest contract pretins a fi incheiat nu este unul valid potrivit dispozițiilor exprese si imperative ale NCC. Mai mult, din intreg materialul probator administrat in cauza nu rezulta cu certitudine incheierea valabila a contractului de navlosire dintre SC I. S. &SERICES S. si BELFOR LOGISTICS BELGIA, neexistand un booking note in sens de intrumentum, din faptul ca agentul a cerut semnarea booking-note-ului rezulta ca nu avea imputernicirea de a semna. Consecința acestui fapt este ca raportul juridic pretins a fi incheiat intre I. S. si BELOFOR LOGISTIC BELGIA nu se justifica si mai mult nici măcar din corespondenta comercial dintre aceste parti prezentata nu rezulta cu certitudine toate elementele esențiale ale contractului de navlosire. Lipsa acestor elemente esențiale, atât de necesare considerării ca valabil încheiate atât a contractului de navlosire, cat si a pretinsului contract de agenție, nu rezulta din probatoriul administrat in cauza, nu se regăsesc in considerentele sentinței atacate si mai mult, in mod hilar ele nici nu sunt apreciate ca fiind elementare justificării atât a pretențiilor deduse judecații cat si a dovezii acestora.
Prin urmare, fata de lipsa dovedirii acordului de voințe al ambelor parti improcesuate, respectiv SC T. G. SA si SC I. S. & S.
S., asupra tuturor elementelor esențiale al ambelor tipuri de contracte pretins a fi incheiate, apelanta a apreciat ca justificarea instantei de
judecata asupra existentei raportului juridic dintre ea si intimata ca fiind neintemeiata si nedovedita. Prima instanța a apreciat doar ca oferta intimatei a fost acceptata de către apelantă, potrivit art. 1188 NCC, fara insa a indica elementele concrete asupra cărora s-a produs aceasta acceptare, si deci existenta acordului de voințe. Aceasta cu atât mai mult cu cat in condițiile art. 2081 NCC, "in cazul in care agentul a fost imputernicit doar sa negocieze, iar comitentul nu comunica in termen rezonabil acordul sau pentru incheierea contractului negociat de agent conform imputernicitii primate, se considera ca renunțat la incheierea acestuia" .
Apelanta a mai arătat că sentința atacata este nelegala, prima instanța nerecurgand la textele legale corespunzătoare si aplicabile stării de fapt concrete deduse judecații, instanța neaplicand corect litera si spiritual legii.
Fata de motivarea in fapt și in drept a pretențiilor reclamantei, instanța de judecata a inteles sa retina in considerentele sentinței atacare o motivare in drept a stării de fapt reținute in totala contradicție cu obiectul cererii de chemare in judecata si cu precizarea acțiunii, invocând texte de lege disparate, din diverse instituții, care impreuna nu realizează un cadru unitar, inchegat si justificat ca temei de drept pentru încadrarea juridică a stării de fapt. Astfel, prima instanța a aplicat prevederile art. 1188 NCC, 1999 NCC si 1182 NCC pentru a retine si motiva acceptarea de către apelantei a ofertei inițiale a reclamantei-intimate, deși acceptarea unei oferte este guvernata de dispozițiile art. 1196 NCC-1200 NCC.
Mai mult, apelanta a mai arătat că. pe aceeasi linie a nonsensului, prima instanța a calificat convenția incheiata intre parti ca fiind un adevărat contract de mandat prin care parata a mandatat reclamanta sa angajeze nava in vederea transportului, aplicabile fiind deci prevederile art._ NCC, in contextul in care se pretind daune-interese având caracterul special al navlului mort, ce nu pot, in esența a fi generate decât de nerespectarea unui contract de navlosire valabil incheiat, in urma delegării exprese a reclamantei-intimate printr-un contract de agenție, cum ea insasi susține. Deși ambigua in a încadra corect, din punct de vedere legal situatia juridica dedusa judecata, prima instanța a apreciat asupra naturii concrete a raportului dintre parti.Mai mult, fata de motivarea in drept a pretențiilor reclamantei-intimate precum si a apelantei, instanta de judecata recalificând natura juridica a contractului pretins a fi incheiat intre parti, precum si al temeiului juridic al pretențiilor deduse judecații, a omis in mod nelegal punerea in discuția părtilor a acestei imprejurari de fapt si de drept, contrar dispozitiilor exprese si imperative ale art. 129 alin.(4) C.pr.civ., infrângand astfel unul din principiile esențiale ale dreptului procesual civil, respectiv principiul contradictorialitatii.
In virtutea rolului sau activ judecătorul, potrivit art. 129 alin.(5) C.pr.civ. are dreptul si posibilitatea recalificării temeiului juridic al unei cereri in justiție, in vederea încadrării juridice corecte si a aplicării corecte a literei si spiritului legii, pentru a preveni orice greșeala privind aflarea adevărului in cauza, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii, dar in condițiile impuse de art. 129 alin (4) C.pr.civ., in urma punerii acestui fapt in discuția părtilor.
Apelanta a mai arătat că prin ignorarea acestei reguli elementare a dreptului procesual civil prima instanța i-a incalcat dreptul privind
egalitatea armelor, element inerent dreptului la un proces echitabil, care sa ofere posibilitatea rezonabila de a-i prezenta cauza in condiții în care sa nu se plaseze intr-o situație de dezavantaj in comparație cu adversarul apelantei.Mai mult, in speța dedusa judecații părțile, ambele asistate de avocați, precizându-și clar motivele de drept in limita cărora inteleg sa se judece, prin schimbarea operata de catre instanta de judecata, fara a pune in discuția părtilor aceasta schimbare, se aduce atingere principiului disponibilității.
Dincolo de toate aceste aspecte ce țin de legalitatea sentinței, apelanta a mai arătat ca instanța de fond, deși a retinut ca i s-a cerut in mod expres reclamantei-intimate sa indice daca se poate obține o negociere in sensul unei reduceri de 10%, solicitand date despre termenul si condițiile de plata ale transportului, arătând ca va accesa un credit bancar pentru achizitioanrea vagoanelor, disponibil cam in doua săptămâni, aspect ce are relevanta unei neacceptari a prețului contractului de navlosire si a condițiilor si modalității de plata a acestuia, aspect asupra cărora SC I. S. nu s-a pronunțat de nici o maniera, neinfirmand si neconfirmand contraoferta de preț lansata de către apelantă, ceea ce are ca semnificație faptul ca prețul navlosirii nu a fost nicicând stabilit, iar acordul de voințe total asupra elementelor esențiale ale contractului nu exista.
In ceea ce priveste exceptia lipsei calității procesuale pasive a apelantei, prima instanta in mod nelegal nu a pus-o in discuția părtilor, nu a unit-o cu fondul, nu a dat cuvântul in dezbateri pe marginea acesteia, deși potrivit art. 137 C.pr.civ. aceasta trebuia soluționată cu prioritate. Instanța de fond a apreciat, raportat la textul legal invocat inițial de către reclamanta-intimata, ca si daca ar discuta de o răspundere civila delictuala, apelanta nu a acționat cu buna-credinta, contrar dispozițiilor art. 1183 NCC, fara insa a fi probate, analizate si apreciate, in condițiile textului legal, aceasta atitudine culpabila generatoare de daune- interese.
Potrivit textului legal invocat reaua-credinta in ruperea negocierilor trebuie probata, iar din definiția arătata la art. 1183 alin (3) NCC rezulta ca reaua-credinta reprezintă "conduita părtii care inițiază sau continua negocieri fara intenția de a incheia contractul". Pe cale de consecința, exclusiv continuarea sau ruperea negocierilor contrar bunei-credinte atrage răspunderea patrimoniala a părtii care se face inovată de aceasta, si numai in ceea ce privește prejudiciul cu cheltuielile angajate in vederea negocierilor. Angajarea răspunderii intemeiată pe pevederile art. 1530 NCC coroborat cu art. 2086 alin (1) NCC este lipsita de suport, deoarece neexecutarea fara justificare, sau renunțarea la executarea da dreptul la daune-interese exclusiv in situația unui contract valabil încheiat, ceea ce nu este cazul in speța dedusa judecații.
Având in vedere aceste aspect intre parti, din ansamblul probatoriului administrat in cauza rezulta cu certitudine ca nu s-a incheiat nici un contract, oferta neintalnindu-se cu acceptarea, singurul temei juridic care ar putea antrena o eventual răspundere patrimoniala a apelantei fiind temeiul răspunderii civile delictuale.
Pentru a se putea angaja răspunderea civila delictuala a apelantei, aceasta a arătat ca nu sunt intrunite condițiile de antrenare a răspunderii civile delictuale, întrucât nu exista culpa sa in ruperea negocierilor si nici in ceea ce privește refuzul nejustificat de a semna acel Booking Note in
sens de instrumentum. Aderarea fara rezerve la o oferta sau propunerea unei contraoferte sau refuzul este un drept, nicidecum o obligație. Apelanta nu a agreat toate condițiile contractuale pentru că, contractul dintre parti sa fie perfect ca si negotium, pe cale de consecința, in absenta unui consens total, încheierea booking note-ului in sens de instrumentum era lipsita de cauza.
Totodată, nu exista fapta ilicita prejudiciabila, deoarece intr-o economie de piața libera orice parte este libera si încurajat sa obtina oferta cea mai avantajoasa de la un alt comerciant, fiind ținut doar de a negocia cu buna-credinta, iar in caz de acceptare necondiționata a ofertei acestuia sa isi îndeplinească obligațiile contractuale. In ceea ce privește raportul de cauzalitate intre pretinsa fapta ilicita a apelantei si prejudiciul pretins, a arătat ca acesta nu exista, angajarea unor contracte ferme intre reclamanta si terțe persoane fara a avea acceptarea sa expresa pe oferta înaintata si precizata, nu este o consecința directa si necesara a tratativelor purtate si nefinalizate prin acceptarea sa, ci mai degrabă a excesului de zel al reclamantei, raportul de cauzalitate fiind in acest caz, cel mult indirect, si deci inapt a angaja răspunderea.
In ceea ce privește prejudiciul pretins a fi cauzat reclamantei, acesta nu este unul direct, previzibil, cert si nereparat. I s-a solicitat navlul mort pretins a fi plătit catre un terț cu care insa nu se dovedește raportul juridic de navlosire, cauza si caracterul sumelor achitate către acest terț, care din inscrisurile prezentate în cauza nu au nici o legătura cu negocierile purtate intre părțile din prezentul litigiu.La justificarea sumelor achitate, nu știe cu ce titlu, terțului Belfort Logistics se precizează in mod ambiguu "conform intelegerii, va taxam banii de despăgubire, pentru a permite avocatului nostru sa ne apere interesele comune", de unde se deduce ca reprezintă un onorariu avocatial, nu se știe pentru ce cauza litigioasa neopozabilă apelantei. De asemenea, se pretind aceste sume ca fiind cuantumul daunelor-interese negociate, fara a se prezenta totodată si contractul de tranzacție incheiat, aspect care ar solutiona definitiv acest presupus litigiu.
Prin completarea motivelor de apel, apelanta a arătat că instanța de fond, în momentul în care a făcut analiza probatoriului administrat în cauză, a reținut în mod greșit starea de fapt, ceea ce a condus la o soluție eronată în prezentul litigiu. A aratat că intimata SC I. S. &SS a solicitat obligarea apelantei la plata unei sume de bani pe care intimata ar fi achitat-o către o altă societate, BELFOR LOGISTICS N. V. Această din urmă societate are calitatea de broker și a avut, probabil o relație contractuală cu I. SS . Apelanta nu a avut nici un raport juridic cu societatea BELFOR LOGISTICS S. . Astfel, a încheiat cu intimata un contract de intermediere, prin care urmărea încheierea unui contract de transport al unui număr de 13 automotoare. În cadrul acestui contract de intermediere nu a dat mandat intimata să încheie, în numele apelantei, contractul de transport. SC I. SS a încheiat, la rândul ei, un contract cu brokerul BELFOR LOGISTICS, contract despre care nu a avut cunoștință și în care nu a fost parte. Această ultimă societate, BELFOR LOGISTICS, a înțeles să încheie, fără a avea mandat din partea apelantei, un contract de transport pentru transportul celor 13 automotoare.
Apelanta a mai arătat că a încheiat contracte de intermediere cu mai multe societăți, scopul fiind acela de a încheia cât mai avantajos un contract de transport. Nici unuia dintre intermediari nu a dat mandat să
încheie, în numele său, vreun contract de transport. De asemenea, faptul că în final a încheiat un contract de transport, în data de_, iar nava cu care a realizat transportul a fost exact HC MELINA, navă despre care se afirmă că ar fi fost contractată și de BELFOR LOGISTICS . Deși SC I. S.
S. afirmă că acest contract ar fi unul de agenție, definiția dată de art. 2072 C.civ. o contrazice. Astfel, conform articolului mai sus citat prin contractul de agenție comitentul îl împuternicește în mod statornic pe agent fie să negocieze, fie atât să negocieze, cât și să încheie contracte, în numele și pe seama comitentului, în schimbul unei remunerații, în una sau mai multe regiuni determinate"""
Analizând serviciile prestate de intimată, de intermediere în vederea transportului unor mărfuri, este evident faptul că acest contract nu este unul de agenție. Apoi, intimata nu este un transportator, nu deține nave în proprietate și nu transportă cu acestea mărfuri, fiind doar un intermediar între client și transportator sau armator. In aceste condiții, analizând dispozițiile codului civil, apelanta a constatat că, contractul încheiat cu părți este un contract de intermediere, definit de art. 2096 C.civ. astfel: "intermedierea este contractul prin care intermediarul se obligă față de client să îl pună în legătură cu un terț, în vederea încheierii unui contract";.În concret, intimatei i s-a solicitat, iar ea și-a asumat obligația de a intermedia încheierea unui contract cu un transportator, în vederea realizării transportului unui număr de 13 automotoare din Rotterdam până la Episcopia Bihor. Intimata nu a fost împuternicită niciodată să reprezinte apelanta la încheierea contractului, ea fiind mandatată doar să intermedieze relația cu un transportator. In acest sens, intimata trebuia să găsească un transportator cu care apelanta să încheie un contract de transport, bineînțeles că după ce ar fi ajuns la un acord în ceea ce privește clauzele contractului. Pentru a putea să caute un transportator, intimatei i s-au oferit o serie de informații (locul încărcării mărfurilor, locul de destinație, data îmbarcării, numele vânzătorului mărfurilor, data ajungerii lor în port etc), informații solicitate de aceasta, scopul fiind, evident, găsirea transportatorului care să efectueze transportul mărfurilor.
În email-ul expediat de SC I. SS în data de_ se arată faptul că această societate confirmă angajarea la transport a celor 13 automotoare și va reveni cu numele/descrierea navei+condiții de angajare obținute. Astfel, așa cum a arătat anterior, această societate nu este un transportator, ci un intermediar, deci este evident sensul acestei confirmări: SC I. SS confirmă încheierea contractului de intermediere având ca obiect identificarea unui transportator, în vederea încheierii în viitor a unui contract de transport al celor 13 automotoare. Afirmațiile anterioare sunt susținute și de restul corespondenței purtată între părți. Astfel, în data de 0_ i s-a expediat un nou email, în cuprinsul căruia i se indică faptul că a primit confirmarea că ,,nava maritimă hc melina este angajată ferm pentru transportul celor 13 automotoare pe relația Rotterdam- Episcopia Bihor și, de asemenea, că în această după amiază va primi recapitulatia condițiilor de angajare la transport pt mv hc melina+coordonatele companiei de stivuitori...". Cu alte cuvinte, s-a identificat un transportator care poate realiza transportul solicitat de apelantă, transportul urmând a fi realizat cu nava HC Melina, urmând ca și condițiile pe care transportatorul le impune pentru încheierea contractului să fie comunicate.
În booking note-ul datat_, în partea introductivă, apare mențiunea că I. S. &SS ar fi reprezentantul apelantei. Acest înscris nu a fost semnat de apelanta, neavând niciodată intenția de a da un mandat intimatei pentru a încheia vreun contract. În data de_, a primit din nou, un email din partea intimatei, în care este atașat, de această dată, un alt booking note datat_, cu alte clauze. Acest nou
,,booking note";, fiind diferit de cel anterior, o conduce indubitabil la concluzia că primul booking-note, datat_ și expediat în_, era doar o propunere de contract. Cu alte cuvinte, în data de_ nu exista nici un contract încheiat. In acest sens, apelanta a arătat faptul că primul booking-note nu era semnat de nici o parte contractantă, nici de apelantă, dar nici de cărăuș. În partea introductivă a acestui al doilea booking-note, din data de 15.12.20.11, apare mențiunea că I. S. & SS ar fi reprezentantul cărăușului și nu mai apare mențiunea că intimata ar fi reprezentanta apelantei. Din acest fapt rezultă că intimata avea clar reprezentarea faptului că nu a fost împuternicită să semneze, în numele apelantei, vreun contract. Booking note-ul era semnat de I. S. în calitate de reprezentant al cărăușului. In cadrul acestui ultim email, din data de_ este inserată următoarea solicitare " avem rugămintea ca după analizarea documentelor prezentate să reveniți cu documentele semnate și ștampilate de dvs". In orice variantă de analiză a acestei corespondențe rezultă, fără niciun dubiu, că apelanta nu a împuternicit intimata să încheie vreun contract, ci doar să intermedieze un transport. De asemenea, din corespondența analizată anterior rezultă faptul că intimata a înțeles, extrem de clar, care îi sunt puterile date de apelantă. Astfel, în data de_ i s-a solicitat, implicit, să o împuternicească în vederea semnării contractului. Ca urmare a faptului că nu s-a semnat de apelantă acea propunere de contract și solicitare de acordare mandat, intimata a înțeles că nu are mandat să o reprezinte și a continuat demersurile de intermediere. Din corespondența expediată în data de_ rezultă că intimata a înțeles că nu-i este permis să contracteze, în numele apelantei, sens în care i-a trimis o altă propunere de contract, în care nu mai apărea mențiunea că o reprezintă, pentru a o analiza și a-l semna.
Apelanta a mai arătat că după analiza clauzelor contractului propus prin email-ul din data de_, a refuzat încheierea contractului, sens în care în data de_, a doua zi după ce i-a fost prezentat contractul, a anunțat intimata că nu înțelege să îl încheie.
In concluzie, apelanta a susținut că a contractat cu intimata servicii de intermediere a unui transport, acceptate de aceasta, fără a-i da însă și mandat de reprezentare pentru încheierea efectivă a contractului. Intimata, depășind limitele contractului de intermediere, a procedat, la luarea unor angajamente, fără acordul apelantei, față de cărăuș sau armator.Lămurirea întregii stări de fapt rezultă din email-ul expediat în data de_ de un reprezentant al societății BELFOR LOGISTICS către
I. S. . BELFOR LOGISTICS are calitatea de broker, așa cum rezultă din email-ul din data de 0_ . În cuprinsul email-ului din data de_ apare următoarea mențiune: " Clientul nostru (armatorul navei HC MELINA) a încheiat contractul de transport cu firma Belfor Logistics N.V. Belfor Logistics N.V. nu a acționat "ca agent"pentru un terț. De aceea, Belfor Logistics N.V. este îndreptățit să despăgubească pe clientul nostru pentru orice pagubă suferită ca rezultat al renunțării la contract";. Cu alte cuvinte, brokerul BELFOR LOGISTICS, care avea relații contractuale cu
intimata, probabil a încheiat, fără a avea mandat din apelantei, un contract de transport pentru transportul celor 13 automotoare.
Apelanta a mai arătat că nu a avut nici un raport juridic cu societatea BELFOR LOGISTICS S. . De altfel, este greu de crezut faptul că același vas ar fi fost angajat și de intimată si de SC BELFOR LOGISTICS. Faptul că un partener contractual al intimatei a încheiat, fără a avea mandat din partea sa, un contract de transport al celor 13 automotoare, nu poate să o oblige în vreun fel. Instanța de fond, însă, a reținut greșit starea de fapt atunci când a statuat faptul că apelanta ar fi dat mandat intimatei să încheie un contract de navlosire. Soluția instanței pornește de la ideea că apelanta a formulat o ofertă de a contracta, urmată de acceptarea ofertei de către intimată. Această susținere este corectă, doar dacă se are în vedere faptul că oferta de a contracta se referă la un contract de intermediere, pe care intimata l-a acceptat într-adevăr.
In ceea ce privește, însă, presupusul mandat dat societății I. S. de a încheia, în numele apelantei, un contract de transport, mandat pe care instanța îl ia în considerare la pronunțarea soluției, acesta lipsește cu desăvârșire. Chiar dacă este în fața unor raporturi juridice între profesioniști, care se derulează cu o mare rapiditate, așa cum reține instanța de fond, mandatul dat în vedere reprezentării la încheierea contractului trebuia să fie unul expres. Ori, o analiză atentă a actelor depuse la dosarul cauzei lămurește asupra faptului că apelanta nu a dat mandat intimatei de a încheia, în numele său vreun contract și, mai mult, a refuzat solicitarea acesteia de o mandata.In aceste condiții, motivarea instanței de fond referitoare la lipsa de bună credință de care ar fi dat dovadă în derularea raporturilor cu intimata apare ca fiind nefondată. Cea care nu a acționat cu bună credință este societatea I. S., care a trecut peste limitele mandatului său și a permis societății BELFOR LOGISTICS să facă angajamente pentru transportul automotoarelor.
Mai mult, această atitudine lipsită de bună credință rezultă și din promovarea prezentei cereri. Intimata a avut clar reprezentarea limitelor mandatului său, atitudine ce reiese din faptul că, după ce a refuzat semnarea primului booking-note, unde I. S. inserase mențiunea că acționează în numele apelantei și pentru ea, i-a expediat un al doilea booking-note fără această mențiune. În acest context, obligațiile asumate de intimată sau de brokerul cu care a colaborat nu o angajează cu nimic. Singurele societăți în sarcina cărora se nasc obligații născute din aceste angajamente ce depășesc mandatul dat, sunt intimata și brokerul BELFOR LOGISTICS. Conform doctrinei în materie, contractul de navlosire și contractul de transport maritim sunt entități juridice distincte. Deosebirile între aceste contracte rezultă din obiectul material al acestora: contractul de transport are ca obiect marfa încredințată cărăușului, cu scopul de a fi dusă la destinație, în timp ce contractul de navlosire are ca obiect nava pusă la dispoziția navlositorului de către armator. Un alt aspect extrem de important este faptul că în contractul de navlosire, armatorul nu ia în primire marfa, obligațiile sale fiind de diligentă, în timp ce la contractul de transport cărăușul are obligația de a duce marfa la destinație, deci o obligație de rezultat.
În ceea ce privește plata făcută de I. S. &SS către SC BELFOR LOGISTICS, a-a arătat că reclamanta intimată nu și-a indicat temeiul de drept al acțiunii. Dată fiind calificarea juridică a cererii de chemare în judecată, se impune a se analiza incidența dispozițiilor legale
ce reglementează subrogația, fiind necesar să fie îndeplinită condiția esențială pe care dispozițiile art. 1593 alin. 1 NCC o impune, aceea ca terțul să plătească o datorie a debitorului.Analizând susținerile reclamantei, conform cărora una dintre plăți ar reprezenta navlu mort, apelanta arată că se află în aceeași situație în care nu se poate susține existența vreunei datorii a sa către BELFOR LOGISTICS.
Astfel, un principiu general al dreptului maritim impune ca în situația în care din vina navlositorului, contractul de navlosire nu se poate derula normal navlositorul datorează armatorului navlu. Ori, din expunerile anterioare rezultă faptul că, apelanta nu a mandatat intimata sau altă persoană să încheie, în numele apelantei, vreun contract de transport, cu atât mai mult un contract de navlosire. În aceste condiții, nu există un contract de navlosire în care apelanta să fi fost parte și a cărui desfășurare să nu fi decurs normal. Neexistând vreun contract de navlosire încheiat de apelantă, nu există nici obligația apelantei de a plăti vreun navlu mort, sens în care suma solicitată cu acest titlu nu are fundament. Mai mult, această societate, BELFOR LOGISTICS, nu are calitatea de armator, această societate fiind un broker în aceste condiții, suma care i se solicită, cu titlu de navlu mort, nu avea cum să fie achitată de intimată societății BELFOR LOGISTICS, dat fiind faptul că navlu mort se achită armatorului.
De altfel, suma de 60.000 EURO nu reprezintă un navlu mort. Navlu este prețul, suma la care armatorul are dreptul în schimbul serviciului oferit. Trecând peste faptul că nu a încheiat vreun contract de navlosire, de nicăieri din bookig note-urile expediate de intimată nu reiese că prețul transportului, navlul, ar fi de 60.000 Euro.
În ceea ce privește cea de-a doua plată (1.625 Euro), care reprezintă onorariul achitat de societatea BELFOR LOGISTICS către un avocat, apelanta a arătat că îi este și mai greu să înțeleagă care ar fi temeiul obligației sale de a achita această sumă. Acest onorar a fost achitat unui avocat "pentru reprezentarea în instanță";. Ori, nu a existat nici un dosar înregistrat pe rolul instanțelor în care apelanta, intimata și BELFOR LOGISTICS să fi fost parte, dosar având ca obiect contractul de navlosire la care face trimitere intimata. În aceste condiții, este imposibil de susținut vreun temei pentru care ar trebui să fie obligată la plata unei sume stabilită arbitrar, pe care intimata a achitat-o unei alte societăți, cu care nu a avut niciun raport juridic. Ceea ce trebuie reținut este faptul că intimata a făcut benevol o plată către un partener contractual. In aceste condiții, dată fiind starea de fapt expusă anterior, din care rezultă clar că apelanta nu are nici o obligație către BELFOR LOGISTICS, demersul juridic prin care se urmărește recuperarea sumelor plătite de intimată către partenerul său contractual trebuie respins ca nefondat.
Potrivit art. 1593 alin. 3 NCC conform cărora "Subrogația convențională poate fi consimțită de debitor sau de creditor. Ea trebuie să fie expresă și, pentru a putea fi opusă terților, trebuie constatată prin înscris";. Nefiind un caz de subrogație legală, reclamanta ar fi trebuit să aibă consimțământul expres al așa zisului creditor al apelantei, constat printr-un înscris. Subrogația trebuie consfințită concomitent cu plata, iar regula generală este aceea ca părțile să întocmească o chitanță pe care sunt menționate atât plata cât și voința creditorului de a subroga în drepturile și acțiunile sale pe solvens. Nu există mențiunea conform căreia creditorul consimte expres ca I. S. să i se subroge în drepturi.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, intimata a solicitat respingerea apelului ca fiind nefondat și obligarea apelantei la plata tuturor cheltuielilor de judecată din apel. În esență, s-a arătat că susținerile apelantei sunt contradictorii și nefondate. S-a arătat că părțile au încheiat un contract de agentură maritimă, nicidecum un contract de intermediere, că intimata a fost mandatată să încheie un contract de navlosire și că a respectat limitele mandatului dat, însă apelanta a refuzat să semneze contractul de navlosire, astfel că pretențiile reclamantei intimate sunt justificate de documentele depuse la dosar, aceasta fiind ținută să achite suma de 60.000 euro cu titlu de daune interese (f. 85-91)
Analizând hotărârea apelată prin prisma motivelor de apel invocate și a dispozițiilor art. 294 - art. 298 C.pr.civ., tribunalul reține următoarele:
Cu titlu preliminar, tribunalul reține că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 10 mai 2012, astfel că normele de drept procesual aplicabile sunt cele cuprinse în codul de procedură civilă din anul 1865 actualizat, cererea de apel urmând să fie analizată prin raportare la dispozițiile art. 282- art. 298 C.pr.civ.. În ceea ce privește normele de drept substanțial, tribunalul reține că pretinsele raporturi juridice invocate de către cele două părți litigante sunt ulterioare datei de 1 octombrie 2011, dată la care a intrat în vigoare Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, astfel că aceste raporturi juridice urmează a fi analizate prin prisma acestui din urma act normativ.
Prima critică adusă de către apelantă hotărârii instanței de fond, se referă la faptul că starea de fapt a fost eronat reținută, respectiv că între părți s-au purtat doar discuții în vederea negocierii încheierii unui contract de transport maritim și că nu s-a încheiat un contract propriu zis.
Analizând aceste critici, tribunalul constată că apelanta nu a contestat conținutul corespondenței electronice purtate cu intimata și nici nu a adus vreo acuză în sensul că această corespondență ar fi fost alterată în vreun fel de către intimată, contestând doar interpretarea dată de către instanță acestei corespondențe.
Din înscrisurile depuse la dosar atât de către apelanta SC T.
G. S.A., cât și de către intimata SC I. S. & SS (înscrisuri identice, de altfel) și care reprezentă transcrierea corespondenței electronice purtată între părți în perioada noiembrie - decembrie 2011, rezultă că la data de 7 noiembrie 2011 apelanta i-a transmis intimatei, în urma discuției telefonice purtate, solicitarea de a-i comunica tariful pentru transportul unor automotoare (f.29).
În data de 11 noiembrie 2011 intimata a răspuns acestei solicitări, transmițând apelantei cotația fermă pentru transportul unui număr de 13 automotoare (f.28).
În data de 14 noiembrie 2011 apelanta i-a răspuns intimatei, solicitându-i în același timp să negocieze o reducere de minim 10% din tarif, respectiv din cotația obținută de către intimată (f.27). Ulterior acestei date, respectiv în data de 22 noiembrie 2011, intimata SC I. S. & S.
i-a confirmat din nou apelantei SC T. G. S.A. angajarea la transport a celor 13 automotoare pe relația Rotterdam -C., comunicându-i poziția de încărcare în portul Rotterdam și faptul că urmează să-i transmită numele, descrierea navei și condițiile de angajare obținute (f.25).
După două zile aceeași intimată i-a solicitat apelantei să-i transmită adresa completă a vânzătorului celor 13 automotoare, precum și numele persoanei de contact în vederea contactării de către compania care presta serviciul de stivuire în portul Rotterdam și care urma să efectueze operațiunea de încărcare a navei (f.24).
Apelanta SC T. G. S.A. a răspuns parțial acestei solicitări în data de 30 noiembrie 2011, comunicând numele persoanei de contact din Olanda și numărul de telefon al acesteia (f.23), iar ulterior în data de 2 decembrie 2011 comunicând și numele și adresa vânzătorului automotoarelor (f.21).
Ca urmare a transmiterii tuturor informațiilor solicitate, în data de 7 decembrie 2011 intimata i-a transmis apelantei faptul că a primit confirmarea de la nava maritimă angajată ferm pentru transportul celor 13 automotoare din portul Rotterdam până la C., comunicându-i apelantei și mesajul primit de la brokerul prin intermediul căruia a angajat nava MV HC Melina (f.19).
După doua zile, respectiv la data de 9 decembrie 2011, intimata i-a comunicat apelantei faptul că are toate confirmările pentru angajarea fermă la transport a celor 13 automotoare pe nava MV HC Melina și că a rezervat o poziție în terminalul de încărcare din portul Rotterdam. În același mesaj intimata i-a comunicat apelantei adresa completă a terminalului de încărcare în portul Rotterdam, precum și denumirea, adresa și numerele de telefon al agentului navei anterior menționate (f.18). În aceeași zi, intimata i-a transmis apelantei "booking note-ul"; (avizul de angajare) pentru transportul celor 13 automotoare cu solicitarea de a le semna și a le retransmite (f.17), precum și faptul că nava este gata
pentru încărcare în data de 19 decembrie 2011 (f.16).
La câteva zile, respectiv în data de 15 decembrie 2011, intimata i-a transmis din nou apelantei documentele privind angajarea navei (booking note-ul), documente semnate și ștampilate de intimată, solicitându-i din nou apelantei să semneze și să ștampileze aceste documente (f.15).
În ziua următoare, în data de 16 decembrie 2011 apelanta i-a comunicat intimatei faptul că nu poate accepta "oferta"; din considerente financiare, mulțumindu-i intimatei pentru această ofertă și pentru
"deschiderea pe care a avut-o pentru transportarea celor 13 automotoare din Rotterdam până în C. "; (f.14).
Contrar susținerilor apelantei, tribunalul constată că această stare de fapt a fost reținută, în esență, și de către instanța de fond. De altfel, nici apelanta nu reclamă o altă stare de fapt, contestația sa vizând, în realitate, interpretarea dată de către prima instanță acestei stări de fapt.
A doua critică adusă de către apelantă aceleași hotărâri se referă la faptul că în mod greșit s-a reținut faptul că s-a realizat acordul de voințe dintre cele două părți, în accepțiunea apelantei neexistând elemente concrete din care să rezulte acceptarea ofertei lansate de intimata reclamantă, nefiind încheiat un contract.
ul observă că în fața primei instanțe apelanta a contestat faptul că ar fi încheiat un contract cu intimata, susținând că au fost doar discuții cu privire la o eventuală ofertă de preț (f.74-75 dosarul Judecătoriei C. -N. ) și că orice angajament efectuat de intimată cu privire la transportul automotoarelor a fost făcut fără acordul său. În apel, a reiterat aceste susțineri și în același timp a afirmat că ar fi încheiat totuși cu intimata un contract de intermediere.
Susținerile apelantei sunt nefondate, urmând să fie înlăturate, pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează. Reține tribunalul că, în conformitate cu dispozițiile art. 1182 C.civ., contractul se încheie fie prin negocierea lui de către părți, fie prin acceptarea fără rezerve a unei oferte de a contracta.
Din probațiunea administrată rezultă că încheierea contractului dintre apelantă și intimată nu a fost precedată de negocieri, ci s-a realizat prin acceptarea de către intimată a ofertei lansate de apelantă. Această acceptare este dovedită de e-mail-ul transmis de către intimată în data de
11 noiembrie 2011, e-mail în care sunt descrise demersurile făcute de intimată în scopul transportării celor 13 automotoare (f. 29 dosarul Judecătoriei).
Demersurile intimatei se circumscriu dispozițiilor art. 1196 alin. 1 C.civ. și art. 1186 alin. 2 C.civ.. Conform art. 1196 alin. 1 C.civ., orice act sau fapt al destinatarului constituie acceptare dacă indică în mod neîndoielnic acordul său cu privire la ofertă, astfel cum aceasta a fost formulată și ajunge în termen la autorul ofertei. De asemenea, contractul se consideră încheiat în momentul în care destinatarul ofertei săvârșește un act sau un fapt concludent, fără a-l înștiința pe ofertant, dacă în temeiul ofertei, al practicilor statornicite între părți, al uzanțelor sau potrivit naturii afacerii, acceptarea se poate face în acest mod.
Ori, intimata a acceptat oferta lansată și a acționat în acest sens, căutând pe piață variante de transport maritim conform cererii apelantei, acesta fiind și motivul pentru care nu a răspuns imediat, astfel că în data de 11 noiembrie 2011 avea o ,,cotație fermă";. Aceasta presupune mai mult decât o informare, ci discuții și negocieri concrete, obținerea unei anumite oferte de transport și menținerea ei, activitatea intimatei de la data primirii ofertei lansate de apelantă și până la data de 11 noiembrie 2011, constituind o dovadă a faptului că oferta a fost clar acceptată, contractul fiind încheiat. Apoi, demersurile efectuate de intimată țin de ,,natura afacerii";, respectiv de serviciile pe care le prestează intimata, de specificul activității acesteia, celeritatea fiind esențială în raporturile dintre profesioniști.
În ipoteza în care intimata ar fi înțeles greșit intenția și demersurile apelantei, aceasta din urmă ar fi avut obligația de a manifesta buna credință în sensul art. 1204 NCC în corespondența și discuțiile purtate cu intimata, respectiv avea obligația să-i comunice imediat intimatei să stopeze orice demers și angajament ferm, atenționând-o că i-a solicitat doar cotații de preț.
Or, apelanta nu a procedat astfel, dimpotrivă a transmis datele și coordonatele societății comerciale din Olanda, numele persoanei de contact, în așa fel încât intimata să stabilească toate detaliile efectuării transportului celor 13 automotoare. Demersurile efectuate de către intimată, comunicate și acceptate de către apelantă, sunt mai mult decât o simplă tatonare a pieței, o simplă ofertă de transport, înscriindu-se în sfera obiectului de activitate al intimatei.
În sprijinul acestei teze este și e-mail-ul expediat de către apelantă la data de 14 noiembrie 2011. În chiar prima frază a corespondenței, intimata menționează ,,suntem interesați de propunerea dumneavoastră";. Aceasta înseamnă că anterior expedierii acestei corespondențe, apelanta a evaluat ,,cotația fermă"; comunicată de către intimată și a ajuns la concluzia că aceasta corespunde cerințelor sale. Faptul că i-a solicitat
intimatei să încerce o reducere de preț cu 10%, nu schimbă cu nimic cele anterior reținute, întrucât nu a condiționat încheierea contractului de această reducere. De altfel, apelanta a adresat doar o întrebare, nu o solicitare expresă intimatei. Nici corespondența ulterioară purtată între cele două părți litigante nu conține o astfel de condiționare.
În opinia instanței de apel, întrebarea apelantei referitoare la o eventuală reducere cu 10% a tarifului de transport este un argument în plus în sensul că cele doua părți litigante au perfectat un contract de agenție maritimă, nu un contract de intermediere.
Din această perspectivă, instanța de fond a reținut eronat natura juridică a contractului, respectiv faptul că părțile ar fi încheiat un contract de mandat, însă, în final, aceasta nu are relevanță hotărâtoare întrucât contractului de agenție i se aplică multe dintre prevederile contractului de mandat.
Apoi, ambele părți litigante au avut o poziție oscilantă în ceea ce privește natura juridică a contractului. Astfel, intimata reclamantă a susținut inițial că ar fi încheiat cu apelanta un contract de navlosire, iar ulterior, un contract de agenție maritimă. Apelanta a făcut referire la contractul de mandat fără reprezentare, iar apoi a susținut existența unui contract de intermediere care avea ca și scop final încheierea cu un terț a unui contract de transport maritim -f. 24.
Ținând seama de probele administrate, de dispozițiile art. 1266 C.civ., în conformitate cu art. 129 C.pr.civ., tribunalul a apreciat că părțile au încheiat un contract de agenție maritimă, contract care nu este reglementat în detaliu, însă se supune dispozițiilor art. 2072-2095 C.civ..
În acest sens, tribunalul a reținut și faptul că obiectul de activitate al intimatei îl constituie prestarea de servicii de agentură maritimă, expediții de marfă, brokeraj, supraveghere manipulare marfă, formalități vamale, precum și operare mărfuri și echipamente grele. Toate demersurile efectuate de către intimată după primirea ofertei apelantei se înscriu în obiectul său de activitate, fiind servicii de agenție maritimă.
Contrar susținerilor apelantei, tribunalul reține că nu s-a dovedit faptul că aceasta i-ar fi solicitat intimatei doar să îi intermedieze încheierea unui contract de transport cu un terț, ci faptul că a mandatat-o să negocieze și să încheie în numele său un contract de transport a celor 13 automotoare din portul Rotterdam până la C., agentura maritimă fiind o formă specială a contractului de agenție, având natură juridică diferită de intermediere.
Doar pentru intermedierea încheierii contractului de transport, nu era necesar să îi comunice intimatei numele și datele de contact al persoanei din Olanda, ci doar să caute o navă care să poată transporta încărcătura și să o pună în legătură cu aceasta.
Apoi, apelanta nu numai că i-a furnizat aceste informații, dar a încurajat-o pe intimată să continue demersurile, transmițându-i date referitoare la specificitatea încărcăturii, la faptul că automotoarele nu se pot ridica decât separat, vagon cu vagon, i-a comunicat și numele societății de la care apelanta a cumpărat marfa și al societății care transporta marfa până în port. Comunicarea denumirii vânzătorului din Olanda și al societății care transporta marfa până în portul Rotterdam nu era sub nici o formă necesară dacă apelanta i-ar fi cerut intimatei doar intermedierea unui contract de transport, fiind suficiente doar datele referitoare la portul de plecare și cel de sosire. Ori, apelanta a comunicat
aceste date tocmai pentru că intimata era agentul său și urma să preia marfa de la vânzător, să se ocupe de toate formalitățile necesare încărcării, stivuirii și transportului până în portul de destinație.
Sunt nefondate susținerile apelantei în sensul că acest contract este nul întrucât nu a fost încheiat în formă scrisă. Conform art. 2078 alin. 1 teza II C.civ.,,dacă prin lege nu se prevede altfel, forma scrisă este necesară numai pentru dovada contractului";. Nu există o dispoziție legală care să impună forma scrisă ad validitatem, și, de altfel, apelanta nici nu a indicat o astfel de dispoziție. Oricum, proba acestui contract a fost făcută prin corespondența electronică purtată între părți, corespondență care a fost invocată inclusiv de apelantă, neexistând reclamații referitoare la o eventuală alterare a acestei corespondențe.
Instanța de apel reține că intimata avea dreptul nu doar să negocieze, ci și să încheie contractul de transport și să reprezinte intimata la încheierea contractului și în acest sens a și efectuat toate demersurile pentru a rezerva și încărca nava HC MELINA care să transporte marfa până la destinație.
În calitate de agent maritim, intimata era îndreptățită să acționeze în numele său, dar pe contul mandantului (apelanta, în cazul de față) ale cărei interese le reprezenta. Prin urmare, agentul nu este parte în contractul încheiat, contractul fiind considerat încheiat între cel reprezentat de agent și terța persoană, însă în cazul în care nu s-au prevăzut atribuții clare agentului, atunci cel în numele căruia acționează trebuie să accepte consecințele oricărei acțiuni rezonabile a agentului.
Îndeplinirea de către intimată a obligațiilor asumate este dovedită prin avizul de angajare a navei sau contractul de navlosire (booking note). Booking note-ul reprezintă avizul de angajare, respectiv de rezervare a spațiului de transport necesar pentru expedierea unei cantități determinate de mărfuri și cuprinde condițiile principale in care se executa transportul, respectiv mărfurile care fac obiectul transportului, cantitatea si modul de prezentare al acesteia la transport, portul de încărcare si descărcare, numele si adresa expeditorului, numele si adresa destinatarului, condițiile de încărcare-descărcare, nivelul navlului.
La dosarul cauzei au fost depuse doua avize de angajare a navei HC MELINA ( ,,booking note), unul datat 6 decembrie 2011, iar celălalt datat 15 decembrie 2011 (f. 51-58, 59-66).
Ambele avize relevă faptul că nava transportatoare angajată este HC Melina, tariful de transport fiind același (450.000 euro). În booking note-ul din 6 decembrie 2011, intimata este menționată ca fiind agent al apelantei. Astfel, în antet, avizul de angajament este încheiat între societatea H.C. CHARTERING GmbH și SC I. S. & SS pentru și în interesul SC T. G. S.A.. Al doilea aviz de angajament, datat 15 decembrie 2011, vizează intimata, în calitate de agent la cărăușului H.C. CHARTERING GmbH și apelanta SC T. G. S.A..
În plus, față de cele anterior reținute, termenul în care navlositorul avea opțiunea de a rezoluționa contractul este diferit, în primul aviz fiind 15-23 decembrie 2011, iar în cel de-al doilea fiind 16-26 decembrie 2011 (f. 52,61). Restul clauzelor sunt aproape identice. Ambele avize de rezervare a navei menționează faptul că plata transportului trebuie făcută intimatei. Ori această clauză confirmă faptul că intimata a acționat ca si agent maritim navlositor.
Având în vedere aceste diferențe, apelanta a apreciat că primul aviz nu ar fi decât o propunere de contract (având în vedere și faptul că nu era semnat de cărăuș), iar al doilea ar fi fost încheiat de intimată fără să aibă o împuternicire în acest sens.
T. ul reține că, în calitate de agent maritim navlositor, intimata era îndreptățită să acționeze în numele său, dar pe contul mandantului (apelanta, în cazul de față) ale cărei interese le reprezenta. Prin urmare, agentul nu este parte în contractul încheiat, contractul fiind considerat încheiat între cel reprezentat de agent și terța persoană, însă în cazul în care nu s-au prevăzut atribuții clare agentului, atunci cel în numele căruia acționează trebuie să accepte consecințele oricărei acțiuni rezonabile a agentului.
Instanța de apel observă că instrucțiunile date de apelantă intimatei nu au fost clare, lăsând-o pe aceasta din urmă să înțeleagă că are dreptul să acționeze în așa fel încât să facă posibil transportul mărfurilor la destinație, astfel că acțiunile intimatei sunt apreciate de către tribunal ca fiind rezonabile și necesare finalizării afacerii.
În acest context, se impune a se sublinia faptul că intimata i-a comunicat apelantei de mai multe ori că are o ,,cotație fermă";, adică un angajament clar, serios și stabil.
La data de 9 decembrie 2011, când intimata a trimis apelantei booking note-ul datat 6 decembrie 2011, nava angajată aviza ETA în portul de încărcare, respectiv în portul Rotterdam. (f. 16 dosarul Judecătoriei)
Încărcarea mărfurilor pe navă este precedată de pregătiri care privesc atât nava, cât și marfa care urmează a fi încărcată pe aceasta. În ceea ce privește nava, comandantul acesteia trebuie să informeze în timp util autoritățile portului, agentul care-i reprezintă interesele în port și pe navlositor despre momentul sosirii. Telexul de informare poartă numele de aviz ETA (Expected Time of Arrival).
Prin avizul ETA armatorul urmărește includerea navei în programul de lucru al portului și evitarea unor staționări inutile. La rândul său, navlositorul informează furnizorii și ține permanent legătura cu aceștia pentru expedierea mărfii în port înainte de sosirea navei. In practica maritimă trebuie respectat strict principiul potrivit căruia marfa așteaptă nava și nu invers.
Apelanta nu a contestat primirea acestui e-mail și nici nu a atenționat-o pe intimată să stopeze orice demers, tăcerea acesteia creându-i intimatei convingerea că agreează demersurile întreprinse. Prin urmare, sunt vădit nefondate susținerile apelantei în sensul că în data de 9 decembrie 2011 nu exista decât o propunere de contract de transport maritim, informarea trimisă de intimată infirmând susținerile apelantei.
În ceea ce privește cel de-al doilea aviz, tribunalul reține că apelanta nu a făcut dovada că ar fi definit exact atribuțiile intimatei cu care încheiase contractul de agentură maritimă, astfel că acesta este și el calificat de instanța de apel ca o acțiune rezonabilă a intimatei în relația sa cu apelanta. De altfel, din emailul trimis de către apelantă la data de 14 noiembrie 2011 rezultă că aceasta a avut în vedere experiența și toate serviciile prestate de către intimată. În acest sens este următoarea frază: ,, Imi cer scuze, dar noi T. nu am lucrăm în colaborare cu companii de shipping, suntem operator privat pe calea ferată _";
Conform art. 2095 C.civ., dispozițiile cuprinse în art. 2072-art. 2095 C.civ. care reglementează contractul de agenție se completează cu cele referitoare la contractul de comision, în măsura în care sunt compatibile și cu cele referitoare la mandatul cu reprezentare, în ipoteza în care agentul are și puterea de a-l reprezenta pe comitent la încheierea contractelor.
Din toată probațiunea administrată rezultă că intimata a fost împuternicită de către apelantă să o reprezinte la încheierea contractului de transport maritim. Aceasta este singura concluzie care se impune a fi trasă, dat fiind specificul activității intimatei (f. 134), ritmul dinamic în care se desfășoară relațiile comerciale în acest domeniu, reputația de care se bucura intimata (aceasta îi fusese recomandată apelantei de un ,,vechi și bun colaborator"; -f 27 dosarul Judecătoriei) și faptul că însăși apelanta i-a comunicat intimatei că nu are experiența necesară efectuării tuturor formalităților pe care le presupune transportul pe apă al celor 13 automotoare.
În plus, și de altfel esențial în cauză este faptul că și intimata este societate comercială, astfel că nu efectuează acte cu titlu gratuit în beneficiul unei alte societăți comerciale, ci urmărește obținerea unui profit ca urmare a activităților prestate.
În acest context, în conformitate cu art. 2095 C.civ. și art. 2.034 alin. 1 și 3 C.civ., ca urmare a denunțării intempestive și nerezonabile a contractului din data de 16 decembrie 2011, apelanta este ținută să repare prejudiciile cauzate intimatei.
Din e-mail-ul datat_ rezultă că intimatei i s-au solicitat despăgubiri de către armatorul și brokerul navei HC MELINA, despăgubiri denumite de vechiul Cod comercial ca fiind ,,navlu mort"; și care reprezintă suma de bani pe care navlositorul trebuie să o plătească armatorului ca urmare a denunțării contractului.
Dat fiind faptul că la data încheierii contractului, era abrogat Codul comercial, aparent, în mod impropriu a reținut instanța de fond denumirea consacrată de vechea legislație. Totuși, având în vedere că noul Cod civil nu conține o reglementare expresă a acestui tip de transport, dat fiind faptul că noul Cod civil a intrat în vigoare cu foarte puțin timp înainte de încheierea contractului de agenție maritimă dintre cele doua părți, față de dispozițiile art. 1 alin. 1 și 2 C.civ., tribunalul apreciază că sintagma
,,navlu mort"; invocată de către intimată constituie o uzanță în accepțiunea legiuitorului, astfel că soluția instanței de fond este fondată.
În ceea ce privește cuantumul de de 61.625 euro al acestei despăgubiri, instanța de apel reține că a fost dovedit cu înscrisurile aflate la filele 50-57 din dosarul instanței de fond, aceste sume fiind achitate de intimată brokerului navei HC MELINA, respectiv societății BELFOR LOGISTICS. Obligarea reclamantei apelante să restituie intimatei reclamante sumele achitate de aceasta este o consecință a denunțării intempestive a contractului de agenție maritimă, denunțare care o îndreptățește pe intimată la despăgubiri, despăgubiri care la rândul său le-a plătit altor comercianți (profesioniști în sensul noului Cod civil).
Contrar susținerilor apelantei, tribunalul observă că intimata nu a reclamat faptul că brokerul BELFOR LOGISTICS ar fi încheiat vreun contract cu apelanta și nici că prețul transportului ar fi fost 60.000 euro
sau că ar fi existat vreun proces, în sensul legii române, prin care să fie obligată la cheltuielile de judecată constând în onorariu avocațial.
Așa cum s-a reținut în cele ce preced, suma de 60.000 euro a fost achitată de intimată brokerului navei cu titlu de despăgubiri, iar suma de 1.625 euro reprezintă onorariul avocatului care a mediat soluționarea diferendului dintre broker, armator și navlositor, înscrisul de la fila 49 din dosar fiind edificator în acest sens. De altfel, raporturilor contractuale dintre broker, armator și navlositor, respectiv intimată și brokerul navei nu li se putea aplica legea română, astfel că orice aserțiune a apelantei în acest sens este lipsită de orice suport probator.
În e-mail-ul primit de intimată de la brokerul navei angajate se arată foarte clar sancțiunea la care se expune aceasta ca urmare a anulării contractului de transport. Astfel, brokerul a arătat că va face publică atitudinea și comportamentul comercianților în cercurile publice și de interes comune (f. 49).
Ori, aceasta este o sancțiune mult mai aspră pentru că are ca și consecință pierderea clientelei, a reputației intimatei. Însăși apelanta a avut în vedere seriozitatea și profesionalismul serviciilor prestate de intimată, alegerea nefiind întâmplătoare (f. 27 dosarul instanței de fond). Acesta a și fost motivul pentru care intimata a preferat să plătească despăgubiri și să nu dea curs clauzei ,,Jurisdiction and Arbitration"; (f. 56, 65).
Pentru toate aceste considerente, având în vedere că intimata a dovedit că este îndreptățită la despăgubiri, a dovedit cuantumul acestora, fată de dispozițiile art. 2.095 C.civ. și art. 2.034 alin. 1 și 3 C.civ., în mod temeinic și legal a fost obligată de către primă instanță la plata acestora în echivalentul monedei naționale.
În ceea ce privește critica apelantei referitoare la nesoluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive, tribunalul reține că instanța de fond a analizat această excepție ca fiind o apărare de fond, nu ca o excepție propriu-zisă. De altfel, apelanta a arătat în fața instanței de apel că aceasta este o apărare de fond, nefiind o excepție în sensul art. 137 C.pr.civ..
Sunt vădit nefondate susținerile apelantei în sensul că instanța de fond nu a procedat conform art. 129 alin. 4 C.pc.iv., respectiv nu a pus în discuția părților natura juridică a contractului.
În condițiile în care apelanta a susținut încheierea unui contract de intermediere, susțineri diferite de cele ale intimatei, în ședința publică din data de 7 februarie 2013 instanța a dispus amânarea judecării cauzei tocmai pentru ca aceasta să aibă cunoștință despre schimbarea temeiului de drept al cererii (f. 108-109 dosarul Judecătoriei). La termenul acordat în acest sens, nu numai că apelanta nu a avut nimic de adăugat față de înscrisul ce-i fusese comunicat, dar a declarat că nu mai are nici cereri în probațiune și că notele de ședință depuse de către intimata i-au fost comunicate (f. 128 dosarul Judecătoriei).
Calificarea juridică a cererii este atributul instanței, obligația instanței fiind de a se pronunța asupra obiectului cererii chiar dacă temeiul juridic este greșit indicat. Însă, prin precizările făcute, intimata a arătat că a încheiat cu apelanta un contract de agenție maritimă, contract căruia îi sunt aplicabile, așa cum s-a reținut în cele ce preced, dispoziții care reglementează contractul de mandat, astfel că nu se poate susține că instanța a încălcat principiul contradictorialității.
Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept, în baza art. 296 C.pr.civ. tribunalul va respinge, ca fiind nefondat, apelul declarat de către apelanta SC T. G. S.A. în contradictoriu cu intimata SC I. SHIPING & SS, împotriva sentinței civile nr. 7665/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, cu consecința menținerii în întregime a hotărârii apelate.
În temeiul art. 274 C.pr.civ., va obliga apelanta SC T. G.
S.A. sa-i plătească intimatei SC I. SHIPING & SS suma de 4.074 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, cheltuieli constând în onorar avocațial, transport și cazare (f. 76-82).
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de către apelanta | SC T. | |
G. | S.A. în contradictoriu cu intimata SC I. SHIPING & S. | S. , |
împotriva sentinței civile nr. 7665/_ pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în dosarul nr._, sentință pe care o menține în întregime.
Obligă apelanta SC T. G. S.A. sa-i plătească intimatei SC I. SHIPING & SS suma de 4.074 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 9 decembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | GREFIER | |
E. B. | S. | I. C. P. |
Red.E.B./4 ex./_
| ← Decizia civilă nr. 657/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 175/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
