Decizia civilă nr. 175/2013. Sechestru asigurator
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 175/2013
Ședința publică din data de 08 noiembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE: M. B.
JUDECĂTOR: S. AL H. GREFIER: EVA T. V.
S-a luat spre examinare apelul declarat de reclamanta S.C. A. T.
S.R.L. împotriva încheierii civile nr. 2.046 din 12 august 2013 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. în contradictoriu cu intimata pârâtă SC R. S. și intimata terț poprit SC B. S. având ca obiect sechestru asigurator.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru intimata- pârâtă S.C R. S.R.L., reprezentantul intereselor acesteia, avocat Călin P., cu împuternicire avocațială de reprezentare depusă la dosar (f.22), lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că prezenta cauză se află la primul termen de judecată, pentru care procedura de citare este îndeplinită. Totodată se menționează că în această cauză s-a derulat procedura prevăzută de art. XV din Legea nr. 2/2013 referitoare la regularizarea cererii de chemare în judecată și fixarea unui termen de judecată,
în fața Curții de Apel C. .
Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, excepții sau alte cereri de formulat, C. ea, după deliberare, declară închisă faza de cercetare judecătorească și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul intimatei pârâte apreciind că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală solicită respingerea apelului ca neîntemeiat și în consecință menținerea în întregime a hotărârii instanței de fond cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată ocazionată cu prezentul litigiu. Instanța de fond a admis în parte cererea apelantei, în sensul că a instituit măsura sechestrului asigurator, respingând cererea privind instituirea popririi asupra conturilor intimatei și asupra popririi sumelor datorate de intimata terț poprit către intimată. Reprezentantul intimatei arată că ei au apreciat hotărârea instanței de fond ca fiind temeinică și legală și că această dispoziție a instanței a fost pusă în executare prin BEJ Cîmpian Mihai R., prin punerea sub sechestru a unui autoturism din patrimoniul intimatei și pe care l-a evaluat la o valoare de piață de 15.000 de euro - valoare care este superioară debitului pe care societatea intimată o datorează apelantei. Totodată, acesta mai arată că măsura popririi pe cont nu poate fi solicitată cu titlu de măsură asiguratorie acest procedeu fiind utilizat doar pentru urmărire în cadrul procedurii executării silite, iar instituirea mai multor măsuri asiguratorii ar fi disproporționată. Pentru toate aceste considerente reprezentantul intimatei SC.R. S.R.L. solicită respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a încheierii civile nr. 2046/2013 a Tribunalului Specializat C. . Totodată, menționează că la dosarul tribunalului, se
află atașată recipisa care atestă că a fost consemnată cauțiunea ce a fost stabilită în sarcina apelantei.
C. ea reține cauza în pronunțare.
C. EA
Prin încheierea civilă nr. 2046 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. s-a admis in parte cererea formulată de creditoarea SC A. T. S., în contradictoriu cu debitoarea SC R. S. și terțul poprit SC B. S. și în consecință:
- s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale debitoarei SC R. S., J_, CIF 15941906, până la concurența sumei de 41.235,49 lei.
S-a stabilit în sarcina creditoarei SC A. T. S. obligația de a consemna cauțiune în cuantum de 4.123 lei în termen de 3 zile de la data comunicării hotărârii sub sancțiunea desființării de drept a sechestrului.
S-a respins cererea formulată de creditoarea SC A. T. S. privind instituirea popririi asigurătorii asupra conturilor bancare ale debitoarei SC R.
, precum și asupra sumelor de bani datorate debitoarei SC R. S. de către terțul poprit SC B. S. .
S-a dispus comunicarea prezentei hotărâri cu debitoarea SC R. S. prin intermediul Biroului Executorului Judecătoresc Cîmpian Mihai R. cu sediu în C.
-N., nr. 3, ap. 4, jud. C. .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea civilă formulată de către reclamanta SC A. T. S., creditoare în prezenta cauză, împotriva pârâtei SC R. S., debitoarea din acest dosar, actiune înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat C. sub nr._, s-a solicitat instanței obligarea pârâtei la plata sumei de 510.695,42 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate de către reclamantă în favoarea pârâtei, obligarea pârâtei la plata dobânzii penalizatoare în cuantum de 68.250,84 lei și a cheltuielilor de judecată ocazionate de litigiu.
Pârâta a formulat întâmpinare în cauza anterior menționată, întâmpinare prin care a arătat că este de acord cu admiterea în parte a acțiunii, recunoscând că datorează reclamantei doar suma de 41.235,49 lei, contestând restul creanței pretinse de către reclamanta creditoare.
În acest context, creditoarea a formulat, în condițiile art. 951-958 și art. 969-970 din noul Cod de procedură civilă, cererea de instituire a sechestrului asigurător si de poprire asigurătorie până la concurența sumei de 41.235,49 lei.
Conform art. 952 alin 1 din noul Cod de procedura civilă ,, Creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanța este constatata in scris si este exigibila, poate solicita înființarea unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile si imobile ale debitorului, daca dovedește ca a intentat cerere de chemare in judecata. El poate fi obligat la plata unei cauțiuni in cuantumul fixat de către instanța.";
Din aceste dispoziții legale rezultă ca titularul unei astfel de cereri trebuie să dovedească faptul că deține o creanță împotriva debitorului, creanță care să fie exigibilă, să fie constatată in scris și să dovedească faptul că a intentat cerere de chemare în judecată pentru obținerea unui titlu executoriu.
Din înscrisurile depuse la dosar de către creditoare rezultă că toate aceste condiții sunt îndeplinite în cauză. Astfel, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat C. sub nr._, creditoarea a solicitat instanței obligarea pârâtei-debitoare SC R. S. la plata sumei de 510.695,42 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate de către reclamantă în favoarea
pârâtei, obligarea pârâtei la plata dobânzii penalizatoare în cuantum de 68.250,84 lei și a cheltuielilor de judecată ocazionate de litigiu. Din suma pretinsă de către creditoare, debitoarea a recunoscut doar o datorie în cuantum de 41.235,49 lei, întâmpinarea formulată de debitoare fiind actul prin care este constatată creanța, respectiv actul scris în sensul art. 952 alin 1 din noul Cod de procedura civilă. Creanța în discuție este exigibilă, obligația debitorului fiind ajunsă la scadență, fapt recunoscut chiar de către debitoare prin întampinarea depusă în dosarul înregistrat sub nr._ .
În aceste circumstanțe, în baza art. art. 951, art. 952 alin 1 și art. 953 din noul Cod de procedura civilă, instanța a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale debitoarei SC R. S. până la concurența sumei de 41.235,49 lei.
Totodată, ținând seama de faptul că debitoarea a recunoscut datoria anterior menționată, de vechimea acestei datorii și având în vedere dispozițiile art.1056 din noul Cod de procedura civilă, a stabilit în sarcina creditoarei SC A.
S. obligația de a consemna cauțiune în cuantum de 4.123 lei în termen de
3 zile de la data comunicării hotărârii sub sancțiunea desființării de drept a sechestrului.
Cererile formulate de aceeași creditoare prin care s-a solicitat fie instituirea unei popriri asupra asigurătorii asupra conturilor bancare ale debitoarei SC R.
S., fie instituirea popririi asupra sumelor de bani datorate debitoarei SC R. S. de către terțul poprit SC B. S. sunt însa nefondate, și au fost respinse ca atare de către instanță pentru considerentele care vor fi expuse în cele ce vor urma.
Tribunalul a reținut că măsurile asigurătorii constituie mijloace procesuale puse la îndemâna creditorilor pentru a putea împiedica înstrăinarea sau degradarea, în timpul judecății, a averii debitorului asigurând astfel executarea hotărârii viitoare. Cu alte cuvinte, ele au drept scop indisponibilizarea bunurilor urmăribile ale datornicului pentru a se evita dispariția sau deteriorarea lor ori diminuarea activului patrimonial al debitorului care, astfel, nu mai poate dispune de aceste bunuri.
Prin urmare, atât sechestru asigurător, cât și poprirea asigurătorie sunt beneficii legale acordate creditorului în vederea garantării executării titlului executor pe care îl va obține în viitor. Deși legea nu prevede în mod expres, creditorul poate solicita instituirea ambelor măsuri asiguratorii atunci când dovedește faptul ca instituirea doar a uneia sau a alteia nu constituie o garanție suficientă pentru executarea viitoare a titlului executoriu, respectiv pentru îndestularea sa. Spre exemplu, creditorul poate proba că, după estimarea sa, valoarea bunurilor debitoarei este scăzută raportat la valoarea creanței sale și că, pe de altă parte, sumele de bani aflate în conturile debitoarei sau pe care aceasta din urma le-ar primi de la terțul poprit, sunt insuficiente.
În ceea ce o privește pe creditoarea SC A. T. S., aceasta nu a învederat instanței care ar fi motivul pentru care s-ar impune instituirea ambelor măsuri asiguratorii. Ținând seama de înscrisurile depuse de către creditoare, respectiv de certificatul constatator emis de ORC de pe lângă Tribunalul Cluj, de obiectul de activitate al debitoarei SC R. S., precum si de cifra de afaceri realizată de aceeași debitoare (așa cum rezultă din informațiile culese de creditoare de pe portalul M. ui Finanțelor P. e) raportat la valoarea creanței recunoscute de către debitoarea pârâtă, adică la suma de 41.235,49 lei, având în vedere și dispozițiile art. 12 alin 1 din noul Cod de procedură civilă, a apreciat ca instituirea sechestrului asigurător este o garanție suficientă pentru creditoare, astfel că a respins cererea formulată de creditoarea SC A. T. S. privind instituirea popririi asigurătorii asupra conturilor bancare ale debitoarei SC R.
S., precum și asupra sumelor de bani datorate debitoarei SC R. S. de către terțul poprit SC B. S. .
În baza art. 953 din noul Cod de procedură civilă a dispus comunicarea prezentei hotărâri cu debitoarea SC R. S. prin intermediul Biroului Executorului Judecătoresc Cîmpian Mihai R. cu sediu în C. -N., nr. 3, ap. 4, jud. C. .
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta S.C. A. T.
S.R.L.
solicitând, în temeiul prevederilor art. 480 alin. 2 NCPC, art. 952 C. pr. civilă, art. 953 C. pr. civilă și art. 969-970 C. pr. civilă, art. 451 și urm. NCPC, să se dispună admiterea căii de atac, modificarea în parte a încheierii civile nr. 2.046/_, în sensul admiterii în întregime a cererii de instituire a măsurilor asigurătorii, prin instituirea popririi asigurătorii asupra conturilor bancare ale pârâtei R. S.R.L. și asupra sumelor datorate societății R. S.R.L. de terțul poprit B. S.R.L., până la concurența sumei de 41.235,49 lei. Solicită obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, atât în fond, cât și în apel.
În motivarea apelului reclamanta a arătat că instanța de fond a apreciat că este suficientă doar măsura de sechestru, instituirea popririi fiind excesivă și nejustificată în concret.
Motivarea instanței a fost aceea că reclamanta apelantă nu a "învederat instanței care ar fi motivul pentru care s-ar impune instituirea ambelor măsuri asigurătorii. ... apreciază că instituirea sechestrului asigurător este o garanție suficientă pentru creditoare..."
Or, prin motivarea cererii de instituire a popririi asigurătorii, a indicat elemente clare care justifică necesitatea luării și a acestei măsuri de asigurare - poprirea asiguratorie.
Aceste elemente sunt date de modul în care pârâta R. S.R.L. își gestionează activitatea, prin transferul activității sale și a veniturilor obținute astfel, către o altă societate -B. S.R.L.
Astfel, din extrasele de informare de pe portalul M. ui Finanțelor- ANEXELE 7-8 (dosarul de fond) se poate observa cum în anul 2012 a crescut vizibil și substanțial cifra de afaceri a societății B. S.R.L., și s-a diminuat corespunzător (și corelativ) cifra de afaceri a societății pârâte R. S.R.L. Această creștere a cifrei de afaceri pentru B. S.R.L. și diminuarea pentru R. S.R.L. este vizibilă față de valoarea cifrei de afaceri realizată pentru anii 2010-2011.
Transferul activității de către pârâta R. S.R.L. către terțul poprit B.
S.R.L. a avut loc începând cu data acționării în justiție a pârâtei de către reclamanta creditoare, aceasta fiind modalitatea în care pârâta înțelege să se sustragă de la îndeplinirea propriilor sale obligații față de reclamanta apelantă.
Menționează că pârâta R. S.R.L. este societatea care deține relațiile comerciale directe (prin intermediul domnului B. Denis) cu firmele pentru care se prestează servicii de cusut, și există relații de colaborare între aceasta și terțul poprit B. S.R.L., în baza cărora terțul datorează sume de bani către pârâta R. S.R.L.
În societatea B. S.R.L. (terț poprit) este asociat unic și administrator N. Alexandra-Veronica, iar până în anul 2007 N. Alexandra-Veronica a deținut doar calitatea de administrator, asociat unic al societății fiind B. Denis.
În societatea R. S.R.L. (pârâta) au calitatea de asociați B. Denis și B. S.R.L., iar calitatea de administrator este deținută de N. Alexandra-Veronica.
Ca atare, este neîntemeiată soluția dată de prima instanță, raportat la probațiunea administrată, care dovedește în mod clar faptul că pârâta își transferă practic activitatea pe o altă societate, astfel încât să fie imposibilă recuperarea de către reclamantă a creanței datorate de pârâtă.
b). Instanța a considerat că poate cenzura dreptul reclamantei apelante de
a obține două măsuri de asigurare, fără a exista vreo justificare legală în acest sens, și a respins cererea de instituire a popririi asigurătorii, cu toate că a constatat îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 952 NCPC.
În acest sens, subliniază că orice dispoziție a instanței trebuie să fie dată numai în temeiul legii.
Câtă vreme legea permite oricărei persoane îndreptățite să solicite și să obțină măsuri asigurătorii, fără a exista vreo cenzură sau condiționare a instituirii uneia dintre măsuri de necesitatea / instituirea / refuzul unei alte măsuri asigurătorii alternative, instanța nu are un temei de drept în baza căruia să respingă cererea reclamantei apelante, în condițiile în care a considerat îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute de art. 969 NCPC raportat la art. 952 alin. 1 NCPC.
c). Instanța a apreciat indirect că reclamanta apelantă nu ar fi de bună credință în exercitarea drepturilor procesuale, invocându-se în motivarea încheierii atacate prevederile art. 12 alin. 1 NCPC.
Apreciază că nu s-ar putea reține vreo rea credință a reclamantei apelante, în exercitarea depturilor procesuale, prin promovarea unei cereri de instituire a două măsuri asigurătorii distincte, cel puțin din următoarele prespective:
Pe de o parte, ambele măsuri au fost solicitate pentru garantarea realizării unei creanțe în cuantum de 41.235,49 lei, aplicarea efectivă a măsurilor de către executorul judecătoresc neputând excede acestei limite valorice;
pe de altă parte, în ipoteza în care una dintre cele două măsuri asigurătorii ar fi fost suficientă în concret pentru a acoperi valoarea creanței pe care reclamanta o are de recuperat de la pârâtă, oricum cealaltă măsură instituită și-ar fi pierdut efectele, devenind caducă.
Din altă perspectivă, solicită a se observa că:
pârâta R. S.R.L., deși apare cu o situație financiară bună (conform extraselor de pe portalul M. ui Finanțelor P. e), nu și-a achitat nici măcar partea din creanță pe care a recunoscut-o - 41.235,49 lei, deși aceasta datează de mai bine de 2 ani (din 2011);
pârâta R. S.R.L. nu ar fi cu nimic prejudiciată, deoarece o poprire a conturilor sale ar putea fi instituită doar până la limita sumei de 41.235,49 lei, orice altă sumă care s-ar afla în conturile pârâtei fiind la dispoziția sa liberă.
Ca atare, față de consecințele clare și legale pe care le-ar fi produs instituirea celor două măsuri asigurătorii luate împreună (poprire și sechestru), apreciază că nu se poate susține vreo rea credință a reclamantei apelante în exercitarea drepturilor procesuale, respectiv nu se poate reține incidența art. 2 alin. 1 NCPC.
d). Nu în ultimul rând, subliniază că măsura de sechestru asigurător este insuficientă pentru a se crea o garanție în favoarea reclamantei apelante, că va putea fi executată silit și recuperată astfel creanța în cuantum de 41.235,49 lei.
Astfel cum rezultă în mod clar din extrasul de pe site-ul M. ui Finanțelor P. e, privind situația financiară la finele anului 2012, pârâta R. S.R.L.:
nu are înregistrate în contabilitate stocuri de marfă,
capitalul social este de 200 lei,
societatea a înregistrat o pierdere din execițiul financiar aferent anului 2012 de 483.533 lei,
are active circulante - creanțe, adică sume de recuperat - în cuantum de 914.188 lei;
are sume de bani în conturi și în numerar - 32.099 lei.
Ca atare, apare evident că măsura de poprire asiguratorie ar fi o garanție reală pentru reclamantă, în vederea recuperării creanței pe care o deține
împotriva pârâtei.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta intimată R. S.
a solicitat să se respingă apelul formulat împotriva încheierii civile nr. 2046/2013 a Tribunalului Specializat C. ca neîntemeiat, cu consecința menținerii hotărârii instanței de fond; să fie obligată apelanta la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate și a apărărilor formulate, C. ea constată următoarele:
Prin încheierea civilă nr. 2046/2013 pronunțată de Tribunalul Specializat
C. s-a admis in parte cererea formulata de A. T. S. privind instituirea unor masuri asigurătorii pana la concurenta sumei de 41.235,49 lei, reprezentate de sechestru asigurător asupra bunurilor mobile si imobile, poprire asigurătorie asupra conturilor si asupra sumelor datorate de terțul poprit B. S. . Admiterea în parte a acțiunii s-a datorat respingerii solicitării de instituire a popririi, aceasta fiind respinsă ca excesivă si nejustificată, dispunându-se doar instituirea sechestrului asigurător.
Prin apelul formulat, reclamanta A. T. S. solicita modificarea incheierii pronunțate de Tribunalul Specializat C., în sensul admiterii solicitării sale inițiale de instituire a popririi asuguratorii asupra conturilor pârâtei si asupra sumelor datorate ei de către intimata B. S. .
Raportat la criticile formulate, C. ea ia act de justețea statuărilor tribunalului, în sensul în care sechestrul asigurător a fost definit ca o măsură de conservare, respectiv de asigurare a acțiunii principale, prin intermediul căreia se atinge scopul de a fi valorificat un anumit bun al debitorului, la momentul obținerii unui titlu executoriu, reclamantul fiind protejat astfel de eventuala insolvabilitate a debitorului său.
Totodată, nu trebuie uitat însă că scopul ei principal nu trebuie să fie legat, în niciun fel, de prejudicierea activității debitoarei, în plan economic și social, instanțele fiind chemate să vegheze la respectarea cerinței unui just echilibru între interesele contrare ale părților. Cu alte cuvinte, trebuie respectat principiul proporționalității, din perspectiva faptului că măsura instituită nu trebuie să fie excesivă, din punctul de vedere al debitorului și trebuie dispusă în limitele strict necesare scopului pentru care acest mecanism a fost instituit de legiuitor.
Așa cum s-a statuat în practică, este imperios necesar ca între cuantumul creanței deținute de creditor si nivelul măsurilor asigurătorii obținute să existe o anumită corelare. Altfel, se poate ajunge la situația ca debitorului, fie el și de rea- credință (în sensul ca, deși are posibilități materiale, nu dorește să-și respecte obligațiile contractuale asumate), să i se blocheze întreaga activitate comercială cu consecințe în lanț față de toți partenerii săi de afaceri, fiind posibilă și intrarea acestuia în stare de insolvență.
Pornind de la aceste premise, C. ea achiesează susținerilor din întâmpinare, în sensul în care, în primul rand, măsura de instituire a sechestrului asigurător dispusa prin incheierea apelata este suficienta pentru creditoare. Astfel, sechestrul asigurător dispus de către Tribunalul Specializat C. a fost pus in executare prin deschiderea dosarului executional nr. 801/2013 la Biroul executorului judecătoresc Cîmpian Mihai-R. .
Așa cum rezultă din actele anexate întâmpinării (f. 23), acesta s-a prezentat in data de 9 septembrie 2013 la sediul societății pârâte, unde reprezentanții acesteai nu s-au opus instituirii măsurii dispuse prin incheierea atacată si au pus la dispoziția organului de executare o listă a mijloacelor fixe (f. 24-25). Din cuprinsul acestei liste se poate observa existenta in patrimoniul societății a doua autoturisme si a multor alte utilaje care servesc la desfășurarea activității având împreuna o valoare de inventar de 437.278,66 lei, de aproximativ 10 ori mai mult
decât creanța pentru care creditoarea a solicitat instituirea masurilor asigurătorii. Executorul judecătoresc a procedat la identificarea, fotografierea si sechestrarea autoturismului Ml Mercedes Benz AE cabriolet de culoare negru cu numărul de înmatriculare_ pe care 1-a evaluat la o valoare de piața de
15.000 Euro.
Or, se subliniază corect de către intimata R. că aceasta valoare este una mult superioara debitului pe care societatea pârâtă a recunoscut ca il are fata de apelanta. Din toate cele expuse rezultă incontestabil faptul ca pârâta deține in partimoniul sau bunuri mobile de o valoare mult mai mare decât creanța pentru care s-a solicitat instituirea masurilor, precum si faptul ca măsura sechestrului asigurător, adusa la indeplinire, este una suficienta pentru a garanta indeplinirea obligației sale de plata.
Ca atare, soluția pronunțată de tribunal este legală și temeinică, nefiind contestate pertinent prin apel statuările conform cărora măsura sechestrului asigurător, pusa in executare deja prin procesul verbal incheiat la data de_ de BEJ Cimpian Mihai R. in dosarul executional 801/2013, reprezintă o garanție suficienta pentru creditoare.
Intimata R. susține întemeiat în apărare că, în caz contrar, s-ar proceda la o impietare a desfășurării activității societății pârâte prin instituirea mai multor masuri asigurătorii, fara un motiv rezonabil. Mai mult, in situația data, in care apelanta are deja garantata creanța prin instituirea sechestrului asigurător, instituirea unei noi masuri asigurătorii pentru garantarea executării aceleiași obligații apare ca inadmisibila si nu ar face altceva decât sa prejudicieze
societatea pârâtă prin exercitarea de către apelantă, cu rea credință, a drepturilor procesuale, respectiv contrar scopului avut în vedere de lege.
Susținerea creditoarei din cererea de apel potrivit căreia in ipoteza in care una dintre cele doua masuri asigurătorii ar fi suficienta pentru a acoperi valoarea creanței, cealaltă măsura instituita si-ar pierde efectele, devenind caduca, nu poate fî acceptată. Instituirea măsurii popririi asigurătorii ar consta in blocarea sumelor de bani datorate de către B. S. pârâtei, sume despre care se afirmă că sunt necesare desfășurării activității de producție si plății salariilor angajaților. Din această perspectivă, nu are relevanță contextul în care s-a ajuns la derularea unor relații de afaceri constante între cele două intimate, din moment ce, în prezentul dosar, instanța este ținută să se limiteze la analiza condițiilor de
admisibilitate prev. de art. 951 și urm. NCPC.
Dat fiind faptul ca prin măsura deja instituita a sechestrului asigurător asupra unui bun al pârâtei in valoare de 15.000 Euro s-a garantat executarea obligației de plata a creanței in cuantum de 41.235,49 lei, precum si ca intre cuantumul creanței deținute de creditor si nivelul masurilor asigurătorii trebuie sa existe o corelare pentru a nu se cauza prejudicii pârâtei prin instituirea unor masuri nejustificate, C. ea va respinge apelul formulat de A. T. S., în acord cu prev. art. 480 alin. 1 NCPC și va păstra hotărârea atacată.
In baza art. 451 alin. 2 și art. 453 NCPC. va fi obligata apelanta să plătească intimatei R. S. suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale reprezentând onorariu avocațial ( f. 45-46).
Potrivit art. 451 alin. 2 NCPC, instanța poate chiar din oficiu să reducă motivat partea din cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei.
În cauză se constată că s-au solicitat cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat în cuantum de 2.235 lei. Prevederile anterior citate permit
judecătorului să aprecieze asupra corespondenței dintre mărimea onorariului și cele trei repere stabilite de legiuitor: valoarea pricinii, complexitatea cauzei sau activitatea desfășurată de avocat
Pe de o parte, în privința valorii și complexității pricinii, C. ea ia act de faptul că, in abstracto, cauza nu este neapărat una complexă. Totodată, activitatea prestată de avocat nu este una semnificativă, limitându-se la redactarea întâmpinării și la susținerea orală a acesteia, pornind de la premisele validate deja de către instanța de fond. C. ea, în urma reaprecierii elementelor pertinente consideră necesară diminuarea cuantumului onorariului avocațial la suma de 1.000 lei, sumă care răspunde exigențelor legale precitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge apelul declarat de A. T. S.R.L. cu sediul în A., str. A. nr. 43, jud. A., J_, CIF RO 13990899, cont bancar_ X_ 00,
deschis la Unicredit Tiriac Bank A., telefon/fax 0257229515, adresa electronică: altatensione@clicknet.ro, legal reprezentată de administrator Claudio De Rosa, conform certificatului constatator nr. 17728 din data de_, prin avocat A. Udrescu, având sediul profesional în C. -N., str. Pavel Roșea nr. 4, ap. 14, jud. C., adresa electronică: av.adinaudrescu@yahoo.com, telefon fix/fax 0264431152, telefon mobil 0744232483, împotriva încheierii civile nr. 2046 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. pe care o menține în întregime, intimate fiind R. S.R.L., cu sediul în T., str. R.
, nr. 1, corp C1, jud. C., J_, CIF RO 15941906, cont bancar:_ E 130SV42100361300, BRD - GSC C. -N., adresa electronica: scrovibisrl@yahoo.it, legal reprezentată de administrator N. Alexandra-Veronica, domiciliată în C. -N., str. Dr. L. P., nr. 77, ap. 35, jud. C., CNP 2.
și B. S., cu sediul în F., str. P., nr. 68, com. Băișoara, jud C., J_
, CIF RO 14660899, reprezentată legal prin același administrator, N. Alexandra- Veronica.
Obligă apelanta să plătească intimatei R. S.R.L. suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată parțiale în apel.
Decizia este definitivă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte,
M. B.
Judecător,
S. Al H.
Grefier, Eva T. V.
Red.M.B./dact.L.C.C./5 ex./_ /Jud.fond: E. B.
| ← Decizia civilă nr. 59/2013. Sechestru asigurator | Decizia civilă nr. 588/2013. Sechestru asigurator → |
|---|
