Decizia civilă nr. 194/2013. Contestație la executare silită
| Comentarii |
|
R O M A N I A
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator de date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR. 194/R/2013
Ședința publică din data de 25 martie 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE - S. I.
JUDECĂTOR - C. G. JUDECATOR - V. L. O. GREFIER - DP
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta SC M. I. R. M.
împotriva sentinței civile nr. 23575/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, în contradictoriu cu intimata SC Q. T. S. I., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta recurentei, d-na avocat Vanca Patricia O.
, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind reprezentanta intimatei.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentanta recurentei depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 2 lei și timbre judiciare de 03 lei. Solicită obligarea intimatei să depună contractul de cesiune de creanță care a intervenit între intimată și SA
, pentru a se vedea cu cine se judecă în cadrul acestui recurs.
Asupra cererii formulate de reprezentanta recurentei, de obligarea intimatei să depună contractul de cesiune de creanță, prin care creanța ce face obiectul executării silite a fost cedată de către cesionara SC Q. T. S. în favoarea d-nei SA, tribunalul reține faptul că această probă nu este concludentă pentru soluționarea cauzei având în vedere că obiectul cererii de chemare în judecată este o contestație la executare împotriva formelor de executare realizate în dosarul execuțional nr.359/2012 al BEJ Stolnean D. M., în cadrul căruia nu există niciun înscris sau act de executare care să facă referire la acest contract de cesiune de creanță; cum în recurs nu este posibilă schimbarea obiectului sau cauzei litigiului astfel cum acestea au fost indicate în cuprinsul cererii de chemare în judecată, tribunalul apreciază că nu este necesară lămurirea aspectului legat de cesiunea de creanță.
Reprezentantul recurentei arată că nu are alte cereri de formulat în probațiune sau excepții de invocat.
Nefiind alte cereri în probațiune sau excepții de invocat, tribunalul constată că prezenta cauză se află în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii contestației la executare așa cum, a fost formulată și precizată. Nu solicită cheltuieli de judecată. În susținere, arată că prima instanță a omis să analizeze și să sancționeze încălcarea art.387 pct.l și 5 Cod procedură civilă, respectiv arată că la data înștiințării comunicării de poprire, recurentei nu i s-a comunicat nicio somație și nici un proces verbal de cheltuieli, acestea fiind dresate abia în octombrie 2012, or pct.5 al articolului menționat prevede expres că nu poate începe executarea decât dacă cuprinde termenul în care cel somat urmează să-și execute obligația. Învederează că sunt incidente disp.art.5 alin.1 din O.G.5/2001, care prevăd că cel interesat, în speță recurenta, poate formula contestație la executare, potrivit Codului de procedură civilă si/sau ale art.10 alin.2 teza I din același act
normativ, care prevăd că prin contestația la executare, recurenta ca și debitor în dosar execuțional, poate invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu. De asemenea, solicită a se constata că sunt admisibile atât contestația la executare cât și prezentul recurs, în varianta subsidiară a contestației, pentru respectarea liberului acces la justiție, al egalității în ața legii și al dreptului la apărare.
ul reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Prin sentința civilă nr.23575/2012 pronunțată la data de_ în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. a fost respinsă ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. M. I. R. M. S.R.L., în contradictoriu cu intimata S.C. Q.
T. S.R.L., având ca obiect anularea formelor de executare din dosarul de executare nr.359/2012 al BEJ Stolnean D. M. .
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin Ordonanța comercială nr.544/2012 pronunțată în dosarul civil nr._ Judecătoria Cluj-Napoca a respins cererea privind emiterea unei somații de plată formulată de creditoarea SC M. I.
R. S. și a obligat-o la plata sumei de 4300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către debitoarea SC Q. T. S. .
Ordonanța comercială nr.544/2012 a fost pronunțată în baza dispozițiilor OUG nr.119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte între profesioniști, este irevocabilă și a fost învestită cu formulă executorie.
În baza cererii intimatei SC Q. T. S. s-a pus în executare titlul executoriu constând în ordonanța comercială nr.544/2012 a Judecătoriei C. -N. și s-a format dosarul de executare nr.359/_ al BEJ Stolnean D. M. .
Judecătoria Cluj-Napoca a încuviințat executarea silită la data de_ în dosarul civil nr._ .
Executorul judecătoresc a înființat adresa de poprire la data de_ cu privire la suma de 5557 lei (din care 4300 lei debit, 600 lei onorariu avocat în faza de executare silită,
533 lei onorariu executor, 124 lei taxe), iar asupra popririi a înștiințat debitoarea- contestatoare SC M. I. R. S. la data de_ .
Împotriva popririi și tuturor formelor de executare silită din dosarul de executare nr.359/2012 al BEJ Stolnean D. M. a formulat la data de_ contestatoarea SC M. I.
R. S. prezenta contestație la executare, cu respectarea termenului legal de 15 zile prevăzut de art.401 alin.1 lit.b C.pr.civ.
Pe fondul cauzei, contestația la executare este neîntemeiată având în vedere, în primul rând, s-a invocat de către contestatoare că executarea silită nu se putea efectua în baza ordonanței nr.544/2012 care de fapt este o "încheiere";, întrucât aceasta nu putea fi învestită cu formulă executorie.
În mod corect a învederat contestatoarea că Ordonanța comercială nr.544/2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în baza prevederilor art. 9 alin.3 din OUG nr.119/2007 trebuia să poarte denumirea de "încheiere"; având în vedere că cererea creditoarei fusese respinsă.
Acest aspect nu impietează asupra "calității"; hotărârii, câtă vreme ordonanța comercială nr.544/2012 a fost pronunțată cu aplicarea prevederilor OUG nr.119/2007.
De asemenea, în mod corect a indicat contestatoarea că prevederile OUG nr.119/2007 nu stabilesc dacă încheierea pronunțată în baza art.9 alin.3 este titlu executoriu fără vreo formalitate, sens în care vor fi aplicate dispozițiile de drept comun, ale codului de procedură civilă.
Încheierea pronunțată în baza art. 9 alin.3 din OUG nr.119/2007 reprezintă o hotărâre judecătorească în sens restrâns conform art.255 alin.1 C.pr.civ, o hotărâre care rezolvă fondul cauzei.
Punerea în executare a unei hotărâri judecătorești se face conform prevederilor art.372 C.pr civ coroborat cu art. 374 alin. 1 și 2 C.pr.civ, respectiv în temeiul unei hotărâri judecătorești ori al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu, iar hotărârea judecătorească sau un alt titlu se execută numai dacă este învestit cu formula executorie prevăzută de art.269 alin.1, afară de încheierile executorii, de hotărârile executoriu provizoriu și de alte hotărâri sau înscrisuri prevăzute de lege, care se execută fără formulă executorie, învestirea efectuându-se de prima instanță.
Dacă se raportează aceste prevederi și la cele ale art.374¹ C. pr.civ (înscrisurile cărora legea le recunoaște caracterul de titlu executoriu sunt puse în executare fără învestirea cu formulă executorie) se poate trage concluzia că regula o reprezintă învestirea cu formulă executorie, iar excepția o reprezintă prevederea expresă a legii că acea hotărâre este executorie.
Fără a duce raționamentul corect până la capăt, contestatoarea a observat că în cuprinsul OUG nr.119/2007 legiuitorul nu a prevăzut expres că "încheierea"; pronunțată în baza art. 9 alin. 3 este titlu executoriu, de unde ar fi trebuit să ajungă la concluzia că, de fapt, se aplică regula de drept comun - învestirea cu formulă executorie pentru a fi pusă în executare.
Având în vedere că Ordonanța comercială nr.544/2012 conținea dispoziții susceptibile de adus la îndeplinire prin executare, în mod corect și legal a fost învestită cu formula executorie prevăzută de art. 269 C.pr.civ coroborat cu art. 376 alin.1 C.pr.civ.
În consecință, motivele invocate de către contestatoare privind nelegalitatea titlului executoriu în baza căruia a început executarea silită în dosarul de executare nr.359/2012 al BEJ Stolnean D. M. au fost înlăturate ca neîntemeiate.
În ceea ce privește motivele invocate în subsidiar, cu referire la solicitarea ca instanța de executare să analizeze cheltuielile de judecată acordate de instanța de fond, acestea sunt la rândul lor neîntemeiate.
Titlul executoriu în baza căruia s-a demarat executarea silită în dosarul de executare nr.359/2012 este o hotărâre judecătorească, irevocabilă conform dispozițiilor legale.
Potrivit art.399 alin.3 C.pr.civ în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac, iar alin.1 teza I stabilește că împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
Din aceste prevederi legale, instanța a reținut că obiectul principal al contestației la executare sunt formele de executare în întregime sau parțial, în funcție de vătămare, neputând invoca debitorul apărări care țin de fondul raportului juridic, decât în situația în care titlul executoriu nu este o hotărâre judecătorească și nu a fost prevăzută o altă cale de atac.
Prin urmare, împotriva unui titlu executoriu constând într-o hotărâre judecătorească legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea de a invoca apărări de fond pe calea contestației la executare.
Faptul că hotărârea judecătorească este irevocabilă nu este de natură a schimba regula prezentată, aceasta fiind alegerea legiuitorului, instanța urmând a aplica dispozițiile legale, fără a se putea invoca denegarea de dreptate.
Mai mult, analizând cuprinsul Ordonanței comerciale nr.544/2012, instanța a constatat că partea contestatoarea a fost prezentă prin reprezentant procesual, a beneficiat de apărare și consiliere profesionistă, aducându-i-se la cunoștință că cealaltă parte a solicitat cheltuieli de judecată.
Prin urmare, contestatoarea nu poate să susțină cu bună-credință că a fost luată prin surprindere de cererea intimatei privind obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată și să se prevaleze de calea contestației la executare pentru a invoca apărări de fond, solicitând instanței de executare să analizeze cheltuielile de judecată pe care o instanță de fond le-a acord cu respectarea prevederilor legale.
Contestatoarea nu poate invoca prevederile OG nr.5/2001 ca fiind de drept comun, acest act normativ stabilind o procedură specială, fără legătură cu cea stabilită de OUG nr.119/2007, cele două normative neputând fi coroborate și aplicate simbiotic.
În concluzie, constatând că motivele invocate de către contestatoare sunt neavenite și întrucât instanța, din oficiu, nu a constatat nelegalitatatea formelor de executare din dosarul de executare nr.359/2012 al BEJ Stolnean D. M., în temeiul art.399 C.pr.civ, art.402 C.pr.civ a fost respinsă ca neîntemeiată contestația le executare formulată de contestatoarea SC M. I. R. S. în contradictoriu cu intimata SC Q. T. S. împotriva formelor de executare silită din dosarul de executare nr.359/2012 al BEJ Stolnean D. M. .
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, recurenta SC M. I.
R. M. S., solicitând admiterea recursului și modificarea în totalitate a hotărârii atacate în sensul admiterii contestației la executare așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată în prima instanță și în recurs.
În motivarea recursului recurenta a arătat că ulterior pronunțării hotărârii atacate, la data de_, i-a fost comunicată de către e B.E.J.. Stolnean D. M. notificarea nr. 352/2012 prin care se arata că, la_, între S.C. Q. T. S.R.L. si SA a intervenit contractul de cesiune de creanța prin care a fost transmis întregul debit din dosarul execuțional, astfel că a solicitat atât intimatei cât și B.E.J. Stolnean D. M. sa i se comunice actul de cesiune de creanța, această cesiunea având relevanță sub aspectul cadrului procesual.
Având în vedere considerentele hotărârii contestate, arată că își menține susținerile invocate în actele de procedură depuse în fața instanței de fond, subliniind însă faptul că instanța de fond a omis să observe, să analizeze și să sancționeze încălcarea art. 387 pct. 4 Cod procedură civilă, deoarece necomunicarea titlului executor nu poate și nu trebuie lăsată nesancționată. Necomunicarea titlului executoriu este dovedita prin însăși scriptul depus la dosar din care rezulta că urmare a cererii de lămuriri, ulterioare primirii înștiințării de poprire, prin fax, executorul judecătoresc i-a comunicat o parte din titlul executoriu, respectiv, exclusiv pagina 2 a acestuia.
De asemenea, a mai arătat faptul că la data înștiințării comunicării de poprire (_ ) nu i s-a comunicat nicio somație si nici un proces-verbal de cheltuieli, acestea fiind dresate abia in luna octombrie 2012, ori art. 387 pct. 5 C.proc.civ. prevede expres că nu poate începe executarea decât daca cuprinde termenul in care cel somat urmează sa-si execute obligația. In
aceste condiții, somația fiindu-ne comunicata doar după o luna si termenul de plata menționat in aceasta, sunt o dovada a încălcării dispozițiilor legale.
A mai precizat că instanța de fond în mod corect a calificat ordonanța comerciala nr. 544/2012 ca fiind o "încheiere", însă considera că aceasta nu impietează asupra calității de hotărâre a aceluiași act, cată vreme a fost pronunțata cu aplicarea dispozițiilor OUG nr. 119/2007, reprezentând o hotărâre judecătoreasca în sens restrâns, conform art. 255 alin. 1 Cod procedură civilă. Ori, daca am fi în prezenta unei hotărâri în sens restrâns, nu s-ar putea introduce o acțiune de drept comun în sensul arătat mai sus, deoarece prima hotărârea ar avea autoritate de lucru judecat, ceea ce nu este cazul in procedura reglementata de OUG nr. 119/2007. Astfel, în condițiile în care aceasta încheiere irevocabila nu este titlu executoriu printr-o dispoziție expresa a OUG nr. 119/2007, atunci se aplica dispozițiile de drept comun, ori cum în mod eronat prima instanța a considerat că aceasta hotărâre poate fi investita cu formula executorie în virtutea dispozițiilor de drept comun, raportat, în special la prevederile art. 376 alin. 1 teza a II-a C.proc. civ.. care arata ce fel de hotărâri se investesc cu formula executorie. Ori, OUG nr. 119/2007 nu cuprinde nicio dispoziție nici care sa prevadă ca respectiva încheiere de respingere a cererii reprezintă titlu executoriu, nici care sa prevadă ca respectiva încheiere poate si trebuie investita cu formula executorie. Ca atare, neexistând asemenea prevederi exprese, prevederi care sunt anume solicitate de către lege, nu se putea proceda in mod legal la investire cu formula executorie a ordonanței comerciale nr. 544/2012. Instanța de fond a apreciat că am avut apărător la instanța care a pronunțat ordonanța comerciala nr. 544/2012, insă a ignorat faptul ca nu i-a fost comunicat niciodată un înscris care să ateste cheltuielile de judecata ale pârtii adverse, dincolo de faptul ca acestea nici nu au fost solicitate prin întâmpinarea din acel dosar și nici dovada lor nu a fost depusa decât cu ocazia cuvântului pe fond. De asemenea, se ignora de către instanța de judecata faptul că nu a pus in discuția pârtilor cuantumul onorariilor avocațiale. Nu in ultimul rând, instanța de fond a ignorat faptul că în practica, atât instanțele, cat si părțile nu acorda atenție dovezilor de onorarii avocațiale depuse chiar în momentul cuvântului pe fond, insa, acest lucru poate fi explicat si prin faptul ca instanțele de judecata au puterea de a
micșora onorariile exagerate.
Cea mai grava eroare a primei instanțe consta în aceea că, daca legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea de a invoca apărări de fond pe calea contestației la executare, si coroborat cu faptul ca nu exista nici o cale de atac pentru creditor in caz de respingere a cererii pe OUG nr. 119/2007, contestația trebuia respinsa și nu este vorba despre nicio denegare de dreptate, la fel cum nu se poate pune problema aplicării OG nr. 5/2001. Dispozițiile O.U.G. 119/2007 reprezintă dreptul special, iar acesta se completează cu dreptul comun, pe care ii reprezintă dispozițiile din O.G. nr. 5/2001, desigur acolo unde nu exista prevederi exprese contrarii prin O.U.G. 119/2007, astfel că sunt incidente dispozițiile art. 5 alin. 1 din O.G. nr. 5/2001 care prevăd faptul ca celinteresat poate face contestație la executare, potrivit dispozițiilor codului de procedură civilă și/sau ale art. 10 alin. 2 teza I din
O.G. nr. 5/2001, care prevăd că, prin contestația la executare poate invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu.
Chiar si in condițiile in care, OG nr. 5/2001 nu ar constitui dreptul comun in materie, trebuie sa aibă posibilitatea sa conteste într-o modalitate sau alta cheltuielile de judecată și, implicit, cele din executarea silită, pentru respectarea liberului acces la justiție, al egalității in fata legii, al egalității de arme, al dreptului la apărare, a respectării garanțiilor procesuale, principii ocrotite de dreptul intern si internațional. Ori, prima instanța a ignorat sa analizeze aceste principii de drept, principii la care am făcut trimitere inclusiv prin raportare la art. 6
par. 1 din Convenția Europeana, art. 10 din Declarația a Universala a Drepturilor Omului, art. 14 pct. 1 din Pactul internațional privind drepturile civile si politice, art. 21, art. 20 alin. 1 si 2 si art. 148 alin. 2 din Constituția României. Toate principiile de drept internațional, luate fie singular, fie cumulat, dădeau posibilitatea jucătorului intern sa admită contestația subscrisei chiar si in contextul in care nu ar fi incidente dispozițiile OG nr. 5/2001 si ne-am afla, pe plan intern, intr-o situație de vid legislativ in aceasta privința.
Analizând hotărârea recurată cu luarea în considerare a motivelor de recurs invocate și a prevederilor art.304, 3041și 312 Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele
:
Prin ordonanța comercială nr. 544/2012 pronunțată în dosarul_ al Judecătoriei
C. -N. s-a respins cererea formulată de creditoarea SC M. I. R. M. S. în contradictoriu cu debitoarea SC Q. T. S. având ca obiect emiterea unei somații de plată, fiind obligată creditoarea la plata în favoarea debitoarei a sumei de 4.300 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Prin cererea formulată la data de 8 august 2012, intimata SC Q. T. S. a solicitat Biroului Executorului Judecătoresc "STOLNEAN D. M. "; punerea în executare silită prin poprire a titlului executor ordonanța comercială nr. 544/2012 a Judecătoriei C. -N. în contradictoriu cu recurenta debitoare SC M. I. R. M. S. .
La data de 8 august 2013 executorul judecătoresc întocmește procesul verbal privind cheltuielile de executare, cheltuieli constând în onorariu avocațial în fază de executare silită (600 lei), onorariu executor judecătoresc (533 lei), precum și taxe judiciare de timbru, timbru judiciar și timbre poștale (124 lei).
La 9 august 2012, executorul judecătoresc a solicitat instanței de executare, Judecătoria Cluj-Napoca încuviințarea executării silite, dosar_, iar prin încheierea civilă nr. 6396/CC/2012 a Judecătoriei C. -N. s-a încuviințat executarea silită împotriva debitoarei recurente SC M. I. R. M. S. în temeiul titlului executoriu ordonanța comercială nr. 544/2012 a Judecătoriei C. -N. .
La 3 septembrie 2012, executorul judecătoresc Biroului Executorului Judecătoresc
"STOLNEAN D. M. "; dispune înființarea poprii asupra disponibilităților bănești ale debitoarei recurente SC M. I. R. M. S. la Trezoreria C. și Banca Comercială Română până la concurența sumei de 5.557 lei, comunicând măsura luată debitoarei la data de 6 septembrie 2009. La 9 octombrie 2012 executorul judecătoresc procedează și la întocmirea unei somații execuționale care a fost comunicată debitoarei recurente la data de 11 decembrie 2012.
În ceea ce privește încălcarea alegată de către recurentă a dispozițiilor art. 387 pct. 4 Cod procedură civilă, tribunalul reține că potrivita acestor dispoziții "în afara de cazurile in care legea prevede altfel, executarea poate începe numai după ce se va comunica debitorului o somație care va cuprinde … arătarea titlului executoriu anexat in baza căruia urmează să se facă executarea silita";, ori analizând prin prisma acestei dispoziții legale actele de executare silită întocmite, inclusiv a somației execuționale din data de 9 octombrie 2012, se observă că atât în dispoziția de poprire cât și în cadrul somației s-a menționat că executarea silită se efectuează în temeiul titlului executor reprezentat de ordonanța comercială nr. 544/2012 a Judecătoriei C. -N., somației fiindu-i anexată copia titlului executor, mențiune care face dovadă până la înscrierea în fals, astfel că din actele de executare întocmite nu reiese o încălcare a dispozițiilor art. 387 pct. 4 Cod procedură civilă, susținerile contestatoarei fiind vădit neîntemeiate sub acest aspect.
De asemenea, nu sunt incidente în cauză nici dispozițiile art. 387 pct. 1 și 5 Cod procedură civilă, căci potrivit art. 454 Cod procedură civilă, poprirea se înființează fără
somație, prin adresa însoțita de o copie certificata de pe titlul executoriu, comunicata celei de-a treia persoane arătate la art. 452, înștiințându-se totodată si debitorul despre măsura luata, iar dispozițiile art. 387 sunt aplicabile doar în situația în care nu există o dispoziție derogatorie, ceea ce este cazul în situația popririi, astfel că reglementările în materia popririi se aplică cu prioritate, prin derogare de la dispozițiile art. 387 Cod procedură civilă, astfel că și aceste critici ale recurentei sunt vădit neîntemeiate.
În ceea ce privește distincția făcută de recurentă între sentințe și decizii pe de o parte și încheieri pe cealaltă parte nu prezintă relevanță practică, ambele categorii constituind potrivit art. 255 Cod procedură civilă hotărâri judecătorești, apte a fi puse în executare silită în măsura în care conți dispoziții apte a fi puse în executare, fapt reținut în mod corect și de către instanța de fond. Nu poate fi reținut argumentul recurentei cum că încheierea pronunțată în cadrul procedurii ordonanței de plată nu are calitatea de hotărâre titlu executoriu deoarece nu se bucură de autoritate de lucru judecat, ori opțiunea legiuitorului de a nu conferi o asemenea autoritate nu înlătură caracterul de hotărâre titlu executoriu, fapt care se observă cel mai bine în situația în care în cadrul procedurii de emitere a ordonanței de plată se admite în parte cererea creditoarei, aceasta având la îndemână pentru pretențiile respinse deschisă calea acțiunii pe dreptul comun, fără a fi în discuție caracterul executor al hotărârii obținute în cadrul acestei proceduri.
De asemenea, faptul că hotărârea a fost investită cu formulă executorie, în lipsa unei prevederi exprese, chiar și în contextul în care hotărârile pronunțate în cadrul procedurii reglementate de OUG nr. 119/2007 nu este de natură a duce la nulitatea formelor de executare, investirea cu formulă executorie, fără ca această măsură să fie necesară - aceasta constituind titlu executor ope legis, nu este de natură a provoca vreo vătămare debitoarei recurente, vătămare care să poată fi înlăturată doar prin anularea formelor de executare silită și a executării silite însăși.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată la care recurenta a fost obligată în cadrul procedurii ordonanței de plată, tribunalul reține că au fost incidente dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, dovada acestor cheltuieli făcute de către o parte necomunicându-se părții adverse, mai mult părțile au posibilitatea de a contesta cuantumul acestor cheltuieli în cadrul cuvântului pe fondul cauzei, mai ales sub aspectul incidenței dispozițiilor art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă, fără a fi necesară acordarea formală, separată a cuvântului pe fondul cauzei cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată.
În ceea ce privește aplicabilitatea dispozițiilor art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă, în mod temeinic a reținut instanța de fond că solicitările recurentei sunt neîntemeiate, căci această posibilitate reprezintă o facultate pentru instanță iar nu o obligație, cheltuielile pretinse fiind dovedite cu actele depuse la dosarul cauzei, iar recurenta contestatoare nu a formulat nici o critică pertinentă de natură a se încadra în dispozițiile art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă, aceasta fiind obligată la plata cheltuielilor de judecată având în vedere faptul că cererea acesteia a fost respinsă, astfel că și aceste motive de recurs sunt neîntemeiate.
Față de cele de mai sus, având în vedere dispozițiile art. 304, 3041și 312 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge recursul declarat de recurenta SC M. I. R.
M. S. în contradictoriu cu intimata SC Q. T. S. împotriva sentinței civile nr. 23575/2012 pronunțate la data de_ de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE M. IVE
ÎN NUMELE LEGII D E C I D E :
Respinge recursul declarat de recurenta SC M. I. R. M. S. în contradictoriu cu intimata SC Q. T. S. împotriva sentinței civile nr. 23575/2012 pronunțate la data de_ de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | ||||
S. | I. C. | G. | V. | L. O. | DP |
Red.CG 2 ex./_
Judecător fond: S. F. C., Judecătoria Cluj-Napoca.
| ← Decizia civilă nr. 608/2013. Contestație la executare silită | Decizia civilă nr. 444/2013. Contestație la executare silită → |
|---|
