Decizia civilă nr. 608/2013. Contestație la executare silită
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
Dosar nr. _
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 608/R
Ședința publică din 05 Iunie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. P.
- judecător
JUDECĂTORI: M. H.
C. G.
G. ier: A. O.
Pe rol fiind pronunțarea soluției la recursul declarat de recurentul - contestator Ș. N. I., cu domiciliul în B. M., str. I. L. C., nr. 5, ap. 3, județul M., împotriva sentinței civile nr. 3648 din_ a Judecătoriei B. M. pronunțată în dosarul cu nr. mai sus indicat având ca obiect contestație la executare completare dispozitiv, în contradictoriu cu intimatele SC S. L.
LTD, cu sediul în B., str. M. Millo nr. 9, parter, mezanin, et. 1 și 2 sector 1, SC R. L. I. B., cu sediul în B., B-dul A., nr. 41, et. 3,4,5.
Se constată că prezenta cauză a fost reținută în pronunțare în ședința publică din_, încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta, pronunțarea soluției s-a amânat la data de_ ,_ ,_ și respectiv data de azi când, în urma deliberării s-a pronunțat hotărârea de mai jos:
T.
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3648/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare s-a respins contestația la executare formulată de contestatorul S. N.
I., în contradictoriu cu intimata S.C. R.C.I. L. I. B., respingându-se și cererile contestatorului vizând suspendarea executării silite și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin contestația la executare înregistrată în dosarul nr._, contestatorul Ș.
I. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata S.C. R. L. I., anularea tuturor formelor de executare săvârșite în dosarulexecuțional nr. 25/2011 al Biroului executor J. ecătoresc Coman Gheorghe, suspendarea executării silite și plata cheltuielilor de judecată avansate.
În esență contestatorul apreciază că nu se putea proceda la executarea silită de vreme ce contractul de leasing încheiat sub nr. 98487/_ nu constituie titlu executoriu.
În condițiile în care a fost ridicat autoturismul de către intimată se apreciază că nu pot fi urmărite silit bunuri ale utilizatorului (contestatorului), neexistând vreo garanție reală sau personală convenită.
Se apreciază că intimata a recuperat abuziv, prin furt, autoturismul, încălcând art. 17 alin. 17.1.b din contract.
Se mai precizează că după prima notificare de reziliere a contractului, desființată de instanță, intimata a emis o nouă notificare pentru reziliere, la data de_ .
În probațiune au fost depuse înscrisuri.
Formulând întâmpinare, intimata a solicitat respingerea contestației, precizând că avea dreptul să procedeze la rezilierea contractului în condițiile în care utilizatorul nu a executat obligația de plată integrală a ratei de leasing, timp de două luni consecutive, calculate de la scadență.
În condițiile Legii 99/1999 și art. 17.1 ind. 1, de vreme ce utilizatorul nu a predat de bună voie autoturismul, se apreciază că se putea proceda, lucru care s-a și întâmplat, la recuperarea prin mijloace proprii a bunului.
În baza dispozițiilor legale amintite s-a procedat la vânzarea autoturismului cu suma de 3360 lei Euro, restul sumelor datorate făcând obiectul executării silite, reprezentând 1872,04 Euro, capital, dobândă și cheltuieli de recuperare, 19450,23 lei contravaloarea facturi emise și neachitate, 10569,87 lei penalități și 1116 lei onorariu avocat.
Se mai precizează că de vreme ce rezilierea a fost desființată de către instanță în toată perioada derulării procesului, utilizatorul datora ratele de leasing și restul obligațiilor contractuale de natură financiară.
În probațiune au fost depuse înscrisuri.
La solicitarea instanței a fost comunicat în copie la dosar, întregul dosar execuțional nr. 25/2011.
Analizând contestația formulată prin raportare la dispozițiile art. 399 și urm. c. pr. civilă,J. ecătoria o apreciază ca fiind nefondată.
În fapt, între părți s-a încheiat contractul de leasing financiar nr. 98487/_, privind finanțarea în sistem leasing a unui autovehicul nou, marca Dacia Logan.
În condițiile în care utilizatorul nu și-a respectat obligația contractuală de a achita la timp ratele de leasing, cu data de_, intimata a procedat la rezilierea unilaterală a contractului.
Prin încheierea civilă nr. 6872/2011 J. ecătoria B. mare a încuviințat executarea silită a contractului de leasing financiar nr. 98487/_, executare pornită în dosarul nr. 25/2011 al Executorului J. ecătoresc Coman Gheorghe, cu poprirea înființată la data de_ .
Ulterior în_ în același dosar execuțional a fost emisă somația de executare pentru suma de 39.138,66 lei.
Vizând poprirea înființată și încercarea de executare silită mobiliară sau/și imobiliară a debitorului contestator, acesta se află într-o gravă eroare, contestând de facto și de jure aceste forme de executare, derulate de altfel cu respectarea dispozițiilor legale în materie.
În executarea silită a debitelor decurgând din contractul de leasing încheiat, creditoarea chiar și în absența unei garanții personale sau reale are posibilitatea de a urmării oricare bun aparținând debitorului, până la concurența creanței executate.
De reținut că faptul legat de "recuperare"; de către intimată a autoturismului nu face obiectul executării silite și nici obiectul prezentei contestații, contestatorul utilizator având la îndemână o acțiune bazată pe contract pentru apărarea dreptului pretins a fi încălcat.
Pe de altă parte, contestatorul nu a înțeles să invoce caracterul abuziv al unor clauze contractuale și eventual să solicite anularea lor și nici nu a produs la dosarul cauzei vreo probă în sprijinul susținerii legate de caracterul abuziv al rezilierii sau al inexistenței datoriei care se tinde a fi executată silit, acesta desigur în demersul formulării unei apărări de fond raportat la titlu în condițiile art. 399 alin. 3 c. pr. civilă.
Practic întreaga apărare a contestatorului constată fie în chestiuni de fapt anterioare fazei de executare care nu privesc procedura contestației, fie interpretări proprii ale unor dispoziții legale incidente.
Contestatorul, căruia îi revine sarcina probei în condițiile c. pr. civilă, nu a contestat decât formal faptul rezilierii și debitul ce se execută, singurele lucruri care pot interesa cauza.
Revenind la faptul rezilierii contractului, raportat la prevederile art. 15 lit. a din contract și O.G. 51/1997, în mod evident finanțatorul are posibilitatea rezilierii unilaterale a contractului în ipoteza în care utilizatorul nu execută obligația de plată integrală a ratelor de leasing timp de două luni consecutive.
Contestatorul nici nu contestă faptul amintit, susținut de către intimată și nici nu probează faptul că a efectuat plățile conform scadențarului stabilit, pentru a putea verifica inexistența eventual a motivului care a fundamentat rezilierea.
Cererea pentru suspendarea executării silite urmează a fi respinsă în condițiile în care contestatorul nu a achitat cauțiunea stabilită, pe de o parte, iar pe de altă parte contestația este în acest moment soluționată, neexistând interes pentru susținerea cererii amintite (în condițiile în care și în caz de admitere a ei suspendarea ar funcționa până la pronunțarea prezentei hotărâri).
Cu aplicarea art. 274 c. pr. civilă ,contestatorul urmând să suporte cheltuielile de judecată avansate în dosar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, recurentul S. N. I., solicitând admiterea recursului și modificarea în totalitate a sentinței civile recurate, în sensul admiterii contestației la executare astfel cum a fost formulată și anularea tuturor formelor de executare silită.
În motivare, se arată în esență că, în mod nelegal, prima instanță a respins acțiunea, în condițiile în care, conform clauzelor contractuale din art.
17.1 din convenție, contractul de leasing constituie titlu executoriu și poate fi pus în executare prin executor judecătoresc, fără o hotărâre judecătorească numai dacă utilizatorul nu-și exercită opțiunea de cumpărare de la momentul împlinirii termenului pentru care a fost încheiat contractul, sau, când locatorul reziliază unilateral contractul în temeiul art.16 din vina utilizatorului și acesta nu se conformează cererii de restituire a bunului, fiind aplicabile art. 371 ind.2 cod pr.civ., ori, în cauză bunul, obiect al contractului, a intrat în stăpânirea intimatei, fiind chiar vândut, nemifiind, deci, incidente clauzele contractuale amintite care stabilesc condițiile în care contractul este titlu executoriu.
Apoi, instanța în mod ignorant, nu s-a pronunțat cu privire la certitudinea și exigibilitatea creanței invocate, creanță care nu este certă, lichidă și exigibilă, în condițiile în care ea rezultă, pe de o parte, din emiterea abuzivă, într-o singură zi, a unui nr. de 33 de facturi, în contradicție cu clauzele contractuale din art.6.4, 6.5, 6.6 care prevăd că facturile se emit lunar, iar pe de altă parte, penalitățile de întârziere, fiind aferente debitului principal, au aceeași soartă de nelegalitate, nefiind certe, lichide și exigibile.
În privința sumei de 1842,08 euro ca rezultând din diferența de preț față de prețul de vânzare, se poate observa lipsa unei evaluări întocmit de un evaluator independent, privind stabilirea sumei de vânzare, contrar prevederilor art.12.2 din contract, astfel că suma de vânzare stabilită unilateral este ridicolă față de valoarea reală a autoturismului.
Mai mult, practica instanțelor invocată de către recurent, relevă faptul că investirea cu formulă executorie a contractelor de leasing s-a făcut doar pentru recuperarea bunului, respectiv a autoturismelor, iar nu pentru daune interese.
Astfel, intimata intrând în posesia bunului, fiind chiar valorificat de aceasta, nu se mai poate solicita decât daune interese conform art.1021 cod civ, care trebuie dovedite.
În drept s-au invocat prevederile art.304 cod pr.civ.
SC S. L. M. LTD, prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului, învederând faptul că prin contractul de cesiune de creanță nr. 102/_ încheiat cu S.C. R. L. I., creanța intimatei împotriva recurentului, a fost cesionată în favoarea sa, iar pe fond, invocă prevederile art.
16.1 lit. iii, ce permit locatorului, în caz de reziliere, să perceapă daune interese egale cu ratele de leasing rămase de plată până la achitarea integrală
a contractului și cu valoarea reziduală rămasă de achitat, ratele fiind stipulate în anexa 1 din contract, iar penalitățile sunt prevăzute în art. 16.2 din contract, astfel creanța este certă, lichidă și exigibilă
Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs și sub toate aspectele, în condițiile art. 304 ind.1 Cod Procedură Civilă, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, tribunalul constată că recursul este fondat, pentru considerentele care urmează a fi expuse mai jos.
Contestatorul recurent a avut calitatea de utilizator al unui autovehicul marca Dacia Logan_ Plus 1,4 în baza contractului de leasing financiar nr. 98487 încheiat la data de_ cu S.C. R. L. R. I. S.A.
În speță, conform contractului, s-a stabilit un nr. de 72 de rate de leasing lunare, având scadențarul prevăzut în anexa nr.1 la contract, însușit de părți, iar conform art.6 din convenție, valoarea ratelor s-a stabilit în euro, iar plata se va efectua în lei la cursul de referință al BNR, valabil la data emiterii facturii, facturi ce se vor emite conform scadențarului și se vor transmite ulterior utilizatorului, plățile fiind considerate achitate la momentul înregistrării sumelor respective în contul locatorului.
Recurentul avea obligația de a plăti ratele de leasing conform scadențelor, iar pentru întârzierea la plată, în art. 6.7 părțile au convenit perceperea unor penalități de 0,5% pe zi de întârziere din suma scadentă, calculate, începând cu a 7-a zi lucrătoare ulterioară emiterii facturilor.
Potrivit art. 16.1 pct. i raportat la art.15 lit.a din contract, în cazul în care utilizatorul întârzie să plătească o rată de leasing, timp de 2 luni consecutive, locatorul are dreptul să rezilieze unilateral contractul de plin drept, fără punerea în întârziere, obținerea unei hotărâri judecătorești și fără nici o altă procedură sau formalitate prealabilă, prin intermediul unei notificări de reziliere, cu efect începând din a treia zi de la data expedierii către utilizator. În acest caz, conform art. 16.1 pct. ii, pct.iii din contract, utilizatorul va restitui autoturismul în maxim 3 zile lucrătoare de la data rezilierii, pe cheltuiala sa, iar locatorul, pe lângă ratele de leasing scadente și neachitate, are dreptul la daune interese care sunt egale cu cel puțin ratele de leasing rămase de plată până la achitarea integrală a contractului și cu valoarea
reziduală rămasă de achitat.
Prin art.12.2 din contract, părțile au prevăzut și clauza potrivit căreia, în caz de reziliere din vina utilizatorului, acesta va datora locatorului și sumele reprezentând diferența dintre valoarea autovehiculului determinată printr-un raport de evaluare întocmit de un evaluator agreat de locator și suma cu care locatorul a valorificat acest autovehicul,ulterior rezilierii.
Conform art.15 din O.G. nr. 51/1997, "Dacă în contract nu se prevede altfel, în cazul în care locatarul/utilizatorul nu execută obligația de plată integrală a ratei de leasing timp de două luni consecutive, calculate de la scadența prevăzută în contractul de leasing, locatorul/finanțatorul are dreptul
de a rezilia contractul de leasing, iar locatarul/utilizatorul este obligat să restituie bunul și să plătească toate sumele datorate, până la data restituirii în temeiul contractului de leasing."; Dispoziția citată nu se referă expressis legis și la daunele-interese reprezentate de prejudiciul încercat de locator/ finanțator după data restituirii obiectului material al leasingului (bunuri/ echipamente). Totuși, aceeași prevedere legală, în chiar debutul reglementării sale, statuează că dispozițiile sale își găsesc aplicarea "dacă în contract nu se prevede altfel";. Prin urmare, norma specială conținută de art. 15 din O.G. nr. 51/1997 permite alăturarea unor norme complementare la care părțile au posibilitatea să recurgă pe cale convențională.
În speță părțile au procedat în acest mod, în sensul că, alăturat înscrierii în contractul lor a prevederilor art. 15 din O.G. nr. 51/1997, au inclus o clauză convențională având natura juridică a clauzei penale reglementate de dreptul comun, și anume de art. 1066-1070 și art. 1087 C.civ. de la 1864, în vigoare la data încheierii contractului de leasing.
Încetarea, prin reziliere, a contractului de leasing financiar, din culpa utilizatorului, poate avea ca efect cauzarea unui prejudiciu constând în ratele de leasing și dobânda pe care utilizatorul s-a obligat să le plătească, iar finanțatorul avea speranța legitimă că le va încasa. Prin urmare, referirea clauzei penale la daune-interese evaluate ca prejudiciu reprezentând ratele de leasing contractuale viitoare și, după caz, dobânzile asupra acestor rate, nu este contrară dispozițiilor O.G. nr. 51/1997. Este cunoscut faptul că prevederile art. 969 C.civ. de la 1864 ridică la rang de lege convenția părților, așa încât acestea sunt ținute la executarea, întocmai și cu bună-credință, a obligațiilor asumate. Invalidarea convenției ori a uneia dintre clauzele acesteia nu poate avea loc decât pentru cazurile prevăzute în mod expres de dispozițiile art. 948 și urm. din actul normativ menționat.
Inițial, în baza art. 16.1 pct. i din contract creditoarea intimată a notificat recurentului rezilierea contractului, conform notificării de reziliere nr. 4347/_
.
Însă, constatând că notificarea de reziliere nr. 4347/_, prin conduita contractuală a emitentului a fost lipsită de elementul consimțământ, ca manifestare de voință exteriorizată și exprimată cu intenția de a produce efecte juridice (animo contrabendi negotii), Tribunalul Maramureș, prin Decizia civilă nr. 581/R/ pronunțată în data de_ a constatat nulitatea notificării de reziliere unilaterală nr. 4347/_ emisă de pârâta SC R. L. R. I. SA.
Ulterior, în temeiul acelorași clauze stipulate în art. 16.1 pct. i din contract, pentru neplata ratelor de leasing, creditoarea intimată a notificat recurentului rezilierea contractului, conform notificării de reziliere nr. 37867/_, primită de contestator la data de_ (f18-19 dosar fond).
În aceste condiții, față de prevederea legală din art.8 din Ordonanța Guvernului nr. 51/1997, în vigoare la data încheierii acestui contract,
"Contractele de leasing, precum și garanțiile reale și personale, constituite în
scopul garantării obligațiilor asumate prin contractul de leasing, constituie titluri executorii.";, rezultă neîndoielnic calitatea de titlu executoriu al contractului de leasing, astfel că executarea silită are la bază un titlu executoriu în sensul art.372 cod pr.civ., putând fi executate silit obligațiile al căror obiect contractual constă în plata sumelor de bani, la care se poate alătura, în funcție de interes, și obligația de predarea bunului obiect al contractului, conform clauzelor contractuale, susținerile recurentului în sens contrar nefiind fondate.
Pe acest temei, în condițiile în care creditoarea, utilizând clauza contractuală din art.17, a recuperat autoturismul prin mijloace proprii la data de_, aceasta a solicitat executorului judecătoresc Coman Gheorghe executarea silită a următoarelor debite rezultate din contractul de leasing:
ratele de leasing și dobânda, dar și ratele Casco pe care utilizatorul s-a obligat să le plătească până la data rezilierii, însumând 19450,23 lei conform facturilor fiscale anexate cererii (anexele 6-50), respectiv ratele nr.1-31 ;
penalitățile contractuale aferente calculate de la data scadenței și până la momentul rezilierii, însumând 10567,87 lei conform facturilor fiscale anexate cererii (anexele 51) ,
onorariul avocațial de 1116 lei; precum și
suma de 1872,04 euro, reprezentând diferența dintre suma de 4335,90 euro, reprezentând daunele-interese, respectiv suma egală cu valoarea ratelor de leasing viitoare rămase de recuperat până la expirarea duratei contactului, la care se adaugă dobânda aferentă de 548,95 euro, plus cheltuielile de recuperare a bunului obiect al contractului, în valoare de 347,20 euro și suma obținută în urma valorificării autoturismului de 3360 euro.
Dispozițiile O.G. nr. 51/1997 au natura juridică a normelor speciale și, prin urmare, pot fi completate, în mod subsidiar, cu normele dreptului comun, fie acesta drept comercial sau civil. Prin urmare, nimic nu împiedică părțile contractului de leasing financiar să recurgă la clauze contractuale care își află regimul juridic, în totul sau în parte, în reglementarea dreptului comun.
Clauza convenită de părți la art. 16.1 pct. i raportat la art.15 lit.a din contract, conform căreia "în oricare din cazurile de neexecutare a contractului prevăzute la art.15, locatorul are dreptul să rezilieze unilateral contractul de plin drept, fără a mai fi necesară îndeplinirea vreunei alte formalități, fără punere în întârziere și fără intervenția instanțelor, constituie un pact comisoriu expres de ultim grad, modul de redactare al pactului fiind fără echivoc în sensul forței sale juridice de pact comisoriu expres. Ca atare, rolul instanței sub aspectul aplicării sancțiunii rezilierii este înlăturat în totalitate.
Creditoarea în favoarea căreia este stipulat pactul și-a manifestat voința în sensul rezilierii în mod clar si neechivoc, prin notificarea de reziliere nr. 37867/_, primită de contestator la data de_ .
Recurentul recunoaște faptul că a achitat primele 3 rate de leasing, astfel că, celelalte rate de leasing lunare au rămas neachitate, ori, principala obligație a acestuia era aceea de a achita ratele conform scadențarului însușit
la încheierea contractului, cunoscând cuantumul și scadența fiecăreia, inclusiv contul bancar al creditoarei .
Decizia nr. XI/2005 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, invocată de recurent, prin care s-a statuat că clauza penală prin care se stabilește obligația restituirii la scadență a sumei împrumutate sub sancțiunea penalităților de întârziere, pe lângă dobânda contractuală convenită sau pe lângă dobânda legală, contravine prevederilor legii, nu are aplicabilitate în speță, neaflându-ne în prezența unui contract de împrumut având ca obiect sume de bani.
Însă, potrivit art.379 cod pr.civ. "Nici o urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Dacă datoria consistă în sumă nelămurită, urmăririle se vor amâna până mai întâi se va face lichidarea.
Creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul.
Creanța este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o osebită socoteală.";
În speță contestatorul critică creanța, invocând faptul că nu este certă, lichidă și exigibilă, iar prima instanță nu a cercetat acest aspect.
Întradevăr, creditoarea a emis facturi lunare aferente ratelor de leasing anterioare rezilierii nr.1-3, 30 și 31 (f.172-174, 201-202 dosar fond), conform scadențarului, însă, pentru ratele 4-29 ( f. 175-200 dosar fond) facturile au fost emise într-o singură zi, respectiv la data de_, iar nu lunar potrivit scadențarului convenit, aspect ce atrage obligația de verificare a câtimii lor atât sub aspectul valorii în lei raportat la prevederile contractuale, în special cele stipulate în art. 6.1 din contract, cât și sub aspectul câtimii penalităților contractuale aferente raportat la clauzele contractuale, în special cele stipulate în art. 6.7 din contract.
În condițiile în care facturile emise pentru ratele 4-29, poartă mențiunea termenului de achitare diferit de cel stipulat în contract, trebuia analizată apărarea contestatorului privind exigibilitatea acestora, prin raportare și la prevederile contractuale referitoare la obligația locatorului de a emite facturi și cea a utilizatorului de a plăti ratele de leasing.
Mai apoi trebuia analizat dacă contestatorul a achitat vreo rată de leasing ori alte debite rezultate din contract, în condițiile în care acesta afirmă în recurs că ar fi achitat primele trei rate, iar creditoarea a cerut executarea pentru toate ratele de leasing anterioare rezilierii ( f. 172- 202 dosar fond), dar
și pentru taxa specială de primă înmatriculare(f.171 la dosar fond), pentru asigurare casco (f.204-2012 dosar fond), inclusiv pentru asigurare RCA (f.213-
214 dosar fond), analiză care trebuia raportată în special la clauzele contractuale din art.6, art.9.1, art.11.2 lit.t, dar și la celelalte clauze care sunt incidente.
Totodată, trebuia verificată creanța invocată cu titlu de cheltuieli de recuperare a bunului obiect al contractului, raportat la apărările contestatorului referitoare la pretinsa deposedare abuzivă, inclusiv la clauzele contractului, dar și valoarea bunului la data rezilierii/vânzării față de clauzele stipulate în art.12 din contract și în raport de solicitarea creditoarei de a pretinde la executare diferența dintre suma reprezentând daunele-interese, respectiv suma egală cu valoarea ratelor de leasing viitoare rămase de recuperat până la expirarea duratei contactului, la care se adaugă dobânda aferentă, plus cheltuielile de recuperare a bunului obiect al contractului și suma obținută în urma valorificării autoturismului.
Prin urmare pentru soluționarea legală și corectă a litigiului, în raport cu obiectul cererii și apărările formulate, prima instanță trebuia să examineze creanța creditoarei și clauzele contractului, să le acorde semnificația cuvenită acestora din urmă, fiind clare și precise, nesusceptibile de interpretare. Or, în cauză, prima instanță nu a abordat litigiul din această perspectivă, nu a examinat certitudinea, lichiditatea și exigibilitatea creanțelor în raport cu finalitatea urmărită, astfel cum a invocat contestatorul, apreciind eronat că acesta a "contestat decât formal debitul ce se execută";.
Așa fiind, T., în temeiul art.312 alin.(2) C. proc. civ. cu referire la art.315(1) C. proc. civ. a admis recursul, a casat hotărârea atacată și a trimis cauza la Judecătoria Baia Mare, pentru rejudecare.
Instanța de trimitere, pornind de la problemele de drept dezlegate prin prezenta decizie, va ordona chiar și din oficiu, probele necesare pentru clarificarea situațiilor sub aspectul caracterului cert, lichid și exigibil al creanțelor .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
ADMITE
recursul declarat de Ș. N. I., dom. în B. M., str. Ion L.
nr. 5/3, jud. M. împotriva sentinței civile nr. 3648/_ a Judecătoriei B. M., pe care o casează în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi,_ .
Președinte,
J. ecător,
J. ecător,
M. P.
M.
H.
C.
G.
în concediu de odihnă semnează președintele instanței
G. ier,
O.
în concediu de odihnă semnează grefier șef secție
Red. Tred. C.G. /_ - 2 ex.
J. ecător la fond: D. D.
| ← Decizia civilă nr. 906/2013. Contestație la executare silită | Decizia civilă nr. 194/2013. Contestație la executare silită → |
|---|
