Decizia civilă nr. 373/2013. Sechestru asigurator
| Comentarii |
|
R O M A N I A
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR._ /a1
Cod operator de date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR. 373/R/2013
Ședința publică din data de 3 iunie 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE - S. I.
JUDECATOR - C. G. JUDECĂTOR - V. -L. O. GREFIER - DP
S-a luat spre examinare recursul formulat de recurenții M. D. O. și C. A. M. D. împotriva încheierii civile nr. 1188/CC/_ pronunțate de Judecătoria Cluj-Napoca, în contradictoriu cu intimatul H.
C., având ca obiect în primă instanță sechestru asigurator.
La apelul nominal, cauza fiind luată la amânări fără discuții, se prezintă recurenta în nume propriu și ca reprezentantă a recurentului C.
A. M. D. și intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentanta recurenților depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 6 lei și timbre judiciare de 0,3 lei.
Intimatul depune o cerere, prin care solicită acordarea unui nou termen pentru pregătirea apărării și de asemenea, pentru a-i fi comunicată cererea de recurs.
La solicitarea tribunalului de a preciza în ce modalitate a aflat de termenul de judecată de azi, intimatul arată că a aflat întâmplător, de pe Portalul instanțelor de judecată.
Reprezentanta recurenților arată că lasă la aprecierea instanței dacă se impune amânarea judecării cauzei, însă invocă excepția necompetenței T. ului Specializat C., întrucât apreciază că toate litigiile legate de validitatea contractelor de asistență juridică sunt de natură civilă.
T. ul urmează a respinge cererea de amânare formulată de intimat, apreciind-o ca neîntemeiată, întrucât din dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu acesta, aflată în dosar, fila 6, rezultă faptul că acestuia i-a fost comunicată odată cu citația și cererea de recurs la data de_, dată de la care avea suficient timp pentru pregătirea apărării. Dispune lăsarea cauzei la ordine, în vederea discutării excepției invocate.
La ordine fiind luată cauza, se prezintă recurenta în nume propriu și ca reprezentantă a recurentului C. A. M. D., lipsind intimatul.
Reprezentanta recurenților reiterează excepția invocată, respectiv a necompetenței T. ului Specializat C., întrucât în urma soluționării conflictului negativ de competență de către Curtea de Apel C. a stabilit în alte cauze că toate litigiile legate de validitatea contractelor de asistență juridică, chiar dacă sunt încheiate între profesioniști, sunt de natură civilă, iar instanța competentă este Tribunalul Cluj, Secția Civilă.
T. ul reține cauza în pronunțare, pe excepția invocată.
T R I B U N A L U L,
Prin încheierea civilă nr. 1188/CC/2013 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._ a fost respinsă cererea formulată de reclamanta M. D. O. în contradictoriu cu pârâtul H. C., având ca obiect înființarea sechestrului asigurător.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că potrivit art.591 alin.1 C.pr.civ., creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanță este constatată prin act scris și este exigibilă, poate solicita înființarea unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului, dacă dovedește că a intentat acțiune. El poate fi obligat la plata unei cauțiuni în cuantumul fixat de către instanță.
În speță, s-a constatat din motivarea în fapt a cererii, că reclamanta a formulat cerere pentru instituirea sechestrului asigurător, întemeiată pe prevederile art.591 alin.3 C.pr.civ., anume starea de insovabilitate a debitorului.
Anterior promovării cererii pentru instituirea sechestrului asigurător, reclamanta a promovat cerere în constatare având ca obiect validitatea contractului de asistență juridică nr. 175/2009 și cuantumul onorariului de
39.000 euro, din care suma de 3.900 euro onorariu fix și 35.100 euro, onorariu de succes.
Instanța a apreciat că cererea reclamantei este neîntemeiată. Astfel, s- a constatat că pe rolul Judecătoriei C. -N. s-a înregistrat o cerere în constatare, fără a fi adusă în discuție obligația de executare a contractului.
Prima instanță a observat că din onorariul fix, reclamanta pretinde că există un rest neachitat de 500 euro, în raport de care instituirea sechestrului judiciar este o măsură excesivă. Cât privește onorariul de succes, la momentul analizării cererii, acesta nu avea caracter cert, lichid și exigibil, astfel încât nu poate fi inclus analizat în aprecierea cererii pentru instituirea sechestrului asigurător.
S-a reținut și împrejurarea că pârâtul a promovat cerere de partaj, divorțat fiind, fapt ce nu echivalează situației pe care alin.3 al art. 591 C.pr.civ. o prevede, anume provocarea stării de insolvabilitate. Este dreptul coproprietarului de a cere sistarea partajului, iar modalitatea efectivă de realizare nu poate micșora averea sa, deoarece partajul nu micșorează cota sa de proprietate din bunurile indicate de reclamantă.
În considerarea celor de mai sus, instanța a apreciat ca fiind neîntemeiată cererea și a respins-o.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs recurenții M. D. O. și C. A. M. D., solicitându-se casarea hotărârii deoarece a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, cu interpretarea greșită a actului dedus judecății și cu omisiunea de a se pronunța asupra cererilor.
În motivarea recursului s-a arătat că cererea ce instituire a sechestrului asigurător a fost promovată de M. D. O. și C. A.
M. D., însă prima instanță s-a pronunțat numai asupra cererii formulate de reclamanta M. D. O. . De asemenea, s-a arătat că prima instanță a analizat greșit temeiul juridic al cererii, care a fost art. 591 alin. 1, 2 și 3 c.pr.civ. și nu art. 591 alin. 3 c.pr.civ. și s-a pronunțat anticipat asupra acțiunii formulate în condițiile dreptului comun. De asemenea, s-a susținut că prima instanță nu a avut în vedere că există două drepturi de creanță pretinse, că există o încuviințare a executării silite a contractului de asistență juridică și că s-a plătit cauțiunea de 15.000 lei. Și nu a soluționat cererea de înființare a sechestrului și asupra bunurilor mobile.
La termenul de judecată din data de_, recurenta M. D. O. a invocat excepția necompetenței T. ul Specializat C., iar prin raportare la dispozițiile art. 137 c.pr.civ., instanța va analiza cu prioritate această excepție, după cum urmează:
Formularea cererii de înființare a sechestrului asigurător a fost motivată de către reclamanții M. D. O. și C. A. M. D. de existența unui drept de creanță care își are izvorul în contractul de asistență juridică nr. 175/2009 încheiat între C. ul individul avocat M. D. O. și H. C. . Raportat la momentul la care a luat naștere raportul juridic dintre părți, tribunalul reține că legea aplicabilă dreptului material este Codul civil din 1864, iar sub aspect procedural, cererea este supusă dispozițiilor Codului de procedură civilă republicat în 1948.
Instanța reține, prin raportare la dispozițiile art. 226 și art. 227 ale Legii nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, că T. ul Specializat C. are în competență materială soluționarea litigiilor la care se referă art. 226, precum și litigiile derulate între profesioniști, astfel cum aceștia sunt definiți prin art. 3 din Codul civil. De asemenea, se are în vedere că tribunalele specializate au păstrat competența materială a fostelor tribunale comerciale, aspect care rezultă din dispozițiile art. 37 alin. 3 din Legea nr. 304/2004, care prevedeau că tribunalele specializate preiau cauzele de competența tribunalului în domeniile în care se înființează, precum și dispozițiile art. 36 alin. 3 din Legea nr. 304/2004 care prevăd expres faptul că se pot înființa secții sau complete specializate pentru cauze comerciale.
Contractul de asistență juridică prin care s-a născut dreptul de creanță pretins de reclamanți a fost încheiat în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 51/1995, iar conform acestui act normativ profesia de avocat este liberă și independentă, cu organizare și funcționare autonome. Este adevărat că, prin raportare la dispozițiile art. 3 alin. 3 din Codul civil coroborat cu art.
8 din Legea nr. 71/2011, avocatul intră în categoria profesioniștilor, însă având în vedere că fostele tribunale comerciale, a căror competență a fost transmisă tribunalelor specializate, nu au avut niciodată în competență soluționarea litigiilor dintre titularii profesiilor liberale sau între aceștia și beneficiarii serviciilor lor, având ca obiect actele încheiate de titularii profesiilor liberale în exercitarea profesiei, o astfel de competență nu poate fi extinsă în favoarea tribunalelor specializate. T. ele specializate au competența materială de a soluționa litigiile dintre profesioniștii în materia comerțului, iar prezentul litigiu are o natură pur civilă, prin raportare la normele în vigoare anterioare Codului civil, astfel încât competența de soluționare a recursului revine instanței de drept comun, respectiv T. ului C. .
Faptul că tribunalele specializate au păstrat competența fostelor tribunale comerciale rezultă și din Hotărârea C. nr. 654/31 august 2011, nota Direcției Resurse Umane și Organizare a C. nr. 65/17937/1154/26 august 2011, notă însușită de Consiliul Superior al Magistraturii, în cuprinsul căreia s-a arătat expres că "din interpretarea sistematică a acestor dispoziții art. 227, art. 228 alin. 1 și 2 din Legea nr. 71/2011, rezultă că, în măsura în care actualele tribunale comerciale specializate se reorganizează ca tribunale specializate, iar nu ca secții civile în cadrul tribunalelor de drept comun, intenția legiuitorului a fost să păstreze actuala competență de soluționare a cauzelor în materie comercială, pentru aceste tribunale
operând doar o reorganizare a acestora, sub aspectul denumirii, ca tribunale specializate civile.";
De asemenea, și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 4485/_ pronunțată în dosarul nr._ a reținut că "stabilirea
întregii sfere de competență a tribunalelor specializate revine, conform art.
228 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, Consiliului Superior al Magistraturii, dispozițiile art. 227 din Legea nr. 71/2011 vizând doar o parte dintre cauzele de competența tribunalelor specializate, respectiv cele pentru care legile speciale prin raportare la noul cod civil prevăd expres că anumite cauze sunt de competența tribunalelor comerciale ori, după caz, de competența secțiilor comerciale ale tribunalelor sau curților de apel.
În acest context, din dispozițiile legale mai sus-evocate rezultă intenția legiuitorului, exprimată în mod expres și neîndoielnic prin Legea nr. 71/2011, potrivit căreia, tribunalele specializate - cum este și T. ul Specializat C. - să-și mențină aceeași arie de competență materială ca și fostul T. Comercial C., practic, T. ul Specializat C. păstrând aceeași competență materială pe care a avut-o și fostul T. Comercial C., pentru acest tribunal operând doar o reorganizare a acestuia, sub aspectul denumirii, ca tribunale specializate.";
Față de aceste considerente, în baza art. 158 alin. 1 și alin. 3, coroborate cu art. 1591alin. 2 și art. 159 pct. 2 C.proc.civ., raportate la art.
2 pct. 3 C.proc.civ., T. ul Specializat C. va admite excepția necompetenței materiale și va declina competența de soluționare a recursului declarat de recurenții M. D. O. și C. A. M. D. împotriva încheierii civile nr. 1188/CC/2013 pronunțate de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._ în favoarea T. ULUI C. .
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția necompetenței T. ului Specializat C. și declină competența de soluționare a recursului declarat de recurenții M. D. O. și C. A. M. D. în contradictoriu cu intimatul H. C. împotriva încheierii civile nr. 1188/CC/2013 pronunțate la data de_ de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._ în favoarea T. ului C. .
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
S. I. C. G. V. L. O. DP
Red./Dact. S.I. _
| ← Decizia civilă nr. 589/2013. Sechestru asigurator | Sentința civilă nr. 2263/2013. Sechestru asigurator → |
|---|
